Notă: Ratificată prin Hot. Parl. nr.593-XIII din 26.09.95
                                    
                CONVENŢIA ASUPRA PROTECŢIEI SALARIULUI

                         Nr.95  din  01.07.49

                                * * *

                     Publicată în ediţia oficială
          "Tratate internaţionale", 1999, volumul 10, pag.38

    Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii,
    convocată la  Geneva  de  Consiliul  de  administraţie  al  Biroului
Internaţional al Muncii şi care s-a întrunit aici la 8 iunie 1949 în cea
de-a treizeci şi două sesiune a sa,
    după ce a hotărît   să  adopte  diferite  propuneri  referitoare  la
protecţia  salariului, problemă care constituie cel de-al şaptelea punct
al ordinii de zi a sesiunii,
    după ce a hotărît  ca  aceste propuneri să ia forma  unei  convenţii
internaţionale,
    adoptă, la 1  iulie  1949,  convenţia  următoare, care  se  va  numi
Convenţie    asupra   protecţiei   salariului,   1949.

                             Articolul 1

    În sensul prezentei  convenţii,  termenul salariu înseamnă,  oricare
i-ar  fi  denumirea  sau modul de calcul,  remunerarea  sau  cîştigurile
susceptibile de a fi evaluate în bani şi stabilite prin acordul părţilor
sau  de  către  legislaţia  naţională, pe care  cel  care  angajează  le
datorează  unui  lucrător  în  baza unui contract de  muncă,  scris  sau
verbal,  fie pentru munca efectuată sau care urmează a fi efectuată, fie
pentru serviciile prestate sau care urmează a fi prestate.

                             Articolul 2

    1. Prezenta convenţie  se  aplică tuturor persoanelor cărora  li  se
plăteşte sau trebuie să li se plătească un salariu.
    2. Autoritatea  competentă,  după consultarea  organizaţiilor  celor
care  angajează  şi a organizaţiilor lucrătorilor, acolo  unde  asemenea
organizaţii  există  şi sunt direct interesate, va putea excepta  de  la
aplicarea   totalităţii  sau  a  unora  dintre  dispoziţiile   prezentei
convenţii  categoriile de persoane care muncesc în astfel de împrejurări
şi   condiţii  de  angajare  încît  aplicarea  totală  sau  parţială   a
amintitelor  dispoziţii nu s-ar putea face în mod convenabil şi care  nu
sunt  folosite  la  munci  manuale sau care sunt  folosite  la  servicii
casnice sau alte ocupaţii asemănătoare.
    3. Orice stat  membru trebuie să indice, în primul său raport  anual
asupra  aplicării prezentei convenţii, expediat în virtutea  articolului
22 din Constituţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii, orice categorie
de  persoane  pe  care  îşi  propune să le  excepteze  de  la  aplicarea
totalităţii sau vreuneia dintre dispoziţiile convenţiei, în conformitate
cu prevederile paragrafului precedent. Drept urmare, nici un stat membru
nu  va  putea  să  procedeze  la  aplicarea  de  excepţii  decît  pentru
categoriile de persoane astfel indicate.
    4. Orice stat  membru  care  a indicat în primul  său  raport  anual
categoriile  de  persoane  pe  care îşi propune să le  excepteze  de  la
aplicarea   totalităţii  sau  vreuneia  dintre  dispoziţiile   prezentei
convenţii va trebui ca în rapoartele ulterioare să indice categoriile de
persoane  pentru  care renunţă la dreptul de a recurge  la  dispoziţiile
paragrafului  2 al prezentului articol, precum şi orice progres realizat
în scopul aplicării prezentei convenţii la aceste categorii de persoane.

                             Articolul 3

    1. Salariile  platibile  în bani vor fi achitate exclusiv în  moneda
avînd  curs  legal,  iar  plata sub formă de bilete  la  ordin,  bonuri,
cupoane  sau  sub orice altă formă considerată că prezenta monedă  avînd
curs legal va fi interzisă.
    2. Autoritatea  competentă va putea să permită sau să prevadă  plata
salariului  prin  cec  tras asupra unei bănci sau prin  cec  ori  mandat
poştal,  atunci cînd acest mod curent sau se face necesar datorită  unor
împrejurări  speciale, cînd este prevăzut de un contract colectiv ori  o
hotărîre  arbitrală,  sau  cînd,  în lipsa unor  astfel  de  dispoziţii,
lucrătorul consimte.

                             Articolul 4

    1. Legislaţia   naţională,  contractele  colective  sau   hotărîrile
arbitrale   pot  permite  plata  parţială  în  natură  a  salariului  în
industriile  sau  profesiile unde acest mod de plată se practică în  mod
curent  sau  este preferat datorită naturii industriei sau profesiei  în
cauză.  Plata  salariului sub formă de băuturi alcoolice sau de  droguri
vătămătoare   nu  va  fi  admisă  în  nici  un  caz.
    2. În cazurile  în  care  este permisă plata parţială  în  natură  a
salariului vor fi luate măsuri corespunzătoare pentru ca:
    a) prestaţiile  în  natură  să folosească personal  lucrătorului  şi
familiei sale şi să fie conforme cu interesele acestora;
    b) valoarea acestor prestaţii să fie justă şi rezonabilă.

                             Articolul 5

    Salariul va fi  plătit  direct  lucrătorului în cauză,  cu  excepţia
cazurilor cînd legislaţia naţională, un contract colectiv sau o hotărîre
arbitrală  dispune  altfel, sau cînd lucrătorul în cauză acceptă un  alt
procedeu.

                             Articolul 6

    Se interzice   celui  care  angajează  să  restrîngă  în  orice  fel
libertatea lucrătorului de a dispune după voia sa de propriul salariu.

                             Articolul 7

    1. Atunci cînd  în cadrul unei întreprinderi există economate pentru
vînzarea  de mărfuri către lucrători sau servicii destinate să furnizeze
acestora diferite prestaţii, asupra lucrătorilor în cauză nu va putea fi
exercitată  nici  o  constrîngere pentru a folosi aceste  economate  sau
servicii.
    2. Atunci cînd   nu  este  posibil  accesul  la  alte  magazine  sau
servicii,  autoritatea competentă va lua măsuri corespunzătoare pentru a
obţine  ca  mărfurile  şi  serviciile  să  fie  vîndute  şi,  respectiv,
furnizate  la preţuri juste şi rezonabile, sau pentru ca economatele sau
serviciile  înfiinţate de către cel care angajează să nu fie  exploatate
în   scopul  obţinerii  de  beneficii,  ci  în  interesul   lucrătorilor
interesaţi.

                             Articolul 8

    1. Reţinerile  din salariu nu vor fi autorizate decît în  condiţiile
şi  limitele  prescrise de legislaţia naţională sau stabilite  printr-un
contract colectiv ori o hotărîre arbitrală.
    2. Lucrătorii  vor  trebui  să  fie  informaţi,  în  modul  pe  care
autoritatea  competentă  îl va considera cel mai  corespunzător,  asupra
condiţiilor  şi  limitelor  în  care  asemenea  reţineri  vor  putea  fi
efectuate.

                             Articolul 9

    Este interzisă  orice  reţinere  din salariu al cărei scop  este  să
asigure  o  plată  directă sau indirectă de un lucrător către  cel  care
angajează,  către reprezentantul acestuia sau către un intermediar  (cum
ar  fi  un  agent însărcinat să recruteze forţa de  muncă),  în  vederea
obţinerii sau păstrării unui serviciu.

                             Articolul 10

    1. Salariul nu va putea fi reţinut sau cesionat decît în limitele şi
modalităţile prevăzute de către legislaţia naţională.
    2. Salariul trebuie  să fie protejat contra reţinerii sau  cesiunii,
în   măsura   considerată   necesară  pentru   asigurarea   întreţinerii
lucrătorului şi a familiei sale.

                             Articolul 11

    1. În caz de   faliment   sau   de  lichidare   judiciară   a   unei
întreprinderi,  lucrătorii folosiţi în cadrul acesteia vor avea rang  de
creditori  privilegiaţi,  fie pentru salariile care le sunt datorate  cu
titlu   de   servicii  prestate  în  cursul  unei  perioade   anterioare
falimentului  sau lichidării şi care va fi prevăzută de către legislaţia
naţională,  fie  pentru salariile care nu depăşesc un nivel stabilit  de
către legislaţia naţională.
    2. Salariul constituind o creanţă privilegiată va fi plătit integral
mai  înainte ca creditorii ordinari să poată revendica cota-parte ce  li
se cuvine.
    3. Ordinea de  prioritate  a  creanţei privilegiate  constituită  de
salariu,   faţă  de  celelalte  creanţe  privilegiate,  trebuie  să  fie
determinată de către legislaţia naţională.

                             Articolul 12

    1. Salariul va  fi plătit la intervale regulate. Dacă nu există alte
angajamente satisfăcătoare care să asigure plata salariului la intervale
regulate,  intervalele  la  care salariul trebuie să fie plătit  vor  fi
stabilite  de  către legislaţia naţională sau fixate printr-un  contract
colectiv sau o hotărîre arbitrală.
    2. La desfacerea   contractelor   de  muncă  lichidarea   finală   a
întregului salariu datorat va fi efectuată în conformitate cu legislaţia
naţională,  cu  prevederile unui contract colectiv ori cu cele ale  unei
hotărîri  arbitrale  sau, în lipsa acestora, într-un  termen  rezonabil,
ţinîndu-se seama de dispoziţiile contractului individual de muncă.

                             Articolul 13

    1. Plata salariului,   atunci  cînd  este  făcută  în  bani,  va  fi
efectuată  numai  în  zilele  lucrătoare şi la locul  de  muncă  sau  în
apropierea  acestuia,  afară de cazurile cînd legislaţia  naţională,  un
contract  colectiv  ori o hotărîre arbitrală nu dispun altfel  sau  dacă
alte  aranjamente, de care lucrătorii interesaţi au cunoştinţă, par  mai
potrivite.
    2. Plata salariului  este interzisă în localurile în care se consumă
băuturi  alcoolice sau în alte localuri asemănătoare şi, dacă prevenirea
abuzurilor  o  impune,  în  magazinele de vînzare cu  amănuntul  sau  în
locurile de distracţie, cu excepţia cazurilor în care persoanele, cărora
li se plăteşte salariul, fac serviciul chiar în aceste localuri.

                             Articolul 14

    Dacă este cazul, vor fi luate măsuri eficiente în vederea informării
lucrătorilor într-un mod corespunzător şi uşor de înţeles:
    a) asupra condiţiilor  de  salarizare  care  li se  vor  aplica,  şi
aceasta înainte de a fi angajaţi sau cu prilejul oricăror modificări ale
condiţiilor de angajare;
    b) cu ocazia   fiecărei   plăţi  de  salariu,   asupra   elementelor
componente  ale salariului, pe perioada de plată considerată, în  măsura
în care aceste elemente sunt susceptibile de modificări.

                             Articolul 15

    Legislaţia care  aplică  dispoziţiile prezentei  convenţii  trebuie:
    a) să fie adusă la cunoştinţa celor interesaţi;
    b) să precizeze   persoanele  însărcinate  cu  asigurarea  aplicării
acestei legislaţii;
    c) să prevadă  sancţiuni  corespunzătoare  în  caz  de  infracţiune;
    d) să prevadă,  în  toate cazurile în care este necesar, ţinerea  de
state de salarii într-o formă şi potrivit unei metodici corespunzătoare.

                             Articolul 16

    Rapoartele anuale  care  trebuie prezentate potrivit articolului  22
din   Constituţia  Organizaţiei  Internaţionale  a  Muncii  vor  conţine
informaţii   complete  asupra  măsurilor  luate  în  vederea   aplicării
dispoziţiilor prezentei convenţii.

                             Articolul 17

    1. Atunci cînd  teritoriul unui stat membru cuprinde regiuni  foarte
întinse  sau  cînd,  datorită  dispersării populaţiei  sau  gradului  de
dezvoltare  a acesteia, autoritatea competentă consideră că dispoziţiile
prezentei  convenţii  nu  sunt aplicabile, ea  poate,  după  consultarea
organizaţiilor  celor  care  angajează şi ale  lucrătorilor  interesaţi,
acolo  unde asemenea organizaţii există, să excludă regiunile respective
de  la aplicarea convenţiei, fie în totalitatea ei, fie cu excepţiile pe
care  le  consideră  necesare pentru anumite întreprinderi  sau  anumite
munci.
    2. Orice stat  membru trebuie să indice, în primul său raport  anual
asupra  aplicării prezentei convenţii, expediat în virtutea  articolului
22  din Constituţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii, orice  regiune
pentru  care îşi propune să recurgă la dispoziţiile prezentului articol,
precum  şi motivele respective. Drept urmare, nici un stat membru nu  va
putea recurge la dispoziţiile prezentului articol decît pentru regiunile
pe care le va indica în acest mod.
    3. Orice stat   membru  care  recurge  la  dispoziţiile  prezentului
articol trebuie să reconsidere, la intervalele care nu depăşesc 3 ani şi
consultîndu-se   cu   organizaţiile   celor  care   angajează   şi   ale
lucrătorilor,   interesate,  acolo  unde  asemenea  organizaţii  există,
posibilitatea   de  a  extinde  aplicarea  prezentei  convenţii   asupra
regiunilor exceptate în virtutea paragrafului 1.
    4. Orice stat   membru  care  recurge  la  dispoziţiile  prezentului
articol  trebuie să indice, în rapoartele sale anuale, regiunile  pentru
care  renunţă la aplicarea amintitelor dispoziţii şi progresele pe  care
le-a  realizat  în vederea aplicării treptate a prezentei  convenţii  în
acele regiuni.

                             Articolul 18

    Ratificările  formale  ale  prezentei convenţii  vor  fi  comunicate
directorului  general  al Biroului Internaţional al Muncii, care  le  va
înregistra.

                             Articolul 19

    1. Prezenta convenţie   nu  va  obliga  decît  statele  membre   ale
Organizaţiei  Internaţionale  a  Muncii  ale căror  ratificări  au  fost
înregistrate de către directorul general.
    2. Ea va intra  în vigoare după 12 luni de la înregistrarea de către
directorul  general  a  cel puţin două ratificări  din  partea  statelor
membre.
    3. Drept urmare,  această  convenţie  va  intra  în  vigoare  pentru
fiecare  stat  membru  după  12 luni de la  data  înregistrării  actului
ratificării sale.

                             Articolul 20

    1. Declaraţiile  care  vor  fi comunicate  directorului  general  al
Biroului  Internaţional  al Muncii, în conformitate cu paragraful  2  al
articolului 35 din Constituţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii, vor
trebui să facă cunoscute:
    a) teritoriile  pentru care statul membru interesat se angajează  ca
dispoziţiile convenţiei să fie aplicate fără modificări;
    b) teritoriile  pentru  care el se angajează ca dispoziţiile să  fie
aplicate   cu   modificări,   şi  în  ce   constau   acele   modificări;
    c) teritoriile   cărora  nu  li  se  aplică  convenţia  şi  motivele
neaplicării acesteia;
    d) teritoriile  pentru  care el îşi rezervă dreptul de a  hotărî  în
aşteptarea  unei analize mai aprofundate a situaţiei privitoare la acele
teritorii.
    2. Angajamentele  menţionate  la  alineatele a) şi b)  ale  primului
paragraf  din  prezentul articol vor fi considerate parte  integrantă  a
ratificării şi vor avea efecte identice.
    3. Orice stat  membru va putea, printr-o nouă declaraţie, să renunţe
în  întregime  sau  în  parte la rezervele  cuprinse  în  declaraţia  sa
anterioară  în virtutea alineatelor b), c), şi d) ale primului  paragraf
din prezentul articol.
    4. Orice stat  membru  va  putea,  în  cursul  perioadelor  în  care
prezenta  convenţie  poate fi denunţată în conformitate cu  dispoziţiile
articolului  22, să comunice directorului general o nouă declaraţie care
să  modifice în orice fel termenii oricărei declaraţii anterioare şi  să
facă cunoscută situaţia din teritoriile determinate.

                             Articolul 21

    1. Declaraţiile   comunicate   directorului  general   al   Biroului
Internaţional  al  Muncii  în  conformitate cu paragrafele 4  şi  5  ale
articolului  35  din  Constituţia Organizaţiei Internaţionale  a  Muncii
trebuie  să  indice  dacă  dispoziţiile convenţiei vor  fi  aplicate  în
teritoriu  cu sau fără modificări; atunci cînd declaraţia menţionează că
dispoziţiile  convenţiei  se  aplică  sub rezerva  unor  modificări,  ea
trebuie să specifice în ce constau acele modificări.
    2. Statul sau   statele   membre  ori   autoritatea   internaţională
interesată  vor putea să renunţe total sau parţial, printr-o  declaraţie
ulterioară,  la  dreptul  de  a  invoca  o  modificare  indicată  într-o
declaraţie anterioară.
    3. Statul sau  statele  membre  ori autoritatea  internaţională  vor
putea,  în  cursul perioadelor în care convenţia poate fi  denunţată  în
conformitate  cu  dispoziţiile articolului 22, să comunice  directorului
general  o  nouă declaraţie care să modifice în orice fel termenii  unei
declaraţii  şi  să  facă  cunoscută situaţia  referitoare  la  aplicarea
acestei convenţii.

                             Articolul 22

    1. Orice stat  membru care a ratificat prezenta convenţie poate să o
denunţe  la  expirarea  unei  perioade de 10 ani  de  la  data  intrării
iniţiale  în vigoare a convenţiei, printr-un act comunicat  directorului
general  al  Biroului Internaţional al Muncii şi înregistrat de  acesta.
Denunţarea  nu va avea efect decît după expirarea termenului de un an de
la înregistrarea ei.
    2. Orice stat  membru  care a ratificat prezenta convenţie  şi  care
într-un  termen de un an de la expirarea perioadei de 10 ani  menţionată
la  paragraful  precedent  nu  va face uz  de  facultatea  de  denunţare
prevăzută de prezentul articol, va fi ţinut pentru o nouă perioadă de 10
ani  şi,  drept  urmare,  va  putea să  denunţe  prezenta  convenţie  la
expirarea  fiecărei  perioade  de  10 ani, în  condiţiile  prevăzute  de
prezentul articol.

                             Articolul 23

    1. Directorul   general  al  Biroului  Internaţional  al  Muncii  va
notifica  tuturor  statelor  membre ale  Organizaţiei  Internaţionale  a
Muncii    înregistrarea   tuturor   ratificărilor,   declaraţiilor    şi
denunţărilor  care  îi  vor fi comunicate de către  statele  membre  ale
organizaţiei.
    2. Notificînd  statelor membre ale organizaţiei înregistrarea  celei
de-a  doua  ratificări care i-a fost comunicată, directorul  general  va
atrage  atenţia  statelor membre ale organizaţiei asupra datei  la  care
prezenta convenţie va intra în vigoare.

                             Articolul 24

    Directorul general  al Biroului Internaţional al Muncii va  comunica
Secretarului  general  al  Organizaţiei  Naţiunilor  Unite,  în  vederea
înregistrării,   potrivit   articolului  102  din   Carta   Organizaţiei
Naţiunilor  Unite, informaţii complete cu privire la toate ratificările,
declaraţiile  şi  actele  de denunţare înregistrate în  conformitate  cu
articolele precedente.

                             Articolul 25

    Ori de cîte ori  se va considera necesar, Consiliul de administraţie
al  Biroului Internaţional al Muncii va prezenta conferinţei generale un
raport  asupra  aplicării  prezentei convenţii şi va examina  dacă  este
cazul  să  înscrie  pe ordinea de zi a conferinţei  problema  revizuirii
totale sau parţiale a acesteia.

                             Articolul 26

    1. În cazul în  care  conferinţa va adopta o nouă convenţie care  să
revizuiască  total sau parţial prezenta convenţie şi dacă noua convenţie
nu va dispune altfel:
    a) ratificarea de către un stat membru a noii convenţii de revizuire
va  determina,  de plin drept, fără a se mai ţine seama de  dispoziţiile
articolului  22  de mai sus, denunţarea imediată a prezentei  convenţii,
sub rezerva ca noua convenţie de revizuire să fi intrat în vigoare;
    b) cu începere  de  la data intrării în vigoare a noii convenţii  de
revizuire,  prezenta convenţie va înceta să mai fie deschisă ratificării
de către statele membre ale organizaţiei.
    2. Prezenta convenţie va rămîne în orice caz în vigoare, în forma şi
conţinutul  său, pentru statele membre care au ratificat-o, dar care  nu
vor ratifica convenţia de revizuire.

                             Articolul 27

    Versiunile franceză  şi engleză ale textului prezentei convenţii  au
aceeaşi valabilitate.

    Adoptată la Geneva la 1 iulie 1949