Notă: Ratificată prin Hot. Parl. nr.593-XIII din 26.09.95

              CONVENŢIA PRIVIND OBIECTIVELE ŞI NORMELE DE
                      BAZĂ ALE POLITICII SOCIALE
                                    
                        Nr.117  din  22.06.62

                                * * *

                     Publicată în ediţia oficială
          "Tratate internaţionale", 1999, volumul 10, pag.58

    Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii,
    convocată la  Geneva  de  Consiliul  de  administraţie  al  Biroului
Internaţional al Muncii şi care s-a întrunit aici la 6 iunie 1962 în cea
de-a patruzeci şi şasea sesiune a sa,
    după ce a hotărît  să  adopte diferite propuneri privind  revizuirea
Convenţiei  asupra politicii sociale (teritorii nemetropolitane),  1947,
problemă  care  constituie  cel de-al zecelea punct al ordinii de  zi  a
sesiunii,  mai  ales în scopul de a permite statelor independente  să  o
aplice  şi să o ratifice în continuare, considerînd că aceste  propuneri
ar trebui să ia forma unei convenţii internaţionale,
    considerînd că dezvoltarea economică trebuie să servească drept bază
a progresului social,
    considerînd că  ar  trebui  să fie făcute toate eforturile  pe  plan
internaţional,  regional  sau naţional pentru a se asigura  o  asistenţă
financiară şi tehnică care să ocrotească interesele populaţiilor,
    considerînd că,   atunci  cînd  este  cazul,  trebuie  luate  măsuri
internaţionale,  regionale  sau  naţionale în  vederea  stabilirii  unor
condiţii comerciale care ar încuraja o producţie cu randament ridicat şi
ar permite să se asigure un nivel de trai rezonabil,
    considerînd că  ar  trebui  luate toate iniţiativele  posibile  prin
măsuri  adecvate  pe  plan internaţional, regional sau  naţional  pentru
încurajarea   îmbunătăţirilor  în  domenii  cum  sunt  igiena   publică,
locuinţele,   alimentaţia,  învăţămîntul  public,  bunăstarea  copiilor,
statutul  femeilor,  condiţiile de muncă, remunerarea salariaţilor şi  a
producătorilor    independenţi,    protecţia   lucrătorilor    migranţi,
securitatea   socială,  funcţionarea  serviciilor  publice,  precum   şi
producţia  în  general,

    considerând că  ar  trebui luate toate iniţiativele posibile  pentru
interesele şi asocierea efectivă a populaţiei la elaborarea şi aplicarea
măsurilor de progres social,
    adoptă, la 22  iunie  1962,  convenţia următoare, care  se  va  numi
Convenţia asupra politicii sociale (obiective şi norme de bază), 1962.

                               Partea I
                          Principii generale

                             Articolul 1

    1. Orice politică trebuie să urmărească în primul rînd bunăstarea şi
dezvoltarea  populaţiei,  precum  şi încurajarea  aspiraţiilor  acesteia
către progresul social.
    2. În definirea  oricărei politici de importanţă generală va  trebui
să  se  ţină seama de repercusiunile acestei politici asupra  bunăstării
populaţiei.

                            Partea a II-a
                   Îmbunătăţirea nivelului de trai

                             Articolul 2

    Îmbunătăţirea  nivelului  de  trai va fi considerată  ca  obiectivul
principal al planurilor de dezvoltare economică.

                             Articolul 3

    1. La elaborarea planurilor de dezvoltare economică se vor lua toate
măsurile  practice  şi  posibile pentru a pune  în  concordanţă  această
dezvoltare cu evoluţia în bune condiţii a colectivităţilor interesate.
    2. Se va urmări,  în  mod  special, să se  evite  dislocarea  vieţii
familiale şi a oricărei celule sociale tradiţionale, mai ales prin:
    a) studierea atentă a cauzelor şi efectelor mişcărilor migratorii şi
eventuala adoptare de măsuri corespunzătoare;
    b) încurajarea   urbanizării  în  regiunile  în  care   necesităţile
economice antrenează o concentrare a populaţiei;
    c) prevenirea şi eliminarea aglomerării în zonele urbane;
    d) îmbunătăţirea  condiţiilor  de viaţă în regiunile în care  există
forţă de muncă suficientă.

                             Articolul 4

    Următoarele măsuri  vor  figura  printre cele pe  care  autorităţile
competente  vor  trebui  să le ia în considerare  în  vederea  creşterii
capacităţii   de  producţie  şi  îmbunătăţirii  nivelului  de  trai   al
producătorilor agricoli:
    a) eliminarea,  cît  mai  mult posibil, a  cauzelor  care  determină
contractarea de datorii în mod obişnuit;
    b) controlarea  cesiunilor de terenuri cultivabile persoanelor  care
nu  sunt  cultivatori,  cu scopul că această cesiune să se facă  pe  cît
posibil numai în interesul ţării;
    c) controlarea,  prin  aplicarea unei legislaţii corespunzătoare,  a
proprietăţii  şi  a  folosirii  pămîntului, precum şi  a  altor  resurse
naturale,  pentru a se asigura că acestea sunt cît mai bine folosite  în
interesul populaţiei ţării, ţinîndu-se seama de drepturile tradiţionale;
    d) controlarea   condiţiilor  de  concentrare  a  pămîntului  pentru
cultivare  a condiţiilor de muncă, în scopul de a se asigura fermierilor
şi  lucrătorilor  agricoli  cel mai ridicat nivel de trai posibil  şi  o
parte  echitabilă  din  avantajele care pot  rezulta  din  îmbunătăţirea
randamentului său a preţurilor;
    e) reducerea  costurilor  de producţie şi de distribuţie prin  toate
mijloacele   posibile,  în  special  prin  înfiinţarea,  favorizarea  şi
ajutorarea cooperativelor de producători şi de consumatori.

                             Articolul 5

    1. Se vor lua măsuri pentru a se asigura producătorilor independenţi
şi  salariaţilor  condiţii  de viaţă care să  le  permită  îmbunătăţirea
nivelului  lor  de  trai prin eforturi proprii şi care să  le  garanteze
menţinerea unui nivel minim de trai stabilit pe baza anchetelor oficiale
asupra  condiţiilor  de  viaţă,  efectuate  de  acord  cu  organizaţiile
reprezentative ale acelor care angajează şi ale lucrătorilor.
    2. La stabilirea  nivelului minim de trai va trebui să se ţină seama
de nevoile familiale esenţiale ale lucrătorilor, inclusiv alimentaţia şi
valoarea  ei  nutritivă, locuinţa, îmbrăcămintea, îngrijirile  medicale,
educaţia.

                            Partea a III-a
            Dispoziţii referitoare la lucrătorii migranţi

                             Articolul 6

    Cînd împrejurările  care sunt folosite în muncă lucrătorii cer ca ei
să locuiască în afara căminelor proprii, condiţiile în care aceştia sunt
folosiţi vor trebui să ţină seama de nevoile lor familiale normale.

                             Articolul 7

    Atunci cînd într-o  regiune  se  va face apel, în mod  temporar,  la
resursele  de  forţă de muncă ale unei alte regiuni, se vor  lua  măsuri
pentru  favorizarea  transferului parţial de salarii şi de economii  ale
lucrătorilor  din  regiunea unde sunt folosiţi în muncă în  regiunea  de
unde provin.

                             Articolul 8

    1. Atunci cînd  într-o regiune se va face apel la resursele de forţă
de  muncă ale unei ţări supuse unei administraţii diferite, autorităţile
competente ale ţărilor interesate vor trebui, de fiecare dată cînd va fi
necesar sau de dorit să o facă, să încheie acorduri pentru reglementarea
problemelor  de  interes  comun  care s-ar  putea  pune  prin  aplicarea
dispoziţiilor prezentei convenţii.
    2. Aceste acorduri vor trebui să prevadă că lucrătorul migrant se va
bucura  de  protecţie şi de avantaje care să nu fie inferioare celor  de
care  beneficiază  lucrătorii  care locuiesc în regiunea  în  care  sunt
folosiţi migranţii.
    3. Aceste acorduri   vor   trebui  să  prevadă  înlesniri   acordate
lucrătorilor pentru a le permite să transfere către căminele lor o parte
din salariile şi economiile realizate.

                             Articolul 9

    Atunci cînd lucrătorii şi familiile lor se deplasează într-o regiune
unde  costul  vieţii este scăzut într-o regiune unde costul vieţii  este
mai  ridicat,  trebuie să se ţină seama de creşterea costului vieţii  pe
care o antrenează această schimbare de reşedinţă.

                            Partea a IV-a
             Remunerarea lucrătorilor şi probleme conexe

                             Articolul 10

    1. Va trebui  încurajată  stabilirea nivelurilor,  liber  negociate,
între  sindicatele reprezentînd pe lucrătorii interesaţi, pe de o parte,
şi cei care angajează sau organizaţiile celor care angajează, pe de altă
parte.
    2. Atunci cînd   nu   există  metode  potrivite  pentru   stabilirea
nivelurilor  salariilor  minime  pe cale de acorduri colective,  vor  fi
luate  măsuri necesare pentru a permite stabilirea acestor niveluri prin
consultare  cu  reprezentanţii celor care angajează şi ai  lucrătorilor,
printre  care vor figura reprezentanţi ai organizaţiilor lor respective,
dacă acestea există.
    3. Se vor lua  măsurile necesare pentru ca, pe de o parte, cei  care
angajează  şi  lucrătorii  interesaţi să aibă cunoştinţă  de  nivelurile
salariilor  minime  în vigoare, iar pe de altă parte, salariile  efectiv
plătite să nu fie inferioare nivelurilor minime aplicabile.
    4. Orice lucrător  căruia  i se aplică nivelul salariului  minim  şi
care  după  intrarea  acestuia în vigoare a  primit  salarii  inferioare
acestui  nivel  trebuie să aibă dreptul să recupereze pe cale  judiciară
sau  pe  alte  căi autorizate de lege suma ce i  se  datorează,  într-un
termen care va putea fi fixat de legislaţie.

                             Articolul 11

    1. Se vor lua  măsurile  necesare  pentru  a  se  asigura  că  toate
salariile  cîştigate  sunt legal plăţile, iar cei care angajează vor  fi
obligaţi  să  ţină  registre care să specifice  plăţile  salariilor,  să
elibereze  lucrătorilor dovezi cu privire la plata salariilor lor şi  să
ia alte măsuri pentru înlesnirea controlului necesar.
    2. Salariile vor fi plătite, de regulă, în monedă avînd curs legal.
    3. Salariile vor fi plătite, de regulă, direct lucrătorului.
    4. Va fi interzisă  înlocuirea  parţială  sau  totală  a  salariilor
datorate  lucrătorilor pentru munca pe care au prestat-o prin alcool sau
băuturi alcoolice.
    5. Plata salariilor nu va putea să fie făcută în localuri în care se
consumă  băuturi sau în magazine, excepţie făcînd numai lucrătorii  care
lucrează în astfel de unităţi.
    6. Salariile  vor  fi plătite cu regularitate la intervale  care  să
permită  reducerea  posibilităţii  de contractare de datorii  în  rîndul
salariaţilor,  afară  de cazul cînd există un obicei local contrar,  iar
autoritatea  competentă  se va convinge de dorinţa lucrătorilor de a  se
menţine acest obicei.
    7. Dacă hrana, locuinţa, îmbrăcămintea şi alte furnituri şi servicii
esenţiale  constituie un element al remunerării, autoritatea  competentă
va  lua  toate măsurile practice şi posibile pentru a se asigura că  ele
sunt corespunzătoare şi că valoarea lor în bani a fost calculată exact.
    8. Se vor lua toate măsurile practice şi posibile în scopul:
    a) de a-i informa  pe lucrători asupra drepturilor pe care le au  în
materie de salarizare;
    b) de a împiedica orice reţinere neautorizată din salarii;
    c) de a limita  sumele  reţinute cu titlu de furnituri şi  servicii,
care  constituie  un element al remunerării, la justa valoare în bani  a
acestor furnituri şi servicii.

                             Articolul 12

    1. Nivelul maxim şi modul de stabilire a avansurilor din salarii vor
fi reglementate de către autoritatea competentă.
    2. Autoritatea  competentă va limita nivelul avansurilor care pot fi
acordate  unui lucrător pentru a-l determina să accepte o ocupaţie,  iar
nivelul autorizat va fi indicat în mod clar lucrătorului.
    3. Orice avans  acordat peste nivelul stabilit de către  autoritatea
competentă  va  fi  în  mod legal nerestituibil şi nu va  putea  să  fie
recuperat  prin  compensare asupra plăţilor datorate lucrătorilor  la  o
dată ulterioară.

                             Articolul 13

    1. În rîndul  salariaţilor  şi  producătorilor independenţi  vor  fi
încurajate  formele de economii rezultate dintr-un act spontan al  celui
care economiseşte.
    2. Se vor lua   toate  măsurile  practice  şi  posibile  în  vederea
protejării salariaţilor şi a producătorilor independenţi contra cametei,
în   special   prin   măsuri  urmărind   reducerea   dobînzilor   asupra
împrumuturilor,  prin  controlul operaţiunilor de acordare a  fondurilor
băneşti  de către cei care le finanţează şi prin încurajarea  sistemelor
de   împrumuturi  în  scopuri  determinate  cu  ajutorul  organizaţiilor
cooperatiste  de  credit  sau  cu  ajutorul  instituţiilor  plasate  sub
controlul autorităţii competente.

                             Articolul 14

    1. Scopul politicii  îl  va constitui abolirea tuturor  formelor  de
discriminare   a   lucrătorilor  din  motive  de  rasă,  culoare,   sex,
convingeri,  asociaţie  tribală  sau afiliere la  uniune  comercială  în
următoarele privinţe:
    a) legislaţie  şi contracte de dreptul muncii care asigură tratament
economic  echitabil tuturor celor care au domiciliul legal sau  lucreaza
în ţară;
    b) acces la angajare în muncă în sectorul public sau privat;
    c) condiţii de angajare în muncă şi promovare;
    d) posibilităţi de instruire profesională;
    e) condiţii de muncă;
    f) măsuri de asigurare a sănătăţii, securităţii şi bunăstării;
    g) disciplină;
    h) participarea la negocierea contractelor colective de muncă;
    i) impozite pe   salariu   fixate  în  conformitate  cu   principiul
remunerării  identice pentru munca identica pentru aceeaşi activitate la
aceeaşi întreprindere.
    2. Vor fi luate   toate  măsurile  susceptibile  de  realizare  prin
incasarea  impozitelor  aplicate pentru lucrătorii remuneraţi  inferior,
pentru   a  diminua  orice  diferentă  existentă  în  ceea  ce  priveşte
impozitele  pe  salariu  din  cauza discriminării din  motive  de  rasă,
culoare,  sex,  convingeri,  asociaţie tribală sau  afiliere  la  uniune
comercială.
    3. Lucrătorilor  dintr-un  stat angajaţi in muncă în alt stat li  se
acordă suplimentar la salariile lor, alocaţii pecuniare sau de orice alt
tip  pentru  a  acoperi orice cheltuieli rezonabile, personale  sau  ale
familiei, cauzate de angajarea în muncă departe de casă.
    4. Dispoziţiile  anterioare  ale  prezentului articol nu  vor  aduce
atingere  măsurilor pe care autoritatea competentă le consideră necesare
sau  dezirabile  pentru  ocrotirea  maternităţii  şi  pentru  asigurarea
sănătăţii, securităţii şi bunăstării femeilor lucrătoare.

                               Partea V
                        Educaţie şi instruire

                             Articolul 15

    1.Vor fi introduse  dispoziţii potrivite în masura maximum  posibila
în  condiţii locale pentru dezvoltarea progresivă a sistemelor  generale
de  educaţie, instruire profesională şi învăţatură, luînd în considerare
pregătirea eficace pentru profesii utile a copiilor de ambele sexe.
    2. Legile şi reglementările naţionale vor fixa vîrsta de absolvire a
şcolii, precum si condiţiile de angajare în muncă.
    3. Pentru ca  copii  să poată beneficia de înlesnirile existente  în
domeniul   educaţiei  şi  pentru  ca  extinderea  acestora  să  nu   fie
împiedicată  de  cererea  forţei de muncă a copiilor care  nu  au  atins
vîrsta  de  absolvire  a scolii va fi interzisă în  timpul  orelor  cînd
şcolile  funcţionează în zonele unde înlesnirile cu caracter educaţional
vor  fi  acordate  la o scară adecvată pentru  majoritatea  copiilor  de
vîrstă şcolară.

                             Articolul 16

    1. Pentru a asigura   o   productivitate  înaltă  prin   dezvoltarea
activităţii  calificate în cazurile potrivite va fi organizată instruire
în ceea ce priveşte tehnicile noi de producţie.
    2. Această instruire  va  fi  organizată cu  sau  sub  supravegherea
autorităţilor  competente  fiind consultate organizaţiile de patroni  şi
lucrători  ale  ţării de origine a persoanei instruite sau ale ţării  de
instruire.

                              Partea VI
                          Dispoziţii finale

                             Articolul 17

    Ratificarea oficiala  a prezentei Convenţii va fi comunicată  pentru
înregistrare Directorului general al Biroului Internaţional al Muncii.

                             Articolul 18

    1. Prezenta Convenţie   va  angaja  numai  acele  State  membre  ale
Organizaţiei  Internaţionale  a  Muncii  ale căror  ratificări  au  fost
înregistrate la Directorul general.
    2. Aceasta va  intra  în  vigoare pentru orice alt  Stat  membru  la
douăsprezece luni de la data cînd ratificarea a două State membre a fost
înregistrată la Directorul general.
    3. Drept urmare, prezenta Convenţie va întra în vigoare pentru orice
alt   Stat  membru  la  douăsprezece  luni  de  la  data   înregistrării
ratificării sale.

                             Articolul 19

    Intrarea în vigoare  a prezentei Convenţii nu va implica  denunţarea
ipso  jure  a  Convenţiei  cu privire la  Politica  Socială  (Teritoriul
non-metropolitan),   1947,  de  către  orice  Stat  membru  pentru  care
respectiva  Conventie  ramîne  în  vigoare, aşa cum  nici  nu  va  anula
posibilitatea ratificării ulterioare a respectivei Convenţii.

                             Articolul 20

    1. Statul Membru care a ratificat prezenta Convenţie o poate denunta
după  expirarea  a  zece ani de la data la care Convenţia  a  intrat  în
vigoare  pentru  prima dată printr-un act comunicat pentru  înregistrare
Directorului  General  al  Biroului  Internaţional  al  Muncii.  Această
denunţare  nu  va  intra  în  vigoare  decît  după  un  an  de  la  data
înregistrării sale.
    2. Fiecare Stat  Membru care a ratificat prezenta Convenţie şi care,
în termen de un an de la data expirării termenului de zece ani menţionat
în paragraful precedent, nu-şi exercită dreptul de a denunţa stipulat în
prezentul  articol, va fi obligat pentru o nouă perioadă de zece ani  şi
după aceea poate denunţa prezenta Convenţie la expirarea fiecărui termen
de zece ani în condiţiile prevăzute de prezentul articol.

                             Articolul 21

    1. Directorul   general  al  Biroului  Internaţional  al  Muncii  va
notifica  tuturor  Statelor  membre ale  Organizaţiei  Internaţionale  a
Muncii   despre  înregistrarea  tuturor  ratificărilor  şi  denunţărilor
comunicate acestuia de catre Statele membre ale Organizaţiei.
    2. Notificind  Statelor membre ale Organizaţiei înregistrările celei
de-a  doua ratificări comunicate acestuia, Directorul General va  atrage
atenţia  Statelor membre ale Organizaţiei asupra datei la care Convenţia
va intra în vigoare.

                             Articolul 22

    Directorul general  al Biroului Internaţional al Muncii va  comunica
Secretariatului  general  al  Organizaţiei Naţiunilor Unite,  în  scopul
înregistrării   în  conformitate  cu  art.  102  al  Statutului   Cartei
Organizaţiei  Naţiunilor Unite, informaţii detaliate cu privire la toate
ratificările  şi  actele  de denunţare înregistrate de către  acesta  în
conformitate cu dispoziţiile articolelor precedente.

                             Articolul 23

    La momentul considerat   necesar   Consiliul  de  Administraţie   al
Biroului  Internaţional al Muncii va înainta Adunării Generale un raport
vizînd  aplicarea  Convenţiei şi va examină oportunitatea includerii  în
ordinea  de zi a Consiliului a problemei revizuirii acesteia în tot  sau
în parte.

                             Articolul 24

    1. În cazul în care Adunarea va adopta o nouă Convenţie de revizuire
a  prezentei Convenţii în tot sau în parte, atunci, cu excepţia  cazului
cînd Convenţia dispune altfel:
    a) ratificarea de către un Stat membru a noii Convenţii de revizuire
va  implica ipso jure denunţarea imediată a prezentei Convenţii, fără  a
se  ţine  seama de dispoziţiile art. 20 de mai sus, în cazul în care  şi
atunci cînd noua Convenţie de revizuire va intra în vigoare;
    b) de la data  cînd  intră în vigoare noua Convenţie  de  revizuire,
prezenta  Convenţie  va înceta să fie deschisă spre ratificare de  către
Statele membre.
    2. Prezenta Convenţie  va rămîne în vigoare în orice caz în forma şi
conţinutul  actual pentru acele State membre care au ratificat Convenţia
de revizuire.

                             Articolul 25

    Versiunile textului în limbile franceză şi engleză au valoare egală.

    Adoptată la Geneva la 22 iunie 1962