Notă: Aderată prin Hot. Parl. nr.1318-XII din 02.03.93

          Convenţia pentru îmbunătăţirea sorţii răniţilor şi
              bolnavilor din forţele armate în campanie

                           din  12.08.1949

                                * * *

                     Publicată în ediţia oficială
           "Tratate internaţionale", 1998, volumul 5, pag.7

    Încheiată la Geneva la 12 august 1949
    În vigoare pentru Republica Moldova din 26 noiembrie 1993.

    Subsemnaţii Plenipotenţiari ai Guvernelor reprezentate la Conferinţa
diplomatică care s-a ţinut la Geneva de la 21 aprilie la 12 august 1949,
în  vederea  revizuirii  Convenţiei de la  Geneva  pentru  îmbunătăţirea
soartei  răniţilor şi a bolnavilor în armatele în campanie din 27  iulie
1929, au convenit asupra celor ce urmează:

                            Capitolul I
                        DISPOZIŢII GENERALE

                            Articolul 1
    Înaltele Părţi  Contractante se angajează să respecte şi să facă  să
fie respectată prezenta Convenţie în toate împrejurările.

                            Articolul 2
    În afara dispoziţiilor  care  trebuie să intre în vigoare  încă  din
timp  de pace, prezenta Convenţie se va aplica în caz de război declarat
sau  de  orice alt conflict armat, ivit între două sau mai multe  dintre
Înaltele  Părţi  Contractante,  chiar  dacă starea  de  război  nu  este
recunoscută de una din ele.
    Convenţia se  va aplica, de asemenea, în toate cazurile de  ocupaţie
totală sau parţială a teritoriului unei Înalte Părţi Contractante, chiar
dacă această ocupaţie nu întîmpină nici o rezistenţă militară.
    Dacă una dintre  Puterile  în  conflict nu este  parte  la  prezenta
Convenţie,  Puterile care sunt Părţi la aceasta vor rămîne totuşi legale
prin  ea  în raporturile lor reciproce. În afară de aceasta, ele vor  fi
legate prin Convenţie faţă de sus-zisa Putere, dacă aceasta o acceptă şi
îi aplică dispoziţiile.

                            Articolul 3
    În caz de conflict  armat reprezentînd un caracter internaţional  şi
ivit  pe  teritoriul uneia dintre Înaltele Părţi  Contractante,  fiecare
dintre  Părţile în conflict va trebui să aplice, cel puţin,  următoarele
dispoziţii:
    1. Persoanele  care  nu  participă direct  la  ostilităţi,  inclusiv
membrii  forţelor armate care au depus armele şi persoanele care au fost
scoase  din  luptă din cauză de boală, rănire, detenţiune sau din  orice
altă cauză, vor fi, în toate împrejurările, tratate cu omenie, fără nici
o deosebire cu caracter discriminatoriu bazată pe rasă, culoare, religie
sau credinţă, sex, naştere sau avere, sau orice alt criteriu analog.
    În acest scop,  sunt  şi  rămîn  prohibite, oricît  şi  oriunde,  cu
privire la persoanele menţionate mai sus:
    a) atingerile  aduse  vieţii  şi integrităţii  corporale,  mai  ales
omorul sub toate formele, mutilările, cruzimile, torturile şi chinurile;
    b) luările de ostatici;
    c) atingerile  aduse  demnităţii persoanelor, mai ales  tratamentele
umilitoare şi înjositoare;
    d) condamnările  pronunţate şi execuţiile efectuate fără o  judecată
prealabilă,  dată de un tribunal constituit în mod regulat, însoţită  de
garanţii  judiciare  recunoscute  ca indispensabile de  către  popoarele
civilizate.
    2. Răniţii şi bolnavii vor fi ridicaţi şi îngrijiţi.
    Un organism umanitar imparţial, aşa cum este Comitetul Internaţional
de Cruce Roşie, va putea să ofere serviciile sale Părţilor în conflict.
    Părţile în conflict  se  vor strădui, pe de altă parte,  să  dispună
intrarea  în vigoare, prin acorduri speciale, a tuturor sau a unei părţi
din celelalte dispoziţii ale prezentei Convenţii.
    Aplicarea dispoziţiilor   care  preced  nu  va  avea  efect   asupra
statutului juridic al Părţilor în conflict.

                            Articolul 4
    Puterile neutre  vor  aplica  prin analogie  dispoziţiile  prezentei
Convenţii  răniţilor  şi  bolnavilor, precum şi  membrilor  personalului
sanitar   şi  religios,  aparţinînd  forţelor  armate  ale  Părţilor  în
conflict, care vor fi primiţi sau internaţi pe teritoriul lor, precum şi
morţilor ridicaţi.

                            Articolul 5
    Pentru persoanele   protejate  care  au  căzut  sub  puterea  Părţii
adverse,  prezenta  Convenţie se va aplica pînă în momentul  repatrierii
lor definitive.

                            Articolul 6
    În afară de acordurile  prevăzute în mod expres prin articolele  10,
15,  23, 28, 31, 36, 37 şi 52, Înaltele Părţi Contractante vor putea  să
încheie  alte  acorduri  speciale asupra oricărei chestiuni  care  le-ar
părea  oportun să fie reglementată în mod special. Nici un acord special
nu  va  putea aduce vreun prejudiciu situaţiei răniţilor şi  bolnavilor,
precum  şi  membrilor personalului sanitar şi religios, astfel cum  este
reglementată  prin  prezenta Convenţie, nici să restrîngă drepturile  pe
care aceasta le-o acordă.
    Răniţii şi bolnavii,  precum  şi  membrii  personalului  sanitar  şi
religios,  vor beneficia de aceste acorduri atîta timp cît Convenţia  le
este aplicabilă, în afară de stipulaţii contrare prevăzute în mod expres
în  sus-arătatele acorduri sau în acorduri ulterioare sau, de  asemenea,
în  afară de măsuri mai favorabile luate în privinţa lor de una sau alta
dintre Părţile în conflict.

                            Articolul 7
    Răniţii şi bolnavii,  precum  şi  membrii  personalului  sanitar  şi
religios,  nu  vor  putea  în  nici un caz să  renunţe  parţial  sau  în
întregime  la  drepturile  pe  care le asigură  prezenta  Convenţie  şi,
eventual, acordurile speciale indicate la articolul precedent.

                            Articolul 8
    Prezenta Convenţie  va  fi  aplicată cu concursul şi  sub  controlul
Puterilor  protectoare însărcinate să ocrotească interesele, Părţilor în
conflict.  În  acest scop, Puterile protectoare vor putea, în  afară  de
personalul  lor  diplomatic sau consular, să desemneze  delegaţi  dintre
propriii  lor cetăţeni sau dintre cetăţenii altor Puteri neutre.  Aceşti
delegaţi vor trebui să fie supuşi agrementului Puterii pe lîngă care îşi
vor executa misiunea.
    Părţile în conflict  vor  uşura, în cea mai largă  măsură  posibilă,
sarcina reprezentanţilor sau delegaţilor Puterilor protectoare.
    Reprezentanţii  sau delegaţii Puterilor protectoare nu vor putea, în
nici  un  caz să depăşească limitele misiunii lor, astfel cum reiese  ea
din prezenta Convenţie; ei vor trebui, mai ales să ţină seamă de nevoile
imperioase  de  securitate  ale  statului pe  lîngă  care  îşi  exercită
funcţiile.  Numai  cerinţe  imperioase  militare pot  autoriza,  în  mod
excepţional şi temporar, o restricţie a activităţii lor.

                            Articolul 9
    Dispoziţiile prezentei Convenţii nu împiedică activităţile umanitare
pe  care  Comitetul  Internaţional de Cruce Roşie, precum şi  orice  alt
organism   umanitar  imparţial,  le-ar  întreprinde  pentru   protejarea
răniţilor  şi bolnavilor, precum şi a membrilor personalului sanitar  şi
religios  şi pentru ajutoarele ce li se vor da cu agrementul Părţilor în
conflict interesate.

                            Articolul 10
    Înaltele Părţi Contractante vor putea oricînd să se înţeleagă pentru
a   încredinţa   unui   organism,   prezentînd   toate   garanţiile   de
imparţialitate  şi  de  eficacitate,  sarcinile  trasate  prin  prezenta
Convenţie Puterilor protectoare.
    Dacă răniţii   şi  bolnavii  sau  membrii  personalului  sanitar  şi
religios nu beneficiază sau nu mai beneficiază, din indiferent ce motiv,
de  activitatea unei Puteri protectoare sau a unui organism desemnat  în
conformitate  cu primul alineat, Puterea deţinătoare va trebui să  ceară
fie  unui stat neutru, fie unui asemenea organism, să-şi asume funcţiile
date  prin prezenta Convenţie Puterilor protectoare desemnate de Părţile
în conflict.
    Dacă o protecţie  nu poate fi astfel asigurată, Puterea  deţinătoare
va  trebui  să  ceară  unui  organism  umanitar,  cum  ar  fi  Comitetul
Internaţional de Cruce Roşie, să-şi asume sarcinile umanitare care revin
prin  prezenta Convenţie Puterilor protectoare sau va trebui să accepte,
sub  rezerva  dispoziţiilor  prezentului articol, ofertele  de  servicii
provenind de la un asemenea organism.
    Orice Putere neutră sau orice organism invitat de Puterea interesată
sau care se oferă în scopurile sus-arătate va trebui, în activitatea sa,
să  fie conştientă de responsabilitatea sa faţă de Partea în conflict de
care depind persoanele protejate prin prezenta Convenţie şi va trebui să
prezinte  garanţii suficiente de capacitate pentru a asuma funcţiile  în
chestiune şi a le îndeplini cu imparţialitate.
    De la dispoziţiile  precedente nu se va putea deroga printr-un acord
special  între Puteri dintre care una s-ar găsi, chiar temporar, faţă de
cealaltă  Putere  sau  de  aliaţii săi, îngrădită în  libertatea  ei  de
negociere,  ca  urmare a evenimentelor militare, mai ales în cazul  unei
ocupaţii totale sau a unei importante părţi a teritoriului său.
    De cîte ori se  face  menţiune  în  prezenta  Convenţie  de  Puterea
protectoare,  această  menţiune indică, de asemenea, organismele care  o
înlocuiesc, în sensul prezentului articol.

                            Articolul 11
    În toate cazurile  în  care  ele vor considera că  este  necesar  în
interesul  persoanelor  protejate,  mai ales în caz  de  dezacord  între
Părţile   în   conflict  cu  privire  la  aplicarea  sau   interpretarea
dispoziţiilor  prezentei  Convenţii, Puterile protectoare îşi vor  oferi
bunele lor oficii în scopul reglementării diferendului.
    În acest scop,  fiecare  dintre  Puterile protectoare va  putea,  la
invitaţia unei Părţi sau în mod spontan, să propună Părţilor în conflict
o  întrunire  a  reprezentanţilor lor şi, în  special,  a  autorităţilor
însărcinate  cu  soarta răniţilor şi bolnavilor, precum şi  a  membrilor
personalului  sanitar şi religios, eventual pe un teritoriu neutru  ales
în  mod  convenabil.  Părţile  în  conflict vor  trebui  să  dea  urmare
propunerilor ce le vor fi făcute în acest sens. Puterile protectoare vor
putea,   eventual,  să  propună  agrementului  Părţilor  în  conflict  o
personalitate aparţinînd unei Puteri neutre sau o personalitate delegată
de  Comitetul  Internaţional  de  Cruce Roşie, care  va  fi  chemată  să
participe la această întrunire.

                            CAPITOLUL II
                         RĂNIŢI ŞI BOLNAVI

                            Articolul 12
    Membrii forţelor   armate   şi  celelalte  persoane  menţionate   în
articolul  următor,  care vor fi răniţi sau bolnavi, vor trebui  să  fie
respectaţi şi protejaţi în toate împrejurările.
    Ei vor fi trataţi  şi îngrijiţi cu omenie de Partea în conflict care
îi   va  avea  sub  puterea  sa,  fără  nici  o  deosebire  cu  caracter
discriminatoriu  bazată  pe  sex, rasă, naţionalitate,  religie,  păreri
politice  sau  orice alt criteriu analog. Este complet  interzisă  orice
atingere la viaţa şi persoana lor şi, între altele, de a-i omorî sau a-i
extermina,  de  a-i supune la tortură, de a face asupra  lor  experienţe
biologice,  de  a-i  lăsa cu premeditate fără ajutor  medical  sau  fără
îngrijiri  sau de a-i expune la riscuri de contaminare sau de  infecţie,
create în acest scop.
    Numai motive de urgenţă medicală vor îngădui o prioritate în ordinea
îngrijirilor.
    Femeile vor fi  tratate  cu  toată  consideraţia  specială  datorată
sexului lor.
    Partea în conflict,   obligată  să  abandoneze  răniţi  sau  bolnavi
adversarului  ei, va lăsa cu ei, în măsura în care cerinţele militare  o
vor permite, o parte din personalul şi din materialul său sanitar pentru
a contribui la îngrijirea lor.

                            Articolul 13
    Prezenta Convenţie  se va aplica răniţilor şi bolnavilor  aparţinînd
următoarelor categorii:
    1. Membrii forţelor  armate  ale unei Părţi în conflict,  precum  şi
membrii  miliţiilor  şi corpurilor de voluntari făcînd parte din  aceste
forţe armate.
    2. Membrii altor  miliţii  şi  membrii altor corpuri  de  voluntari,
inclusiv  acei  din mişcările de rezistenţă organizate, aparţinînd  unei
Părţi în conflict şi acţionînd în afara sau în interiorul propriului lor
teritoriu, chiar dacă acest teritoriu este ocupat, cu condiţia ca aceste
miliţii  sau corpuri de voluntari, inclusiv aceste mişcări de rezistenţă
organizate, să îndeplinească următoarele condiţii:
    a) să aibă în   fruntea   lor  o  persoană  care   răspunde   pentru
subordonaţii săi;
    b) să aibă un  semn distinctiv fix şi care se poate recunoaşte de la
distanţă;
    c) să poarte armele în mod deschis;
    d) să se conformeze,  în  operaţiunile lor, legilor şi  obiceiurilor
războiului.
    3. Membrii forţelor armate regulate, care se pretind ale unui guvern
sau ale unei autorităţi nerecunoscute de Puterea deţinătoare.
    4. Persoanele  care urmează forţele armate, fără a face parte direct
din  ele,  cum sunt membrii civili ai echipajelor  avioanelor  militare,
corespondenţii de război, furnizorii, membrii unităţilor de lucru sau de
servicii însărcinate cu bunăstarea militarilor, cu condiţia ca ele să fi
primit autorizaţia forţelor armate pe care le însoţesc.
    5. Membrii echipajelor,  inclusiv  comandanţii,  piloţii  şi  elevii
marinei  comerciale  şi  echipajele  aviaţiei  civile  ale  Părţilor  în
conflict,  care nu beneficiază de un tratament mai favorabil în virtutea
altor dispoziţii de drept internaţional.
    6. Populaţia unui teritoriu neocupat care, la apropierea inamicului,
ia  armele în mod spontan pentru a combate trupele de invazie, fără a fi
avut  timpul de a se constitui în forţe armate regulate, dacă ea  poartă
armele în mod deschis şi dacă respectă legile şi obiceiurile războiului.

                            Articolul 14
    Ţinând seama  de  dispoziţiile  articolului  precedent,  răniţii  şi
bolnavii  unui  beligerant,  căzuţi  sub puterea  adversarului,  vor  fi
prizonieri  de  război  şi  le  vor  fi  aplicabile  regulile  dreptului
internaţional privitoare la prizonierii de război.

                            Articolul 15
    Oricând şi mai  ales după o luptă, Părţile în conflict vor lua  fără
întârziere  toate măsurile posibile pentru a căuta şi ridica răniţii  şi
bolnavii,  a-i  proteja  contra jafului şi relelor tratamente  şi  a  le
asigura  îngrijirile  necesare,  precum şi pentru a căuta  morţii  şi  a
împiedica de a fi jefuiţi.
    De câte ori împrejurările  o vor permite, se va conveni asupra  unui
armistiţiu,  unei  întreruperi  a focului sau  asupra  unor  aranjamente
locale  pentru  a îngădui ridicarea, schimbul şi  transportul  răniţilor
lăsaţi pe câmpul de luptă.
    De asemenea, vor putea fi încheiate aranjamente locale între Părţile
în  conflict  pentru  evacuarea  sau schimbul  răniţilor  şi  bolnavilor
dintr-o  zonă  asediată sau încercuită şi pentru  trecerea  personalului
sanitar şi religios şi a materialului sanitar destinat acestei zone.

                            Articolul 16
    Părţile în conflict  vor  trebui să înregistreze, în cel  mai  scurt
timp   posibil,  toate  elementele  care  contribuie  la   identificarea
răniţilor, bolnavilor şi morţilor Părţii adverse căzuţi sub puterea lor.
    Aceste informaţii   vor   trebui,  pe  cât  posibil,   să   cuprindă
următoarele:
    a) indicarea Puterii de care aceştia depind;
    b) numărul matricol;
    c) numele de familie;
    d) prenumele;
    e) data naşterii;
    f) orice altă informaţie figurând pe biletul sau placa de identitate;
    g) data şi locul capturii sau decesului;
    h) informaţii privitoare la rănile, boala sau la cauza decesului.
    În cel mai scurt  termen  posibil, informaţiile arătate mai sus  vor
trebui  comunicate  biroului de informaţii prevăzut în articolul 122  al
Convenţiei  de  la Geneva din 12 august 1949 cu privire  la  tratamentul
prizonierilor  de  război, care le va transmite Puterii de  care  depind
aceste  persoane,  prin intermediul Puterii protectoare şi  al  Agenţiei
Centrale a Prizonierilor de Război.
    Părţile în conflict   vor  stabili  şi-şi  vor  comunica,  pe  calea
indicată  în alineatul precedent, actele de deces sau listele de  decese
certificate în mod valabil.
    Ele vor aduna  şi-şi  vor transmite, de asemenea,  prin  intermediul
aceluiaşi  birou, jumătatea din placa dublă de identitate,  testamentele
sau  alte  documente prezentînd importanţă pentru  familia  decedaţilor,
sumele  de  bani,  şi,  în  general, toate  obiectele  avînd  o  valoare
intrinsecă  sau afectivă, găsite asupra morţilor. Aceste obiecte, precum
şi  obiectele  neidentificate,  vor  fi  trimise  în  pachete  sigilate,
însoţite  de  o  declaraţie cuprinzînd toate detaliile  necesare  pentru
identificarea  posesorului  decedat,  precum şi un inventar  complet  al
pachetului.

                            Articolul 17
    Părţile în conflict   vor   veghea  ca  înhumarea  sau   incinerarea
morţilor, făcută individual ori de cîte ori împrejurările o vor permite,
să  fie  precedată de un examen atent şi, dacă este posibil, medical  al
corpurilor,  pentru  a se constata moartea, a se stabili identitatea  şi
pentru  a  se putea da socoteală de aceasta. Jumătatea plăcii  duble  de
identitate  sau  însăşi  placa, dacă este vorba de o  placă  simplă,  va
rămîne asupra cadavrului.
    Trupurile nu  vor putea fi incinerate decît din motive imperioase de
igienă  sau  din  motive  legate  de  religia  decedaţilor.  În  caz  de
incinerare,   se  va  face  menţiunea  de  circumstanţă,  cu   indicarea
motivelor, pe actul de deces sau pe lista certificată a deceselor.
    Părţile în conflict  vor  veghea, în afară de aceasta, ca morţii  să
fie îngropaţi în mod onorabil, dacă este posibil după riturile religiei,
căreia aparţinuseră, ca mormintele să fie respectate, grupate, dacă este
posibil,  după naţionalitatea decedaţilor, întreţinute în mod convenabil
şi  însemnate  astfel încît să poată fi întotdeauna regăsite.  În  acest
scop,  ele  vor organiza în mod oficial, la începutul ostilităţilor,  un
serviciu  al mormintelor, pentru a permite eventuale exhumări, pentru  a
asigura  identificarea cadavrelor, oricare ar fi aşezarea mormintelor şi
readucerea eventuală în ţara lor de origine. Aceste dispoziţii se aplică
şi  urnelor,  care vor fi păstrate de serviciul mormintelor,  pînă  cînd
ţara  de  origine  va aduce la cunoştinţă ultimele  dispoziţii  pe  care
doreşte să le ia în această privinţă.
    Imediat ce împrejurările   o  vor  permite  şi  cel  mai  tîrziu  la
sfîrşitul  ostilităţilor, aceste servicii vor schimba, prin  intermediul
biroului  de informaţii menţionat în alineatul al doilea al  articolului
16,   liste   indicînd  aşezarea  exactă  şi  semnele  distinctive   ale
mormintelor,  precum  şi  informaţiile privitoare la  morţii  care  sunt
îngropaţi acolo.

                            Articolul 18
    Autoritatea militară  va  putea face apel la caritatea  locuitorilor
pentru  ridicarea şi îngrijirea benevolă, sub controlul său, a răniţilor
şi  bolnavilor,  acordînd  persoanelor  care au răspuns  la  acest  apel
protecţia  şi  înlesnirile necesare. În cazul în care Partea adversă  ar
lua  sau  ar  relua controlul regiunii, ea va garanta  acestor  persoane
aceeaşi protecţie şi aceleaşi înlesniri.
    Autoritatea militară   trebuie   să  autorizeze  pe  locuitorii   şi
societăţile  de  ajutor,  chiar în regiunile cotropite sau  ocupate,  să
ridice  şi să îngrijească, în mod spontan, răniţii sau bolnavii de orice
naţionalitate  ar  fi  ei. Populaţia civilă trebuie să  respecte  aceşti
răniţi  şi  bolnavi şi mai ales să nu exercite nici un act  de  violenţă
împotriva lor.
    Nimeni nu va  putea să fie tulburat sau condamnat pentru faptul de a
fi dat îngrijiri răniţilor sau bolnavilor.
    Dispoziţiile  prezentului  articol  nu scutesc Puterea  ocupantă  de
obligaţiile  ce-i  revin,  în domeniul sanitar şi moral, cu  privire  la
răniţi şi bolnavi.

                            CAPITOLUL III
                    FORMAŢII ŞI STABILIMENTE SANITARE

                            Articolul 19
    Stabilimentele  fixe  şi formaţiile sanitare mobile ale  serviciului
sanitar nu vor putea să fie obiectul unor atacuri în nici o împrejurare,
ci  vor fi tot timpul respectate şi protejate de Părţile în conflict. În
cazul  în care cad în mîinile Părţii adverse, ele vor putea continua  să
funcţioneze  atîta vreme cît Puterea care le-a capturat n-ar fi asigurat
ca  însăşi îngrijirile necesare răniţilor şi bolnavilor ce se găsesc  în
aceste stabilimente şi formaţii.
    Autorităţile  competente vor veghea ca stabilimentele şi  formaţiile
sanitare  menţionate  mai sus să fie, în măsura posibilului, situate  în
aşa  fel,  încît eventualele atacuri contra obiectivelor militare să  nu
poată pune aceste stabilimente şi formaţii sanitare în pericol.

                            Articolul 20
    Vasele-spitale avînd drept la protecţia Convenţiei de la Geneva  din
12  august  1949 pentru îmbunătăţirea soartei răniţilor,  bolnavilor  şi
naufragiaţilor  forţelor  armate pe mare nu vor putea fi atacate  de  pe
uscat.

                            Articolul 21
    Protecţia datorată  stabilimentelor  fixe  şi  formaţiilor  sanitare
mobile  ale serviciului sanitar nu va putea înceta decît dacă ele ar  fi
fost folosite pentru comiterea, în afara îndatoririlor lor umanitare, de
acte dăunătoare pentru inamic. Totuşi, protecţia nu va înceta decît după
o somaţie, care fixează, în toate cazurile oportune, un termen rezonabil.


                            Articolul 22
    Nu vor fi considerate ca fiind de natură să ridice unei formaţii sau
unui stabiliment sanitar protecţia asigurată de articolul 19:
    1. faptul că  personalul formaţiei sau stabilimentului este  înarmat
şi că foloseşte armele sale pentru propria sa apărare sau a răniţilor şi
bolnavilor săi;
    2. faptul că   în   lipsă  de  infirmieri  înarmaţi,  formaţia   sau
stabilimentul este păzit de un pichet, de santinele sau de o escortă;
    3. faptul că în formaţie sau stabiliment se găsesc arme portative şi
muniţii  luate  de la răniţi şi bolnavi şi care n-au fost  încă  predate
serviciului competent;
    4. faptul că  în  formaţie  sau stabiliment se  găsesc  personal  şi
material al serviciului veterinar, fără a face parte integrantă din ele;
    5. faptul că  activitatea umanitară a formaţiilor şi stabilimentelor
sanitare  sau a personalului lor s-a extins asupra civililor răniţi  sau
bolnavi.

                            Articolul 23
    Înaltele Părţi   Contractante,  încă  din  timp  de  pace  şi,  după
deschiderea  ostilităţilor,  Părţile  în  conflict, vor  putea  crea  pe
teritoriul  lor  propriu şi, dacă este nevoie, pe  teritoriile  ocupate,
zone şi localităţi sanitare organizate în scopul de a pune la adăpost de
urmările războiului răniţii şi bolnavii, precum şi personalul însărcinat
cu  organizarea  şi  administrarea  acestor zone  şi  localităţi  şi  cu
îngrijirile  ce trebuie acordate persoanelor care s-ar găsi  concentrate
acolo.
    De la începutul   unui  conflict  şi  în  cursul  acestuia,  Părţile
interesate  vor  putea încheia între ele acorduri  pentru  recunoaşterea
zonelor  şi  a  localităţilor sanitare pe care le-ar  stabili.  Ele  vor
putea,  în  acest scop, să dispună intrarea în vigoare  a  dispoziţiilor
prevăzute  în proiectul de acord anexat prezentei Convenţii, aducîndu-i,
eventual, modificările pe care le-ar socoti necesare.
    Puterile protectoare  şi Comitetul Internaţional de Cruce Roşie sunt
invitate  să-şi  ofere bunele lor oficii pentru a înlesni stabilirea  şi
recunoaşterea acestor zone şi localităţi sanitare.

                          CAPITOLUL IV
                            PERSONAL

                           Articolul 24
    Personalul sanitar  afectat în mod exclusiv la căutarea,  ridicarea,
transportul  sau  tratamentul răniţilor şi bolnavilor sau la  prevenirea
bolilor,  precum şi personalul afectat în mod exclusiv la  administraţia
formaţiilor  şi stabilimentelor sanitare va fi respectat şi protejat  în
toate împrejurările.

                            Articolul 25
    Militarii instruiţi  în mod special pentru a fi, eventual,  folosiţi
ca  infirmieri sau brancardieri auxiliari pentru căutarea sau ridicarea,
transportul  sau tratamentul răniţilor şi bolnavilor, vor fi de asemenea
respectaţi şi protejaţi dacă îndeplinesc aceste funcţii în momentul cînd
vin în contact cu inamicul sau cad sub puterea lui.

                            Articolul 26
    Personalul Societăţilor  naţionale de Cruce Roşie şi acela al  altor
societăţi  de  ajutor  voluntare, valabil recunoscute şi  autorizate  de
guvernul  lor,  care  va fi folosit la aceleaşi funcţii  ca  acelea  ale
personalului  arătat în articolul 24, este asimilat personalului  arătat
în  sus-menţionatul articol, sub rezerva ca personalul acestor societăţi
să fie supus legilor şi regulamentelor militare.
    Fiecare Înaltă  Parte  Contractantă va notifica celeilalte,  fie  în
timp de pace, fie la începerea sau în cursul ostilităţilor, în orice caz
înainte  de  orice întrebuinţare efectivă, numele societăţilor  pe  care
le-a  autorizat,  pe răspunderea sa, să dea ajutor  serviciului  sanitar
oficial al armatelor sale.

                            Articolul 27
    O societate recunoscută  dintr-o  ţară  neutră nu va  putea  să  dea
ajutorul  personalului său şi al formaţiilor sale sanitare unei Părţi în
conflict  decît cu asentimentul prealabil al propriului său guvern şi cu
autorizarea  însăşi  a  Părţii  în conflict. Acest  personal  şi  aceste
formaţii vor fi puse sub controlul acestei Părţi în conflict.
    Guvernul neutru va notifica acest asentiment Părţii adverse statului
care  acceptă  acest  ajutor. Partea în conflict care va  accepta  acest
ajutor  trebuie,  înainte  de orice întrebuinţare,  să  notifice  despre
aceasta Părţii adverse.
    În nici o împrejurare acest ajutor nu va trebui să fie considerat ca
un amestec în conflict.
    Membrii personalului  arătat  în  primul alineat vor trebui  să  fie
valabil  învestiţi  cu piesele de identitate prevăzute în articolul  40,
înainte de a părăsi ţara neutră căreia îi aparţin.

                            Articolul 28
    Personalul arătat  în articolele 24 şi 26 nu va fi reţinut, dacă  va
cădea  sub  puterea  Părţii  adverse, decît în  măsura  în  care  starea
sanitară,  nevoile  spirituale şi numărul prizonierilor de război o  vor
cere.
    Membrii personalului   care  vor  fi  astfel  reţinuţi  nu  vor   fi
consideraţi  ca prizonieri de război. Totuşi, ei vor beneficia cel puţin
de  toate  dispoziţiile  Convenţiei  de la Geneva  din  12  august  1949
privitoare  la  tratamentul prizonierilor de război. Ei vor continua  să
exercite,  în  cadrul  legilor şi regulamentelor  militare  ale  Puterii
deţinătoare,  sub autoritatea serviciilor sale competente şi în acord cu
conştiinţa  lor  profesională, funcţiile lor medicale sau spirituale  în
profitul  prizonierilor  de  război aparţinînd  de  preferinţă  forţelor
armate  de  care  depind. Pentru exercitarea misiunii lor  medicale  sau
spirituale, ei se vor mai bucura de următoarele înlesniri:
    a) vor fi autorizaţi  să viziteze periodic pe prizonierii de  război
care  se găsesc în detaşamente de lucru sau în spitale situate în  afara
lagărului.  Autoritatea  deţinătoare le va pune la dispoziţie, în  acest
scop, mijloacele de transport necesare;
    b) În fiecare lagăr, medicul militar cel mai vechi în gradul cel mai
mare  va  fi  răspunzător faţă de autorităţile  militare  ale  lagărului
pentru  tot  ce  priveşte activitatea personalului sanitar  reţinut.  În
acest  scop,  Părţile în conflict se vor înţelege, încă de la  începutul
ostilităţilor,  asupra  corespondenţei dintre gradele  personalului  lor
sanitar,  inclusiv  a  celui al societăţilor arătate  în  articolul  26.
Pentru  toate  chestiunile privitoare la misiunile lor, acest  medic  va
avea  acces direct la autorităţile competente ale lagărului. Acestea  le
vor acorda toate înlesnirile necesare pentru corespondenţa privitoare la
aceste chestiuni;
    c) cu toate că este supus disciplinei interioare a lagărului în care
se  află,  personalul reţinut nu va putea fi constrîns la nici  o  muncă
străină de misiunea medicală sau religioasă.
    În cursul ostilităţilor,  Părţile  în  conflict se vor  înţelege  cu
privire  la  un  schimb  eventual de personal  reţinut  şi  vor  stabili
modalităţile corespunzătoare.
    Nici una din   dispoziţiile  care  preced  nu  dispensează   Puterea
deţinătoare  de  obligaţiile  ce-i revin în domeniul sanitar şi  în  cel
spiritual cu privire la prizonierii de război.

                            Articolul 29
    Personalul arătat  în articolul 25, căzut în mîinile inamicului,  va
fi  considerat  ca  prizonier de război, dar va fi  folosit  în  misiuni
sanitare în măsura în care este nevoie.

                            Articolul 30
    Membrii personalului  a  căror reţinere nu va fi  indispensabilă  în
conformitate  cu  dispoziţiile articolului 28, vor fi redaţi  Părţii  în
conflict  de  care depind, de îndată ce se va fi deschis o  cale  pentru
reîntoarcerea lor şi necesităţile militare o vor permite.
    În aşteptarea   retrimiterii  lor,  ei  nu  vor  fi  consideraţi  ca
prizonieri de război.
    Totuşi, vor beneficia  cel puţin de toate dispoziţiile Convenţiei de
la  Geneva din 12 august 1949 privitoare la tratamentul prizonierilor de
război.  Ei  vor continua să-şi îndeplinească funcţiile  sub  conducerea
Părţii  adverse  şi  vor  fi de preferinţă  repartizaţi  să  îngrijească
răniţii şi bolnavii Părţii în conflict de care depind.
    La plecare, ei  îşi vor lua efectele, obiectele personale,  valorile
şi instrumentele care le aparţin.

                            Articolul 31
    Alegerea personalului,  a cărui retrimitere Părţii în conflict  este
prevăzută  prin  dispoziţiile articolului 30, se va face  cu  excluderea
oricărei   consideraţii  de  rasă,  religie  sau  opinie  politică,   de
preferinţă în ordinea cronologică a capturării lor şi a stării sănătăţii
lor.
    Încă de la începutul  ostilităţilor,  Părţile în conflict vor  putea
fixa  prin  acorduri speciale procentajul personalului ce se va  reţine,
proporţional   cu  numărul  prizonierilor,  precum  şi  cu  repartizarea
acestuia în lagăre.

                            Articolul 32
    Persoanele arătate  în  articolul  27, care vor  cădea  sub  puterea
Părţii adverse, nu vor putea fi reţinute.
    Numai dacă nu  s-a convenit altfel, ele vor fi autorizate să  revină
în  ţara lor sau, dacă aceasta nu este posibil, pe teritoriul Părţii  în
conflict  în serviciul căreia erau, de îndată ce se va fi deschis o cale
pentru reîntoarcerea lor şi exigenţele militare o vor permite.
    În aşteptarea retrimiterii lor, ele vor continua să-şi îndeplinească
funcţiile  sub  conducerea  Părţii  adverse; ele vor  fi  de  preferinţă
repartizate  la îngrijirea răniţilor şi bolnavilor Puterii în  conflict,
în serviciul căreia se găseau.
    La plecarea lor,  ele  îşi  vor lua efectele,  obiectele  personale,
valorile,  instrumentele,  armele şi, dacă este posibil,  mijloacele  de
transport care le aparţin.
    Părţile în conflict  vor asigura acestui personal, pe timpul cît  va
fi  sub  puterea  lor, aceeaşi întreţinere, aceeaşi  locuinţă,  aceleaşi
alocări  şi  aceeaşi soldă ca şi personalului corespunzător  al  armatei
lor.   Hrana  va  fi,  în  orice  caz,  satisfăcătoare  în  ce  priveşte
cantitatea, calitatea şi varietatea, pentru a asigura celor interesaţi o
stare normală de sănătate.

                            CAPITOLUL V
                        CLĂDIRI ŞI MATERIALE

                            Articolul 33
    Materialul formaţiilor  sanitare mobile ale forţelor armate care vor
cădea  sub  puterea  Părţii  adverse  va  rămîne  afectat  răniţilor  şi
bolnavilor.
    Clădirile, materialul  şi  depozitele stabilimentelor sanitare  fixe
ale  forţelor armate vor rămîne supuse dreptului de război, dar nu li se
va  putea  da  o  altă  întrebuinţare atîta timp  cît  vor  fi  necesare
răniţilor  şi bolnavilor. Totuşi, comandanţii armatelor în campanie  vor
putea  să  le  utilizeze,  în caz de necesitate  militară  urgentă,  sub
rezerva  de  a fi luat în prealabil măsurile necesare pentru  bunăstarea
bolnavilor şi răniţilor care sunt îngrijiţi acolo.
    Materialul şi  depozitele arătate în prezentul articol nu vor  putea
fi distruse în mod intenţionat.

                            Articolul 34
    Bunurile mobile  şi  imobile  ale societăţilor de ajutor  admise  să
beneficieze de Convenţie vor fi considerate ca proprietate particulară.
    Dreptul de rechiziţionare  recunoscut beligeranţilor prin legile  şi
obiceiurile  războiului  nu  va  fi exercitat decît în  caz  de  urgentă
necesitate  şi  numai  după ce soarta răniţilor şi a bolnavilor  a  fost
asigurată.

                            CAPITOLUL VI
                        TRANSPORTURI SANITARE

                            Articolul 35
    Transporturile  de răniţi şi bolnavi sau de material sanitar vor  fi
respectate şi protejate în acelaşi fel ca şi formaţiile sanitare mobile.
    Cînd aceste transporturi  sau  vehicule vor cădea în mîinile  Părţii
adverse,  ele vor fi supuse legilor războiului, cu condiţia ca Partea în
conflict  care  le-ar  captura să asigure în toate  cazurile  îngrijirea
răniţilor şi bolnavilor găsiţi acolo.
    Personalul civil  şi  toate  mijloacele de transport  provenite  din
rechiziţie vor fi supuse regulilor generale ale dreptului internaţional.

                            Articolul 36
    Aeronavele sanitare,   adică  aeronavele  folosite  exclusiv  pentru
evacuarea   răniţilor  şi  bolnavilor,  precum  şi  pentru   transportul
personalului  şi  materialului  sanitar, nu vor fi atacate,  ci  vor  fi
respectate de beligeranţi în timpul zborurilor pe care le vor efectua la
înălţimi,  la  ore  şi  după itinerarii convenite  special,  între  toţi
beligeranţii interesaţi.
    Ele vor purta,   în  mod  vizibil,  semnul  distinctiv  prevăzut  în
articolul  88, alături de culorile naţionale, pe feţele lor  inferioare,
superioare  şi  laterale.  Ele  vor  fi  prevăzute  cu  orice  alt  semn
distinctiv   sau   mijloc  de  recunoaştere,  fixat  prin  acord   între
beligeranţi, fie la începutul, fie în cursul ostilităţilor.
    Numai dacă nu  s-a  convenit  altfel, zborul  deasupra  teritoriului
inamic sau ocupat de inamic va fi interzis.
    Aeronavele sanitare  vor  trebui  să asculte de orice somaţie  de  a
ateriza.  În cazul unei aterizări astfel impuse, aeronava, cu  ocupanţii
săi, va putea relua zborul după un eventual control.
    În caz de aterizare  forţată  pe  teritoriul inamic  sau  ocupat  de
inamic,  răniţii  şi  bolnavii, precum şi echipajul  aeronavei,  vor  fi
prizonieri de război. Personalul sanitar va fi tratat în conformitate cu
articolul 24 şi următoarele.

                            Articolul 37
    Aeronavele sanitare  ale Părţilor în conflict vor putea, sub rezerva
celui  de  al doilea alineat, să zboare deasupra teritoriului  Puterilor
neutre şi să aterizeze acolo sau să amerizeze, în caz de necesitate, sau
pentru  a  face escală. Vor trebui să notifice, în prealabil,  Puterilor
neutre trecerea deasupra teritoriului lor şi să asculte de orice somaţie
de aterizare sau de amerizare. Ele nu vor fi la adăpost de atacuri decît
în  timpul  zborului la înălţimile, la orele şi  potrivit  itinerariilor
convenite  în  mod special între Părţile în conflict şi Puterile  neutre
interesate.
    Totuşi, Puterile  neutre vor putea pune condiţii sau face restricţii
în  ce priveşte zborul deasupra teritoriului lor al aeronavelor sanitare
sau aterizarea acestora. Aceste condiţii sau restricţii eventuale vor fi
aplicate, în acelaşi mod, tuturor Părţilor în conflict.
    Numai dacă nu  s-a convenit altfel între statul neutru şi Părţile în
conflict,  răniţii sau bolnavii debarcaţi, cu consimţămîntul autorităţii
locale  pe un teritoriu neutru de către o aeronavă sanitară, vor  trebui
să  fie  păziţi  de statul neutru, atunci cînd dreptul  internaţional  o
cere,  astfel încît ei să nu poată lua parte din nou la operaţiunile  de
război.  Spezele  de  spitalizare şi de internare vor  fi  suportate  de
Puterea de care depind răniţii şi bolnavii.

                            CAPITOLUL VII
                          SEMNUL DISTINCTIV

                            Articolul 38
    Ca omagiu pentru  Elveţia,  semnul heraldic al crucii roşii pe  fond
alb, format prin inversarea culorilor federale, este menţinut ca emblemă
şi semn distinctiv al serviciului sanitar al armatelor.
    Totuşi, pentru  ţările care întrebuinţează deja ca semn  distinctiv,
în  locul crucii roşii, semiluna roşie sau leul şi soarele roşii pe fond
alb,  aceste  embleme  sunt  de  asemenea  admise  în  sensul  prezentei
Convenţii.

                            Articolul 39
    Sub controlul  autorităţii militare competente, emblema va figura pe
drapele,  brasarde, precum şi pe întregul material folosit de  serviciul
sanitar.

                            Articolul 40
    Personalul arătat  în  articolul  24 şi în articolele 26  şi  27  va
purta,  fixată  pe  braţul stîng, o brasardă rezistentă la  umezeală  şi
prevăzută  cu semnul distinctiv, eliberată şi ştampilată de  autoritatea
militară.
    Acest personal,  în  afară  de  placa  de  identitate  prevăzută  în
articolul  16,  va mai avea şi un bilet de identitate  special,  purtînd
semnul distinctiv. Acest bilet va trebui să fie rezistent la umezeală şi
să  aibă astfel de dimensiuni încît să poată fi purtat în buzunar. El va
fi  scris în limba naţională, va menţiona cel puţin numele şi prenumele,
data naşterii, gradul şi numărul matricol al celui interesat. Va stabili
în ce calitate are drept la protecţia prezentei Convenţii. Biletul va fi
prevăzut  cu  fotografia  titularului şi, în afară de  aceasta,  fie  cu
semnătura sa, fie cu amprentele sale digitale, sau cu amîndouă. Va purta
timbrul sec al autorităţii militare.
    Biletul de identitate va trebui să fie uniform în fiecare armată şi,
pe   cît   posibil,  de  acelaşi  tip,  în  armatele   Înaltelor   Părţi
Contractante.  Părţile în conflict vor putea să se inspire după  modelul
anexat,  ca  exemplu,  la prezenta Convenţie. Ele îşi vor  comunica,  la
începutul  ostilităţilor, modelul pe care îl folosesc. Fiecare bilet  de
identitate  va  fi  confecţionat, dacă este posibil, în cel  puţin  două
exemplare, din care unul va fi păstrat de ţara de origine.
    Personalul menţionat  mai  sus nu va putea, în nici un caz,  să  fie
lipsit  de insignele sale, nici de biletul său de identitate şi nici  de
dreptul  de  a  purta brasarda. În caz de pierdere, va avea  dreptul  să
obţină duplicate după bilet şi înlocuirea insignelor.

                            Articolul 41
    Personalul arătat   în  articolul  25  va  purta,  numai  în  timpul
îndeplinirii  funcţiilor sanitare, o brasardă albă, avînd în mijlocul ei
semnul  distinctiv, dar de dimensiuni reduse, eliberată şi ştampilată de
autoritatea militară.
    Piesele de identitate  militare  pe care le va purta acest  personal
vor   specifica  instrucţia  sanitară  primită  de  titular,  caracterul
temporar  al  funcţiilor  sale  şi  dreptul pe care  îl  are  la  portul
brasardei.

                            Articolul 42
    Drapelul distinctiv  al  Convenţiei nu va putea fi arborat decît  pe
formaţiile şi stabilimentele sanitare, care sunt îndreptăţite, în cadrul
Convenţiei,  să  fie respectate şi numai cu  consimţămîntul  autorităţii
militare.
    În formaţiile  mobile, ca şi în stabilimentele fixe, semnul va putea
fi  însoţit  de drapelul naţional al Părţii în conflict de care  depinde
formaţia sau stabilimentul.
    Totuşi, formaţiile  sanitare,  căzute sub puterea inamicului nu  vor
arbora decît drapelul Convenţiei.
    Părţile în conflict  vor  lua, în măsura în care cerinţele  militare
le-o  vor  permite,  măsurile necesare pentru a  face  perfect  vizibile
forţelor  inamice  terestre, aeriene şi maritime, emblemele  distinctive
semnalînd  formaţiile  şi  stabilimentele sanitare, pentru  a  îndepărta
posibilitatea oricărei acţiuni agresive.

                            Articolul 43
    Formaţiile sanitare  din ţări neutre, care, în condiţiile  prevăzute
de  articolul  27,  ar  fi  autorizate să  acorde  serviciile  lor  unui
beligerant,  vor  trebui să arboreze, împreună cu  drapelul  Convenţiei,
drapelul naţional al acestui beligerant, dacă el foloseşte facultatea pe
care i-o conferă articolul 42.
    Cu excepţia unui  ordin contrar al autorităţii militare  competente,
ele  vor putea să arboreze drapelul lor naţional în toate împrejurările,
chiar dacă ele cad sub puterea Părţii adverse.

                            Articolul 44
    Emblema crucii  roşii  pe  fond alb şi cuvintele "cruce  roşie"  sau
"crucea  Genevei"  nu  vor  putea fi  folosite,  cu  excepţia  cazurilor
prevăzute  în alineatele următoare ale prezentului articol, fie în  timp
de  pace,  fie  în timp de război, decît pentru a  desemna  sau  proteja
formaţiile şi stabilimentele sanitare, personalul şi materialul protejat
prin   prezenta   Convenţie  şi  prin  alte  Convenţii   internaţionale,
privitoare  la  chestiuni  asemănătoare.  Acelaşi lucru  cu  privire  la
emblemele menţionate de articolul 38, alineatul al doilea, pentru ţările
care  le  folosesc.  Societăţile naţionale de Cruce Roşie  şi  celelalte
societăţi  menţionate  în articolul 26 nu vor avea dreptul la  folosirea
semnului  distinctiv care conferă protecţia Convenţiei, decît în  cadrul
dispoziţiilor acestui alineat.
    În afară de aceasta,  Societăţile naţionale de Cruce Roşie (Semilună
Roşie, Leul şi Soarele Roşii) vor putea în timp de pace, în conformitate
cu  legislaţia  naţională, să folosească numele şi emblema crucii  roşii
pentru celelalte activităţi ale lor conforme principiilor stabilite prin
conferinţele  internaţionale ale Crucii Roşii. Cînd aceste activităţi se
vor continua în timp de război, condiţiile folosirii emblemei vor trebui
să  fie  de aşa fel, încît să nu poată fi considerate ca urmărind să  le
confere  protecţia Convenţiei; emblema va fi de dimensiuni relativ  mici
şi nu va putea fi pusă pe o brasardă sau un acoperiş.
    Organismele internaţionale ale crucii roşii şi personalul, legitimal
în modul valabil, vor fi autorizaţi să se servească tot timpul de semnul
crucii roşii pe fond alb.
    În mod excepţional,  în  conformitate cu legislaţia naţională şi  cu
autorizaţia  expresă a uneia dintre Societăţile naţionale de Cruce Roşie
(Semiluna  Roşie,  Leul  şi Soarele Roşii) se va  putea  folosi  emblema
Convenţiei  în  timp de pace, pentru a semnala vehiculele  utilizate  ca
ambulanţe  şi  pentru  a marca poziţia posturilor  de  ajutor  rezervate
exclusiv pentru îngrijirea gratuită a răniţilor sau bolnavilor.

                            CAPITOLUL VIII
                        EXECUTAREA CONVENŢIEI

                            Articolul 45
    Fiecare Parte  din  conflict,  prin  intermediul  comandanţilor  săi
superiori,  va  asigura executarea amănunţită a articolelor  precedente,
precum  şi  a  cazurilor  neprevăzute, în  conformitate  cu  principiile
generale ale prezentei Convenţii.

                            Articolul 46
    Măsurile de represalii      împotriva     răniţilor,     bolnavilor,
personalului,  clădirilor  sau materialului, protejate  prin  Convenţie,
sunt interzise.

                            Articolul 47
    Înaltele Părţi  Contractante se angajează să difuzeze, cît mai  larg
posibil,  în  timp  de  pace  şi în timp  de  război,  textul  prezentei
Convenţii  în  ţările  lor  şi, mai ales, să  introducă  studiul  ei  în
programele  de instrucţie militară şi, dacă este posibil, civilă, astfel
ca  principiile  acesteia  să fie cunoscute de  întreaga  populaţie,  în
special  de  forţele  armate  combatante, de personalul  sanitar  şi  de
duhovnici.

                            Articolul 48
    Înaltele Părţi  Contractante  îşi  vor  comunica,  prin  intermediul
Consiliului   federal   elveţian  şi,  în  timpul  ostilităţilor,   prin
intermediul  Puterii  protectoare,  traducerile oficiale  ale  prezentei
Convenţii,  precum  şi legile şi regulamentele pe care ele  le-ar  putea
adopta pentru a asigura aplicarea acesteia.

                            CAPITOLUL IX
                REPRIMAREA ABUZURILOR ŞI INFRACŢIUNILOR

                            Articolul 49
    Înaltele Părţi   Contractante  se  angajează  să  ia  orice   măsură
legislativă necesară pentru stabilirea sancţiunilor penale menite să fie
aplicate  persoanelor  care  au comis, sau au dat ordin  să  se  comită,
oricare  dintre infracţiunile grave la prezenta Convenţie, definite prin
articolul următor.
    Fiecare Parte  contractantă va avea obligaţia de a urmări persoanele
acuzate  de  a  fi comis sau de a fi ordonat să se  comită  oricare  din
aceste  infracţiuni grave, şi că va trebui să le defere propriilor  sale
tribunale,  indiferent de naţionalitatea lor. Ea va putea, de  asemenea,
dacă  preferă, şi în conformitate cu condiţiile prevăzute în propria  sa
legislaţie,  să  le predea spre judecare unei alte  Părţi  contractante,
interesate  în urmărire, numai dacă această Parte contractantă ar deţine
contra acestor persoane probe suficiente.
    Fiecare Parte contractantă va lua măsurile necesare pentru încetarea
actelor   contrare  dispoziţiilor  prezentei  Convenţii,  altele   decît
infracţiunile grave definite în articolul următor.
    În toate împrejurările,  inculpaţii  vor  beneficia de  garanţii  de
procedură  şi  de  liberă apărare, care nu vor fi mai  puţin  favorabile
decît  cele prevăzute de articolele 105 şi următoarele ale Convenţiei de
la Geneva din 12 august 1949, privitoare la tratamentul prizonierilor de
război.

                            Articolul 50
    Infracţiunile  grave  prevăzute la articolul precedent  sunt  acelea
care  privesc  vreunul din următoarele acte, dacă sunt comise  împotriva
unor   persoane   sau   bunuri  protejate   de   Convenţie:   omuciderea
intenţionată,  tortura  sau tratamentele inumane, inclusiv  experienţele
biologice,  faptul de a cauza, în mod intenţionat, mari suferinţe sau de
a aduce grave atingeri integrităţii fizice sau sănătăţii, distrugerea şi
însuşirea de bunuri, nejustificate de necesităţi militare şi desfăşurate
pe scară mare, în mod ilicit şi arbitrar.

                            Articolul 51
    Nici o Parte  contractantă  nu  va putea să se  exonereze,  nici  să
exonereze  o  altă  Parte contractantă, de răspunderile  asumate  de  ea
însăşi  sau  de  o  altă Parte  contractantă  din  cauza  infracţiunilor
prevăzute la articolul precedent.

                            Articolul 52
    La cererea unei  Părţi  în conflict, va trebui deschisă  o  anchetă,
într-un  mod  care  urmează a fi stabilit între Părţile  interesate,  cu
privire la orice pretinsă violare a Convenţiei.
    Dacă nu s-a realizat   un  acord  în  ceea  ce  priveşte   procedura
anchetei,  Părţile  se vor înţelege pentru a alege un arbitru,  care  va
hotărî asupra procedurii de urmat.
    O dată constatată violarea, Părţile în conflict îi vor pune capăt şi
o vor reprima cît mai repede posibil.

                            Articolul 53
    Folosirea de  către particulari, societăţi sau firme de comerţ  atît
publice,  cît şi private, altele decît acelea care au dreptul la aceasta
în baza prezentei Convenţii, a emblemei sau a denumirii de "cruce roşie"
sau de "crucea Genevei", precum şi a oricărui semn sau oricărei denumiri
constituind  o  imitaţie, va fi interzisă oricînd, oricare ar fi  scopul
acestei întrebuinţări şi indiferent de data însuşirii.
    Avînd în vedere  omagiul  adus  Elveţiei  prin  adoptarea  culorilor
federale  inversate şi confuzia care s-ar putea ivi între stema Elveţiei
şi  semnul  distinct  al  Convenţiei, folosirea  de  către  particulari,
societăţi  sau firme comerciale a stemei Confederaţiei elveţiene, precum
şi  a oricărui semn ce ar constitui o imitaţie, fie ca marcă de  fabrică
sau  de comerţ sau ca element al acestor mărci, sau într-un scop contrar
probităţii   comerciale   sau  în  condiţii  susceptibile  de  a   jigni
sentimentul naţional elveţian, va fi oricînd interzisă.
    Totuşi, Înaltele   Părţi  Contractante  care  n-au  fost  părţi   la
Convenţia  de  la Geneva din 27 iulie 1929 vor putea acorda  celor  care
foloseau  anterior  emblemele, denumirile sau mărcile arătate în  primul
alineat  un  termen  de  maximum trei ani de la intrarea  în  vigoare  a
prezentei  Convenţii, pentru a înceta folosirea acestora, fiind  înţeles
că  în  acest  interval  folosirea lor nu va putea apărea,  în  timp  de
război, ca urmărind să confere protecţia Convenţiei.
    Interdicţia stabilită  prin  primul  alineat al acestui  articol  se
aplică,  fără  efect  asupra  drepturilor cîştigate de  cei  care  le-au
folosit  anterior,  şi emblemelor şi denumirilor prevăzute în cel de  al
doilea alineat al articolului 38.

                            Articolul 54
    Înaltele Părţi  Contractante,  a  căror  legislaţie nu  ar  fi  încă
satisfăcătoare,  vor  lua  măsurile  necesare pentru a  împiedica  şi  a
reprima oricînd abuzurile arătate în articolul 53.

                          DISPOZIŢII FINALE

                            Articolul 55
    Prezenta Convenţie  este  redactată în limbile franceză şi  engleză.
Ambele texte sunt egal autentice.
    Consiliul federal  elveţian  se  va  îngriji să  se  facă  traduceri
oficiale ale Convenţiei în limba rusă şi în limba spaniolă.

                            Articolul 56
    Prezenta Convenţie, care va purta data zilei de azi, va putea să fie
semnată,  pînă la 12 februarie 1950, în numele Puterilor reprezentate la
conferinţa  care s-a deschis la Geneva la 21 aprilie 1949, precum şi  de
Puterile   nereprezentate  la  această  conferinţă,  care  participă  la
Convenţiile   de   la  Geneva  din  1864,  din  1906  şi  1929,   pentru
îmbunătăţirea soartei răniţilor şi bolnavilor din armatele în campanie.

                            Articolul 57
    Prezenta Convenţie  va fi ratificată cît mai repede cu putinţă,  iar
ratificările vor fi depuse la Berna.
    Se va întocmi  un proces-verbal de depunere a fiecărui instrument de
ratificare,  proces-verbal a cărui copie certificată pentru conformitate
va  fi  remisă,  prin Consiliul federal elveţian, tuturor  Puterilor  în
numele cărora Convenţia a fost semnată sau aderarea notificată.

                            Articolul 58
    Prezenta Convenţie va intra în vigoare la şase luni după depunerea a
cel puţin două instrumente de ratificare.
    Ulterior, ea  va  intra  în  vigoare, pentru  fiecare  Înaltă  Parte
Contractantă,   la  şase  luni  după  depunerea  instrumentului  său  de
ratificare.

                            Articolul 59
    Prezenta Convenţie înlocuieşte Convenţiile din 22 august 1864, din 6
iulie  1906  şi din 27 iulie 1929, în raporturile dintre Înaltele  Părţi
Contractante.

                            Articolul 60
    De la data intrării  sale  în  vigoare,  prezenta  Convenţie  va  fi
deschisă  aderării oricărei Puteri în numele căreia această Convenţie nu
ar fi fost semnată.

                            Articolul 61
    Aderările vor fi notificate în scris Consiliului federal elveţian şi
îşi vor produce efectele şase luni de la data primirii lor.
    Consiliul federal  elveţian va comunica aderările tuturor  Puterilor
în numele cărora Convenţia va fi fost semnată sau aderarea notificată.

                            Articolul 62
    Situaţiile prevăzute  în  articolele  2 şi 3 vor  da  efect  imediat
ratificărilor  depuse  şi aderărilor notificate de Părţile în  conflict,
înainte  sau  după  începerea ostilităţilor sau  ocupaţiei.  Comunicarea
ratificărilor sau aderărilor primite de Părţile în conflict va fi făcută
de Consiliul federal elveţian pe calea cea mai rapidă.

                            Articolul 63
    Fiecare din Înaltele   Părţi  Contractante  va  avea  facultatea  să
denunţe prezenta Convenţie.
    Denunţarea va  fi notificată în scris Consiliului federal  elveţian.
Acesta  va  comunica  notificarea  guvernelor  tuturor  Înaltelor  Părţi
Contractante.
    Denunţarea îşi  va  produce  efectele la un an după  notificarea  sa
Consiliului federal elveţian. Totuşi, denunţarea notificată, atunci cînd
Puterea  denunţătoare  este  implicată  într-un conflict  armat,  nu  va
produce nici un efect, atîta timp cît nu ar fi fost încheiată pacea, şi,
în  orice caz, atîta timp cît operaţiunile de eliberare şi de repatriere
a persoanelor protejate prin prezenta Convenţie nu vor fi terminate.
    Denunţarea va avea valoare numai faţă de Puterea denunţătoare. Ea nu
va  avea  nici un efect asupra obligaţiilor pe care Părţile în  conflict
vor  rămîne obligate să le îndeplinească pe baza principiilor  dreptului
internaţional,  aşa  cum  ele rezultă din  obiceiurile  stabilite  între
naţiunile  civilizate, din legile umanitare şi din cerinţele conştiinţei
publice.

                            Articolul 64
    Consiliul federal  elveţian  va  înregistra  prezenta  Convenţie  la
Secretariatul  Naţiunilor Unite. Consiliul federal elveţian va  informa,
de  asemenea,  Secretariatul  Naţiunilor Unite  de  toate  ratificările,
aderările  şi  denunţările  pe care le va primi cu privire  la  prezenta
Convenţie.
    Drept care subsemnaţii,  avînd depuse împuternicirile respective, au
semnat prezenta Convenţie.
    Făcută la Geneva, la 12 august 1949, în limbile franceză şi engleză,
originalul  urmînd  să  fie depus în arhivele  Confederaţiei  elveţiene.
Consiliul  federal  elveţian va transmite o copie certificată conform  a
Convenţiei  fiecăruia dintre statele semnatare, precum şi statelor  care
vor adera la Convenţie.

                                                            ANEXA I

               PROIECT DE ACORD PRIVITOR LA ZONELE 
                      ŞI LOCALITĂŢILE SANITARE

                            Articolul 1

    Zonele sanitare  vor  fi strict rezervate persoanelor menţionate  în
articolul  23  al Convenţiei de la Geneva pentru  îmbunătăţirea  soartei
răniţilor  şi  bolnavilor din forţele armate în campanie din  12  august
1949,  precum şi personalului însărcinat cu organizarea şi administrarea
acestor  zone  şi  localităţi  şi  cu  îngrijirea  ce  trebuie  acordată
persoanelor care se vor găsi concentrate acolo.
    Totuşi, persoanele  care  au reşedinţa lor permanentă în  interiorul
acestor zone vor avea dreptul să locuiască acolo.

                            Articolul 2

    Persoanele care  se  găsesc, în indiferent ce calitate, într-o  zonă
sanitară,  nu  vor  putea efectua nici o muncă ce ar avea  vreun  raport
direct  cu  operaţiunile  militare  sau cu  producerea  materialului  de
război, nici în interiorul, nici în exteriorul acestei zone.

                            Articolul 3

    Puterea care  creează o zonă sanitară va lua toate măsurile necesare
pentru  a interzice accesul tuturor persoanelor care nu au dreptul de  a
se duce sau de a se găsi acolo.

                            Articolul 4

    Zonele sanitare vor trebui să întrunească următoarele condiţii:
    a) nu vor reprezenta  decît o mică parte a teritoriului controlat de
Puterea care le-a creat;
    b) vor trebui  să fie puţin populate în raport cu posibilităţile lor
de primire;
    c) vor fi depărtate şi lipsite de orice obiectiv militar şi de orice
instalaţie industrială sau administrativă importantă;
    d) nu vor fi  situate  în regiuni care, după toate  probabilităţile,
pot prezenta importanţă pentru ducerea războiului.

                            Articolul 5

    Zonele sanitare vor fi supuse următoarelor obligaţii:
    a) căile de comunicaţie şi mijloacele de transport de care dispun nu
vor fi utilizate pentru deplasările de personal sau de material militar,
nici în simplu tranzit;
    b) ele nu vor   fi  apărate,  prin  mijloace  militare,  în  nici  o
împrejurare.

                            Articolul 6

    Zonele sanitare vor fi marcate prin cruci roşii (semilune roşii, lei
şi sori roşii) pe un fond alb puse la margine şi pe clădiri.
    De asemenea,  în  timpul nopţii, ele vor putea fi  marcate  printr-o
lumină potrivită.

                            Articolul 7

    Încă din timp de pace sau la începerea ostilităţilor, fiecare Putere
va  comunica tuturor Înaltelor Părţi Contractante lista zonelor sanitare
stabilite pe teritoriul pe care îl controlează acestea. Ea le va informa
despre orice zonă nou creată în timpul conflictului.
    De îndată ce  Partea adversă va fi primit notificarea menţionată mai
sus, zona va fi constituită în mod regulat.
    Dacă, totuşi,   Partea  adversă  consideră  că  una  din  condiţiile
stabilite  prin  prezentul  acord nu este îndeplinită, ea  va  putea  să
refuze  recunoaşterea zonei, comunicînd de urgenţă refuzul său Părţii de
care  depinde  zona,  sau  să  subordoneze  recunoaşterea  acestei  zone
instituirii controlului prevăzut la articolul 8.

                            Articolul 8

    Fiecare Putere  care  va recunoaşte una sau mai multe zone  sanitare
stabilite  de  Partea  adversă va avea dreptul să ceară ca una  sau  mai
multe  comisii speciale să controleze dacă zonele îndeplinesc condiţiile
şi obligaţiile enunţate în prezentul acord.
    În acest scop,  membrii  comisiilor speciale vor avea oricînd  acces
liber  în  diferitele  zone  şi  vor putea să  locuiască  acolo  în  mod
permanent. Li se vor acorda toate înlesnirile pentru a-şi putea exercita
misiunea lor de control.

                            Articolul 9

    În cazul cînd  comisiile speciale ar constata fapte care le-ar părea
contrare  stipulaţiilor  prezentului  acord,  ele  vor  avertiza  despre
aceasta  imediat Puterea de care depinde zona şi îi vor acorda un termen
de  maximum cinci zile pentru a remedia aceasta; ele vor informa  despre
aceasta Puterea care a recunoscut zona.
    Dacă, la expirarea  acestui termen, Puterea de care depinde zona n-a
dat  urmare  avertismentului  care i-a fost adresat, Partea  adversă  va
putea  declara că nu mai este legată prin prezentul acord cu privire  la
această zonă.

                            Articolul 10

    Puterea care  ar crea una sau mai multe zone şi localităţi  sanitare
precum  şi  Părţile adverse cărora li s-ar notifica existenţa  lor,  vor
numi  sau vor face să se desemneze de Puterile neutre personale care vor
putea face parte din comisiile speciale menţionate în articolele 8 şi 9.

                            Articolul 11

    Zonele sanitare nu vor putea, în nici o împrejurare, să fie atacate,
ci vor fi oricînd protejate şi respectate de Părţile în conflict.

                            Articolul 12

    În caz de ocupaţie  a unui teritoriu, zonele sanitare care se găsesc
acolo vor continua să fie respectate şi utilizate ca atare.
    Totuşi, Puterea  ocupantă va putea să le modifice destinaţia după ce
a asigurat protecţia persoanelor care se aflau acolo.

                            Articolul 13

    Prezentul acord  se  va aplica, de asemenea, localităţilor  pe  care
Puterile le-ar destina aceluiaşi scop ca şi zonele sanitare.

                                                              Faţă ANEXĂ
------------------------------------------------------------------------
    _                                                               _
   | |     (Loc rezervat pentru indicarea ţării şi autorităţii     | |
 --+ +--       militare care eliberează acest bilet)             --+ +--
 --+ +--                                                         --+ +--
   |_|                   BILET DE IDENTITATE                       |_|
                 pentru membrii personalului sanitar
                   şi religios ataşat armatelor

Numele .................................................................
Prenumele...............................................................
Data naşterii...........................................................
Gradul..................................................................
Numărul matricol........................................................
    Titlul  prezentului  bilet  este protejat de Convenţia de la Geneva 
din 12 august 1949 pentru îmbunătăţirea soartei răniţilor şi bolnavilor 
din forţele armate în campanie în calitate de
..........................................................................
........................
    Data eliberării                              Numărul biletului
.............................             ..............................

------------------------------------------------------------------------
                                                                   Verso
------------------------------------------------------------------------
  ---------------                               Semnătura sau amprentele
 |  Fotografia   |                                digitale sau ambele
 |  purtătorului |
  ---------------
 Timbrul sec al autorităţii
  militare care a eliberat
        biletul
------------------------------------------------------------------------
         Talia         |        Ochii          |          Părul
------------------------------------------------------------------------
     Alte semne distinctive
........................................................................
........................................................................
........................................................................
........................................................................
------------------------------------------------------------------------