H O T Ă R Î R E

privind aprobarea Concepţiei sistemului de exploatare

a fondului construit existent

nr. 378  din  22.04.97

Monitorul Oficial al R.Moldova nr.31-32/375 din 15.05.1997

* * *

Abrogat: 31.10.2012

Hotărîrea Guvernului nr.796 din 25.10.2012

Pentru a asigura rezistenţa, stabilitatea şi siguranţa în exploatare a fondului construit existent, securitatea vieţii şi sănătăţii cetăţenilor, protecţia bunurilor şi a mediului înconjurător pentru cazul declanşării unor situaţii excepţionale (seisme, inundaţii, tasări şi alunecări de teren) şi în conformitate cu prevederile Legii privind calitatea în construcţii nr.721-XIII din 2 februarie 1996, Guvernul Republicii Moldova

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Concepţia sistemului de exploatare a fondului construit existent (se anexează).

2. În temeiul sus-numitei Concepţii, Ministerul Dezvoltării Teritoriului, Construcţiilor şi Gospodăriei Comunale, în comun cu Ministerul Economiei şi Reformelor, Ministerul Finanţelor, Ministerul Privatizării şi Administrării Proprietăţii de Stat şi Departamentul Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale, va elabora şi va prezenta Guvernului spre aprobare pe parcursul anului 1997 Programul naţional de creare a sistemului de exploatare a fondului construit existent.

CONCEPŢIA

sistemului de exploatare a fondului construit existent

Capitolul I

PRINCIPII GENERALE

1. Concepţia sistemului de exploatare a fondului construit existent (denumită în continuare Concepţia) conţine principiile şi tezele esenţiale privind crearea şi funcţionarea unui sistem unic cu caracter permanent de urmărire a comportării în exploatare, de intervenţie în timp şi postutilizare a construcţiilor (denumit în continuare sistemul de exploatare a fondului construit).

2. Urmărirea comportării în exploatare, intervenţiile în timp şi postutilizarea construcţiilor sînt componente ale sistemului calităţii în construcţii.

3. Sistemul de exploatare a fondului construit va cuprinde construcţiile de orice categorie şi instalaţiile aferente acestora, indiferent de tipul de proprietate sau destinaţie (în continuare – construcţii).

4. Acest sistem va reglementa şi va controla activităţile care este necesar să fie desfăşurate corespunzător etapelor duratei de existenţă (de viaţă) ale construcţiilor: la stadiile de concepere, proiectare, realizare, utilizare (exploatare) şi postutilizare.

5. Documentele normative, ce se vor elabora şi aproba în modul stabilit de organul naţional de dirijare în construcţii, trebuie să armonizeze realizările rezultate din experienţa dobîndită în ţară cu cerinţele existente în statele europene dezvoltate privind menţinerea siguranţei în exploatarea fondului construit.

6. Termenii specifici utilizaţi în prezenta Concepţie sînt definiţi în anexă.

Capitolul II

SCOPURILE SISTEMULUI DE EXPLOATARE A FONDULUI CONSTRUIT

7. Sistemul de exploatare a fondului construit se creează în următoarele scopuri:

a) realizarea şi menţinerea, pe întreaga durată de existenţă a construcţiilor, a următoarelor exigenţe esenţiale:

A – rezistenţă şi stabilitate;

B – siguranţă în exploatare;

C – siguranţă la foc;

D – igienă, sănătatea oamenilor, refacerea şi protecţia mediului înconjurător;

E – izolaţie termică, hidrofugă şi economie de energie;

F – protecţia împotriva zgomotului;

b) protecţia utilajelor şi instalaţiilor aferente construcţiilor, prin asigurarea integrităţii şi a bunei lor funcţionări;

c) protejarea aspectului urbanistic şi arhitectural al construcţiilor;

d) limitarea sau evitarea efectelor unui potenţial dezastru;

e) asigurarea continuităţii vieţii societăţii şi a activităţii economice în perioada de situaţie excepţională;

f) postutilizarea construcţiilor.

Capitolul III

PRINCIPIILE CREĂRII ŞI FUNCŢIONĂRII SISTEMULUI DE

EXPLOATARE A FONDULUI CONSTRUIT

8. Sistemul de exploatare a fondului construit va include:

a) schimbarea atitudinii populaţiei privind exploatarea fondului construit;

b) desfăşurarea studiilor în vederea completării nivelului actual de cunoştinţe ştiinţifice în domeniul exploatării fondului construit;

c) asigurarea cu acte legislative, documente normative şi instrucţiunile necesare.

9. Studiile vor fi orientate în următoarele direcţii:

a) determinarea (evaluarea) nivelului de protecţie a construcţiilor existente în vederea reducerii riscului seismic;

b) elaborarea cerinţelor referitoare la desfăşurarea măsurilor de intervenţie în cadrul exploatării construcţiilor existente;

c) protecţia antiseismică sporită la construcţiile noi;

d) stabilirea strategiei şi etapele de renovare şi modernizare a fondului construit;

e) îmbunătăţirea parametrilor tehnico-calitativi şi funcţionali ai materialelor de construcţie.

10. Asigurarea legislativă a sistemului se va efectua în următoarele direcţii:

a) determinarea structurii organizaţionale şi împuternicirilor organelor de stat şi administraţiei publice locale, ale proprietarilor şi agenţilor economici, implicaţi în domeniul exploatării şi postutilizării fondului construit;

b) dirijarea relaţiilor dintre participanţii la procesul de exploatare şi postutilizare a fondului construit;

c) stabilirea responsabilităţii pentru nerespectarea prevederilor actelor legislative şi normative a persoanelor fizice şi juridice, implicate în procesul de exploatare şi postutilizare a construcţiilor şi aplicarea sancţiunilor după caz;

d) controlul activităţii persoanelor fizice şi juridice implicate în exploatarea şi postutilizarea fondului construit;

e) asigurarea financiară.

11. Asigurarea sistemului de exploatare a fondului construit cu documente normative şi instrucţiuni metodologice se va efectua potrivit următoarelor direcţii:

a) urmărirea comportării în exploatare, desfăşurarea intervenţiilor în timp şi postutilizarea construcţiilor;

b) punerea în siguranţă a fondului construit;

c) elaborarea metodologiei şi clasificarea construcţiilor existente în grupe şi categorii în dependenţă de perioada în care au fost proiectate şi construite, de caracteristicile construcţiilor, clasa de importanţă şi zona seismică de calcul în care este amplasată construcţia;

d) constituirea unui sistem de acumulare şi păstrare a informaţiei cu privire la starea tehnică a fondului construit existent.

12. Principiile de bază care vor sta la baza elaborării documentelor normative cu privire la punerea în siguranţă a fondului construit:

a) măsurile de intervenţie trebuie să asigure realizarea unui nivel de protecţie minim obligatoriu conform prevederilor documentelor normative în vigoare;

b) intervenţiile pentru reducerea riscului seismic trebuie să fie globale, adică să se aplice atît structurii de rezistenţă, cît şi elementelor nestructurale, instalaţiilor de construcţie.

13. În sistemul de exploatare a fondului construit se vor implica:

organele centrale ale statului;

organele administraţiei publice locale;

proprietarii şi/sau utilizatorii construcţiilor;

agenţii economici cu activităţi în construcţii;

agenţii economici cu activitate de control în construcţii.

14. În condiţiile create se precizează că ansamblul acţiunilor pentru crearea şi funcţionarea sistemului de exploatare a fondului construit poate fi realizat numai pe baza "Programului naţional de creare a sistemului de exploatare a fondului construit", eşalonat pe o perioadă de circa 20 ani.

Anexă

la Concepţia sistemului de

exploatare a fondului construit

TERMENII UTILIZAŢI

1. COMPORTAREA ÎN EXPLOATARE – manifestare a modului în care un produs (lucrare, construcţie) reacţionează prin calitatea sa (totalitatea proprietăţilor şi caracteristicile sale) la cerinţele stabilite privind aptitudinea sa la utilizare în cursul duratei sale de serviciu.

2. DURATA DE EXISTENŢĂ (DE VIAŢĂ) A CONSTRUCŢIEI – durata de timp după care construcţia a încetat definitiv să-şi îndeplinească funcţiunea ce i-a fost atribuită.

Această durată este în funcţie de materialele utilizate, caracteristicile amplasamentului (caracteristicile mediului înconjurător şi natura terenului) şi condiţiile specifice de exploatare.

3. DURATA DE SERVICIU – durata de funcţionare în care un produs îşi îndeplineşte efectiv funcţiunea care i-a fost atribuită iniţial.

4. INTERVENŢII ÎN TIMP LA CONSTRUCŢII – acţiuni şi lucrări, întreprinse asupra construcţiilor de-a lungul duratei lor de existenţă, în scopul prevenirii degradărilor şi remedierii deteriorărilor produse, pentru menţinerea sau readucerea parametrilor calitativi şi tehnici respectivi ai construcţiilor la nivelul exigenţelor esenţiale stabilite (corespunzător asigurării aptitudinii de exploatare prevăzute) sau pentru readucerea nivelului acestor parametri potrivit unor cerinţe sporite ale utilizatorilor sau ale unor noi reglementări introduse în aplicare.

5. INTERVENŢII – ansamblul de măsuri preventive, care se aplică unui produs sau unei construcţii, cu scopul de a le menţine în bună stare, pentru a-şi îndeplini funcţiile indispensabile destinaţiei sale, pe durata de serviciu prevăzută.

Comentarii explicative: măsurile preventive din cadrul intervenţiei unei construcţii cuprind: lucrări curente de îngrijire, curăţire şi recondiţionarea regulată a unor elemente de suprafaţă cu durată scurtă de viaţă (unele finisaje), înlocuirea unor articole sau piese cu uzură rapidă (piese de instalaţii şi de feronerie) în conformitate cu instrucţiunile de exploatare şi întreţinere.

6. URMĂRIREA COMPORTĂRII ÎN EXPLOATARE A CONSTRUCŢIILOR – acţiune sistematică de observare, examinare şi investigare a modului de reacţionare a construcţiilor în decursul utilizării lor, sub influenţa acţiunilor agenţilor de mediu, a condiţiilor de exploatare şi a interacţiunii construcţiilor cu mediul înconjurător şi cu activităţile utilizatorilor.

Comentarii explicative: obiectivele principale ale acţiunii de urmărire a comportării în exploatare a construcţiilor sînt:

a) depistarea din timp a unor degradări sau prevenirea agravării acestora, prin intervenţii adecvate asupra construcţiilor;

b) culegerea şi utilizarea datelor şi informaţiilor, rezultate din acţiunea de urmărire, pentru evitarea cauzelor degradărilor şi îmbunătăţirea soluţiilor tehnice de concepţie.

7. MEDIUL ÎNCONJURĂTOR – ansamblul elementelor fizice, condiţiilor exterioare şi interioare ale unei construcţii, care pot să influenţeze caracteristicile acesteia.

Comentarii explicative: mediul înconjurător al unei construcţii cuprinde atît mediul natural exterior construcţiei (atmosferă, teren, apă, regn animal şi vegetal etc.), cît şi mediul construit, creat de om, fie exterior (construcţiile învecinate cu emanaţiile şi agenţii artificiali produşi de aceştia), fie interior (spaţiile delimitate de construcţia respectivă, cuprinzînd activităţile şi procesele ce se vor desfăşura în acestea, cu emanaţiile şi efectele lor), care toate intră în interacţiune cu construcţia în cauză şi cu părţile ei componente.

8. POSTUTILIZAREA UNEI CONSTRUCŢII – ultima din etapele de viaţă a construcţiei (concepere, proiectare, realizare, utilizare, postutilizare) şi cuprinde un ansamblu de activităţi, inclusiv: dezafectarea construcţiei, demontarea şi demolarea părţilor şi elementelor componente, reciclarea şi refolosirea produselor obţinute, reintegrarea în natură a deşeurilor nefolosite.

9. REMEDIEREA (REABILITAREA) UNEI CONSTRUCŢII – acţiune întreprinsă cu scopul de a aduce o construcţie sau părţile (elementele) componente ale acesteia la un nivel acceptabil de performanţă (egal sau uşor diferit de cel iniţial) prin lucrări de reparaţii şi/sau consolidare, modificînd (adaptînd) în consecinţă condiţiile de exploatare şi durata de serviciu ale acesteia.