H O T Ă R Î R E

pentru aprobarea Concepţiei dezvoltării complexului

agroindustrial pînă în anul 2000

nr. 616  din  11.11.96

* * *

Abrogat: 31.10.2012

Hotărîrea Guvernului nr.796 din 25.10.2012

Guvernul Republicii Moldova HOTĂRĂŞTE:

Se aprobă Concepţia dezvoltării complexului agroindustrial pînă în anul 2000, elaborată de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei întru executarea Hotărîrii Guvernului Republicii Moldova nr.867 din 29 decembrie 1995 “Cu privire la măsurile de bază pentru realizarea în 1996-1997 a Programului de activitate a Guvernului Republicii Moldova pentru anii 1994-1997” (se anexează).

Anexă

la Hotărîrea Guvernului

Republicii Moldova

nr.616 din 11 noiembrie 1996

CONCEPŢIA DEZVOLTĂRII COMPLEXULUI

AGROINDUSTRIAL PÎNĂ ÎN ANUL 2000

Complexul agroindustrial al Republicii Moldova (C.A.I) constituie baza economiei naţionale a existenţei statului.

Scopul principal al acestei concepţii constă în determinarea principiilor fundamentale ale politicii statului privind asigurarea populaţiei cu produse alimentare, C.A.I. competitive pe pieţele internă şi externă.

1. Etapa actuală a dezvoltării complexului agroindustrial

Complexul agroindustrial asigură populaţia ţării cu principalele produse alimentare, furnizează o cantitate considerabilă de producţie pentru export.

Evaluînd starea actuală a complexului agroindustrial, se constată o reducere bruscă a volumelor producţiei ca rezultat al modificării condiţiilor de ordin interior şi exterior.

Parametrii principali ce caracterizează noul mediu economic sînt: cererea solvabilă redusă a populaţiei la produsele alimentare; preţurile relativ majorate la maşinile agricole, îngrăşăminte, carburanţi şi lubrifianţi; cheltuielile de transport mari, fapt ce modifică structura legăturilor economice externe ale complexului agroindustrial al republicii; dobînzi exagerate la creditele agricole.

Piaţa de produse agricole s-a constituit ultimii ani sub influenţa modificărilor radicale ale politicii economice a statului în condiţiile consolidării independenţei lui. S-a conturat tendinţă spre dezvoltare autonomă, s-au produs schimbări pe piaţa internă de produse agricole şi alimentare, s-a redus potenţialul pentru export.

În noile condiţii, Guvernul Republicii Moldova, în scopul menţinerii nivelului de asigurare cu produse alimentare a populaţiei, a fost nevoit să dispună licenţierea majorităţii tipurilor de produse destinate exportului.

Abia în ultimul timp, datorită unei anumite stabilizări a cererii şi ofertei pe piaţa internă, restabilirii legăturilor economice externe, a devenit posibilă limitarea produselor (cereale, piei), supuse licenţierii, în condiţiile menţinerii sistemului actual al taxelor vamale la mărfurile importate în scopul protecţiei producătorilor indigeni de mărfuri.

Schimbarea condiţiilor economice externe a condus la perturbarea procesului de reproducere, stoparea dezvoltării infrastructurii sociale a satului, înrăutăţirea asigurării tehnico-materiale şi investiţionale a C.A.I. Cea mai mare parte a maşinilor şi utilajelor din agricultură şi industria de prelucrare sînt uzate fizic şi moral.

Agricultura continuă să fie dominată de ramurile monopoliste, care îi livrează mijloace de producţie şi îi comercializează producţia, fapt ce le permite să-şi recupereze cheltuielile crescînde din contul sectorului agrar.

Sistemul de achiziţii şi comerţ en gros, care nu a fost reorganizat potrivit noilor forme de gospodărire, a îndepărtat agricultura de consumatorul ei. Concurenţa produselor alimentare din ţările occidentale mai atrăgătoare ca aspect şi relativ ieftine (din contul subvenţiilor BCE), dificultează exportul produselor alimentare.

Perioada de tranziţie se caracterizează printr-o suprapopulaţie agrară crescîndă. În agricultură în prezent sînt angajate circa 40 la sută din persoanele apte de muncă, creşte şomajul evident şi cel latent, sporeşte diferenţa dintre veniturile personale.

Tendinţele negative menţionate sînt o urmare a realizării inconsecvente şi incomplete a reformei funciare şi economice, ignorării intereselor ţăranilor la efectuarea transformărilor, utilizării neraţionale a potenţialului ştiinţific, de cadre şi tehnico-material acumulat în republică.

2. Scopurile şi sarcinile dezvoltării complexului agroindustrial

Politica agrară a statului trebuie să fie orientată în anii 1996-2000 spre îmbunătăţirea asigurării populaţiei cu produse alimentare, formarea unei noi structuri productive în conformitate cu necesităţile pieţii interne şi a celei externe.

În perspectiva medie (1996-2000) se prevede depăşirea fenomenelor de criză din C.A.I., îmbunătăţirea asigurării populaţiei cu produse alimentare, dezvoltarea exportului de mărfuri agricole, şi alimentare pe pieţele tradiţionale şi cele noi, încheierea privatizării şi formarea unui mecanizam eficient, care să stimuleze munca performantă.

În perspectiva îndelungată strategia dezvoltării C.A.I. trebuie să fie orientată spre sporirea competitivităţii producţiei pe calea transformărilor structurale şi implementării tehnicii şi tehnologiilor moderne; folosirea surselor regenerabile de energie şi resurselor materiale; ridicarea nivelului de trai al populaţiei rurale; păstrarea landşafturilor naturale şi a ecosistemelor.

Satisfacerea necesităţilor pieţei interne în producţia complexului agroindustrial trebuie să fie asigurată pe seama perfecţionării sortimentului de mărfuri alimentare şi nealimentare din materii prime agricole, care să permită satisfacerea necesităţilor diferitelor categorii şi grupuri sociale ale populaţiei, sporirea calităţii producţiei finite, reducerea conţinutului de substanţe toxice şi nocive în produsele alimentare pînă la un nivel inofensiv, obţinerea şi menţinerea echilibrului dintre cererea solvabilă şi oferta de mărfuri alimentare.

Sporirea competitivităţii producţiei pe piaţa internă şi cea externă este posibilă prin sporirea productivităţii muncii, reducerea consumului de resurse pentru o unitate de producţie, utilizarea de noi soiuri şi hibrizi productivi şi rezistenţi de culturi agricole, linii şi crosuri de animale şi păsări, precum şi prin aplicarea tehnologiilor de producţie, de păstrare şi prelucrare a produselor agricole cu consum redus de energie şi resurse, prin măsuri eficiente de sporire a fertilităţii solurilor, prin înzestrarea ramurilor complexului în cauză cu tehnică şi utilaj, lichidarea şomajului în rîndurile populaţiei rurale şi sporirea soldului de export faţă de cel de import în sistemul comercializării producerii agroalimentare, diversificarea sortimentului şi ameliorarea calităţii producţiei fabricate.

În acest context, se preconizează realizarea obiectivelor trasate în următoarele etape.

În anii 1996-1997 se vor întreprinde măsuri urgente în vederea depăşirii fenomenelor de criză din economie. Vor fi adoptate în primul rînd acte normative şi juridice de funcţionare a întreprinderilor cu toate formele de gospodărire, care vor reglementa formele organizatorice de gospodărire în agricultură, agroserviciile, prelucrarea şi desfacerea producţiei. Se va perfecţiona sistemul de creditare a instituţiilor ce deservesc C.A.I. Se va asigura activitatea investiţională, se va efectua adaptarea structurilor productive la noile condiţii şi se va constitui infrastructura de piaţă.

În anii 1998-2000 va continua restructurarea complexului agroindustrial, asigurîndu-se sporul producţiei finale a acestuia în baza aplicării unor tehnologii eficiente de producţie, de păstrare şi prelucrare a ei. Va fi creat un sistem de stimulare din partea statului a dezvoltării agriculturii pe seama concentrării resurselor interne şi atragerii de investiţii străine, vor fi create condiţii pentru o reproducţie lărgită în toate sferele complexului agroindustrial.

3. Direcţiile principale ale reformei economice

În politica agrară se va urmări optimizarea folosirii instrumentelor pieţei (preţuri impozite, credite, taxe, etc.), ce vor funcţiona ca un sistem unic coordonat, bazat pe principiile reglementării de către stat.

Politica creditară

Sistemul cu două niveluri “Banca Naţională – băncile comerciale” constituit în republică, nu permite direcţionarea resurselor creditare în sfera complexului agroindustrial.

Perfecţionarea sistemului creditar urmează a fi realizată prin înfiinţarea unor bănci şi fonduri specializate (Banca pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare pe lîngă Guvernul Republicii Moldova, Banca Funciară, Fondul pentru susţinerea producătorilor agricoli). Concomitent urmează să fie create structuri creditare, ce vor funcţiona pe principii de societăţi, cooperative de creditare mutuală, fondate de reprezentanţi ai micului business, ai gospodăriilor ţărăneşti, de locuitori de la sate antrenaţi în alte sfere ale producţiei materiale, în cultură şi învăţămînt, fapt ce va permite acordarea de credite cu dobînzi bonificate, evitarea exodului mijloacelor băneşti în sfera neagricolă.

Baza creditară va fi extinsă pe seama implementării mecanismelor creditării pe termen îndelungat pe cauţiunea imobilelor, a transformării unei părţi a împrumuturilor tradiţionale pentru cheltuielile sezoniere în credite garantate cu producţie şi materii prime, ceea ce va conferi siguranţa pentru garantarea creditelor.

Este necesară dezvoltarea sectorului de creditare agricolă netradiţională de către firmele furnizore de resurse pentru întreprinderile agricole sau de către cele de prelucrare a materiilor prime agricole. Condiţiile favorabile de creditare devin o importanţă condiţie în stabilirea legăturilor de lungă durată, în dezvoltarea proceselor de integrare agroindustrială.

Trebuie asigurată atragerea mijloacelor investitorilor străini, întreprinderilor industriale, comerciale şi sferei serviciilor pentru creditarea producţiei agricole.

Finanţarea de la buget a investiţiilor capitale se va efectua doar în limitele programelor de stat, participarea agenţilor economici ai complexului nominalizat la aceste programe fiind benevolă.

Politica fiscală

Politica fiscală trebuie orientată spre reducerea poverii fiscale ce greviază agenţii economici din complexul agroindustrial, promovîndu-se realizarea următoarelor obiective;

menţinerea impozitului funciar unic pentru producătorii de mărfuri de la sate;

micşorarea impozitului funciar cu suma mijloacelor proprii, investită de lucrările de îmbunătăţiri funciare;

acordarea unor înlesniri fiscale întreprinderilor industriale, comerciale şi din alte ramuri, care efectuează investiţii în dezvoltarea agriculturii;

reducerea cotei impozitului pe valoarea adăugată la mijloacele de producţie livrate satului şi la principalele mărfuri alimentare;

acordarea posibilităţii de a raporta pînă la 50 la sută din beneficiul obţinut la investiţii, degrevînd suma respectivă de impozit;

scutirea de impozite a produselor alimentare pentru copii şi a produselor ecologic pure;

impozitarea produselor din import, ce pot fi fabricate în ţară.

Politica preţurilor

Politica preţurilor trebuie să fie adecvată evoluţiei relaţiilor de piaţă, iar corelarea preţurilor la mijloacele de producţie procurate şi la producţia comercializată are menirea de a stimula ţăranii în sporirea producţiei prin folosirea raţională a pămîntului, altor resurse de a se realiza echivalenţa valorică şi naturală a schimbului.

Sistemul preţurilor în complexul agroindustrial trebuie să cuprindă:

preţuri libere (de piaţă) formate în funcţie de cererea şi oferta pe piaţa alimentară. Pe măsura consolidării structurilor de piaţă conform acestui model, va fi comercializată cea mai mare parte a producţiei agricole şi a producţiei industriei de prelucrare;

preţuri de bază minime de stat, care să asigure protecţia producătorilor pe piaţa alimentară internă internă şi la exportul de mărfuri;

preţuri de gaj, în baza cărora se vor efectua operaţiuni de gajare, sfeclă de zahăr şi alte produse şi care vor garanta comercializarea lor în condiţii preferenţiale;

preţuri de bursă, inclusiv tranzacţie pe termen (futures), bazate pe acordarea unor credite preferenţiale producătorilor de mărfuri agricole cu achitarea lor din contul recoltei viitoare;

preţuri reglate de întreprinderile monopoliste.

Protecţia prin asigurări

Asigurările trebuie să fie stimulate de către stat din contul mijloacelor bugetare. Protecţia prin asigurări se efectuează atît de către companiile particulare de asigurări, cît şi prin intermediul Fondului pentru susţinerea producătorilor agricoli. Programul de stat de asigurare a producătorilor agricoli trebuie să asigure condiţii avantajoase pentru participanţii ei, să atragă mijloacele agenţilor economici, interesaţi în diminuarea riscului de producţie.

4. Relaţiile funciare

Reformele funciare sînt menite să asigure folosirea raţională şi protecţia pămînturilor, care constituie unul din cele mai importante resurse naturale, crearea cadrului juridic, economic, organizatorico-tehnologic şi altor condiţii, care să contribuie la reproducerea şi sporirea fertilităţii solului, păstrarea şi ameliorarea mediului natural dezvoltarea eficientă a economiei cu mai multe sectoare.

Reforma funciară a condus la crearea pluralităţii tipurilor de proprietate asupra pămîntului, dar direcţia principală în realizarea transformărilor funciare trebuie să fie în continuare democratizarea relaţiilor în domeniu, punerea în circulaţie pe piaţă a terenurilor. Crearea pieţei funciare, consolidarea principiului proprietăţii funciare şi folosirii pămîntului contra plată se va derula etapizat, pe măsura constituirii bazei legislative necesare, pregătirii cadrelor, consolidării bazei tehnico-materiale pentru ţinerea cadastrului funciar.

La prima etapă drept obiect de vînzare-cumpărare îl vor constitui loturile de pe lîngă casă şi loturile pentru vile.

La etapa a doua poate fi organizată vînzarea cotelor funciare şi a loturilor din extravilanul comunelor.

Etapa a treia, ce presupune funcţionarea cu drepturi depline a pieţei funciare, va începe după crearea infrastructurii necesare.

Direcţiile principale ale perfecţionării relaţiilor pe piaţa funciară sînt:

organizarea controlului de stat asupra folosirii raţionale a pămîntului;

ţinerea cadastrului funciar;

controlul asupra teritoriului.

Privatizarea şi deetatizarea fondului funciar trebuie să fie însoţită în mod obligatoriu de implementarea mecanismelor economice, care să contribuie la ridicarea responsabilităţii proprietăţilor de pămînt şi a beneficiarilor folosinţei pămîntului pentru păstrarea şi sporirea fertilităţii solurilor, cu condiţia organizării teritoriului e baze ştiinţific fundamentate, încorporării regulate a îngrăşămintelor conform normelor recomandate, aplicării metodelor chimice şi biologice de protecţie a plantelor, păstrării echilibrului ecologic al naturii.

Din contul mijloacelor bugetelor republican şi locale, provenite din achitarea impozitului funciar, urmează să fie finanţate lucrările de combatere a eroziunii solului, de restabilire a fertilităţii solurilor grav erodate şi degradate, de plantare a fîşiilor forestiere de protecţie a terenurilor, de construcţie a instalaţiilor hidrotehnice antierozionale, de acoperirea şi nivelare a rîpilor, alte lucrări tehnice de cultivare a solurilor.

Drept stimulenţi economici, care vor contribui la realizarea măsurilor de protecţie a naturii, pot servi: acordarea unor credite preferenţiale; scutirea de impozitul funciar şi reducerea mărimii lui; compensarea parţială sau completă a cheltuielilor suplimentare pentru obţinerea unei producţii ecologic pure.

5. Formarea economiei cu mai multe sectoare

În complexul agroindustrial al republicii trebuie finalizată activitatea de reformare a întreprinderilor în conformitate cu noile condiţii economice de pe pieţele internă şi externă ale mijloacelor de producţie şi ale produselor alimentare.

Noile formaţiuni vor fi orientate spre obţinerea de beneficiu în sfera pieţei, în baza proprietăţii private asupra pămîntului şi altor mijloace de producţie.

Structura economico-socială a agriculturii trebuie să fie întemeiată pe principiile diversităţii formelor de gospodărire, alegerii lor benevole şi libere de către beneficiarii folosinţei pămîntului, proprietarii şi coproprietarii acestuia şi ai altor mijloace de producţie ale complexului agroindustrial. Este necesar să se ţină cont de particularităţile regionale ale producţiei, de tradiţiile şi reperele valorice ale populaţiei, de receptivitatea socială şi psihologică la reforme a diferitelor categorii de cetăţeni. Doar pe măsura consolidării bazei sociale a reformei va fi creată o economie cu mai multe sectoare, constituită din producători de mărfuri agricole capabili să se reprofileze în funcţie de cerinţele pieţei, cu o reţea cooperatistă de servicii agricole dezvoltată.

Transformarea structurilor organizatorice şi proprietăţii în complexul agroindustrial trebuie realizată treptat, sub controlul şi cu sprijinul statului, fiind păstrată şi în perspectivă structura cu mai multe sectoare a agriculturii.

Fiecare sector, avînd o formă specifică de proprietate asupra pămîntului şi mijloacelor de producţie, principii proprii de administrare, un anumit nivel de responsabilitate a membrilor săi pentru rezultatele activităţii desfăşurate, propriile criterii de formare şi distribuire a veniturilor, trebuie să beneficieze în egală măsură de sprijin din partea statului şi să aibă acces la obiectele infrastructurii de producţie şi celei sociale.

În proprietate de stat vor rămîne întreprinderile ce asigură progresul tehnico-ştiinţific în ramură – întreprinderile semincere, de selecţie şi reproducţie în zoonegnie etc.

Privatizarea patrimoniului la întreprinderile industriei de prelucrare s-a încheiat. În perioada postprivatizaţională urmează să fie create noi forme organizaţional-juridice de gospodărire, care să permită concentrarea resurselor financiare pentru realizarea scopurilor pe termen lung şi mediu. Asocierea capitalului bancar şi a capitalului industrial în companii holding şi grupuri financiar-industriale permite, prin restructurarea întreprinderilor, eficientizarea producţiei şi sporirea competitivităţii produselor finale ale C.A.I.

În scopul asigurării condiţiilor necesare pentru producerea, achiziţionarea, transportarea, păstrarea şi prelucrarea producţiei agricole se creează diverse tipuri de formaţiuni agroindustriale: societăţi pe acţiuni, agrofirme, agroconsorţii, asociaţii ştiinţifice de producţie şi asociaţii de producţie, alte asociaţii, uniuni, întreprinderi mixte.

Statutul organizaţional-juridic al întreprinderilor de prestare a serviciilor în complexul agroindustrial va fi determinat în procesul reformării colhozurilor şi sovhozurilor. În fond, pe baza proprietăţii colective în diviziune, urmează să fie create cooperative pentru comercializarea producţiei, prelucrarea şi păstrarea ei, asigurarea tehnico-materială şi alte tipuri de deservire.

Dezvoltarea infrastructurii de piaţă trebuie să se realizeze din contul extinderii bazei comerţului de firmă, formării pieţelor alimentare de desfacere en gros, a caselor de comerţ, asigurării pentru producătorii de mărfuri a unei ieşiri favorabile pe piaţa internă şi externă. Se impune instituirea pe lîngă Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei a unui sistem unic informaţional şi de marketing pentru deservirea complexului agroindustrial.

6. Restabilirea potenţialului productiv al complexului agroindustrial

În activitatea de restabilire a potenţialului productiv şi asigurarea restructurării lui este necesar să se delimiteze două etape. La prima etapă principalele produse pentru export rămîn semifabricatele şi materia primă agricolă şi, în special, strugurii şi produsele de vinificaţie, fructele, legumele, tutunul şi articolele de tutungerie, o cantitate limitată de ulei vegetal şi zahăr. În această perioadă , avînd în vedere starea de lucruri existenţă, exportul şi importul majorităţii tipurilor de producţie animalieră este inoportun din punct de vedere economic.

La etapa a doua, pe măsura acumulării mijloacelor valutare pentru restructurarea economiei şi valorificării sistemului de marketing, fabricarea în agricultură şi industria de prelucrare a producţiei ieftine şi care necesită un mare volum de muncă trebuie substituită prin aplicarea de tehnologii avansate şi ansambluri de maşini moderne.

Nivelul tehnologic al producţiei agroindustriale va fi determinat de conjunctura reală pe piaţa muncii şi de capital, implicînd revizuirea concepţiei anterioare de reînzestrare tehnică a complexului agroindustrial.

În situaţia creată în toate sferele C.A.I. se impune implementarea de tehnologii cu investiţii minime şi un consum redus de energie, confirmate de ştiinţă şi practică în anii precedenţi, inclusiv a celor bazate pe utilizarea energiei solare, eoliene, forţei musculare a animalelor şi a altor surse energetice tradiţionale.

Sub aspect organizatoric, în toate ramurile producţiei agroindustriale este inevitabilă renunţarea la formaţiunile gigantice de producţie, bazate pe proprietatea monopolistă de stat, fapt ce va crea premise pentru valorificarea unor complexe tehnologice mai eficiente din punct de vedere economic.

În fitotehnie şi zootehnie, în paralel cu ansamblurile de maşini şi mecanisme, capabile să asigure aplicarea tehnologiilor industriale, vor fi utilizate ansambluri universale de mijloace tehnice pentru mecanizarea celor mai grele munci manuale în gospodăriile ţărăneşti (de fermieri).

Pentru determinarea perspectivelor dezvoltării silviculturii urmează să fie asigurată evaluarea şi reproducerea resurselor forestiere, ridicat rolul plantaţiilor forestiere în agricultură ca bază a protecţiei ei biologice şi stabilităţii ecologice din contul majorării suprafeţelor şi calităţii ariilor de păduri şi fîşiilor forestiere în toate formaţiunile agricole.

Posibilităţile şi volumele livrărilor ameliorative vor fi determinate în funcţie de condiţiile pedoclimaterice ale fiecărei zone concrete şi de prezenţa resurselor acvatice utile pentru efectuarea irigării, a rezervelor funciare, luînd în consideraţie, de asemenea, eficienţa economică a anumitor măsuri.

Retehnologizarea producţiei agroindustriale impune elaborarea unui sistem de maşini pentru mecanizarea complexă a proceselor tehnologice şi a sistemului de servicii tehnice.

Progresul tehnologic trebuie să asigure aplicarea unor mijloace tehnice de înaltă productivitate, economicoase, sigure şi comode în exploatare, satisfacerea necesarului de tractoare, automobile şi maşini agricole cu randament sporit, operaţionalizarea şi utilizarea lor la întreaga capacitate, încheierea mecanizării complete a agriculturii. În industria de prelucrare acest proces va fi însoţit de apropierea unităţilor de prelucrare primară de locurile de producere a materiilor prime. Pe măsura reconstrucţiei întreprinderilor în funcţiune, ocupate cu livrarea producţiei finite a complexului agroindustrial către consumatori, şi construcţiei unor întreprinderi noi, în baza perfecţionării tehnologiilor, producţia obţinută trebuie să fie totalmente preambalată conform cerinţelor standardelor internaţionale.

Restabilirea potenţialului productiv al ramurilor industriale, transporturilor, construcţiilor capitale, comerţului, comunicaţiilor, sferei serviciilor sociale va conduce la intensificarea migrării populaţiei apte de muncă de la sat către centrele industriale ale republicii. O parte a populaţiei ocupate în producţia agricolă se va transfera în sfera activităţilor neagricole (servicii sociale rurale), care se vor înviora odată cu normalizarea stării de lucruri în ramurile producţiei materiale.

Pentru asigurarea folosirii depline a forţei de muncă a populaţiei săteşti, trebuie impulsionată dezvoltarea pe toate căile a producţiei, ce se bucură de cerere pe pieţele externă şi internă, şi extinse capacităţile de prelucrare a materiilor prime, de păstrare şi transportare a producţiei.

În localităţile rurale este necesară realizarea unui complex de măsuri privind dezvoltarea producţiei industriale auxiliare. În afară de producţia auxiliară şi meşteşugărească tradiţională, în localităţile săteşti trebuie să fie promovate unele tipuri de produse mai complicate sub aspect tehnic – textile, materiale de construcţie, construcţia de maşini etc.

Politica economică şi socială a Guvernului va avea drept obiectiv sporirea afluxului de capital străin în localităţile rurale. În acest scop va continua activitatea de ajustare a bazei legislative la standardele mondiale, informarea investitorilor potenţiali, prin sistemul business-centrelor, asupra posibilităţilor anumitor zone ale republicii privind dezvoltarea producţiei, fapt ce necesită investiţii directe şi indirecte. Pentru urgentarea atragerii capitalului în localităţile rurale se preconizează crearea unor zone economice libere în regiunile de frontieră.

7. Politica economică externă

Comerţul internaţional cu produse alimentare şi materie primă agricolă se aduce, treptat, în corespundere cu cerinţele economiei orientate spre piaţă.

În anii 1997-2000 se vor anula treptat restricţiile la exportul mărfurilor alimentare şi materiei prime agricole. Acordurile interstatale privitor la livrările în ţările fostei Uniuni Sovietice vor fi înlocuite prin comerţul pe bază de contract. Se va liberaliza importul mijloacelor de producere pentru C.S.I. Vor fi supuse licenţierii doar activităţile ce ţin de ocrotirea mediului ambiant, sănătatea populaţiei, securitatea muncii.

Dezvoltarea colaborării cu ţările C.S.I. se va efectua prin participarea Moldovei la lucrările Consiliului interguvernamental pe problemele complexului agroindustrial şi organizării pieţei agrare comune, folosirii mecanismelor de reglementare interstatală şi realizare a programelor comune, fondării corporaţiilor în sfera producerii, prelucrării şi desfacerii producţiei agricole.

Totodată. acordurile interstatale între ţările C.S.I. nu trebuie să afecteze integrarea în comerţul mondial. Moldova exportă materie primă agricolă şi produse alimentare preponderent în ţările din imediata apropiere ale Europei Centrale şi de Est. În perspectivă, exportatorii din Moldova vor trebui să-şi extindă relaţiile comerciale, să pătrundă pe noi pieţe în ţările cu o dezvoltare rapidă.

O importanţă tot mai mare ca partener comercial pentru Moldova o va avea Uniunea Europeană. Moldova va putea extinde exportul numai fabricînd o producţie înalt calitativă, ecologic pură, dar care necesită un volum mare de muncă.

Comerţul cu Rusia, cu alte ţări ale C.S.I. se va efectua în baza specializării anterioare a republicii în producerea fructelor, legumelor strugurilor, conservelor din legume şi fructe, vinului.

În vederea integrării în comerţul mondial, vor fi efectuate reformele instituţionale necesare. La etapa finală a acestor reforme Moldova va deveni membru al Organizaţiei Mondiale de Comerţ.

În viitorul proxim republica îşi va satisface cerinţele de cereale din resursele proprii. Pentru export se vor produce 670-740 mil. borcane conv. de conserve din fructe şi legume, 95-130 mii tone de zahar, 12,5 mil.dal de vin, 350 mii dal de coniac, 19-28 mil.sticle de şampanie, 6 4-6,8 milrd.buc. de ţigări.

8. Dirijarea complexului agroindustrial

Principalul organ de conducere a complexului agroindustrial este Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei. Dirijarea complexului agroindustrial se va baza pe delimitarea administrării de stat şi economice la toate nivelurile, neamestecul statului în activitatea economică a agenţilor economici, învestirea lor cu dreptul de a crea organisme economice şi publice. Organele administraţiei de stat se vor limita în fond la următoarele funcţii:

coordonarea şi controlul evoluţiei politicii tehnologice, tehnice, respectării standardelor, controlul veterinar, protecţia plantelor, controlul seminţelor, activitatea de selecţie, folosirea raţională a fondului funciar şi a fondurilor fixe;

asigurarea sferei serviciilor, informaţia despre pieţele internă şi externă, asistenţa ştiinţifică şi de consulting, pregătirea şi ridicarea calificării cadrelor;

analiza, monitoringul, generalizarea şi relevarea cauzelor şi consecinţelor modificărilor în dezvoltarea economică a C.A.I.

Se va extinde autonomia producătorilor de mărfuri alimentare, care, asociindu-se pe principii benevole, vor crea din contul mijloacelor lor astfel de organe administrative, care le vor apăra interesele. În orice subcomplex de produse alimentare vor fi înfiinţate asociaţii ale producătorilor de mărfuri.

9. Asistenţa ştiinţifică şi asigurarea cu cadre a complexului agroindustrial

Asistenţa ştiinţifică se va realiza în baza unor programe tehnico-ştiinţifice de stat, care vor include comanda de stat şi programele de colaborare tehnico-ştiinţifică cu organizaţii ştiinţifice de peste hotare. Executori ai lucrărilor pot fi instituţiile de cercetări, centrele, asociaţiile de cercetări ştiinţifice cu orice forme de proprietate. Elaborarea programelor de cercetări se va efectua, de regulă, pe bază de concurs, în direcţiile prioritare ale dezvoltării ştiinţei mondiale.

Finanţarea programelor tehnico-ştiinţifice ramurale trebuie să se efectueze astfel:

din bugetul de stat – lucrările incluse în comanda de stat şi în special, pe probleme funciare, de utilizare a apei, economice, de standardizare şi metrologie;

din surse proprii – lucrările de implementare a noilor soiuri, hibrizi, clone, de producere a seminţelor ameliorate, materialului săditor şi tineretului de prăsilă.

Beneficiul instituţiilor de cercetări ştiinţifice, direcţionat la finanţarea lucrărilor de cercetări ştiinţifice se scuteşte de impozite.

Este necesară extinderea practicilor de executare a lucrărilor de investigare, proiectare tehnică şi implementare pe bază de contracte cu agenţii economici ai complexului agroindustrial, de producere a seminţelor ameliorate, materialului săditor şi de creştere a tineretului animal de prăsilă.

Implementarea soiurilor, hibrizilor de plante, raselor de animale, tehnologiilor, tehnicii, mijloacelor de protecţie a plantelor, preparatelor veterinare, soluţiilor economico-organizatorice, propuse de instituţiile ştiinţifice, colectivele de creaţie şi specialiştii complexului agroindustrial se va efectua numai în temeiul deciziilor comisiilor oficiale, inspectoratelor şi Consiliului tehnico-ştiinţific al Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei. Întreaga activitate de valorificare a mijloacelor şi metodelor noi şi de perspectivă de gospodărire în C.A.I. trebuie să se desfăşoare în baza unor programe ramurale pe termen lung de asigurare tehnologică, coordonate cu subdiviziunile de ramură ale numitului minister.

În condiţiile noi urmează să se desfăşoare activitatea de consolidare şi susţinere a centrelor didactico-ştiinţifice şi consultative, gospodăriilor experimentale de producţie, asociaţiilor ştiinţifice de producţie, menite să acorde ajutor întreprinderilor şi gospodăriilor ţărăneşti în valorificarea realizărilor ştiinţei şi tehnicii, în familiarizarea lor cu tehnologiile şi metodele avansate de gospodărire.

Asigurarea funcţionării eficiente a sistemului de asigurare ştiinţifică va necesita elaborarea de noi acte normative şi perfecţionarea celor în vigoare, acte ce reglementează activitatea instituţiilor de cercetări ştiinţifice şi proiectări, precum şi-a unui sistem de măsuri pentru susţinerea activităţii asociaţiilor de producţie şi cercetare, a unor forme noi de cooperarea a ştiinţei cu producţia.

Asigurarea agenţilor economici cu recomandări, instrucţiuni, elaborate periodic de instituţiile ştiinţifice pentru fundamentarea dezvoltării complexului agroindustrial, şi cu altă literatură de specialitate trebuie să se efectueze şi în continuare în mod centralizat din contul mijloacelor bugetului de stat.

În scopul menţinerii nivelului adecvat de executare tehnologică a lucrărilor, urmează să se încheie procesul formării sistemului unic de învăţămînt al complexului agroindustrial, care să asigure funcţionarea sistemului universal al învăţămîntului continuu, luîndu-se în considerare continuitatea, multivarietatea şi flexibilitatea tuturor formelor de instruire, în baza integrării învăţămîntului, producţiei şi ştiinţei.

O atenţie deosebită se va acorda pregătirii cadrelor capabile să gestioneze gospodăria ţărănească şi să desfăşoare activitate de antreprenoriat în domeniul agrobusinessului, managementului activităţii bancare, marketingului. În sistemul de formare şi perfecţionare a cadrelor din republică şi de peste hotare se va realiza pregătirea şi reciclarea conducătorilor de întreprinderi şi subdiviziuni, specialiştilor, antreprenorilor şi muncitorilor calificaţi.

10. Dezvoltarea socială şi culturală a satului

Baza politii sociale o constituie asigurarea unui înalt nivel de trai şi a unui mediu de viaţă decent pentru toate categoriile sociale ale populaţiei rurale.

Transformările sociale şi culturale la sat trebuie să fie orientate spre renaşterea şi dezvoltarea tradiţiilor naţional-culturale şi istorice, fortificarea sănătăţii morale şi fizice a oamenilor muncii de la sate, educarea în societate a unui respect profund faţă de munca ţăranului.

Prin intermediul creditelor şi subvenţiilor se va stimula construcţia locativă şi dezvoltarea gospodăriilor familiilor tinere în localităţile săteşti, practicarea activităţilor la domiciliu de către femei, copii şi persoanele de vîrstă înaintată, producerea mijloacelor de mecanizare a manoperei.

Este necesar să se prevadă alocarea mijloacelor din bugetele locale şi de stat pentru întreţinerea infrastructurii sociale, asigurarea funcţionării neîntrerupte a şcolilor, instituţiilor de culturalizare şi medicale. Trebuie acordate facilităţi întreprinderilor şi organizaţiilor antrenate în construcţia obiectivelor infrastructurii sociale în localităţile săteşti.

Politica socială a statului trebuie să fie orientată spre realizarea unor programe vaste de creare a obiectivelor de ocrotire a sănătăţii, dezvoltare a sistemelor de alimentare cu apă, gazificare, telefonizare, construcţie a reţelei republicane de autodrumuri, de extindere rapidă a infrastructurii sociale a raioanelor sudice ale republicii.

Organele administraţiei publice locale urmează să să creeze fonduri de dezvoltare socială a satului din contul defalcărilor benevole cu destinaţie specială ale întreprinderilor, organizaţiilor, gospodăriilor ţărăneşti, fonduri destinate construcţiei şi întreţinerii şcolilor, spitalelor, instituţiilor preşcolare, sistemelor locale de alimentare cu apă şi a altor obiective.

11. Asigurarea juridică a dezvoltării complexului agroindustrial

Perfecţionarea legislaţiei trebuie să se desfăşoare în direcţia reglementării, aducerii ei în conformitate cu standardele internaţionale înlăturării contradicţiilor din actele normative în vigoare. Este necesară realizarea elaborării în complex a tuturor actelor normative – legilor adoptate de Parlament, instrucţiunilor şi regulamentelor elaborate de ministere şi departamente.

În scopul îmbunătăţirii asistenţei juridice în sfera producţiei agricole urmează a fi elaborate acte normative care să reglementeze formarea pieţei funciare, restructurarea întreprinderilor, monitoringul şi protecţia resurselor naturale.

12. Direcţiile dezvoltării ramurilor C.A.I.

În structura de perspectivă a agriculturii şi industriei de prelucrare se va acorda prioritate producţiei cerealiere ca temelie a siguranţei alimentare a statului, precum şi dezvoltării producţiei pentru export în ramurile industriei tutunului, vinicole şi de conserve. Recoltele globale de cereale vor constitui în anii următori de la 2,4 pînă la 3,3 mil.tone, ceea ce va asigura în fond necesităţile populaţiei în produse alimentare, iar ale sectorului zootehnic – în nutreţuri concentrate. Va spori producţia porumbului pentru boabe, o parte din care se va folosi pentru export. Se va restabili producerea seminţelor hibride pentru export.

Se preconizează extinderea producerii seminţelor de elită de floarea-soarelui pentru export.

Printre factorii ce determină perspectivele dezvoltării legumiculturii se numără şi potenţialul ştiinţific puternic de producere a producţiei legumicole, fapt ce va crea condiţii pentru diversificarea structurii semănăturilor de culturi legumicole.

Condiţiile climaterice favorabile permit cultivarea unui sortiment variat de culturi pomicole. Cu toate acestea, în condiţiile crizei economice s-a stopat, practic, înfiinţarea plantaţiilor noi. Din această cauză pomicultura are nevoie stringentă de investiţii noi pentru dezvoltarea în continuare a ramurii. De o cerere stabilă se bucură materia primă pentru producerea sucului concentrat din mere.

Nivelul realizat şi ritmul dezvoltării subcomplexului vini-viticol al C.A.I. în perspectivă este determinat de existenţa în republică a unor condiţii climaterice favorabile de cultivare a viţei de vie.

Unul din factorii intensificării dezvoltării subcomplexului vini-viticol îl constituie perfecţionarea compoziţiei soiurilor. Structura plantaţiilor viticole va fi modificată în favoarea extinderii suprafeţelor cu soiuri destinate producerii vinurilor de marcă şi vinurilor brute de şampanie de înaltă calitate şi a celor cu soiuri de masă rezistente.

În perioada ce urmează în sectorul zootehnic se vor produce modificări structurale esenţiale. Producţia va fi orientată spre noi pieţe şi spre noi nivele ale cererii. Marea producţie se va păstra în gospodăriile cu o bază furajeră bine dezvoltată şi o tehnologie adaptată la noile condiţii.

Vor fi susţinute ramurile industriei cu o orientare bine conturată spre export. Acestea sînt, în primul rînd ramurile vinicole, de conserve din fructe, a tutunului.

Industria vinicolă va fi reorientată spre producerea vinurilor seci, coniacului, şampaniei.

În industria de conserve va spori producerea sucurilor concentrate, piureurilor din fructe, se va dezvolta producerea pectinei. O atenţie deosebită se va acorda reutilării tehnice a ramurii, se vor instala utilaje pentru ambalarea producţiei în conformitate cu cerinţele standardelor internaţionale.

Dezvoltarea ramurilor de conserve şi vinicolă este susţinută energic de către organizaţiile de creditare internaţionale, ceea ce va atrage, de asemenea, investitorii particulari.

Industria tutunului prelucrează în prezent o mare parte a tutunului brut în semifabricate (amestec de tutun). O direcţie de perspectivă o constituie producerea în republică a ţigărilor asezonate. Reconstrucţia ramurii se va efectua din contul mijloacelor proprii şi atragerii mijloacelor investitorilor autohtoni şi străini.

Un loc deosebit îi revine industriei zahărului, potenţialului căreia este folosit parţial. Moldova dispune de posibilităţi limitate de sporire a producţiei de sfeclă de zahăr, însă cheltuielile pentru producerea acestei culturi sînt cele mai scăzute faţă de celelalte ţări din cadrul C.S.I. Aceasta determină importanţa ramurii pentru asigurarea necesităţilor interne şi pentru exportul unei părţi din producţia ei.