Notă: Aderat prin Legea nr.1328-XIV din 27.10.2000

        Aranjamentul privind protecţia indicaţiilor locului de
       origine a produselor şi înregistrarea lor internaţională

                           din  31.10.1958

                                * * *

                     Publicată în ediţia oficială
           "Tratate internaţionale", 2001, volumul 28, pag.150
--------------------------
    *În vigoare pentru Republica Moldova din 5 aprilie 2001.
    Adoptat la Lisabona la 31 octombrie 1958,
    Revizuit la Stockholm, la 14 iulie 1967 
    şi 28 septembrie 1979.
                                    
                             Articolul 1
    1) Ţările, cărora  li  se  aplică prezentul Aranjament,  formează  o
Uniune   specială  în  cadrul  Uniunii  pentru  protecţia   proprietăţii
industriale.
    2) Ele se obligă   să   protejeze   pe   teritoriul   lor,   conform
dispoziţiilor  prezentului  Aranjament, indicările locului de origine  a
produselor  ale celorlalte ţări membre ale Uniunii speciale, recunoscute
şi  protejate în această calitate în ţara de origine şi înregistrate  la
Biroul  internaţional  al proprietăţii intelectuale (denumit în cele  ce
urmează  Biroul internaţional sau Biroul), prevăzut în Convenţia  pentru
instituirea  Organizaţiei Mondiale de Proprietate Intelectuală (denumită
în cele ce urmează Organizaţia).
                                    
                             Articolul 2
    1) În prezentul  Aranjament  prin  indicarea locului de  origine  se
înţelege denumirea geografică a ţării, regiunii sau localităţii folosită
pentru   indicarea   produsului   provenit  de   acolo,   calitatea   şi
proprietăţile   căruia   sunt   determinate  exclusiv  sau   în   măsură
considerabilă  de  mediul  geografic,  incluzînd  factorii  naturali  şi
etnografici.
    2) Ţară de origine  este ţara sau chiar regiunea sau o localitate  a
ţării,  denumirea  cărora  constituie  indicarea locului  de  origine  a
produsului, care a creat notorietatea produsului dat.
                                    
                             Articolul 3
    Protecţia se acordă împotriva oricărei atribuiri sau imitaţii, chiar
în  cazurile  în care denumirea de origine adevărată a  produsului  este
indicată  sau în cazurile în care indicaţia este utilizată în  traducere
sau  este  însoţită  de expresii cum ar fi "de genul", "de  tipul",  "de
modelul", "imitaţie" sau altele.
                                    
                               Articolul 4
    Dispoziţiile  prezentului  Aranjament  în  nici  un  caz  nu  exclud
protecţia,  care a fost deja acordată indicărilor locului de origine  în
fiecare  din  ţările  Uniunii  speciale în  virtutea  altor  aranjamente
internaţionale,  de  exemplu  Convenţiei de la  Paris  pentru  protecţia
proprietăţii   industriale,  din  20  martie  1883,  cu  redacţiile   ei
ulterioare,  şi  Aranjamentului de la Madrid privind sancţiunile  pentru
indicaţiile  false  sau înşelătoare de provenienţă a produselor, din  14
aprilie  1891, cu redacţiile lui ulterioare, sau în virtutea legislaţiei
naţionale sau a practicii judiciare.
                                    
                             Articolul 5
    1) Înregistrarea  indicărilor locului de origine a produselor se  va
efectua la Biroul internaţional în baza cererii administraţiilor ţărilor
Uniunii  speciale  în  numele persoanelor fizice sau juridice  de  drept
public  sau  privat,  cărora  le aparţine dreptul  să  utilizeze  aceste
denumiri conform legislaţiei naţionale.
    2) Biroul internaţional va notifica fără întîrziere administraţiilor
ţărilor  Uniunii  speciale  aceste  înregistrări şi  va  publica  datele
referitoare la ele în buletinul periodic.
    3) Administraţiile  ţărilor  au  dreptul să declare, că ele  nu  pot
asigura  protecţia  indicării  locului de origine a  produsului,  despre
înregistrarea  căreia  li s-a notificat, dar numai în acel caz  în  care
declaraţia  lor  cu  expunerea  de motive a  fost  adusă  la  cunoştinţa
Biroului  internaţional  în decurs de un an din momentul în care ele  au
primit  notificarea  despre  înregistrare  şi  cu  condiţia  că  această
declaraţie  nu va aduce atingere altor forme de protecţie a indicării de
care  titularul ei ar fi putut să se folosească în ţara indicată conform
articolului 4.
    4) Această declaraţie    nu    poate   fi   contestată   de    către
administraţiile  ţărilor participante la Uniune după un termen de un  an
prevăzut la paragraful precedent.
    5) Biroul internaţional,  într-un termen cît mai redus, va  notifica
administraţiei  ţării de origine a produsului oricare declaraţie  făcută
de   administraţia   altei  ţări,  conform  paragrafului  3).   Persoana
interesată,   fiind  notificată  de  administraţia  ţării  sale   despre
declaraţia  făcută de altă ţară, poate beneficia în această altă ţară de
oricare  mijloace  de contestare judiciare sau  administrative  acordate
cetăţenilor acestei ţări.
    6) Dacă se va  depista, că indicarea, căreia i s-a acordat protecţie
într-o ţară în baza notificării privind înregistrarea ei internaţională,
a  fost  deja utilizată în această ţară de un terţ din momentul  care  a
precedat o atare notificare, autorităţile competente ale acestei ţări au
dreptul  să  acorde  terţului un termen, care nu va depăşi doi  ani,  pe
parcursul   căruia  utilizarea  se  va  încheia.  Această  prelungire  a
termenului va produce efecte cu condiţia că Biroului internaţional i s-a
notificat  pe  parcursul  a  trei  luni care  au  urmat  după  expirarea
termenului de un an prevăzut la paragraful 3).
                                    
                             Articolul 6
   Indicarea, luată  sub protecţie în una din ţările Uniunii speciale în
modul  prevăzut  la  articolul  5, nu poate fi  examinată  ca  indicarea
locului  de origine atîta timp, cît aceasta beneficiază de protecţie  ca
indicare a locului de origine a produsului în ţara de provenienţă.
                                    
                             Articolul 7
    1) Înregistrarea   efectuată   de   Biroul   internaţional   conform
articolului  5  va  asigura  protecţie  pe  tot  termenul  menţionat  la
articolul precedent fără oarecare reînnoire a acestei protecţii.
    2) Pentru înregistrarea  fiecărei  indicări a locului de  origine  a
produsului se va percepe o taxă unică.
                                    
                             Articolul 8
    Acţiuni necesare  pentru asigurarea protecţiei indicării locului  de
origine  a  produsului pot fi întreprinse în oricare din ţările  Uniunii
speciale conform legislaţiei ei naţionale:
    a) 10 din oficiul    autorităţilor   competente   sau   la   cererea
procuraturii;
    b) 20 de oricare  persoană  fizică sau juridică interesată de  drept
public sau privat.
                                    
                             Articolul 9
    1) a) Uniunea  specială are o Adunare constituită din ţările care au
ratificat prezentul Act sau care au aderat la el.
    b) Guvernul fiecărei ţări este reprezentat de un delegat, care poate
fi asistat de adjuncţi, de consilieri şi de experţi.
    c) Cheltuielile  fiecărei delegaţii sunt suportate de guvernul, care
a desemnat-o.
    2) a) Adunarea:
    (i) se ocupă de toate problemele, care se referă la menţinerea şi la
dezvoltarea Uniunii speciale şi la aplicarea prezentului Aranjament;
    (ii) dă directive  Biroului  internaţional cu privire la  pregătirea
conferinţelor de revizuire, acordînd cuvenita consideraţie observaţiilor
acelor  ţări ale Uniunii, care nu au ratificat prezentul Act sau care nu
au aderat la el;
    (iii) modifică  Regulamentul, precum şi sumele taxelor prevăzute  la
articolul 7 2) sau ale altor taxe privind înregistrarea internaţională;
    (iv) examinează  şi  aprobă rapoartele şi  activitatea  Directorului
general  al Organizaţiei (denumit în cele ce urmează Directorul general)
referitoare  la Uniunea specială şi dă acestuia toate directivele  utile
în problemele, care sunt de competenţa Uniunii speciale;
    (v) stabileşte  programul, adoptă bugetul bienal al Uniunii speciale
şi aprobă conturile ei financiare;
    (vi) adoptă regulamentul financiar al Uniunii;
    (vii) creează  comitetele de experţi şi grupurile de lucru, pe  care
le consideră utile pentru realizarea obiectivelor Uniunii speciale;
    (viii) hotărăşte  care sunt ţările nemembre ale Uniunii speciale  şi
care    sunt   organizaţiile   interguvernamentale   şi   internaţionale
neguvernamentale,  care pot fi admise la întrunirile sale în calitate de
observatori;
    (ix) adoptă modificările articolelor de la 9 la 12;
    (x) întreprinde  orice  alte  acţiuni  potrivite  pentru  realizarea
obiectivelor Uniunii speciale;
    (xi) îndeplineşte  orice alte sarcini, pe care le implică  prezentul
Aranjament.
    b) Asupra problemelor,  care prezintă interes şi pentru alte  Uniuni
administrate  de  Organizaţie, Adunarea statuează, avînd  cunoştinţă  de
avizul Comitetului de coordonare al Organizaţiei.
    3) a) Fiecare ţară membră a Adunării dispune de un vot.
    b) Jumătate din ţările membre ale Adunării constituie cvorumul.
    c) Cu toate dispoziţiile  subparagrafului  b), dacă, în timpul  unei
sesiuni, numărul ţîrilor reprezentate este mai mic de jumătate, dar este
egal  sau mai mare de o treime din numărul ţărilor membre ale  Adunării,
aceasta  poate să ia hotărîri; totuşi, hotărîrile Adunării, cu  excepţia
celor  care  se referă la regulamentul său intern, nu  devin  executorii
decît  atunci  cînd  sunt îndeplinite condiţiile  care  urmează.  Biroul
internaţional comunică aceste hotărîri ţărilor membre ale Adunării, care
nu  au fost reprezentate, invitîndu-le ca, în termen de trei luni de  la
data  comunicării,  ele  să  exprime  în scris  votul  pro,  contra  sau
abţinerea  lor. Dacă, la expirarea acestui termen, numărul de ţări  care
şi-au  exprimat  astfel  votul sau abţinerea va atinge numărul  egal  cu
numărul  de  ţări  care  a lipsit pentru a  atinge  cvorumul  în  timpul
sesiunii,  hotărîrile devin executorii, cu condiţia ca, totodată, să fie
întrunită majoritatea necesară.
    d) Sub rezerva respectării dispoziţiilor articolului 12 2), Adunarea
ia hotărîri cu o majoritate de două treimi din voturile exprimate.
    e) Abţinerea nu este considerată ca vot.
    f) Un delegat poate reprezenta numai o singură ţară şi votează numai
în numele acesteia.
    g) Ţările Uniunii  speciale, care nu sunt membre ale Adunării,  sunt
admise la întrunirile ei în calitate de observatori.
    4) a) Adunarea  se întruneşte o dată la 3 ani în sesiune ordinară în
baza   convocării   Directorului  general  şi,  în  afara  unor   cazuri
excepţionale, în aceeaşi perioadă şi în acelaşi loc cu Adunarea generală
a Organizaţiei.
    b) Adunarea se   întruneşte   în  sesiune  extraordinară   în   baza
convocării Directorului general, la cererea unui sfert din ţările membre
ale Adunării.
    c) Ordinea de  zi  a fiecărei sesiuni este pregătită  de  Directorul
general.
    5) Adunarea adoptă regulamentul său intern.
                                    
                             Articolul 10
    1) a) Biroul   internaţional   asigură  funcţiile   referitoare   la
înregistrarea internaţională, precum şi celelalte funcţii administrative
care îi sunt atribuite Uniunii speciale.
    b) Biroul internaţional   pregăteşte,  în  special,  întrunirile  şi
asigură   secretariatul  Adunării  şi  al  comitetelor  de  experţi   şi
grupurilor de lucru, pe care aceasta ar putea să le creeze.
    c) Directorul  general al Organizaţiei este cel mai înalt funcţionar
al Uniunii speciale, pe care o reprezintă.
    2) Directorul   general  şi  oricare  dintre  membrii   personalului
desemnat  de  el  participă,  fără drept de vot,  la  toate  întrunirile
Adunării  şi ale oricărui comitet de experţi sau grup de lucru, pe  care
aceasta  ar  putea  să le creeze. Directorul general sau  un  membru  al
personalului desemnat de el este din oficiu secretarul acestor organe.
    3) a) Biroul internaţional pregăteşte, în baza directivelor Adunării
conferinţele  de revizuire a dispoziţiilor Aranjamentului, altele  decît
cele prevăzute la articolele de la 9 la 12.
    b) Biroul internaţional     poate     să    consulte     organizaţii
interguvernamentale şi internaţionale neguvernamentale pentru pregătirea
conferinţelor de revizuire.
    c) Directorul  general  şi persoanele desemnate de el  participă  la
discuţii în aceste conferinţe, fără drept de vot.
    4) Biroul internaţional  execută  orice alte sarcini, care  îi  sunt
atribuite.
    
                             Articolul 11
    1) a) Uniunea specială are un buget.
    b) Bugetul Uniunii  speciale  cuprinde  încasările  şi  cheltuielile
proprii   ale   Uniunii  speciale,  contribuţia  acesteia   la   bugetul
cheltuielilor  comune  ale Uniunilor, precum şi, dacă este  cazul,  suma
pusă la dispoziţia bugetului conferinţei Organizaţiei.
    c) Sunt considerate   ca  fiind  cheltuieli  comune  ale   Uniunilor
cheltuielile,  care nu sunt atribuite exclusiv Uniunii speciale, ci,  de
asemenea,  unei  alte sau unor alte Uniuni administrate de  Organizaţie.
Partea  Uniunii speciale la aceste cheltuieli comune este  proporţională
cu interesul, pe care îl prezintă pentru ea aceste cheltuieli.
    2) Bugetul Uniunii  speciale este stabilit ţinînd seama de cerinţele
de coordonare cu bugetele celorlalte Uniuni administrate de Organizaţie.
    3) Mijloacele   de  finanţare  a  bugetului  Uniunii  speciale  sunt
următoarele:
    (i) taxele pentru  înregistrarea  internaţională  percepute  conform
articolului  7  2)  şi taxele pentru alte servicii  prestate  de  Biroul
internaţional ca organ al Uniunii speciale;
    (ii) veniturile de la vînzarea publicaţiilor Biroului internaţional,
care  se  referă la Uniunea specială, şi de la transmiterea  drepturilor
aferente acestor publicaţii;
    (iii) donaţiile, legatele şi subvenţiile;
    (iv) chiriile, dobînzile şi alte diverse venituri;
    (v) contribuţiile  ţărilor  Uniunii  speciale  în  mărimea  necesară
pentru acoperirea cheltuielilor Uniunii speciale neacoperite din sursele
indicate la punctele (i) - (iv).
    4) a) Cuantumul  taxei  indicate  la articolul 7 2)  este  fixat  de
Adunare, la propunerea Directorului general.
    b) Cuantumul  acestei  taxe este fixat în aşa fel, încît  încasările
Uniunii  speciale  să  fie suficiente  pentru  acoperirea  cheltuielilor
Biroului    internaţional   privind   activitatea   serviciului   pentru
înregistrarea  internaţională, fără perceperea contribuţiilor menţionate
la paragraful 3) (v) de mai sus.
    5) a) Pentru  determinarea  părţii  de contribuţie a  unei  ţări  la
cheltuieli  conform paragrafului 3) (v) fiecare ţară a Uniunii  speciale
se referă la clasa în care ea este încadrată fiind parte la Convenţia de
la   Paris   pentru  protecţia  proprietăţii  industriale  şi   plăteşte
contribuţiile  sale anuale în baza unui număr de unităţi stabilit pentru
clasa dată în această Uniune.
    b) Contribuţia  anuală  a  fiecărei  ţări a  Uniunii  speciale  este
constituita  dintr-o  sumă,  al  cărei raport faţă  de  suma  globală  a
contribuţiilor  anuale  ale tuturor ţărilor la bugetul Uniunii  speciale
este  la  fel cu raportul dintre numărul de unităţi al clasei,  în  care
este  încadrată  ţara  respectivă,  şi numărul total  al  unităţilor  pe
ansamblul acestor ţări.
    c) Data de plată a contribuţiilor este fixată de Adunare.
    d) O ţară, care  este în întîrziere cu plata contribuţiilor sale, nu
poate  să exercite dreptul său de vot în nici unul din organele  Uniunii
speciale,  în  cazul  în  care totalul restanţelor sale  este  egal  sau
depăşeşte  suma  contribuţiilor, pe care ea le datorează pentru  ultimii
doi  ani  întregi.  Totuşi, o astfel de ţară poate fi  autorizată  să-şi
păstreze exerciţiile dreptului de vot în cadrul acestui organ atît timp,
cît  acesta  apreciază  că  întîrzierea se  datorează  unor  împrejurări
excepţionale şi inevitabile.
    e) În cazul,  cînd bugetul nu este adoptat înainte de începerea unui
nou  exerciţiu  financiar,  bugetul anului precedent va  fi  reluat,  în
condiţiile stabilite de regulamentul financiar.
    6) Sub rezerva  dispoziţiilor paragrafului 4) a), cuantumul  taxelor
şi   al   sumelor   datorate  pentru  serviciile  prestate   de   Biroul
internaţional  în  numele  Uniunii  speciale este  fixat  de  Directorul
general, care raportează despre aceasta în faţa Adunării.
    7) a) Uniunea  specială  are  un  fond  de  rulment  constituit  din
remiterea  unică  a unei sume de către fiecare ţară a Uniunii  speciale.
Dacă  fondul de rulment devine insuficient, Adunarea hotărăşte majorarea
lui.
    b) Valoarea remiterii  unice a fiecărei ţări la fondul menţionat sau
aceea  a participării sale la majorarea acestui fond este  proporţională
cu  contribuţia  acestei  ţări ca membru al Uniunii de la  Paris  pentru
protecţia  proprietăţii industriale în bugetul Uniunii menţionate pentru
anul   în  cursul  căruia  este  constituit  fondul  sau  este  hotărîtă
majorarea.
    c) Proporţia  şi  condiţiile de remitere se stabilesc de Adunare  la
propunerea  Directorului general şi cu avizul Comitetului de  coordonare
al Organizaţiei.
    8) a) Acordul  cu  privire la sediu, încheiat cu ţara, pe  al  cărei
teritoriu  se  află  sediul  Organizaţiei, prevede că,  dacă  fondul  de
rulment  este  insuficient,  această  ţară  acordă  avansuri.  Cuantumul
acestor  avansuri  şi  condiţiile  în care ele  sunt  acordate  formează
obiectul,  în  fiecare  caz  aparte, al unui acord  separat  între  ţara
respectivă şi Organizaţie.
    b) Ţara prevăzută  la  subparagraful a) şi Organizaţia  au  dreptul,
fiecare, să denunţe printr-o notificare făcută, în scris, înţelegerea cu
privire la acordarea de avansuri. Denunţarea produce efect la 3 ani după
expirarea anului, în cursul căruia a fost făcută notificarea.
    9) Controlul  financiar este efectuat, în condiţiile  regulamentului
financiar,  de  una  sau  mai multe ţări ale Uniunii  speciale,  sau  de
controlori  din  afară, care sunt, cu consimţămîntul lor,  desemnaţi  de
Adunare.
                                    
                             Articolul 12
    1) Propuneri  de modificare a articolelor 9, 10, 11 şi a prezentului
articol  vor putea fi prezentate de orice ţară membră a Adunării sau  de
Directorul  general.  Aceste  propuneri sunt  comunicate  de  Directorul
general  ţărilor membre ale Adunării cu cel puţin 6 luni înainte de a fi
supuse examenului Adunării.
    2) Orice modificare  a  articolelor prevăzute la paragraful 1)  sunt
adoptate  de  către Adunare. Modificările se adoptă cu trei pătrimi  din
voturile   acordate;  totuşi,  orice  modificare  a  articolului  9   şi
prezentului paragraf se adoptă cu patru cincimi din voturile acordate.
    3) Orice modificare  a articolelor prevăzute la paragraful 1)  intră
în  vigoare  la  o lună după primirea de către Directorul  general,  din
partea  a  trei  pătrimi  din ţările care erau membre  ale  Adunării  în
momentul  cînd  a fost adoptată modificarea, a notificărilor  scrise  de
acceptare,  efectuată  în  conformitate cu normele  constituţionale  ale
ţărilor  respective.  Orice modificare a acestor articole  acceptată  în
acest  fel leagă toate ţările care sunt membre ale Adunării în  momentul
cînd modificarea intră în vigoare sau care vor deveni membre ale ei la o
dată  ulterioară;  totodată, orice modificare, care măreşte  obligaţiile
financiare  ale ţărilor Uniunii speciale, nu leagă decît ţările care  au
notificat acceptarea modificării respective.
                                    
                             Articolul 13
    1) Detaliile  de aplicare a prezentului Aranjament se stabilesc prin
Regulamentul de aplicare.
    2) Prezentul   Aranjament   poate   fi  revizuit   la   conferinţele
delegaţilor ţărilor Uniunii speciale.
                                    
                             Articolul 14
    1) Fiecare ţară  a  Uniunii speciale, care a semnat  prezentul  Act,
poate să-l ratifice sau, dacă nu l-a semnat, poate să adere la el.
    2) a) Orice ţară  din afara Uniunii speciale, parte la Convenţia  de
la  Paris  pentru protecţia proprietăţii industriale, poate să adere  la
prezentul Act şi să devină, prin aceasta, membră a Uniunii speciale.
    b) Notificarea  privind  aderarea  asigură aplicarea  pe  teritoriul
ţării care a aderat a dispoziţiilor sus-arătate cu privire la indicările
locului  de  origine  care  la  momentul  aderării  constituie  obiectul
înregistrării internaţionale.
    c) Totuşi, orice  ţară, care a aderat la prezentul Aranjament, poate
să   notifice  pe  parcursul  unui  an  indicările  locului  de  origine
înregistrate  deja  la  Biroul internaţional faţă de  care  ea  exercită
dreptul prevăzut la articolul 5 3).
    3) Instrumentele de ratificare sau de aderare se depun la Directorul
general.
    4) Faţă de prezentul  Aranjament se aplică dispoziţiile  articolului
24 al Convenţiei de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale.
    5) a) Faţă de primele cinci ţări, care şi-au depus instrumentele lor
de  ratificare  sau de aderare, prezentul Act intră în vigoare  la  trei
luni după depunerea celui de al cincilea din aceste instrumente.
    b) Faţă de oricare  altă ţară prezentul Act intră în vigoare la trei
luni  după  data la care ratificarea sau aderarea a fost  notificată  de
Directorul   general,  cu  excepţia  cazului  cînd  în  instrumentul  de
ratificare  sau  de aderare a fost indicată o dată ulterioară. În  acest
din  urmă caz prezentul Act intră în vigoare faţă de ţara respectivă  la
data indicată de ea.
    6) Ratificarea  sau aderarea atrage de plin drept acceptarea tuturor
clauzelor şi obţinerea tuturor avantajelor stipulate de prezentul Act.
    7) După intrarea  în  vigoare a prezentului Act o ţară va  putea  să
adere  la Actul din 31 octombrie 1958 al prezentului Aranjament numai în
cazul  în care ea va ratifica prezentul Act sau concomitent va adera  la
el.
                                    
                             Articolul 15
    1) Prezentul  Aranjament rămîne în vigoare atîta timp, cît cel puţin
cinci ţări sunt membre ale lui.
    2) Orice ţară  poate  să denunţe prezentul Act  printr-o  notificare
adresată  Directorului  general. Această denunţare atrage şi  denunţarea
Actului  din  31  octombrie 1958 al prezentului  Aranjament  şi  produce
efecte  numai  faţă  de  ţara care a făcut-o,  rămînînd  în  vigoare  şi
executoriu faţă de celelalte ţări ale Uniunii speciale.
    3) Denunţarea  produce efect la un an după data, la care  Directorul
general a primit notificarea.
    4) Facultatea de denunţare, prevăzută de prezentul articol, nu poate
fi  exercitată de o ţară înainte de expirarea unui termen de cinci  ani,
socotind de la data la care ea a devenit membră a Uniunii speciale.
                                    
                             Articolul 16
    1) a) Prezentul  act înlocuieşte, în relaţiile dintre ţările Uniunii
speciale  care  l-au  ratificat sau care au aderat la el, Actul  din  31
octombrie 1958.
    b) Totuşi, orice ţară a Uniunii speciale, care a ratificat prezentul
Act  sau  care a aderat la el, rămîne legată, în relaţiile ei cu  ţările
Uniunii  speciale  care  nu au ratificat prezentul Act sau  care  nu  au
aderat la el, prin Actul din 31 octombrie 1958.
    2) Ţările din  afara Uniunii speciale care devin părţi la  prezentul
Act  îl  aplică  înregistrării internaţionale a indicărilor  locului  de
origine  a produselor efectuată la Biroul internaţional prin intermediul
administraţiilor naţionale ale oricărei ţări a Uniunii speciale, care nu
este  parte  la prezentul Act, dacă aceste  înregistrări  internaţionale
satisfac  condiţiile  stabilite  de prezentul Act. în ceea  ce  priveşte
înregistrările  internaţionale  efectuate la Biroul  internaţional  prin
intermediul  administraţiilor  naţionale ale ţărilor din  afara  Uniunii
speciale,  care devin părţi la prezentul Act, aceste ţări admit ca  ţara
sus-menţionată   să  le  pretindă  ca  înregistrările  să  îndeplinească
condiţiile prevăzute de Actul din 31 octombrie 1958.
                                    
                             Articolul 17
    1) a) Prezentul  Act  este semnat într-un singur exemplar  în  limba
franceză şi este depus pe lîngă Guvernul Suediei.
    b) Directorul  general  va întocmi texte oficiale, după  consultarea
guvernelor  interesate,  în  celelalte  limbi  pe  care  le  va  desemna
Adunarea.
    2) Prezentul  Act rămîne deschis semnăturilor, la Stockholm, pînă la
13 ianuarie 1968.
    3) Directorul  general  transmite două copii de pe textul semnat  al
prezentului  Act,  certificate pentru conformitate de Guvernul  Suediei,
guvernelor  tuturor  ţărilor Uniunii speciale şi, la cerere,  guvernului
oricărei alte ţări.
    4) Directorul  general înregistrează prezentul Act la  Secretariatul
Organizaţiei Naţiunilor Unite.
    5) Directorul  general  notifică guvernelor tuturor ţărilor  Uniunii
speciale  semnăturile,  depunerea  instrumentelor de ratificare  sau  de
aderare,  intrarea în vigoare a tuturor dispoziţiilor prezentului Act şi
declaraţiile făcute în baza articolelor 14 2) c) şi 4).
                                    
                             Articolul 18
    1) Pînă la intrarea   în   funcţie  a  primului  Director   general,
menţiunile  din  prezentul  Act cu privire la  Biroul  internaţional  al
Organizaţiei   sau  la  Directorul  general  sunt  considerate  menţiuni
referitoare  la  Biroul  Uniunii, instituit prin Convenţia de  la  Paris
pentru protecţia proprietăţii industriale sau la Directorul acestuia.
    2) Ţările Uniunii  speciale, care nu au ratificat prezentul Act  sau
care  nu  au  aderat la el, pe parcursul a cinci ani  după  intrarea  în
vigoare  a  Convenţiei de instituire a Organizaţiei pot să exercite,  la
dorinţă,   drepturile  prevăzute  la  articolele  de  la  9  la  12  ale
prezentului  Act, ca şi cînd ele ar fi legate de aceste articole.  Orice
ţară,  care va dori să exercite aceste drepturi, va depune în acest scop
Directorului  general  o notificare scrisă, care produce efect  la  data
primirii  ei. Aceste ţări vor fi considerate ca membre ale Adunării pînă
la expirarea termenului indicat.
    
    Semnat la Stockholm, la 14 iulie 1967.