marți, 26 martie 1996
170/26.03.96 Hotărîre pentru aprobarea Regulamentului cu privire la activitatea caselor de copii tip familie
               HOTĂRÎREA GUVERNULUI REPUBLICII MOLDOVA
              pentru aprobarea Regulamentului cu privire
             la activitatea caselor de copii tip familie

                        Nr.170  din  26.03.96

       Monitorul Oficial al R.Moldova nr.35-37/246 din 11.06.1996

                                * * *
    Abrogat: 25.07.2002
    Hotărîrea Guvernului nr.937 din 12.07.2002

    În scopul asigurării condiţiilor adecvate pentru activitatea caselor
de copii tip familie, Guvernul Republicii Moldova HOTĂRĂŞTE:
    1. Se aprobă Regulamentul cu privire la activitatea caselor de copii
tip familie (se anexează).
    2. Ministerul  Învăţămîntului, în comun cu Ministerul Finanţelor  şi
Ministerul  Sănătăţii,  în termen de o lună, va prezenta spre  examinare
Guvernului proiectul hotărîrii privind normele de asigurare materială şi
înlesnirile   acordate   copiilor  orfani  şi  rămaşi   fără   îngrijire
părintească din casele de copii tip familie.
    3. Se abrogă Hotărîrea Sovietului Miniştrilor al R.S.S. Moldoveneşti
nr.  301  din  30 septembrie 1988 "Cu privire  la  Hotărîrea  Sovietului
Miniştrilor  al  U.R.S.S.  din 17 august 1988 nr. 1022  "Despre  crearea
Caselor de Copii Tip Familie".

    PRIM-MINISTRU
    AL REPUBLICII MOLDOVA                      Andrei SANGHELI

    Contrasemnată:
    Ministrul învăţămîntului                   P.Gaugaş

                                                Aprobat
                                      prin Hotărîrea Guvernului
                                          Republicii Moldova
                                     nr.170 din 26 martie 1996 

                              REGULAMENT
        cu privire la activitatea caselor de copii tip familie

                        I. Dispoziţii generale

    1. Casele de  copii  tip familie (în continuare - casele  de  copii)
constituie  o  formă de protecţie specială a copiilor lipsiţi de  mediul
familial  şi  de  asigurarea unei îngrijiri corespunzătoare  din  partea
altei familii.
    2. Casele de  copii reprezintă o instituţie unde sînt întreţinuţi şi
educaţi copiii orfani şi cei rămaşi fără îngrijire părintească.
    Casele de copii  se creează de către organele administraţiei publice
locale în baza cererii unei familii (complete sau incomplete), asigurată
din  punct de vedere material şi cu spaţiu locativ adecvat şi demersului
organelor de tutelă şi cu ratelă locale.
    Fondatorii caselor    de    copii    se   numesc    în    continuare
părinţi-educatori.
    Direcţia învăţămîntului  public  eliberează părinţilor-educatori  un
certificat cu privire la crearea caselor de copii.
    3. Copiii repartizaţi  în  casele  de  copii  se  află  la  evidenţa
organului  local de tutelă şi curatelă şi pot fi prezentaţi spre adopţie
în condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare.
    4. Problemele   ce  ţin  de  succesiune,  de  asigurare  cu   pensii
alimentare  şi  de  altă natură, reglementate de legislaţia  în  vigoare
pentru părinţi şi copii, nu au efecte juridice pentru părinţii-educatori
şi copiii din casele de copii.
    5. Organele administraţiei  publice  locale acordă caselor de  copii
ajutor  metodic,  asistenţă materială şi medicală  necesară,  exercitînd
totodată  şi  funcţia de control asupra activităţii acestei  instituţii.
Controlul  privind activitatea caselor de copii se organizează cel puţin
o dată la 6 luni.

               II. Plasarea copiilor în casele de copii

    6. Părinţii-educatori pot lua spre educaţie de la cinci pînă la zece
copii în vîrstă de pînă la 14 ani. Numărul copiilor plasaţi în casele de
copii şi celor proprii nu va depăşi 10 persoane.
    Plasarea în casa  de copii a copilului care a împlinit vîrsta de  10
ani  se  va face numai avînd consimţămîntul în scris al acestuia  şi  al
inspectorului pentru protecţia copilului.
    7. Copiii din  casele de copii deţin calitatea de membru al acestora
pînă  la atingerea vîrstei de 18 ani. În cazul continuării studiilor  în
licee,  şcoli  tehnico-profesionale, colegii, instituţii  de  învăţămînt
superior ei îşi păstrează această calitate pînă la încheierea studiilor.
    8. Copiii din  casele de copii pot frecventa instituţii  preşcolare,
beneficiind de înlesnirile prevăzute pentru familiile cu mulţi copii.
    9. Organul de   tutelă  şi  curatelă  prezintă  părinţilor-educatori
informaţia  completă privind starea sănătăţii,caracteristica  pedagogică
şi psihologică ale copilului.
    10. La determinarea  copiilor pentru a fi plasaţi în casele de copii
se  va  lua  în  considerare: vîrsta, starea  sănătăţii,  legăturile  de
rudenie  ale copilului, precum şi oportunitatea pedagogico-psihologică a
acestei  acţiuni  (copiii  care  se află în raporturi  de  rudenie  sînt
repartizaţi  în  aceeaşi casă de copii, dacă nu  există  contraindicaţii
medicale).
    11. Părinţii-educatori asigură copiilor întreţinerea corespunzătoare
vizitarea  reciprocă  cu  rudele şi părinţii, dacă aceste  întîlniri  nu
contravin  intereselor copilului. În cazul apariţiei disensiunilor între
părinţii-educatori  şi  rudele  copiilor,  organul local  de  tutelă  şi
curatelă  decide  asupra oportunităţii şi condiţiilor de  întreţinere  a
relaţiilor cu rudele.
     12. În caz de   incompatibilitate   psihologică  între   copii   şi
părinţii-educatori  sau  de  lichidare a casei de copii, copilul  va  fi
plasat  într-o  instituţie de stat respectivă în baza deciziei luate  de
organul  administraţiei  publice  locale,la  recomandarea  inspectorului
pentru protecţia copilului.
    13. În casele de copii nu pot fi plasaţi copii cu afecţiuni organice
ale  sistemului nervos central, cu boli incurabile, cu tumori maligne şi
cu alte patologii în progresie.
    Decizia organelor  de  ocrotire a sănătăţii privind  inoportunitatea
plasării copilului în casa de copii este irevocabilă.
    Copiii cu handicap  mintal sau fizic vor fi repartizaţi în casele de
copii  numai  în  cazul dacă în localitatea  respectivă  funcţionează  o
şcoală specială pentru aceste categorii de copii.
    14. Copilul repartizat  în  casa de copii îşi păstrează  dreptul  la
pensia  alimentară  stabilită  anterior, la pensiile  şi  indemnizaţiile
băneşti,  acestea fiind virate la contul personal al copilului,  deschis
în instituţii bancare.
    15. Copiii din  casele  de  copii  îşi rezervă  dreptul  la  spaţiul
locativ  de  care  dispuneau  anterior părinţii lor sau  la  alt  spaţiu
echivalent acestuia.
    16. Copiii din  casele de copii ai căror părinţi nu au avut locuinţă
vor  fi  asiguraţi  de către organele administraţiei publice  locale  cu
spaţiu locativ în afara rîndului.
    17. Dacă în casa  de  copii  au rămas mai puţin de  cinci  persoane,
aceasta îşi păstrează statutul şi dreptul de completare cu noi copii.
    Odată cu încetarea  activităţii  casei  de  copii,copiii  orfani  şi
rămaşi fără tutelă sînt plasaţi în instituţii de stat respective.
    18. Organele administraţiei publice locale vor contribui la plasarea
în cîmpul muncii a copiilor educaţi în casele de copii.
    19. Organele   de   tutelă  şi  curatelă  vor  asigura   exercitarea
controlului  asupra folosirii şi păstrării corecte a averii şi spaţiului
locativ  al copiilor orfani pînă la atingerea de către aceştia a vîrstei
de 18 ani.

         III. Drepturile şi obligaţiile părinţilor-educatori

    20. Părinţi-educatori se consideră soţul şi soţia, persoane solitare
care  se  ocupă de educaţia copiilor din casele de copii, purtînd  toată
responsabilitatea pentru îndeplinirea funcţiilor ce le revin.
    Calitatea de  părinte-educator  se  atribuie din ziua  adoptării  de
către organele de resort a hotărîrii de creare a casei de copii.
    21. Părinţi-educatori  pot fi cetăţeni ai Republicii Moldova care au
atins  vîrsta  de  25  de ani, cu o anumită  experienţă  de  educaţie  a
copiilor (calităţi profesionale, prezenţa copiilor proprii).
    Nu pot fi părinţii-educatori persoanele:
    decăzute din drepturi părinteşti;
    bolnave de boli cronice, grave sau contagioase;
    declarate în condiţiile legii incapabile sau cu capacităţi reduse;
    care au un comportament  moral şi social incompatibil cu  executarea
funcţiilor de părinte-educator.
    22. Părinţii-educatori  sînt recomandaţi în funcţie de  capacităţile
lor  personale, de starea sănătăţii şi pregătirea pe care o au pentru  a
îndeplini  obligaţiile  ce  ţin  de educaţia copiilor.  E  necesară,  de
asemenea,prezenţa  condiţiilor  locative  adecvate  pentru  educaţia  şi
creşterea copiilor.
    23. Pentru a   analiza  candidaturile  părinţilor-educatori  şi  ale
copiilor  direcţia  de învăţămînt creează o comisie de experţi,  compusă
din pedagogi, medici, jurişti.
    24. Părinţii-educatori  au dreptul să completeze casele de copii, pe
care le întemeiază,cu copii din casele de copii, şcoli-internate şi alte
instituţii,  cu permisiunea inspectorului pentru protecţia copilului, şi
cu sprijinul administraţiei acestor instituţii. Administraţia, la rîndul
său, prezintă părinţilor-educatori dosarul personal şi avizul cu privire
la starea sănătăţii copilului.
    25. Părinţii-educatori  poartă  răspundere pentru  starea  sănătăţii
copiilor,  condiţiile  de întreţinere şi educaţie ale acestora. Ei  sînt
reprezentanţii  legali  ai  copilului  şi apără  fără  procură  specială
drepturile  şi  interesele  lui în toate instanţele,  inclusiv  în  cele
judiciare.
    26. Remunerarea muncii părinţilor-educatori începe din data intrării
în  casa  de  copii  a  primilor copii  şi  durează  pînă  la  încetarea
activităţii acesteia.
    În caz de boală   a  părintelui-educator,  organele  de  tutelă   şi
curatelă  numesc  în  această  funcţie  altă  persoană  pentru  perioada
respectivă.   Remunerarea  ambelor  persoane  va  fi  efectuată  conform
legislaţiei în vigoare.
    27. Perioada  în care părinţii-educatori au lucrat în case de copii,
se  include  în  stagiul  de  muncă  general  şi  neîntrerupt,  potrivit
specialităţii.

             IV. Asigurarea materială a caselor de copii

    28. Mijloacele   băneşti  prevăzute  pentru  alimentarea   copiilor,
procurarea îmbrăcămintei, încălţămintei, obiectelor de igienă personală,
medicamentelor   sînt  transferate  lunar  pe  conturile  personale  ale
părinţilor-educatori, în corespundere cu modul şi normele stabilite prin
hotărîrile Guvernului.
    Normele anuale  ale  mijloacelor  prevăzute  în  vederea  procurării
inventarului  şi utilajului necesar, rechizitelor şcolare pentru fiecare
copil se stabilesc suplimentar prin hotărîrea Guvernului.
    29. Mijloacele  necesare  pentru deservirea  clădirilor,  încălzire,
energie  electrică  şi  alte  cheltuieli de  gospodărire  se  eliberează
caselor  de  copii în baza chitanţelor de achitare sau  altor  documente
financiare,  conform normativelor şi tarifelor stabilite în  localitatea
respectivă.
    30. Copiii din  casele de copii care îşi fac studiile în  instituţii
de  învăţămînt şi locuiesc separat de părinţii-educatori, beneficiază de
toate înlesnirile prevăzute pentru copii orfani şi rămaşi fără îngrijire
părintească. Aceste înlesniri vor fi stabilite în baza certificatului de
înmatriculare şi demersului organului local de tutelă şi curatelă.
    31. Copiilor  de  la casele de copii li se plăteşte după  terminarea
studiilor  la  şcoala de cultură generală,  şcoala  profesional-tehnică,
liceu,  colegiu,  instituţia  de  învăţămînt  superior  şi  angajare  în
serviciu  o  indemnizaţie  unică  pentru copiii orfani  şi  rămaşi  fără
îngrijirea părinţilor, conform legislaţiei în vigoare.
    32. Pentru dezvoltarea   gospodăriei   auxiliare  casele  de   copii
beneficiază  de  loturi  de  pămînt arabil,  repartizate  în  condiţiile
prevăzute  de  Hotărîrea  Guvernului  nr. 198 din 16  aprilie  1993  "Cu
privire la protecţia copiilor şi familiilor socialmente vulnerabile".
    33. În cazul   apariţiei   problemelor  financiare  nestipulate   în
prezentul  Regulament  ele  pot fi soluţionate în comun cu  organele  de
tutelă şi curatelă şi organele administraţiei publice locale.

              V. Încetarea activităţii caselor de copii

    34. Casele de copii îşi încetează activitatea în baza:
    hotărîrii organelor  administraţiei  publice  locale cu  privire  la
desfiinţarea caselor de copii;
    hotărîrii instanţei  judecătoreşti cu privire la anularea  hotărîrii
de creare a caselor de copii.
    35. Decizia de   încetare   a  activităţii  casei  de   copii   este
condiţionată de următorii factori:
    atingerea majoratului  de  către  toţi copiii-membri ai  caselor  de
copii şi încetarea relaţiilor acestora cu părinţii-educatori;
    decesul părinţilor-educatori sau al unuia dintre ei;
    neîndeplinirea de către părinţii-educatori a obligaţiunilor asumate;
    atestarea condiţiilor nefavorabile de trai şi educaţie ale copiilor,
precum şi înălcărilor financiare din partea părinţilor-educatori.
    36. Activitatea  caselor  de  copii  încetează  din  data  adoptării
hotărîrii respective, dacă aceasta nu prevede alt termen.