H O T Ă R Î R E

Privind aprobarea Statutului veterinar al Republicii Moldova

nr. 378  din  22.06.93

* * *

Abrogat: 07.10.2005

Hotărîrea Guvernului nr.1030 din 03.10.2005

Guvernul Republicii Moldova HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Statutul Veterinar al Republicii Moldova (se anexează).

2. Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, executivele raionale şi primăriile orăşeneşti să exercite, în colaborare cu organele supravegherii sanitaro-veterinare de stat, precum şi cu serviciile şi departamentele, care au în atribuţii colectarea, prelucrarea, transformarea, depozitarea şi comercializarea produselor animaliere, un control permanent asupra executării Statutului Veterinar al Republicii Moldova.

Aprobat

prin hotărîrea Guvernului

Republicii Moldova

din 22 iulie 1993 nr.378

STATUTUL

Veterinar al Republicii Moldova

Compartimentul I

Serviciul veterinar al Republicii Moldova şi sarcinile lui

1. Serviciul veterinar este reprezentant în Republica Moldova de:

Direcţia pentru Medicina Veterinară cu Inspectoratul Veterinar de Stat, denumită în continuare – Direcţia pentru Medicina Veterinară a Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei, precum şi staţiile raionale şi orăşeneşti pentru combaterea bolilor animalelor cu laboratoarele veterinare, clinicile veterinare de sector, sectoarele veterinare, laboratoarele de expertiză sanitaro-veterinară, Centrul Republican de Diagnosticare Veterinară, Serviciul Veterinar de Stat pentru Frontieră şi Transport, alte organizaţii şi instituţii veterinare de stat, Asociaţia republicană “Farmavet” cu farmaciile veterinare, precum şi medicii şi felcerii veterinari ai unităţilor deţinătoare de animale sau care transportă, depozitează şi prelucrează produse de origine animală, specialişti veterinari care deservesc circurile, menajeriile, precum şi cei aflaţi în subordinea Ministerului Afacerilor Interne, unităţilor militare, a subdiviziunilor pentru protecţia departamentală a faunei, gospodăriilor piscicole şi vînătoreşti celelalte gospodării specializate şi poliţia departamentală veterinară de carantină, care îşi derulează activitatea pe teritoriul republicii conform unei concepţii unitare.

2. În scopul apărării sănătăţii animalelor şi asigurării salubrităţii produselor de origine animală, serviciul veterinar unic al Republicii Moldova îi sînt date în competenţa următoarele sarcini:

profilaxia bolilor animalelor depistarea şi diagnosticarea lor operativă, organizarea unor măsuri eficiente pentru a le combate, tratarea animalelor bolnave din toate categoriile de gospodării şi a reprezentanţilor faunei din Moldova;

organizarea elaborării, producerii şi implementării în practica veterinară a unor noi metode, mijloace, preparate, aparate, utilaje, instrumente pentru diagnosticarea şi profilaxia bolilor, precum şi pentru tratarea animalelor bolnave;

exercitarea controlului şi verificarea calităţii preparatelor veterinare, importate şi produse în republică;

efectuarea supravegherii sanitaro-veterinare asupra transportării animalelor, materiilor prime de provenienţă animală şi produselor de origine animală cu diverse tipuri de transport, precum şi asupra exportului şi importului de animale şi produse de origine animală;

protejarea teritoriului republicii Moldova de introducerea din alte ţări a unor boli infecţioase ale animalelor;

protejarea populaţiei de bolile comune omului şi animalelor, precum şi prevenirea toxico-infecţiilor la om prin consum de alimente de origine animală;

asigurarea controlului asupra obţinerii unor produse şi materii prime de provenienţă animală şi a unor produse vegetale calitative din punct de vedere sanitaro-veterinar la toate obiectivele aflate în competenţa sa;

asigurarea controlului, iar în caz de necesitate – şi a testărilor de laborator asupra producerii, colectării, păstrării şi folosirii tuturor varietăţilor de nutreţuri şi suplimente nutritive;

elaborarea şi derularea împreună cu organizaţiile şi instituţiile interesate a măsurilor necesare pentru protecţia mediului înconjurător de poluarea cu reziduuri care provin de la animale;

coordonarea chestiunilor privind pregătirea cadrelor veterinare;

interacţiunea şi informarea reciprocă cu alte ministere şi departamente interesate.

3. Pentru realizarea sarcinilor sus-menţionate, specialiştii veterinari ai instituţiilor serviciului veterinar efectuează:

măsuri sanitaro-veterinare, profilactice, antiepizootice şi curative în întreprinderi cu diverse forme de proprietate şi în gospodăriile individuale ale cetăţenilor;

supravegherea sanitaro-veterinară a colectării, depozitării, întreţinerii, sacrificării animalelor, expertizelor sanitaro-veterinare şi comercializării în condiţii de piaţă a tuturor produselor de origine animală şi vegetală (carne şi produse din carne, lapte şi produse lactate, ouă, peşte, produse apicole şi vegetale), supravegherea procesului de colectare, păstrare şi prelucrare a cărnii, ouălor, lînii, pieilor, blănurilor, pielicelelor şi altor produse şi materii prime de provenienţă animală, a exportului şi importului de animale, nutreţuri şi produse de origine animală, controlul respectării regulilor sanitaro-veterinare de către toate organizaţiile, instituţiile, cooperativele, asupra stării sanitare a bazinelor piscicole, locurilor de utilizare a deşeurilor de origine animală şi băligarului solid, a mijloacelor de transport pentru transportarea animalelor, produselor şi materiilor prime de origine animală, a locurilor de comercializare în pieţe, bazaruri, tîrguri, magazine şi gherete ale gospodăriilor şi cooperativelor şi a spaţiului, unde decurge comercializarea produselor de origine animală.

4. Asistenţa veterinară se efectuează din contul mijloacelor bugetului de stat, mijloacelor întreprinderilor cu diverse forme de proprietate şi ale cetăţenilor, obţinute conform contractelor pentru acordarea serviciilor veterinare cu plată sau achitate în numerar conform tarifelor în vigoare.

5. Toate măsurile veterinare pentru combaterea bolilor infecţioase ale animalelor indicate în lista aprobată de Direcţia pentru Medicina Veterinară a Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei se suportă din contul mijloacelor bugetului de stat. În celelalte cazuri asistenţa veterinară, acordată animalelor din toate categoriile de gospodării şi ale cetăţenilor, este plătită de către aceştia pe bază de contract sau numerar conform tarifelor în vigoare, cu achitarea costului preparatelor.

Compartimentul II

Dirijarea serviciului veterinar şi organizarea deservicii

veterinare a sectorului zootehnic

6. Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei efectuează conducerea serviciului veterinar al republicii prin intermediul Direcţiei pentru Medicină Veterinară şi Inspectoratul Veterinar de Stat şi prin alte organe veterinare ce fac parte din sistemul Ministerului, precum şi prin intermediul organizaţiilor şi direcţiilor veterinare ale altor ministere şi departamente, în care scop:

studiază starea sanitaro-veterinară a sectorului zootehnic pe lîngă întreg teritoriul republicii, realizează măsuri pentru prevenirea şi lichidarea bolilor infecţioase şi neinfecţioase, reducerea cazurilor de îmbolnăvire şi mortalitate a animalelor, organizează tratamentul veterinar necesar, contribuie la sporirea productivităţii sectorului zootehnic şi la reducerea sterilităţii efectivului de animale reproducătoare prin aplicarea metodei de însămînţare artificială a animalelor;

elaborează şi realizează, împreună cu Ministerul Sănătăţii, măsurile necesare pentru protecţia oamenilor de bolile comune omului şi animalelor şi de intoxicaţiile alimentare;

elaborează şi realizează măsuri de protejare a teritoriului Republicii Moldova de infiltrarea din alte state a bolilor infecţioase ale animalelor, efectuează împreună cu organizaţiile interesate măsurile sanitaro-veterinare stabilite la exportul şi importul animalelor, cărnii şi altor produse, materiilor prime de origine animală şi nutreţurilor, controlează, de asemenea, în limitele competenţelor sale, executarea de către întreprinderile, organizaţiile şi instituţiile din Republica Moldova a cerinţelor, ce rezultă din contractele şi acordurile încheiate cu alte state în domeniul medicinei veterinare;

exercită controlul asupra executării întocmai a măsurilor profilactice şi sanitaro-veterinare de către toate categoriile de gospodării, asupra respectării regulilor de reproducere a animalelor, asupra calităţii nutreţurilor şi apei folosite în zootehnie;

asigură conducerea generală a activităţii pentru combaterea bolilor peştelui şi albinelor, precum şi controlul asupra realizării conforme a măsurilor sanitaro-veterinare şi antiepizootice în bazinele piscicole şi la stupinele din republică;

elaborează şi realizează măsuri de protecţie a animalelor contra influenţei dăunătoare a substanţelor nocive, aplicate în agricultură şi silvicultură, pentru prevenirea poluării cu ele a produselor de origine animală şi asigurarea securităţii radiaţionale a animalelor;

asigură coordonarea cercetărilor ştiinţifice în probleme de medicină veterinară finanţate de la bugetul de stat şi controlul asupra realizării tematicii veterinare şi sarcinilor de producţie de către instituţiile de cercetări ştiinţifice şi întreprinderile pentru producerea preparatelor de uz veterinar;

participă la desfăşurarea atestării ecologice periodice a fermelor şi complexelor zootehnice;

acordă ajutor la elaborarea normelor de asistenţă veterinară a animalelor şi stabileşte împreună cu organizaţiile interesate necesarul de specialişti veterinari pentru economia naţională a republicii, participă la pregătirea cadrelor de specialişti veterinari şi la reciclarea lor;

atestează specialiştii veterinari, indiferent de subordonarea lor departamentală, determinînd corespunderea acestora funcţiei deţinute, nivelul de calificare şi acordîndu-le categorii;

aprobă şi recomandă pentru implementare în practica veterinară preparate biologice şi farmaceutice, mijloace tehnice pentru executarea lucrărilor veterinare, determină necesarul unor atare preparate şi autorizează producţia lor în republică;

aprobă normele consumului medicamentelor, preparatelor biologice şi altor mijloace medicale de profilaxie, necesare pentru realizarea măsurilor veterinare, normele dotării instituţiilor veterinare cu medicamente, mijloace dezinfectante, instrumentariu veterinar, materiale de pansament, utilaje, reactive, recipiente de laborator şi aparate, precum şi altele asemenea, necesare pentru buna desfăşurare a activităţii veterinare (mobilă, transport, echipament special etc.);

înlesneşte aprovizionarea instituţiilor veterinare cu medicamente, mijloace dezinfectante, preparate biologice, chimico-terapeutice şi alte preparate, utilaje de laborator, pentru dezinfectare şi tratament veterinar, precum şi comercializarea acestora;

prezintă în modul stabilit avize privind utilitatea investiţiilor, prezintă spre aprobare şi implementare propuneri de raţionalizare şi invenţii în domeniul medicinei veterinare;

examinează în modul stabilit normele proiectării tehnologice a obiectivelor destinate sacrificării animalelor şi păsărilor, prelucrării şi păstrării produselor şi materiilor prime de origine animală, proiectele standardelor republicane şi condiţiilor tehnice pentru preparatele chimice şi farmacologice de uz veterinar, pentru noile varietăţi de nutreţuri şi apă potabilă, consumate de animale, pentru carne, lapte şi alte produse şi materii prime animaliere, proiectele şi construcţiile unor noi tipuri de utilaje tehnologice destinate fermelor zootehnice, gospodăriilor piscicole, obiectelor veterinare, staţiilor şi punctelor de însămînţare artificială a animalelor, pentru mijloacele de transport destinate transportării animalelor, produselor şi materiilor prime de origine animală, certifică prin aviz corespunderea acestor norme, proiecte şi construcţii cerinţelor sanitaro-veterinare;

organizează şi dispune ţinerea evidenţei intrării şi consumului de valori materiale în scopuri veterinare, ţinerea evidenţei lucrărilor veterinare şi prezentării în modul stabilit a dărilor de seamă pentru medicină veterinară;

realizează în modul stabilit relaţii directe şi de colaborare cu organizaţiile veterinare ale altor ţări, precum şi cu organizaţiile veterinare internaţionale;

controlează respectarea regulilor şi cerinţelor veterinare interesate la efectuarea operaţiunilor de export-import, legate de traficul animalelor şi nutreţurilor destinate acestora (cereale, furajere, adaosuri nutritive etc.);

organizează şi desfăşoară o activitate de instruire veterinară în mediile populaţiei republicii;

emite în limitele competenţei sale, în virtutea şi întru executarea legilor în vigoare, hotărîrilor şi dispoziţiilor Guvernului, a prevederilor prezentului Statut Veterinar, ordine, instrucţiuni şi prescripţii în problemele medicinei veterinare;

exercită conducerea serviciului veterinar republican prin intermediul organelor şi instituţiilor veterinare ce fac parte din sistemul lui, efectuează selectarea şi amplasarea (de comun acord cu executivele) cadrelor veterinare de conducere de talie republicană în instituţiile veterinare de stat raionale şi orăşeneşti.

7. Şeful Direcţiei pentru Medicină Veterinară este desemnat şi eliberat din funcţie de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei. Conform atribuţiilor, el este concomitent şi Inspector Veterinar Principal de Stat al Republicii Moldova.

Adjunctul lui este totodată şi adjunct al Inspectorului Veterinar de Stat al Republicii Moldova, iar specialiştii aparatului Direcţiei pentru Medicină Veterinară – inspectori veterinari de stat ai Republicii Moldova. Adjunctul şi specialiştii Direcţiei sînt desemnaţi şi destituiţi din funcţie de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei de comun acord cu şeful Direcţiei pentru Medicină Veterinară.

Medicul veterinar principal al raionului (oraşului) este totodată inspector veterinar principal de stat pe teritoriul respectiv, iar ajutorul său – adjunct al inspectorului veterinar principal al raionului (oraşului) respectiv.

Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei numeşte în şi eliberează din funcţie prin ordinul său directorii Centrului republican de diagnosticare veterinară şi al Asociaţiei republicane “Farmavet”, şeful Serviciului Veterinar de Stat pentru Frontieră şi Transport, directorul întreprinderilor pentru producerea preparatelor veterinare şi şefii secţiilor de control veterinar-industrial întreprinderilor de prelucrare a cărnii, iar executivele raionale şi primăriile orăşeneşti desemnează şefii staţiilor raionale şi orăşeneşti pentru combaterea bolilor animalelor (inspectori veterinari principali de stat ai acestor circumscripţii) la propunerea Direcţiei pentru Medicină Veterinară a Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei.

În raioane şi oraşe inspectorii veterinari de stat sînt confirmaţi de către executivele raionale şi primăriile orăşeneşti la propunerea inspectorilor veterinari principali de stat ai acestor teritorii.

Numirea şi destituirea medicilor veterinari principali ai gospodăriilor, întreprinderilor şi organizaţiilor se efectuează numai cu acordul inspectorilor veterinari principali de stat din aceste teritorii.

8. Inspectorul Veterinar Principal de Stat, adjuncţii lui şi inspectorii veterinari de stat din republică, inspectorii veterinari principali de stat ai raioanelor (oraşelor), adjuncţii lor şi alţi inspectori veterinari sînt datori să exercite, potrivit competenţelor respective ale fiecăruia, controlul asupra:

executării întocmai de către toate persoanele fizice şi juridice a cerinţelor prezentului Statut Veterinar, a hotărîrilor, dispoziţiilor şi directivelor Guvernului Republicii Moldova, Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei, precum şi ale instituţiilor veterinare, care vizează problemele medicinei veterinare; p>realizării conforme şi în termen a planului măsurilor antiepizootice de prevenire şi lichidare a bolilor infecţioase, precum şi de protecţie a teritoriului republicii de introducerea din afară a bolilor infecţioase ale animalelor;

activităţii serviciului veterinar ce acordă asistenţă de specialitate la diverse categorii de gospodării, asupra cooperativei veterinare şi întreprinderilor mici pentru medicină veterinară, precum şi specialiştilor veterinari care practică activităţi individuale în domeniul asistenţei veterinare;

situaţiei sanitaro-veterinare din cadrul fermelor şi complexelor zootehnice, combinatelor de carne, secţiilor de sacrificare şi de mezeluri, unităţilor frigorifere şi altor întreprinderi, organizaţii şi instituţii care colectează, depozitează, păstrează şi prelucrează produsele şi materiile prime de origine animală sau practică exportul-importul încărcăturilor supuse controlului serviciului veterinar de stat, asupra stării sanitaro-veterinare a pieţelor, bazarurilor, tîrgurilor, magazinelor de desfacere a produselor de origine animală, a altor locuri unde sînt comercializate aceste produse, precum şi asupra realizării măsurilor sanitaro-veterinare pentru profilaxia intoxicaţiilor alimentare ale oamenilor;

respectării normelor zootehnice şi cerinţelor sanitaro-veterinare stabilite pentru proiectarea, construcţia şi reconstrucţia încăperilor zootehnice, gospodăriilor piscicole, întreprinderilor pentru sacrificarea animalelor, prelucrarea şi păstrarea produselor şi materiilor prime de origine animală şi punctelor controlului vamal la frontiera de stat;

tratării sanitaro-veterinare a mijloacelor de transport folosite la transportarea animalelor, produselor şi materiilor prime de origine animală;

aplicării în zootehnie şi medicină veterinară a preparatelor biologice, chimice şi altor preparate, folosirii nutreţurilor, precum şi asupra realizării măsurilor de asigurarea a securităţii radiaţionale şi bacteriene a animalelor.

Inspectorul Veterinar Principal de Stat emite, în limitele competenţelor sale, instrucţiuni, ordine şi directive în chestiuni de medicină veterinară, executorii pentru toate oficialităţile, instituţiile, gospodăriile, diferite formaţiuni agrare şi pentru cetăţeni.

9. Inspectorul Veterinar Principal de Stat şi adjuncţii săi, inspectorii veterinari de stat din republică, inspectorii veterinari principali de stat ai raioanelor (oraşelor), adjuncţii acestora şi alţi inspectori veterinari din teritoriile administrative respective şi cei din cadrul unităţilor de profil sînt în drept să adopte, în limitele competenţelor lor, hotărîri vizînd:

închiderea obiectivelor, a căror activitate nu corespunde parametrilor normativi, sau suspendarea construcţiei lor prin suprimarea sursei de finanţare, suspendarea în întreprinderi a proceselor tehnologice, periclitate de apariţia unor boli infecţioase ale animalelor sau a unor intoxicaţii alimentare;

înaintarea unor prescripţii şi directive privind celelalte probleme ale medicinei veterinare, prevăzute în punctul 8 al prezentului Statut, cu caracter executoriu pentru instituţii, gospodării şi cetăţeni.

Hotărîrea inspectorului veterinar de stat în aceste chestiuni poate fi anulată numai de către Inspectorul Veterinar Principal de Stat al Republicii Moldova sau de autorităţile ierarhic superioare teritoriale.

10. Persoanele oficiale ale organizaţiilor şi instituţiilor de stat de veterinărie, care exercită supravegherea veterinară de stat în limitele competenţelor sînt datoare:

să prezinte, în caz de necesitate, în baza analizei datelor morbilităţii animalelor şi situaţiei sanitaro-veterinare a gospodăriilor organizaţiilor şi instituţiilor, spre examinare organelor respective propuneri cu privire la desfăşurarea unor măsuri de asanare;

să comunice conducătorilor de gospodării, organizaţii, instituţii despre încălcarea de către subalternii acestora a normelor zooigienice, regulilor sanitaro-veterinare şi despre neglijarea măsurilor antiepizootice, în scopul tragerii persoanelor vinovate la răspundere sau sancţionării lor prin amenzi în modul stabilit.

11. Oficialităţile organizaţiilor şi instituţiilor serviciului veterinar de stat au dreptul, potrivit competenţelor lor:

să dispună de acces liber la toate obiectele supuse supravegherii veterinare în orice timp al zilei, la prezentarea legitimaţiei, şi să dea indicaţii executorii privind lichidarea încălcării regulilor sanitaro-veterinare şi a normelor ecologice depistate;

să ceară de la persoanele oficiale şi cetăţenii în cauză şi să li se prezinte informaţiile şi documentele necesare pentru determinarea situaţiei epizootice şi sanitaro-veterinare a întreprinderilor, organizaţiilor, instituţiilor şi gospodăriilor în scopul realizării măsurilor prevăzute de instrucţiunile respective, care să asigure lichidarea şi prevenirea răspîndirii bolilor infecţioase, precum şi prevenirea poluării mediului înconjurător cu reziduuri zootehnice.

Compartimentul III

Obligaţiile specialiştilor veterinari, deţinătorilor de animale şi conducătorilor

unităţilor, care produc, prelucrează, păstrează, transportă şi comercializează

produse de origine animală, nutreţuri şi preparate de uz veterinar pentru

prevenirea şi combaterea bolilor transmisibile ale animalelor

12. Conducătorii tuturor unităţilor deţinătoare de animale, precum şi ai celor ce produc, prelucrează, păstrează şi comercializează produse de origine animală, produc nutreţuri şi preparate de uz veterinar, alte persoane oficiale cu responsabilităţi în sectorul zootehnic sînt datori să asigure efectuarea conformă şi în termen a măsurilor pentru prevenirea apariţiei şi răspîndirii bolilor infecţioase ale animalelor, precum şi pentru lichidarea lor în cazul apariţiei.

13. În scopul prevenirii bolilor infecţioase ale animalelor, persoanele responsabile sus-indicate sînt datoare:

să creeze pentru specialiştii veterinari condiţiile necesare la efectuarea în termen şi calitativă a asistenţei veterinare;

să asigure protecţia fermelor şi complexelor zootehnice de contaminarea animalelor cu boli infecţioase, să înalţe în acest scop îngrădirile de protecţie cuvenite şi obiectivele sanitaro-veterinare respective, să nu admită introducerea în gospodării şi deplasarea animalelor în cadrul lor fără permisiunea specialiştilor veterinari, introducerea şi folosirea nutreţurilor care nu au fost verificate din punct de vedere sanitaro-veterinar, să interzică, accesul persoanelor străine în unităţile zootehnice de tip industrial cu regim de filtru sanitar;

să anunţe imediat specialistul veterinar al instituţiei veterinare de stat respective despre dobîndirea animalelor provenite din alte localităţi, să organizeze întreţinerea izolată pe parcursul a 30 zile a tuturor animalelor nou-dobîndite;

să nu admită întreţinerea fără supraveghere a animalelor pe teritoriul obiectelor de zootehnie şi în localităţi;

să întreprindă în starea sanitaro-veterinară cuvenită fermele zootehnice, încăperile şi construcţiile destinate animalelor, păstrării şi prelucrării produselor şi materiilor prime de origine animală, nutreţurilor şi altor preparate folosite în sectorul zootehnic, să efectueze la indicaţia specialistului veterinar dezinfectarea, deratizarea şi dezinsectarea lor oportună, potrivit regulilor sanitare respective, precum şi dereticarea la timp, utilizarea tehnică sau distrugerea cadavrelor de animale;

să întreţină în starea sanitaro-veterinară cuvenită locurile de concentrare şi de aflare provizorie a animalelor la expoziţii, licitaţii în tîrguri, bazaruri, pieţe, baze, puncte de sacrificare;

să respecte normele zooigienice, sanitaro-veterinare şi cerinţele ecologice la construcţia şi exploatarea încăperilor cu menire zootehnică a iazurilor piscicole, precum şi a punctelor de sacrificare, secţiilor de prelucrare a cărnii, peştelui şi altor tipuri de producţie animalieră a depozitelor de nutreţuri şi a altor obiecte;

să asigure construcţia în gospodării, în conformitate cu normele în vigoare, a obiectelor veterinare, să edifice, de asemenea, la obiectele zootehnice încăperi cu destinaţie socială pentru personalul de deservire;

să asigure îndeplinirea regulilor sanitaro-veterinare şi zooigienice inclusiv a regulilor mulsului mecanizat, întreţinerii şi folosirii animalelor, iar în cazul îmbolnăvirii lor să întreprindă măsuri oportune de acordare a ajutorului veterinar şi lichidare a bolilor;

să asigure la cererea specialiştilor veterinari, prezentarea animalelor pentru examinare, cercetării de diagnosticare, vaccinări preventive şi tratament profilactic, în acest scop fiind garantat personalul şi condiţiile necesare pentru realizarea măsurilor în cauză;

să anunţe fără întîrziere instituţia veterinară ce deserveşte gospodăria despre toate cazurile de mortalitate subită sau despre îmbolnăvirea concomitentă a cîtorva animale, luînd, pînă la sosirea specialistului veterinar, măsurile stabilite privind izolarea animalelor bolnave şi interzicerea scoaterii lor din încăpere;

să nu admită fără permisiunea specialistului veterinar tăierea din necesitate a animalelor, precum şi comercializarea produselor obţinute din ele în scopuri alimentare şi în alte scopuri.

14. Preluarea în exploatare a întreprinderilor pentru producerea, prelucrarea şi păstrarea produselor de origine animală, comercializarea acestora, precum şi a altor obiective de veterinărie se efectuează, de regulă, de către comisia de preluare, în care participă în mod obligatoriu reprezentantul serviciului veterinar de stat.

15. Cetăţenii deţinători de animale sînt obligaţi:

să dobîndească animale numai în baza documentelor veterinare, care confirmă proprietatea şi starea de sănătate a acestora, să anunţe neîntîrziat specialistului veterinar de la locul de trai achiziţia şi să nu admită pe parcursul a 30 zile întreţinerea lor în cirezile comune ale localităţii;

să prezinte la cererea specialiştilor veterinari animale ce le deţin pentru examinare, testări de diagnosticare, vaccine preventive şi proceduri profilactice;

să dispună de documentul respectiv eliberat de specialistul veterinar din teritoriul în cauză pentru vînzarea, scoaterea şi sacrificarea animalelor sănătoase şi comercializarea producţiei obţinute de la ele;

să anunţă imediat specialistul veterinar care deserveşte gospodăria (localitatea) despre toate cazurile de mortalitate subită sau suspiciunea de îmbolnăvire a animalului, pe care îl va izola pînă la sosirea medicului veterinar;

să nu admită vînzarea animalelor bolnave şi suspectate de boală, folosirea produselor obţinute de la ele şi sacrificarea lor fără permisiunea specialistului veterinar;

să întreţină în starea sanitaro-veterinară cuvenită încăperile zootehnice şi să execute indicaţiile specialiştilor veterinari privind combaterea bolilor animalelor;

să dispună de carnetul special privind numărul şi starea sănătăţii animalelor din gospodăria proprie, eliberat de serviciul veterinar de stat, în care se vor înscrie toate măsurile de profilaxie şi diagnosticare efectuate.

16. Specialiştii veterinari ai serviciului veterinar de stat şi ai celui departamental sînt obligaţi să organizeze şi să realizeze la timp pe teritoriile deservite de ei toate măsurile profilactice şi sanitaro-veterinare stabilite, care să asigure prevenirea apariţiei la animale a bolilor infecţioase.

17. Specialiştii veterinari sînt obligaţi să întreţină animalele dobîndite în regimul stabilit de carantină profilactică şi să organizeze efectuarea măsurilor necesare, prevăzute de regulile carantinei.

18. În caz de suspecţie a unor boli infecţioase la animale, specialistul veterinar este dator să izoleze animalul bolnav, să întreprindă măsurile de rigoare pentru evitarea contaminării şi răspîndirii infecţiei, să stabilească urgent diagnosticarea şi să-l comunice autorităţilor veterinare ierarhic superioare. După stabilirea diagnosticului el va organiza realizarea măsurilor în strictă conformitate cu instrucţiunea în vigoare pentru combaterea bolilor infecţioase depistate.

19. La depistarea bolii infecţioase, medicul veterinar principal al raionului (oraşului) este dator să prezinte comitetului executiv proiectul de hotărîre privind instituirea carantinei (sau a restricţiilor) impuse de această boală şi planul de măsuri pentru neadmiterea răspîndirii, asigurarea localizării şi lichidării focarului infecţios. De asemenea, el este obligat să comunice despre boala depistată celui mai apropriat punct de control veterinar de frontieră şi transport (sau punct de control veterinar de frontieră), Direcţia pentru Medicină Veterinară şi autorităţilor veterinare ale raioanelor învecinate, iar în cazul bolilor autropozoonoze – şi organelor locale de ocrotire a sănătăţii.

La apariţia unor boli deosebit de periculoase ale animalelor, Direcţia pentru medicină Veterinară semnalează neîntîrziat conducerii şi subdiviziunilor Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei şi serviciilor veterinare ale statelor limitrofe.

Compartimentul IV

Modul de instruire şi suspendare a carantinei în cazurile

bolilor infecţioase ale animalelor

20. Carantina se instituie în cazul unor boli infecţioase ale animalelor, lista cărora este determinată de Direcţia pentru Medicină Veterinară a Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei.

Completarea şi modificarea liste bolilor de carantină sînt efectuate de către Direcţia pentru Medicină Veterinară a Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei reieşind din situaţia epizootică din republică şi statele limitrofe, care va sesiza ministerele şi departamentele interesate ale republicii despre schimbările operative.

La elaborarea hotărîrii privind instituirea carantinei în legătură cu bolile zooantroponoze din sectorul zootehnic participă organele teritoriale ale supravegherii sanitare de stat.

21. Graniţele teritoriilor supuse carantinei se determină în dependenţă de boala stabilită, efectivul de animale contaminate şi condiţiile concrete ale gospodăriei sau localităţii.

În caz de necesitate, se declară zone periclitate de epizootia respectivă şi se instituie un regim de carantină în gările feroviare, porturile fluviale, aeroporturi, oraşe şi alte localităţi, pe raion, grup de raioane sau în întreaga republică.

În cazul anumitor boli epizootice specificate în listă, în jurul unităţii cu regim de carantină se stabileşte arealul zonei periclitate conform condiţiilor carantinei.

În cazul aducerii pe teritoriul combinatului de carne (combinatul avicol, abatorului, punctului de sacrificare) a unor animale afectate de boli infecţioase, supuse regimului de carantină, medicul veterinar principal al raionului (oraşului) dispune introducerea în întreprinderea în cauză a restricţiilor sanitaro-veterinare în conformitate cu instrucţiile în vigoare, pe termenul necesar pentru lichidarea bolilor şi realizarea măsurilor sanitaro-veterinare.

22. Declararea unor curţi, ferme, firme, colhozuri, sovhozuri, ferme cooperatiste, subdiviziuni de arendă, puncte de îngrăşare, fabrici avicole, crescătorii de prăsilă, hipodromuri, baze de colectare a produselor, stupine, iazuri, gospodării auxiliare şi alte sectoare sau secţii (brigăzi) ale acestora, staţii feroviare, porturi fluviale, aeroporturi şi diverse localităţi, raioane şi oraşe drept zone periclitate de epizootii şi instituirea în ele a regimului de carantină se efectuează prin hotărîrea executivului raional (orăşenesc) la propunerile medicului veterinar principal al raionului (oraşului), cu avizarea ulterioară a Direcţiei pentru Medicina Veterinară a Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei.

Declararea raionului (oraşului), unui grup de raioane sau a republicii drept zonă periclitată de epizootii şi instituirea carantinei se efectuează prin hotărîrea Guvernului Republicii Moldova la propunerea Direcţiei pentru Medicină Veterinară a Ministrului Agriculturii şi Alimentaţiei.

23. La instituirea carantinei în staţiile feroviare, porturile fluviale, aeroporturi sau gospodării şi localităţi, situate pe o rază de 10 km de la staţia feroviară, portul fluvial, aeroport, Direcţia Căilor Ferate şi Asociaţia Navigaţia Fluvială pe Nistru, conducătorii subdiviziunilor lor, la prescripţia şefului Direcţiei pentru Medicină Veterinară a Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei sau a autorităţii veterinare din teritoriul respectiv, suspendă pentru timpul carantinei în cazurile prevăzute de instrucţiunile în vigoare operaţiunile de încărcare-descărcare a animalelor, cărnii şi altor produse şi materii prime de origine animală şi a nutreţurile la staţii, în porturi şi aeroporturi, instituţia veterinară respectivă, împreună cu şeful staţiei (portului, aeroportului) aflate pe teritoriul supus carantinei, este datoare să realizeze pe parcursul întregii perioade de carantină la staţii (port, aeroport) măsuri sanitaro-veterinare de prevenire a extinderii bolilor infecţioase şi lichidării lor.

24. La obiectele supuse carantinei (din teritoriul de carantină) şi din zona periclitată gospodăriile sînt obligate să stabilească conform hotărîrilor executivelor şi prescripţiilor organelor veterinare respective semne de avertizare, cu indicaţia căilor de ocolire, şi să instituie posturi speciale de carantină veterinară pentru controlul respectării regulilor de carantină.

25. Responsabilitatea pentru respectarea conformă a regulilor de carantină şi realizarea măsurilor pentru lichidarea bolii infecţioase le revine conducătorilor de gospodării, întreprinderi, organelor autoadministrării locale, cetăţenilor care deţin animale, precum şi departamentelor, cărora li se subordonează gospodăriile şi întreprinderile în cauză.

26. Carantina se suspendă prin hotărîrea organului care a instituit-o la propunerea autorităţii veterinare respective după lichidarea epizootiei, realizarea măsurilor de întremare a şeptelului şi exprimarea termenului de carantină, prevăzut de instrucţiunea în vigoare.

27. Controlul asupra instituirii, suspendării carantinei şi realizării întocmai a măsurilor de întremare a şeptelului îl exercită respectiv Inspectoratul Veterinar Principal de Stat al Republicii Moldova, adjunctul său şi inspectorii veterinari de stat, în limitele competenţelor lor.

Compartimentul V

Cu privire la prevenirea introducerii bolilor infecţioase

ale animalelor în Republica Moldova

28. Se admite aducerea în republica Moldova (inclusiv tranzitarea) numai a animalelor sănătoase, precum şi a produselor şi materiilor prime salubre, obţinute de la animale sănătoase, şi a furajelor din gospodării (teritorii) riguros protejate de boli infecţioase, cu respectarea regulilor şi condiţiilor sanitaro-veterinare în vigoare în republică, a clauzelor acordurilor interstatale respective şi, în fiecare caz, cu avizul de import al Direcţiei pentru Medicină Veterinară a Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei.

29. În scopul prevenirii introducerii bolilor infecţioase pe teritoriul Republicii Moldova, importul şi exportul animalelor, produselor şi materiilor prime de origine animală (inclusiv a spermei şi embrionilor) şi a furajelor peste frontiera de stat se admite numai în locurile unde funcţionează puncte de control veterinar de frontieră şi transport sau puncte de control veterinar de frontieră, care acţionează conform regulilor sanitaro-veterinare respective.

30. Trecerea peste frontiera de stat a transporturilor de animale, produse şi materii prime de origine animală şi furaje din alte state se admite numai la prezentarea actelor care certifică corespunderea acestor încărcături cerinţelor sanitaro-veterinare ale Republicii Moldova şi autorizaţiei respective a Direcţiei pentru Medicină Veterinară a Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei.

Compartimentul VI

Supravegherea sanitaro-veterinară a traficului de animale,

produse şi materii prime de origine animală

31. Se admite transportarea din Republica Moldova numai a animalelor sănătoase, precum şi a produselor şi materiilor prime de origine animală obţinute de la animalele sănătoase, şi a furajelor din gospodării (teritorii) localităţi etc., riguros protejate de bolile infecţioase, cu mijloace de transport, echipate în strică conformitate cu cerinţele sanitaro-veterinare ale Republicii Moldova şi ale ţării importatoare.

32. Certificatele veterinare ale întreprinderilor, supuse controlului Serviciului Veterinar de Stat şi destinate exportului, se perfecţionează în forma stabilită şi însoţesc transportul pînă la locul de destinaţie sau pînă la primul punct de control veterinar de frontieră de pe traseul statului vecin.

Serviciul veterinar al punctului de control veterinar de frontieră examinează toate încărcăturile supuse supravegherii serviciului veterinar de stat, precum şi bagajele de mînă, controlează dacă sînt corect întocmite documentele veterinare de însoţire şi înregistrează în modul stabilit datele principale ale certificatului veterinar.

33. Transportarea animalelor, cărnii şi altor produse şi materii prime de origine animală cu toate tipurile de transport este controlată de serviciul veterinar de Stat, verificîndu-se respectarea instrucţiunilor în vigoare.

Nu se admite transportarea animalelor contaminate, cu excepţia cazurilor prevăzute de instrucţiunile în vigoare pentru expedierea animalelor bolnave la combinatele de carne, abatoare etc., cu respectarea regulilor sanitaro-veterinare.

34. Pentru animalele, produsele şi materiile prime de origine animală, transportate pe drumuri de ţară şi şosele, cu mijloace de transport aerian şi pe apă peste hotarele raionului administrativ, se vor elibera certificatele veterinare, care atestă salubritatea şi conformitatea la alte exigenţe ale documentelor veterinare în vigoare. Perfecţionarea documentelor veterinare peste hotarele republicii se efectuează potrivit regulilor în vigoare ale traficului interstatal.

Certificatele veterinare sînt eliberate de către medicii veterinari ai instituţiilor veterinare de stat şi ai întreprinderilor şi gospodăriilor, autorizate în acest scop de Direcţia pentru Medicină Veterinară a Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei.

Traficul, în cadrul raionului, de animale şi producţie de origine animală, colectate în gospodăriile şi localităţile salubre ale acestui raion, se va efectua în baza adeverinţelor veterinare.

35. Traficul animalelor, produselor şi materiilor prime de origine animală între raioane în perioada cînd în republică bîntuie unele epizootii, indicate în lista stabilită, se efectuează numai cu permisiunea Direcţiei pentru Medicină Veterinară a Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei.

Traficul animalelor se va derula cu respectarea cerinţelor, care să asigure prevenirea contaminării lor.

36. Încărcare şi descărcarea animalelor, transportarea cu mijloace feroviare, fluviale şi aeriene se efectuează la staţiile feroviare, debarcaderele şi aerodromurile stabilite de administraţia căii ferate, flotei fluviale şi aviaţiei civile din Republica Moldova, care va coordona acţiunile conform prescripţiilor Direcţiei pentru Medicină Veterinară a Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei şi altor organizaţii interesate.

37. Organele de conducere ale transportului feroviar, fluvial, aerian şi Departamentul de Stat pentru Controlul vamal din Republica Moldova sînt obligate să prevadă la staţiile feroviare, debarcadere, aerodromuri şi puncte de control rampe, debarcadere şi instalaţii necesare pentru încărcarea-descărcarea animalelor, produselor şi materiilor prime de origine animală, precum şi încăperi de serviciu pentru serviciul veterinar. Acolo unde acestea lipsesc, se pune în sarcina autorităţilor sus-indicate să asigure construcţia lor în conformitate cu normele în vigoare.

Mijloace de transport folosite pentru transportarea animalelor, produselor şi materiilor prime de origine animală trebuie să întrunească toate condiţiile veterinare şi sanitare în vigoare.

38. Pentru executarea supravegherii asupra încărcării transportului şi descărcării animalelor, produselor şi materiilor prime de origine animală, precum şi pentru realizarea măsurilor sanitaro-veterinare corespunzătoare în decursul acestor operaţiuni, la staţiile feroviare funcţionează puncte de control veterinar de frontieră şi transport, create în modul stabilit.

39. Mijloacele de transport, dotate cu utilaje speciale pentru transportarea animalelor, produselor şi materiilor prime de origine animală, precum şi a furajelor, şi disponibilizate la încheierea operaţiunilor, sînt supuse în punctele de spălare şi dezinfecţie unui transport sanitaro-veterinar în conformitate cu instrucţiunile în vigoare, respectarea cărora este verificată de Serviciul Veterinar de Stat pentru Frontieră şi Transport al Republicii Moldova.

40. În caz de depistare a contaminării animalelor în timpul expedierii lor cu mijloace de transport feroviar, aerian, pe apă şi auto specialiştii punctelor controlului veterinar de frontieră şi transport sau ai punctelor de control veterinar de frontieră vor dispune, împreună cu şeful staţiei, debarcaderului, aeroportului, punctului vamal, instruirea în afara zonelor drumurilor (căilor, traseelor etc.) a unui regim de carantină pentru grupul contaminat de animale sau vor trimite, la indicaţia organului veterinar al republicii, întregul lot de animale la cel mai apropiat combinat de carne pentru a-l sacrifica în modul stabilit. Totodată se vor realiza şi celelalte măsuri sanitaro-veterinare şi antiepizootice cuvenite.

Medicul veterinar al punctului respectiv de control veterinar de frontieră şi transport (al punctului de control veterinar de frontieră) comunică neîntîrziat şefului Serviciului Veterinar de Stat de Frontieră şi Transport şi medicului veterinar principal de stat al republicii (oraşului), iar ultimii sesizează Direcţia pentru Medicină Veterinară a Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei despre apariţia bolilor infecţioase la animalele transportate.

Compartimentul VII

Supravegherea sanitaro-veterinară asupra colectării şi sacrificării

animalelor, colectării, depozitării, prelucrării şi comercializării

produselor şi materiilor prime de origine animală şi vegetală

41. Animalele, peştele, produsele şi materiile prime de origine animală şi produsele vegetale, acumulate la punctele de colectare sau în bazaruri, pieţe şi tîrguri pentru a fi vîndute, sînt supuse în mod obligatoriu unui control sanitaro-veterinar, iar în caz de necesitate – testărilor respective.

Sînt admise pentru desfacere în bazaruri, pieţe şi tîrguri numai animale sănătoase din gospodării şi localităţi salubre, fapt confirmat prin documentele veterinare respective.

42. Sacrificarea pentru carne a animalelor se efectuează sub supravegherea lucrătorilor veterinari, cu respectarea regulilor sanitaro-veterinare. La combinatele de carne, abatoare, punctele de sacrificare, combinatele avicole şi alte întreprinderi unde se sacrifică animale se întreprind în mod obligatoriu:

examinarea clinică a animalelor de către specialistul veterinar cu măsurarea selectivă a temperaturii corpului animalului (în caz de necesitate – efectuarea termometriei întregului lor);

examinarea după sacrificare şi expertiza sanitaro-veterinară a carcaselor şi măruntaielor animalelor, efectuate de către medicul veterinar conform regulilor în vigoare, cu testarea obligatorie a cărnii de porc la trichinoză;

marcarea carcaselor şi a pieilor.

Sacrificarea animalelor reproducătoare (vaci, scroafe, oi) din gospodării şi complexe se efectuează numai cu actul de rebutare semnat de către veterinar al serviciului veterinar de stat din zona de deservire a acestor gospodării şi complexe, precum şi după vizarea documentului veterinar privind predarea lor de către inspectorul veterinar principal de stat din teritoriul respectiv.

La întreprinderile de sacrificare a animalelor se va asigura ţinerea unei evidenţe stricte a animalelor predate spre sacrificarea în vederea stabilirii la orice etapă a procesului tehnologic a locului achiziţionării animalelor. În cazul depistării unor animale contaminate de bolile din lista aprobată de Direcţia pentru Medicină Veterinară a Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei, precum şi a unor carcase afectate de cisticercoză şi trichinoză, informaţia respectivă se expediază organelor supravegherii veterinare, ale supravegherii sanitare de stat din localitatea unde au fost colectate animalele, ca aceste autorităţi să întreprindă măsurile cuvenite.

43. Locurile de vînzare a animalelor, păsărilor, cărnii, laptelui, ouălor, peştelui, produselor lactate şi din carne, din peşte şi a altor produse şi materii prime de origine animală, a mierii, ciupercilor şi altor produse vegetale în pieţe, bazaruri şi tîrguri sînt stabilite de către administraţia pieţei, bazarului, tîrgului în concordanţă cu organele supravegherii veterinare de stat.

44. Carnea (inclusiv carnea adusă de la punctele de sacrificare), peştele, precum şi laptele, produsele lactate, produsele vegetale şi alte produse alimentare aduse în pieţe, bazaruri şi tîrguri sînt supuse controlului sanitar-veterinar şi testărilor în laboratorul expertizei sanitaro-veterinare. În caz că un atare laborator nu există în localitatea respectivă, carnea, peştelui, laptele, produsele lactate şi alte produse alimentare aduse în pieţele, bazarurile şi tîrgurile acestei localităţi sînt supuse controlului sanitaro-veterinar şi cercetărilor de către medicul veterinar al spitalului veterinar sau al sectorului veterinar local, ce dispune de condiţii pentru efectuare lui conformă, sau de către specialistul veterinar al gospodăriei din teritoriul localităţii în cauză.

Pe carnea aprobată pentru alimentare se aplică ştampila laboratorului expertizei sanitaro-veterinare sau a instituţiei veterinare, care a efectuat expertiza.

Pe vasul cu lapte, cu produse lactate şi alte produse alimentare verificate se lipeşte o etichetă cu ştampilă instituţiei veterinare respective.

Comerţul cu produse de origine animală se admite numai în încăperi închise, stabilite de organele supravegherii sanitare de stat din raioanele (oraşele) respective. În cazurile cînd se încalcă aceste cerinţe sau se comercializează producţia fără permisiunea organelor Supravegherii Sanitare de Stat, precum şi fără documentele veterinare în forma stabilită, administraţia pieţei sau organele executive teritoriale confiscă de la proprietari producţia şi, după verificarea şi prelucrarea ei industrială, o comercializează în modul stabilit.

Comerţul cu carne nemarcată, cu lapte, produse lactate şi vegetale etc., care nu au fost verificate, este interzis.

Canea şi păsările tăiate, recunoscute drept condiţional valabile în alimentaţi, sînt admise spre vînzare numai după un tratament dezinfectant, fapt confirmat prin documente care certifică modul de neutralizare.

Carnea, peştele, păsările tăiate, laptele, produsele lactate şi alte produse de origine animală, produsele vegetale recunoscute drept necalitative, falsificate şi nevalabile în alimentaţie sînt confiscate, denaturate sau nimicite în modul stabilit, fapt legalizat printr-un act corespunzător.

Responsabilitatea pentru aducerea de către posesori a producţiei, pentru expertiza sanitaro-veterinară, păstrarea, prelucrarea şi comercializarea ei, iar în caz de necesitate – şi pentru confiscarea, denaturarea sau nimicirea acesteia-îi revine administraţiei pieţei, organului executiv care a confiscat-o şi posesorului ei.

45. Organizaţiile, întreprinderile, cooperativele şi alte unităţi, al căror obiect de activitate este colectarea, păstrarea şi prelucrarea producţiei şi materiilor prime de origine animală, sînt obligate să respecte cu stricteţe regulile sanitaro-veterinare stabilite, norme tehnologice şi sanitare, să dispună de încăperi de producţie construite cu respectarea normativelor sanitaro-veterinare de proiectare, fabricare şi folosire şi de instalaţii tehnice pentru neutralizarea (în caz de necesitate) a produselor şi materiilor prime şi pentru păstrarea lor provizorie.

46. Animalele moarte din cauza unor boli neinfecţioase urmează a fi jupuite. Jupuirea animalelor pierite din cauza bolilor infecţioase se admite în cazurile şi în modul stabilit de Direcţia pentru Medicină Veterinară a Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei.

Pieile şi blănurile brute, neprovenite din sacrificarea animalelor (selecţionate), se depozitează separat la bazele de colectare şi întreprinderile prelucrătoare şi sînt supuse pînă la argăsire unei testări obligatorii la antrax, testare confirmată prin marcajul respectiv. Eliberarea acestor piei şi blănuri brute de la bazele de colectare pînă la testarea la antrax este interzisă.

47. Utilizarea cadavrelor animalelor, deşeurilor provenite din sacrificarea animalelor şi păsărilor se admite numai la fabricile de utilizare, supuse unui control sanitaro-veterinar permanent. În mod excepţional, pot fi folosite gropile Beccari, aflate în apropiere şi utilate conform tuturor cerinţelor sanitaro-veterinare.

Pieile jupuite de pe cadavrele animalelor la fabricile de utilizare sînt supuse dezinfectării în mod obligatoriu.

Compartimentul VIII

Producerea şi aplicare în zootehnie şi medicina veterinară a

preparatelor medicale, de profilaxie şi diagnosticare şi a

stimulatorilor şi controlul calităţii lor

48. Pentru realizarea măsurilor profilactico-veterinare şi medicale, a cercetărilor de diagnosticare şi măsurilor privind stimularea creşterii şi dezvoltării animalelor se admite folosirea preparatelor, a căror administrare este autorizată de Direcţia pentru medicină veterinară a Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei, iar în cazuri de necesitate – coordonată şi cu Ministerul Sănătăţii.

49. Preparatele medicale, de profilaxie, diagnosticare şi pentru stimularea creşterii, aplicate în zootehnice şi în medicina veterinară, sînt fabricate la întreprinderi speciale, iar cu permisiunea Direcţiei pentru Medicină Veterinară a Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei – şi în instituţiile de cercetări ştiinţifice, didactice, în laboratoarele veterinare, cooperativele veterinare şi întreprinderile mici cu activităţi în domeniul medicinei veterinare.

Pregătirea unor preparate noi în republică se efectuează conform condiţiilor tehnice aprobate în modul stabilit de Direcţia pentru Medicina Veterinară a Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei.

50. Preparatele produse în republică pentru a fi aplicate în zootehnie şi medicină veterinară sînt supuse unui control obligatoriu al conformităţii lor cu standardele, control exercitat de controlorii de stat ai întreprinderilor veterinare, precum şi de Centrul republican de Diagnosticare veterinară.