Notă: Aderat prin Hot. Parl. nr.1450-XIII din 28.01.98

      Convenţie privind răspunderea civilă pentru daune nucleare

                             din  21.05.63

                                * * *

                     Publicată în ediţia oficială
           "Tratate internaţionale", 1999, volumul 15, pag.7

--------------------------------
    * Încheiată la Viena la 21 mai 1963
    * În vigoare pentru Republica Moldova din 7 august 1998

    Părţile contractante,
    recunoscînd necesitatea instituirii unor standarde minime, de natură
să asigure protecţia financiară împotriva daunelor rezultînd din anumite
utilizări ale energiei nucleare în scopuri paşnice,
    convinse că o  convenţie  privind  răspunderea civilă  pentru  daune
nucleare  va  contribui, deasemenea, la dezvoltarea de  relaţii  amicale
între naţiuni, indiferent de sistemele lor constituţionale şi sociale,
    au hotărît să  încheie o convenţie în acest scop şi, în  consecinţă,
au convenit după cum urmează:

                              Articolul I
    1. În sensul prezentei convenţii:
    a) persoană înseamnă  orice persoană fizică, orice persoană juridică
de drept public sau de drept privat, orice organizaţie internaţională cu
personalitate juridică în temeiul legii statului pe teritoriul căruia se
află  instalaţia  şi orice stat sau orice subdiviziuni constitutive  ale
acestuia;
    b) cetăţean al unei părţi contractante cuprinde o parte contractantă
sau orice subdiviziuni constitutive ale acesteia, o persoană juridică de
drept  public  ori  privat sau orice entitate publică ori  privată  fără
personalitate juridică, stabilită pe teritoriul unei părţi contractante;
    c) exploatant,  în  ce  priveşte  o  instalaţie  nucleară,  înseamnă
persoana  desemnată  ori recunoscută de statul pe teritoriul  căruia  se
află instalaţia ca exploatant al acesteia;
    d) stat pe teritoriul  căruia  se află instalaţia, în ce priveşte  o
instalaţie  nucleară, înseamnă partea contractantă pe teritoriul  căreia
este  situată instalaţia sau, dacă aceasta nu este situată pe teritoriul
nici  unui  stat, partea contractantă care exploatează ori sub  a  cărei
autoritate este exploatată instalaţia;
    e) legea instanţei  competente  înseamnă legea instalaţiei care  are
competenţă  jurisdicţională  în  temeiul prezentei  convenţii,  inclusiv
orice norme ale unei asemenea legi referitoare la conflictul de legi;
    f) combustibil   nuclear   înseamnă  orice  material  care   permite
producerea de energie printr-o reacţie în lanţ de fisiune nucleară;
    g) produs sau  deşeu  radioactiv înseamnă orice material  radioactiv
obţinut  în  cursul  procesului  de producere ori de  utilizare  a  unui
combustibil  nuclear  sau orice material care a devenit radioactiv  prin
expunere  la  radiaţiile  emise în cursul acestui  proces,  cu  excepţia
radioizotopilor  care  au  atins  stadiul final  de  preparare  şi  sunt
susceptibili  a fi utilizaţi în scopuri ştiinţifice, medicale, agricole,
comerciale sau industriale;
    h) material nuclear înseamnă:
    i) orice combustibil   nuclear,  altul  decît  uraniul  natural  sau
sărăcit,  capabil să producă energie printr-o reacţie în lanţ de fisiune
nucleară  în  afara  unui  reactor nuclear, sau în  combinaţie  cu  alte
materiale, şi
    ii) orice produs sau deşeu radioactiv;
    i) reactor nuclear  înseamnă  orice structură conţinînd  combustibil
nuclear  dispus  astfel încît să se poată produce o reacţie în  lanţ  de
fisiune nucleară, fără altă sursă de neutroni;
    j) instalaţie nucleară înseamnă:
    i) orice reactor  nuclear, cu excepţia aceluia cu care este  echipat
un  mijloc de transport maritim sau aerian, spre a fi folosit ca o sursă
de putere, dacă este pentru propulsie sau în orice alt scop,
    ii) orice uzină care foloseşte combustibil nuclear pentru producerea
de  materiale  nucleare  şi  orice uzină de  prelucrare  a  materialelor
nucleare,  inclusiv  orice uzină de retratare a combustibilului  nuclear
iradiat, şi
    iii) orice instalaţie  în  care sunt stocate materiale nucleare,  cu
excepţia  depozitărilor  în vederea transportului. Statul pe  teritoriul
căruia se află instalaţia poate stabili că mai multe instalaţii nucleare
ale  unui  expoloatant  care  se  află pe  acelaşi  amplasament  vor  fi
considerate o singură instalaţie nucleară;
    k) daună nucleară înseamnă:
    i) decesul sau  orice  vătămare  corporală a  unei  persoane,  orice
deteriorare  a  bunurilor,  care provin sau  rezultă  din  proprietăţile
radioactive   ori   dintr-o  combinare  a  acestor  proprietăţi   şi   a
proprietăţilor  toxice, explozive sau altor proprietăţi periculoase  ale
unui combustibil nuclear, ale produselor sau deşeurilor radioactive care
se  află  într-o instalaţie nucleară ori ale materialelor nucleare  care
provin  dintr-o instalaţie nucleară sunt produse în această  instalaţie,
ori sunt trimise la aceasta;
    ii) orice altă  pierdere sau daună astfel provocate, în cazul şi  în
măsura în care prevede legea tribunalului competent;
    iii) dacă legea  statului  pe teritoriul căruia se  află  instalaţia
prevede  orice  dăunare  a  persoanei,  orice  pierdere  sau  dăunare  a
bunurilor, care provin ori rezultă din orice radiaţie ionizantă emisă de
orice altă sursă de radiaţii aflată într-o instalaţie nucleară;
    l) accident nuclear  înseamnă  orice  fapt sau orice  succesiune  de
fapte avînd aceeaşi origine, care cauzează o daună nucleară.
    2. Statul pe  teritoriul  căruia  se  află  instalaţia  poate,  cînd
riscurile  sunt  suficient  de  reduse, să  scutească  de  la  aplicarea
prezentei convenţii mici cantităţi de materii nucleare, sub rezerva că:
    a) limitele maxime  pentru  scutirea  acestor cantităţi să  fi  fost
stabilite  de  Consiliul guvernatorilor Agenţiei  Internaţionale  pentru
Energia Atomică;
    b) pentru orice   scutire,  statul  pe  teritoriul  căruia  se  află
instalaţia să respecte aceste limite.
    Consiliul guvernatorilor  va  proceda  periodic  la  o  revizuire  a
limitelor respective.

                             Articolul II
    1. Exploatantul  unei  instalaţii  nucleare este ţinut  să  răspundă
pentru  orice  daună nucleară, dacă s-a dovedit că a fost cauzată de  un
accident nuclear:
    a) survenit în această instalaţie nucleară; sau
    b) implicînd un material nuclear care provine din această instalaţie
sau este produs în aceasta şi survenit:
    i) înainte ca  răspunderea  pentru accidentele nucleare, cauzate  de
acest  material, să fi fost asumată, în temeiul unui contract scris,  de
către exploatantul unei alte instalaţii nucleare;
    ii) în absenţa  unor  prevederi exprese ale unui asemenea  contract,
înainte  ca  exploatantul  unei alte instalaţii nucleare să  fi  preluat
acest material;
    iii) dacă acest material este destinat unui reactor nuclear utilizat
de  un mijloc de transport ca sursă de energie, pentru propulsie sau  în
orice  alt  scop,  înainte ca persoana autorizată  să  exploateze  acest
reactor să fi preluat materialul nuclear;
    iv) dacă acest  material  a  fost  trimis unei  persoane  aflate  pe
teritoriul  unui  stat necontractant, înainte să fi fost  descărcat  din
mijlocul  de  transport  prin intermediul căruia a ajuns  pe  teritoriul
acestui stat necontractant;
    c) implicînd  un  material  nuclear  trimis  acestei  instalaţii  şi
survenit:
    i) după ce răspunderea   pentru  accidentele  nucleare  cauzate   de
respectivul material îi va fi fost transferată, în temeiul unui contract
scris, de exploatantul unei alte instalaţii nucleare;
    ii) în absenţa  unei prevederi exprese ale unui contract scris, după
ce el va prelua acest material;
    iii) după ce  el  va prelua acest material provenind de la  persoana
care  exploatează un reactor nuclear utilizat de un mijloc de  transport
ca sursă de energie, fie pentru propulsie, fie în orice alt scop;
    iv) dacă acest  material  a fost trimis, cu consimţămîntul scris  al
exploatantului,  de  către  o persoană aflată pe  teritoriul  unui  stat
necontractant,  numai  după ce materialul va fi încărcat pe mijlocul  de
transport cu care trebuie să părăsească teritoriul acestui stat.
    Se înţelege că  dacă  o daună nucleară este cauzată de  un  accident
nuclear  survenit  într-o  instalaţie nucleară  şi  implicînd  materiale
nucleare   stocate  la  aceasta  în  legătură  cu  transportul   acestor
materiale,  dispoziţiile  alin. a) al prezentului paragraf nu se  aplică
dacă un alt exploatant ori o altă persoană este ea singură răspunzătoare
în temeiul dispoziţiilor alin. b) sau c) din prezentul paragraf.
    2. Statul pe  teritoriul căruia se află instalaţia poate prevedea în
legislaţia  sa  că,  în  condiţiile care vor putea  fi  specificate,  un
transportator  de  materiale  nucleare sau o persoană  care  manipulează
deşeuri   radioactive   poate,  la  cererea  sa  şi  cu   consimţămîntul
exploatantului  interesat, să fie desemnat sau recunoscut ca exploatant,
în  locul acestuia, în ce priveşte, respectiv, materialele nucleare  sau
deşeurile  radioactive.  Într-un astfel de caz, acest transportator  ori
această  persoană  va fi considerat, în sensul prezentei  convenţii,  ca
exploatant al unei instalaţii nucleare pe teritoriul acesutui stat.
    3. a) în cazul  în care o daună nucleară antrenează răspunderea  mai
multor  exploatanţi, ei răspund solidar şi cumulativ, în măsura în  care
este imposibil să se determine cu certitudine care este partea din daună
imputabilă fiecăruia;
    b) în cazul în   care   un  accident  nuclear  survine   în   cursul
transportului  materialelor nucleare, fie într-unul şi acelaşi mijloc de
transport,  fie, în cazul depozitării, în cursul transportului, într-una
şi  aceeaşi  instalaţie  nucleară  şi cauzează  o  daună  nucleară  care
antrenează  răspunderea  mai multor exploatanţi, răspunderea  totală  nu
poate  fi superioară cuantumului cel mai ridicat aplicabil faţă de  unul
dintre ei potrivit art. V;
    c) în nici unul   din  cazurile  menţionate  la  alin.  a)  şi   b),
răspunderea  unui exploatant nu poate fi superioară cuantumului care  îi
este aplicabil potrivit art. V.
    4. Sub rezerva  prevederilor paragrafului 3 sus-menţionat, cînd  mai
multe  instalaţii  nucleare, aparţinînd unuia şi  aceluiaşi  exploatant,
sunt   implicate   într-un  accident  nuclear,  acest  exploatant   este
răspunzător  pentru  fiecare  instalaţie  nucleară  implicată,  pînă  la
concurenţa cuantumului care îi este aplicabil potrivit art. V.
    5. În lipsa unei  prevederi  contrare  prezentei  convenţii  nici  o
persoană,  alta decît exploatantul, nu răspunde pentru o daună nucleară.
Totodată,  prezenta prevedere este fără efect asupra aplicării  oricărei
convenţii  internaţionale  de  transport, în vigoare sau  deschisă  spre
semnare,  ratificare  ori aderare la data la care prezenta  convenţie  a
fost deschisă spre semnare.
    6. Nici o persoană  nu este răspunzătoare de pierderea sau de  dauna
care  nu  este o daună nucleară potrivit alin. k) al paragrafului  1  al
art.  I, dar care ar fi putut fi considerată ca atare potrivit alin.  k)
ii) al aceluiaşi paragraf.
    7. O acţiune  directă  poate  fi  intentată  contra  persoanei  care
furnizează o garanţie financiară potrivit art. VII, dacă legea instanţei
competente o prevede.

                             Articolul III
    Exploatantul  răspunzător în temeiul prezentei convenţii trebuie  să
dea  transportatorului un certificat emis de asigurător sau de  persoana
care  furnizează  garanţia financiară, cerută potrivit art. VII, ori  în
numele  său.  Certificatul  va indica numele şi  adresa  exploatantului,
precum  şi  cuantumul,  natura  şi durata  de  validitate  a  garanţiei;
persoana  prin care sau în numele căruia a fost emis certificatul nu  va
putea  contesta  aceste indicaţii. Certificatul va preciza în plus  care
este  materialul  nuclear  la care se aplică garanţia şi  va  conţine  o
declaraţie  a autorităţii competente a statului pe teritoriul căruia  se
află  instalaţia,  atestînd  că  persoana menţionată  are  calitatea  de
exploatant în sensul prezentei convenţii.

                             Articolul IV
    1. Exploatantul răspunde obiectiv de orice daună nucleară în temeiul
prezentei convenţii.
    2. Dacă exploatantul  face  dovada că dauna nucleară a rezultat,  în
totalitate  sau  în parte, dintr-o neglijenţă gravă a persoanei  care  a
suferit-o ori că această persoană a acţionat sau a omis să acţioneze, cu
intenţia  de  a  cauza o daună, instanţa competentă  poate,  dacă  legea
prevede,  să-l  exonereze pe exploatant, în totalitate sau în parte,  de
obligaţia reparării daunei suferite de această persoană.
    3. a) Nici o  răspundere  nu  incumbă unui  exploatant,  în  temeiul
prezentei  convenţii,  pentru  dauna  nucleară cauzată  de  un  accident
nuclear  rezultînd direct din acte de conflict armat, ostilităţi, război
civil sau insurecţie;
    b) Cu excepţia  cazului cînd legea statului pe teritoriul căruia  se
află  instalaţia prevede altfel, exploatantul nu este ţinut să  răspundă
pentru  dauna  cauzată de un accident nuclear rezultînd direct  dintr-un
cataclism nuclear cu caracter excepţional.
    4. Cînd o daună  nucleară  şi o daună nenucleară sunt cauzate de  un
accident  nuclear  sau, conjugat, de un accident nuclear şi de unul  sau
mai  multe evenimente diferite, această altă daună, în măsura în care nu
poate fi separată cu certitudine de dauna nucleară, este considerată, în
sensul  prezentei  convenţii, ca o daună nucleară cauzată de  accidentul
nuclear.  Totodată, cînd o daună este cauzată, conjugat, de un  accident
nuclear vizat de prezenta convenţie şi de o emisie de radiaţii ionizante
nevizată  de  aceasta,  nici  o  dispoziţie  a  prezentei  convenţii  nu
limitează şi nici nu afectează în alt mod răspunderea faţă de persoanele
care  suferă o daună nucleară sau, pe cale de regres ori de contribuţie,
faţă  de orice persoană care ar putea fi ţinută răspunzătoare de această
emisie de radiaţii ionizante.
    5. Exploatantul  nu  răspunde,  în temeiul prezentei  convenţii,  de
dauna nucleară cauzată:
    a) înseşi instalaţiei nucleare sau bunurilor aflate pe amplasamentul
acestei  instalaţii şi care sunt ori trebuie să fie utilizate în  raport
cu ea;
    b) mijlocului  de  transport pe care se află materialul  nuclear  în
cauză, în momentul accidentului nuclear.
    6. Orice stat  pe  teritoriul  căruia se află  instalaţia  poate  să
prevadă  în legislaţia sa că alin. b) al paragrafului 5 sus-menţionat nu
se  aplică,  sub  rezerva că în nici un caz  răspunderea  exploatantului
pentru o daună nucleară, alta decît dauna nucleară cauzată mijlocului de
transport, să nu fie inferioară sumei de 5 milioane dolari S.U.A. pentru
un accident nuclear.
    7. Nici o dispoziţie a prezentei convenţii nu afectează:
    a) răspunderea  oricărei  persoane  fizice care  a  cauzat  printr-o
acţiune  sau omisiune săvîrşită cu intenţia de a cauza o daună  nucleară
pentru  care, potrivit paragrafului 3 sau paragrafului 5 sus-menţionate,
nu este ţinut să răspundă în temeiul prezentei convenţii;
    b) răspunderea  exploatantului, în afara prezentei convenţii, pentru
o  daună  nucleară,  pentru care, potrivit alin. b)  al  paragrafului  5
sus-menţionat,  exploatantul  nu  este  ţinut  să  răspundă  în  temeiul
prezentei convenţii.

                              Articolul V
    1. Statul pe  teritoriul  căruia  se află  instalaţia  poate  limita
răspunderea exploatantului la un cuantum care nu va fi inferior sumei de
5 milioane dolari S.U.A. pentru un accident nuclear.
    2. Orice limite  ale  răspunderii,  stabilite  potrivit  prezentului
articol, nu includ daune-interese ori cheltuieli acordate de instanţă cu
titlu de reparare a unei daune nucleare.
    3. Dolarul S.U.A.  menţionat în prezenta convenţie este o unitate de
cont  care echivalează cu valoarea-aur a dolarului S.U.A. la data de  29
aprilie 1963, respectiv 35 dolari S.U.A. pentru o uncie de aur fin.
    4. Cifra indicată  în  paragraful  6  al art. IV  şi  în  paragraful
sus-menţionat poate fi convertită în moneda naţională prin rotunjire.

                             Articolul VI
    1. Dreptul la  reparaţie, în temeiul prezentei convenţii, se  stinge
dacă  o  acţiune  nu este introdusă în 10 ani de  la  data  accidentului
nuclear. Totodată, dacă, potrivit legii statului pe teritoriul căruia se
află  instalaţia,  răspunderea  exploatantului este  acoperită  printr-o
asigurare  sau orice altă garanţie financiară ori prin fonduri  publice,
pe  o  perioadă  mai mare de 10 ani, legea  instanţei  competente  poate
prevedea  că dreptul la reparaţie recunoscut împotriva exploatantului nu
se   stinge   decît   la  expirarea  perioadei   în   care   răspunderea
exploatantului   este  astfel  acoperită  potrivit  legii  statului   pe
teritoriul căruia se află instalaţia. Această prelungire a termenului de
decădere  nu  aduce atingere, în nici un caz, dreptului la reparaţie  în
temeiul  prezentei  convenţii  al persoanelor care  au  intentat  contra
exploatantului,  înainte de expirarea respectivului termen de 10 ani,  o
acţiune subsecventă morţii sau vătămării corporale a persoanelor.
    2. Cînd o daună   nucleară  este  cauzată  de  un  accident  nucelar
implicînd  un material nuclear care, în momentul accidentului nuclear, a
fost furat, pierdut, aruncat peste bord sau abandonat, termenul vizat în
paragraful  1  sus-menţionat este calculat de la data  acestui  accident
nuclear,  dar nu poate fi, în nici un caz, mai mare de 20 ani  calculaţi
de la data furtului, pierderii, aruncării peste bord ori abandonului.
    3. Legea instanţei  competente  poate stabili un termen de  decădere
sau  de prescripţie care nu va fi mai mic de 3 ani calculaţi de la  data
la care victima daunei nucleare a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască
dauna  şi identitatea exploatantului căruia îi incumbă răspunderea, fără
ca  termenele indicate în paragrafele 1 şi 2 sus-menţionate să poată  fi
depăşite.
    4. Cu excepţia  cazului  că  legea instanţei competente  nu  dispune
altfel, orice persoană care afirmă că a suferit o daună nucleară şi care
a  introdus  o  acţiune în reparaţie în termenul  aplicabil  în  temeiul
prezentului  articol  îşi  poate modifica cererea în  sensul  includerii
oricărei  agravări  a daunei, chiar după expirarea acestui termen,  atît
timp cît o hotărîre definitivă nu a fost pronunţată.
    5. Dacă competenţa jurisdicţională trebuie să fie atribuită potrivit
alin.  b) al paragrafului 3 al art. XI şi o cerere în acest scop a  fost
promovată  în  faţa uneia dintre părţile contractante  împuternicite  să
determine  termenul  aplicabil  în temeiul  prezentului  articol,  orice
acţiune  poate  fi  introdusă  în  termen de 6  luni  de  la  atribuirea
competenţei,  în  cazul în care aceasta ar interveni cu mai puţin  de  6
luni înaintea expirării termenului respectiv.

                             Articolul VII
    1. Exploatantul  este  obligat  să instituie o asigurare  sau  orice
garanţie financiară care să-i acopere răspunderea pentru dauna nucleară;
cuantumul,   natura   şi  condiţiile  asigurării  sau   garanţiei   sunt
determinate de statul pe teritoriul căruia se află instalaţia. Statul pe
teritoriul  căruia  se  află instalaţia  asigură  plata  indemnizaţiilor
pentru  dauna nucleară, recunoscute ca fiind în sarcina  exploatantului,
furnizînd  sumele  necesare  în măsura în care asigurarea  sau  garanţia
financiară  nu ar fi suficiente, fără ca această plată să poată, totuşi,
depăşi limita eventual stabilită în temeiul art. V.
    2. Nimic în paragraful   1   sus-menţionat   nu   obligă   o   parte
contractantă,  nici  vreuna din subdiviziunile sale politice, cum ar  fi
state  ori  republici, să instituie o asigurare sau orice altă  garanţie
financiară acoperind răspunderea sa ca exploatant.
    3. Fondurile provenind dintr-o asigurare sau din orice altă garanţie
financiară  ori  furnizate  de  statul  pe  teritoriul  căruia  se  află
instalaţia,   potrivit  paragrafului  1  sus-menţionat,  sunt  rezervate
exclusiv reparaţiei datorate în aplicarea prezentei convenţii.
    4. Asigurătorul  sau  orice alt garant financiar nu  poate  suspenda
asigurarea   sau   garanţia   financiară  prevăzută  în   paragraful   1
sus-menţionat  şi nici nu o poate închide fără un preaviz de cel puţin 2
luni,  dat  în scris autorităţii publice competente, nici, în măsura  în
care   această  asigurare  sau  altă  garanţie  financiară  priveşte  un
transport de materiale nucleare, pe durata acestui transport.

                            Articolul VIII
    Sub rezerva prevederilor   prezentei  convenţii,  natura,  forma  şi
întinderea  reparaţiei,  ca şi reparaţia echitabilă  a  indemnizaţiilor,
sunt guvernate de legea instanţei competente.

                             Articolul IX
    1. Dacă prevederile  unui regim de asigurări de boală, de  asigurări
sociale,  de securitate socială, de asigurare împotriva accidentelor  de
muncă sau a bolilor profesionale cuprind dispoziţii privind indemnizarea
daunelor   nucleare,  drepturile  la  reparaţie  în  temeiul   prezentei
convenţii  ale beneficiarilor acestui regim, ca şi drepturile de  regres
contra   exploatantului  răspunzător  prevăzute  de  acest  regim   sunt
determinate,  sub  rezerva  prevederilor prezentei convenţii,  de  legea
părţii contractante sau de regulamentul organizaţiei internaţionale care
au stabilit asemenea regimuri.
    2. a) Dacă un  cetăţean  al  unei părţi  contractante,  altul  decît
exploatantul,  a reparat un prejudiciu nuclear în temeiul unei convenţii
internaţionale  sau al legii unui stat necontractant, el dobîndeşte prin
subrogare,  în  concurenţa  sumei vărsate, drepturile de  care  persoana
astfel indemnizată ar fi beneficiat în temeiul prezentei convenţii. Nici
o  persoană  nu  va putea dobîndi un drept de acest fel în cazul  şi  în
măsura  în care exploatantul are contra sa un drept de regres în temeiul
prezentei convenţii;
    b) Nici o prevedere  a prezentei convenţii nu ar putea împiedica  un
exploatant  care a plătit o indemnizaţie pentru un prejudiciu nuclear cu
alte  fonduri decît cele care au fost furnizate potrivit paragrafului  1
al  art. VII să reasigure persoana care a furnizat o garanţie financiară
în  aplicarea respectivului paragraf ori statul pe teritoriul căruia  se
află  instalaţia,  în  concurenţa  sumei  pe  care  a  vărsat-o,  pentru
cuantumul pe care persoana astfel indemnizată l-ar fi obţinut în temeiul
prezentei convenţii.

                              Articolul X
    Exploatantul nu are drept de regres decît:
    a) dacă un asemenea  drept  a fost prevăzut expres într-un  contract
scris; sau
    b) dacă accidentul  nuclear  rezultă  dintr-o acţiune  ori  omisiune
săvîrşite  cu intenţia de a cauza o daună contra persoanei fizice care a
acţionat sau a omis să acţioneze cu această intenţie.

                             Articolul XI
    1. Cu excepţia  cazurilor în care prezentul articol prevede  altfel,
instanţele   părţii   contractante  pe  teritoriul  căreia  s-a   produs
accidentul   nuclear  sunt  singurele  competente  pentru   soluţionarea
acţiunilor introduse conform art. II.
    2. Cînd accidentul nucelar a survenit în afara teritoriului oricărei
părţi  contractante sau dacă locul accidentului nu a putut fi determinat
cu precizie, instanţele statului pe teritoriul căruia se află instalaţia
aparţinînd    exploatantului   răspunzător   sunt   competente    pentru
soluţionarea acestor acţiuni.
    3. Cînd instanţele  mai multor părţi contractante pot fi  competente
potrivit paragrafelor 1 sau 2 sus-menţionate, competenţa va fi atribuită:
    a) dacă accidentul nuclear a survenit în parte în afara teritoriului
oricărei părţi contractante şi în parte pe teritoriul unei singure părţi
contractante, instanţelor acesteia din urmă;
    b) în orice alte  cazuri, instanţelor părţii contractante  desemnate
prin  acordul părţilor contractante ale căror instanţe ar fi  competente
în temeiul paragrafelor 1 sau 2 sus-menţionate.

                             Articolul XII
    1. Orice hotărîre   definitivă   pronunţată  de  o  instanţă   avînd
competenţă jurisdicţională în temeiul art. XI trebuie să fie recunoscută
pe teritoriul oricărei alte părţi contractante, mai puţin dacă:
    a) hotărîrea nu a fost obţinută prin fraudă;
    b) persoana contra  căreia  hotărîrea  a fost pronunţată nu  a  avut
posibilitatea să-şi susţină cauza în condiţii echitabile;
    c) hotărîrea  nu este contrară ordinii publice a părţii contractante
unde  trebuie  să  fie  recunoscută  sau nu  este  conformă  cu  normele
fundamentale ale justiţiei.
    2. Orice hotărîre  definitivă,  care  este recunoscută  şi  a  cărei
executare  este  cerută în forma pretinsă de legea  părţii  contractante
unde  executarea  s-a  cerut,  este executorie ca şi  orice  hotărîre  a
instanţelor acestei părţi contractante.
    3. Orice cauză  în  privinţa căreia s-a pronunţat o hotărîre nu  mai
poate face obiectul unei noi examinări pe fond.

                            Articolul XIII
    Prezenta convenţie   şi   legea   naţională  aplicate   în   temeiul
prevederilor   sale  se  aplică  fără  nici  o  discriminare  bazată  pe
cetăţenie, domiciliu ori reşedinţă.

                             Articolul XIV
    Dacă o acţiune  este  introdusă, în temeiul prezentei convenţii,  la
instanţa  competentă, potrivit art. XI, nici o imunitate de  jurisdicţie
decurgînd  din normele dreptului intern sau ale dreptului  internaţional
nu poate fi invocată, mai puţin în privinţa măsurilor de executare.

                             Articolul XV
    Fiecare parte   contractantă  adoptă  măsurile  potrivite  pentru  a
asigura  că  repararea  unei daune nucleare, ca şi  daunele-interese  şi
cheltuielile  acordate de instanţă cu acest titlu, primele de  asigurare
şi   de  reasigurare  ca  şi  fondurile  provenind  dintr-o   asigurare,
reasigurare  sau  din  orice  altă  garanţie  financiară  ori  fondurile
furnizate  de  statul pe teritoriul căruia se află instalaţia,  potrivit
prezentei   convenţii,   sunt  liber  convertibile  în   moneda   părţii
contractante  pe teritoriul căreia prejudiciul a fost suferit, a  părţii
contractante   pe  teritoriul  căreia  reclamantul  îşi  are   reşedinţa
obişnuită  şi,  în  privinţa primelor şi prestaţiilor  de  asigurare  şi
reasigurare,  în  moneda specificată în contractul de asigurare  sau  de
reasigurare.

                             Articolul XVI
    Nimeni nu va  avea  dreptul să fie despăgubit în  temeiul  prezentei
convenţii  în  măsura în care dauna nucleară i-a fost deja  reparată  în
temeiul unei alte convenţii internaţionale privind răspunderea civilă în
domeniul energiei nucleare.

                            Articolul XVII
    Prezenta convenţie  nu  aduce  atingere aplicării  convenţiilor  sau
acordurilor  internaţionale  relative la răspunderea civilă în  domeniul
energiei  nucleare  care  sunt  în vigoare ori  deschise  spre  semnare,
ratificare  ori aderare la data la care prezenta convenţie este deschisă
spre semnare, în privinţa părţilor la aceste acorduri ori convenţii.

                            Articolul XVIII
    Prezenta convenţie  nu va fi interpretată ca afectînd drepturile  de
care  ar  putea  beneficia  o parte contractantă  în  temeiul  dreptului
internaţional public în privinţa unei daune nucleare.

                             Articolul XIX
    1. Orice parte  contractantă care încheie un acord în virtutea alin.
b)  al  paragrafului  3 al art. XI va comunica  fără  întîrziere  textul
prezentului acord directorului general al Agenţiei Internaţionale pentru
Energia  Atomică,  în vederea informării şi cominicării către  celelalte
părţi contractante.
    2. Orice parte  contractantă  va comunica directorului  general,  în
vederea  informării  şi comunicării către celelalte părţi  contractante,
textul  legilor şi regulamentelor sale referitoare la problemele tratate
de prezenta convenţie.

                             Articolul XX
    Indiferent dacă   o  parte  contractantă  va  pune  capăt  aplicării
prezentei  convenţii  în  ce  o priveşte, potrivit art. XXV,  ori  o  va
denunţa,  potrivit  art.  XXVI, prevederile  prezentei  convenţii  rămîn
aplicabile  faţă de orice daună nucleară cauzată de un accident  nuclear
survenit  înainte  de  data la care prezenta convenţie încetează  să  se
aplice faţă de această parte contractantă.

                             Articolul XXI
    Prezenta convenţie  va  fi  deschisă  spre  semnare  pentru  statele
reprezentate  la Conferinţa internaţională privind răspunderea civilă în
materie  de daune nucleare, ţinută la Viena în perioada 29 aprilie -  19
mai 1963.

                            Articolul XXII
    Prezenta convenţie va fi ratificată, iar instrumentele de ratificare
vor  fi  depuse pe lîngă directorul general al  Agenţiei  Internaţionale
pentru Energia Atomică.

                            Articolul XXIII
    Prezenta convenţie  va  intra  în vigoare la 3 luni  după  depunerea
celui de-al cincilea instrument de ratificare şi, pentru orice stat care
îl  va  ratifica  ulterior, la 3 luni după depunerea  instrumentului  de
ratificare de către acest stat.

                            Articolul XXIV
    1. Orice stat  membru al O.N.U., al unei instituţii specializate ori
al  Agenţiei  Internaţionale  pentru Energia Atomică,  nereprezentat  la
Conferinţa internaţională privind răspunderea civilă în materie de daune
nucleare, ţinută la Viena în perioada 29 aprilie - 19 mai 1963, va putea
adera la prezenta convenţie.
    2. Instrumentele  de  aderare  vor  fi depuse  pe  lîngă  directorul
general al Agenţiei Internaţionale pentru Energia Atomică.
    3. Pentru orice  stat care aderă convenţia va intra în vigoare la  3
luni după data depunerii instrumentului de aderare, cu condiţia să intre
în vigoare conform art. XXIII.

                             Articolul XXV
    1. Prezenta convenţie  este încheiată pentru o perioadă de 10 ani de
la data intrării sale în vigoare. Orice parte contractantă va putea pune
capăt, în ceea ce o priveşte, aplicării prezentei convenţii la sfîrşitul
acestei  perioade  dînd un preaviz de un an în acest  scop  directorului
general al Agenţiei Internaţionale pentru Energia Atomică.
    2. Prezenta convenţie  va  rămîne în continuare în vigoare pentru  o
perioadă  de  5  ani faţă de părţile contractante care nu au  pus  capăt
aplicării  sale  potrivit  paragrafului 1  sus-menţionat  şi,  ulterior,
pentru perioade succesive de 5 ani, faţă de părţile contractante care nu
îi  vor  pune  capăt  la sfîrşitul uneia din aceste  perioade,  dînd  un
preaviz  de  un  an  în  acest scop  directorului  general  al  Agenţiei
Internaţionale pentru Energia Atomică.

                            Articolul XXVI
    1. O conferinţă  va  fi convocată de directorul general al  Agenţiei
Internaţionale  pentru Energia Atomică la orice dată în cadrul perioadei
de  5 ani care va urma datei intrării sale în vigoare, pentru a  examina
revizuirea  prezentei convenţii, dacă o treime din părţile  contractante
îşi exprimă acordul în acest sens.
    2. Orice parte  contractantă poate denunţa prezenta convenţie,  prin
notificare  către  directorul general al Agenţiei Internaţionale  pentru
Energia  Atomică,  într-un  termen de 12 luni după prima  conferinţă  de
revizuire ţinută potrivit paragrafului 1 sus-menţionat.
    3. Orice denunţare  va  dobîndi efect la un an de la  data  primirii
notificării  în  acest  scop  de către directorul  general  al  Agenţiei
Internaţionale pentru Energia Atomică.

                            Articolul XXVII
    Directorul general al Agenţiei Internaţionale pentru Energia Atomică
va  notifica  statelor  invitate la  Conferinţa  internaţională  privind
răspunderea  civilă  în  materie de daune nucleare, ţinută la  Viena  în
perioada  29  aprilie  -  19 mai 1963, şi statelor  care  au  aderat  la
convenţie:
    a) semnarea,   ca  şi  primirea  instrumentelor  de  ratificare  ori
aderare, în aplicarea art. XXI, XXII şi XXIV;
    b) data la care  convenţia  va intra în vigoare, în  aplicarea  art.
XXIII;
    c) primirea notificărilor  de  retragere şi denunţare, în  aplicarea
art. XXV şi XXVI;
    d) cererile de   convocare   a  unei  conferinţe  de   revizuire   a
convenţiei, în aplicarea art. XXVI.

                           Articolul XXVIII
    Prezenta convenţie  va  fi  înregistrată de  directorul  general  al
Agenţiei  Internaţionale  pentru  Energia Atomică, conform art.  102  al
Cartei O.N.U.

                            Articolul XXIX
    Textul original  al  prezentei  convenţii,  ale  cărui  versiuni  în
limbile  engleză,  spaniolă, franceză şi rusă au aceeaşi valoare, va  fi
depus  pe  lîngă  directorul general al Agenţiei  Internaţionale  pentru
Energia Atomică, care va elibera copii certificate conforme.
    Drept pentru  care plenipotenţiarii subsemnaţi, deplin împuterniciţi
în acest sens, au semnat prezenta convenţie.
    Făcută la Viena, la 21 mai 1963.