Notă: Aderat prin Hot. Parl. nr.1328-XII din 11.03.93 CONVENŢIA PENTRU INSTITUIREA ORGANIZAŢIEI MONDIALE A PROPRIETĂŢII INTELECTUALE,* încheiată la 14 iulie 1967 la Stockholm şi modificată la 28 septembrie 1979 din 14.07.67 * * * Publicată în ediţia oficială "Tratate internaţionale", 1998, vol.6, pag.187 Părţile contractante, animate de dorinţa de a contribui la o mai bună înţelegere şi colaborare între state, în avantajul lor reciproc şi pe baza respectului suveranităţii şi egalităţii lor, dorind, pentru a încuraja activitatea de creaţie, să promoveze protecţia proprietăţii intelectuale în întreaga lume, dorind să modernizeze şi să facă mai eficace administrarea uniunilor instituite în domeniile protecţiei proprietăţii industriale şi protecţiei operelor literare şi artistice, cu respectarea deplină a autonomiei fiecărei uniuni, au convenit asupra celor ce urmează: Articolul 1 Instituirea organizaţiei Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale este instituită prin prezenta convenţie. Articolul 2 Definiţii În sensul prezentei convenţii, trebuie înţeles prin: i) organizaţia - Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale (OMPI); ii) biroul internaţional - Biroul internaţional al proprietăţii intelectuale; iii) Convenţia de la Paris - Convenţia pentru protecţia proprietăţii industriale, semnată la 20 martie 1883, inclusiv fiecare din actele sale revizuite; iv) Convenţia de la Berna - Convenţia pentru protecţia operelor literare şi artistice, semnată la 9 septembrie 1886, inclusiv fiecare din actele sale revizuite; v) Uniunea de la Paris - Uniunea internaţională creată prin Convenţia de la Paris; vi) Uniunea de la Berna - Uniunea internaţională creată prin Convenţia de la Berna; vii) uniuni - Uniunea de la Paris, uniunile separate şi aranjamentele separate stabilite în legătură cu această uniune, Uniunea de la Berna, precum şi orice alt angajament internaţional tinzînd să promoveze protecţia proprietăţii intelectuale şi a cărui administrare este asigurată de organizaţie, conform articolului 4iii; viii) proprietate intelectuală - drepturile referitoare la: - operele literare, artistice şi ştiinţifice; - interpretările artiştilor interpreţi şi execuţiile artiştilor executanţi, fonogramele şi emisiunile de radiodifuziune; - invenţiile în toate domeniile activităţii umane; - descoperirile ştiinţifice; - desenele şi modelele industriale; - mărcile de fabrică, de comerţ şi de serviciu, precum şi numele comerciale şi denumirile comerciale; - protecţia împotriva concurenţei neleale, şi toate celelalte drepturi aferente activităţii intelectuale în domeniile industrial, ştiinţific, literar şi artistic. Articolul 3 Scopul organizaţiei Organizaţia are drept scop: i) să promoveze protecţia proprietăţii intelectuale în lume prin cooperarea dintre state, în colaborare, dacă este cazul, cu oricare altă organizaţie internaţională; ii) să asigure cooperarea administrativă între uniuni. Articolul 4 Funcţii Pentru atingerea scopului definit la articolul 3, organizaţia, prin organele sale competente şi sub rezerva competenţei fiecărei uniuni: i) activează pentru a promova adoptarea măsurilor menită să amelioreze protecţia proprietăţii intelectuale în lume şi să armonizeze legislaţiile naţionale în acest domeniu; ii) asigură serviciile administrative ale Uniunii de la Paris, ale uniunilor separate stabilite în legătură cu această uniune şi ale Uniunii de la Berna; iii) poate accepta sarcina administraţiei pe care o implică realizarea oricărui alt angajament internaţional tinzînd să promoveze protecţia proprietăţii intelectuale, sau să participe la o atare administraţie; iv) încurajează încheierea oricărui angajament internaţional tinzînd să promoveze protecţia proprietăţii intelectuale; v) îşi oferă cooperarea statelor care îi cer o asistenţă tehnico-juridică în domeniul proprietăţii intelectuale; vi) adună şi difuzează toate informaţiile referitoare la protecţia proprietăţii intelectuale, îndeplineşte şi încurajează studiile în acest domeniu şi publică rezultatele lor; vii) asigură serviciile care înlesnesc protecţia internaţională a proprietăţii intelectuale şi dacă este cazul procedează la înregistrări în această materie şi publică informaţiile privind aceste înregistrări; viii) ia orice alte măsuri potrivite. Articolul 5 Membri 1. Poate deveni membru al organizaţiei oricare stat care este membru al uneia dintre uniuni, astfel cum sunt definite la articolul 2. vii. 2. Poate de asemenea deveni membru al organizaţiei oricare stat care nu este membru al uneia dintre uniuni, cu condiţia: i) să fie membru al Organizaţiei Naţiunilor Unite, al uneia dintre instituţiile specializate care sunt legate de Organizaţia Naţiunilor Unite sau al Agenţiei internaţionale pentru energia atomică, sau parte la Statutul Curţii Internaţionale de Justiţie, sau ii) să fie invitat de adunarea generală de a deveni parte la prezenta convenţie. Articolul 6 Adunarea generală 1. a) Se instituie o adunare generală cuprinzînd statele părţi la prezenta convenţie care sunt membre ale cel puţin uneia dintre uniuni. b) Guvernul fiecărui stat membru este reprezentat de un delegat, care poate fi asistat de supleanţi, consilieri şi experţi. c) Cheltuielile fiecărei delegaţii cad în sarcina guvernului care a desemnat-o. 2. Adunarea generală: i) numeşte directorul general la propunerea comitetului de coordonare; ii) cercetează şi aprobă rapoartele directorului general referitoare la organizaţie şi îi dă toate directivele necesare; iii) cercetează şi aprobă rapoartele şi activităţile comitetului de coordonare şi îi dă directive; iv) adoptă bugetul bienal al cheltuielilor comune al uniunilor; v) aprobă măsurile propuse de directorul general privind administrarea, referitoare la realizarea angajamentelor internaţionale prevăzute de articolul 4. iii; vi) adoptă regulamentul financiar al organizaţiei; vii) determină limbile de lucru ale secretariatului, ţinînd seama de practica Organizaţiei Naţiunilor Unite; viii) invită statele prevăzute la articolul 5.2. ii să devină părţi la prezenta convenţie; ix) hotărăşte care state nemembre ale organizaţiei şi care organizaţii interguvernamentale şi internaţionale neguvernamentale pot fi admise la reuniunile sale în calitate de observatori; x) îndeplineşte orice alte sarcini utile în cadrul prezentei convenţii. 3. a) Fiecare stat membru fie al uneia, fie al mai multor uniuni, dispune de un vot la adunarea generală. b) Jumătate din statele membre ale adunării generale constituie cvorumul. c) Indiferent de dispoziţiile alineatului b, dacă la o sesiune numărul statelor reprezentate este mai mic de jumătate dar egal sau superior unei treimi a statelor membre ale adunării generale, aceasta poate lua hotărîri; totuşi hotărîrile adunării generale, cu excepţia celor referitoare la procedura sa, nu devin executorii decît atunci cînd sunt îndeplinite condiţiile enumerate mai jos. Biroul internaţional comunică aceste hotărîri statelor membre ale adunării generale care nu fuseseră reprezentate, invitîndu-le să exprime în scris, în termen de 3 luni de la data sus-zisei comunicări, votul sau abţinerea lor. Dacă, la expirarea acestui termen, numărul statelor care îşi vor fi exprimat astfel votul sau abţinerea lor este cel puţin egal cu numărul statelor a căror absenţă, împiedicase întrunirea cvorumului la sesiune, sus-zisele hotărîri devin executorii, cu condiţia, totodată, majoritatea necesară să rămînă dobîndită. d) Sub rezerva dispoziţiilor alineatelor e) şi f), adunarea generală ia hotărîri cu majoritate de două treimi din voturile exprimate. e) Acceptarea dispoziţiilor privind administrarea referitoare la aplicarea angajamentelor internaţionale prevăzute de articolul 4. iii necesită o majoritate de trei pătrimi din voturile exprimate. f) Aprobarea unui acord cu Organizaţia Naţiunilor Unite în conformitate cu dispoziţiile articolelor 57 şi 63 din Carta Naţiunilor Unite necesită o majoritate de nouă zecimi din voturile exprimate. g) Numirea directorului general (alineatul 2.i), aprobarea dispoziţiilor propuse de directorul general cu privire la administrarea relativă la aplicarea angajamentelor internaţionale (alineatul 2.v) şi strămutarea sediului (articolul 10) necesită majoritatea prevăzută nu numai la adunarea generală, dar şi la adunarea Uniunii de la Paris şi la adunarea Uniunii de la Berna. h) Abţinerea nu este considerată ca vot. i) Un delegat nu poate reprezenta decît un singur stat şi nu poate vota decît în numele acestuia. 4. a) Adunarea generală se întruneşte o dată la 2 ani în sesiune ordinară, la convocarea directorului general. b) Adunarea generală se întruneşte în sesiune extraordinară la convocarea directorului general, la cererea comitetului de coordonare sau a unui sfert din statele membre ale adunării generale. c) Reuniunile se ţin la sediul organizaţiei. 5. Statele părţi la prezenta convenţie care nu sunt membre ale uneia dintre uniuni sunt admise la reuniunile adunării generale în calitate de observatori. 6. Adunarea generală îşi alcătuieşte regulamentul său interior. Articolul 7 Conferinţa 1. a) Se instituie o conferinţă cuprinzînd statele părţi la prezenta convenţie, fie că sunt sau nu membre ale uneia dintre uniuni. b) Guvernul fiecărui stat este reprezentat de un delegat, care poate fi asistat de supleanţi, consilieri şi experţi. c) Cheltuielile fiecărei delegaţii cad în sarcina guvernului care a desemnat-o. 2. Conferinţa: i) discută chestiunile de interes general din domeniul proprietăţii intelectuale şi poate adopta recomandări privind aceste chestiuni, respectînd competenţa şi autonomia uniunilor; ii) adoptă bugetul bienal al conferinţei; iii) stabileşte, în limitele acestui buget, programul trienal al asistenţei tehnico-juridice; iv) adoptă modificările aduse prezentei convenţii în conformitate cu procedura definită la articolul 17; v) hotărăşte care state nemembre ale organizaţiei şi care organizaţii interguvernamentale şi internaţionale neguvernamentale pot fi admise la reuniunile sale în calitate de observatori; vi) îndeplineşte orice alte sarcini utile în cadrul prezentei convenţii. 3. a) Fiecare stat membru dispune de un vot la conferinţă. b) O treime din statele membre constituie cvorumul. c) Sub rezerva prevederilor articolului 17, conferinţa ia hotărîri cu majoritate de două treimi din voturile exprimate. d) Suma cotizaţiilor statelor părţi la prezenta convenţie care nu sunt membre ale uneia dintre uniunii este fixată printr-un vot la care nu participă decît delegaţii acestor state. e) Abţinerea nu este considerată ca vot. f) Un delegat nu poate reprezenta decît un singur stat şi nu poate vota decît în numele acestuia. 4. a) Conferinţa se întruneşte în sesiune ordinară la convocarea directorului general în cursul aceleiaşi perioade şi în acelaşi loc ca şi adunarea generală. b) Conferinţa se reuneşte în sesiune extraordinară la convocarea directorului general, la cererea majorităţii statelor membre. 5. Conferinţa îşi alcătuieşte regulamentul său interior. Articolul 8 Comitetul de coordonare 1. a) Se instituie un comitet de coordonare cuprinzînd statele părţi la prezenta convenţie care sunt membre ale Comitetului executiv al Uniunii de la Paris, ale Comitetului executiv al Uniunii de la Berna sau ale ambelor acestor două comitete executive. Totuşi, dacă unul dintre aceste comitete executive cuprinde mai mult de un sfert din ţările membre ale adunării care l-a ales, acest comitet desemnează, dintre membrii săi, statele care vor fi membre ale comitetului de coordonare, astfel încît numărul lor să nu depăşească sfertul sus-arătat, fiind înţeles că ţara pe teritoriul căreia se află sediul organizaţiei nu este ţinută în seamă în calculul acestui sfert. b) Guvernul fiecărui stat membru al comitetului de coordonare este reprezentat de un delegat, care poate fi asistat de supleanţi, consilieri şi experţi. c) Atunci cînd comitetul de coordonare examinează fie chestiuni interesînd direct programul sau bugetul conferinţei şi ordinea sa de zi, fie propuneri de modificare a prezentei convenţii putînd afecta drepturile sau obligaţiile statelor părţi la prezenta convenţie care nu sunt membre ale uneia dintre uniuni, un sfert din aceste state participă la reuniunile comitetului de coordonare cu aceleaşi drepturi ca şi membrii acestui comitet. La fiecare sesiune ordinară, conferinţa alege statele chemate să participe la astfel de reuniuni. d) Cheltuielile fiecărei delegaţii cad în sarcina guvernului care a desemnat-o. 2. Dacă celelalte uniuni administrate de organizaţie doresc să fie reprezentate ca atare în sînul comitetului de coordonare, reprezentanţii lor trebuie să fie desemnaţi dintre statele membre ale comitetului de coordonare. 3. Comitetul de coordonare: i) dă avize organelor uniunilor, adunării generale, conferinţei şi directorului general, asupra tuturor chestiunilor administrative şi financiare, precum şi asupra oricăror alte chestiuni de interes comun fie pentru două sau mai multe uniuni, fie pentru una sau mai multe uniuni, pe de o parte, şi organizaţie, pe de altă parte, şi, mai ales, asupra bugetului de cheltuieli comune ale uniunilor; ii) pregăteşte proiectul ordinii de zi a adunării generale; iii) pregăteşte proiectul ordinii de zi şi proiectele de program şi de buget ale conferinţei; v) la expirarea funcţiilor directorului general, sau în caz de vacanţă a acestui post, propune numele unui candidat spre a fi numit de adunarea generală în acest post; dacă adunarea generală nu numeşte candidatul prezentat, comitetul de coordonare prezintă un alt candidat; aceeaşi procedură este urmată pînă la numirea de către adunarea generală a ultimului candidat prezentat; vi) dacă vacanţa postului de director general intervine între două sesiuni ale adunării generale, numeşte un director general interimar pe durata care precede intrarea în funcţie a noului director general; vii) îndeplineşte orice alte sarcini care îi sunt atribuite în cadrul prezentei convenţii. 4. a) Comitetul de coordonare se reuneşte o dată pe an în sesiune ordinară la convocarea directorului general. El se reuneşte în principiu la sediul organizaţiei. b) Comitetul de coordonare se reuneşte în sesiune extraordinară la convocarea adresată de directorul general, fie din propria sa iniţiativă, fie la cererea preşedintelui său ori la cererea unui sfert din membrii săi. 5. a) Fiecare stat, fie el membru numai al unuia dintre cele două comitete executive menţionate la alineatul 1.a, fie al ambelor comitete, dispune de un singur vot la comitetul de coordonare. b) Jumătate din membrii comitetului de coordonare constituie cvorumul. c) Un delegat nu poate reprezenta decît un singur stat şi nu poate vota decît în numele acestuia. 6. a) Comitetul de coordonare dă avize şi ia hotărîri cu majoritatea simplă a voturilor exprimate. Abţinerea nu se consideră ca vot. b) Chiar în cazul obţinerii unei majorităţi simple, oricare membru al comitetului de coordonare poate, îndată după vot, să ceară a se proceda la numărarea specială a voturilor în modul următor: se vor întocmi două liste distincte pe care figurează numele statelor membre ale Comitetului executiv al Uniunii de la Paris şi cele ale statelor membre ale Comitetului executiv al Uniunii de la Berna; votul fiecărui stat va fi înscris în dreptul numelui său pe fiecare din listele unde figurează. Dacă această numărare specială ar arăta că majoritate simplă nu a fost obţinută în fiecare din aceste liste, propunerea nu va fi considerată ca adoptată. 7. Oricare stat membru al organizaţiei care nu este membru al comitetului de coordonare poate fi reprezentat la reuniunile acestui comitet prin observatori, avînd dreptul de a participa la deliberări, dar fără drept de vot. 8. Comitetul de coordonare îşi alcătuieşte regulamentul interior. Articolul 9 Biroul internaţional 1. Biroul internaţional constituie secretariatul organizaţiei. 2. Biroul internaţional este condus de directorul general asistat de doi sau mai mulţi vicedirectori generali. 3. Directorul general este numit pe o durată determinată, care nu poate fi mai mică de 6 ani. Numirea sa poate fi reînnoită pe perioade determinate. Durata primei perioade şi a eventualelor perioade următoare, precum şi orice alte condiţii ale numirii sale, se stabilesc de adunarea generală. 4. a) Directorul general este cel mai înalt funcţionar al organizaţiei. b) El reprezintă organizaţia. c) El dă socoteală adunării generale şi se conformează directivelor ei în ce priveşte treburile interne şi externe ale organizaţiei. 5. Directorul general pregăteşte proiectele de buget şi de program, precum şi rapoartele periodice de activitate. El le transmite guvernelor statelor interesate, precum şi organelor competente ale uniunilor şi ale organizaţiei. 6. Directorul general şi oricare membru al personalului desemnat de el participă, fără drept de vot, la toate întrunirile adunării generale, ale conferinţei, ale comitetului de coordonare şi la orice comitet sau grup de lucru. Directorul general sau un membru al personalului desemnat de el este din oficiu secretar al acestor organe. 7. Directorul general numeşte personalul necesar bunei funcţionări a biroului internaţional. El numeşte pe vicedirectorii generali, după aprobarea comitetului de coordonare. Condiţiile de numire sunt fixate în statutul personalului, care trebuie să fie aprobat de comitetul de coordonare, la propunerea directorului general. Necesitatea de a se asigura serviciile unor funcţionari de înaltă calificare prin eficienţă, competenţa şi integritatea lor trebuie să constituie considerentul dominant la recrutarea şi determinarea condiţiilor de muncă ale membrilor personalului. Se va ţine seama, în modul cuvenit, de importanţa asigurării acestei recrutări pe o bază geografică cît mai largă. 8. Funcţiile directorului general şi ale membrilor personalului au un caracter strict internaţional. În exercitarea funcţiilor lor, ei nu trebuie să solicite sau să primească instrucţiuni de la nici un guvern sau de la nici o autoritate străină de organizaţie. El trebuie să se abţină de la orice act de natură să compromită situaţia lor de funcţionari internaţionali. Fiecare stat membru se obligă să respecte caracterul exclusiv internaţional al funcţiilor directorului general şi ale membrilor personalului şi să nu caute să-i influenţeze în exercitarea funcţiilor lor. Articolul 10 Sediul 1. Sediul organizaţiei este fixat la Geneva. 2. Mutarea sediului poate fi hotărîtă în condiţiile prevăzute la articolul 6.3 d) şi g). Articolul 11 Finanţele 1. Organizaţia are două bugete distincte: bugetul cheltuielilor comune uniunilor şi bugetul conferinţei. 2. a) Bugetul cheltuielilor comune uniunilor cuprinde prevederi de cheltuieli care prezintă interes pentru mai multe uniuni. b) Acest buget este finanţat din următoarele mijloace: i) contribuţiile uniunilor, fiind înţeles că cuantumul contribuţiei fiecărei uniuni se stabileşte de adunarea acestei uniuni, ţinîndu-se seama de măsura în care cheltuielile comune sunt făcute în interesul uniunii respective; ii) taxele şi sumele datorate pentru serviciile prestate de biroul internaţional care nu sunt în raport direct cu una dintre uniuni sau care nu sunt percepute pentru servicii prestate de biroul internaţional în domeniul asistenţei tehnico-juridice; iii) produsul vînzării publicaţiilor biroului internaţional care nu privesc una dintre uniuni, precum şi drepturile aferente acestor publicaţii; iv) donaţiile, legatele şi subvenţiile de care beneficiază organizaţia, cu excepţia celor prevăzute la alineatul 3b iv; v) chiriile, dobînzile şi alte venituri ale organizaţiei. 3. a) Bugetul conferinţei cuprinde prevederile de cheltuieli pentru ţinerea sesiunilor conferinţei şi pentru progresul de asistenţă tehnico-juridică. b) Acest buget este finanţat din următoarele mijloace: i) contribuţiile statelor părţi la această convenţie care nu sunt membre ale uneia dintre uniuni; ii) sumele puse eventual la dispoziţia acestui buget de către uniuni, fiind înţeles că cuantumul sumei puse la dispoziţie de fiecare uniune se stabileşte de adunarea acestei uniuni şi că fiecare uniune este liberă de a nu contribui la acest buget; iii) sumele percepute pentru servicii prestate de biroul internaţional în domeniul asistenţei tehnico-juridice; iv) donaţiile, legatele şi subvenţiile de care beneficiază organizaţia pentru scopurile prevăzute de subalineatul a). 4. a) Pentru a determina partea sa contributivă la bugetul conferinţei, fiecare stat parte la prezenta convenţie care nu este membru al uneia dintre uniuni este rîndul într-o clasă şi plăteşte contribuţiile anuale pe baza unui număr de unităţi stabilit după cum urmează: Clasa A ...... 10 Clasa B ...... 3 Clasa C ...... 1 b) Fiecare dintre aceste state, în momentul în care îndeplineşte unul din actele prevăzute la articolul 14.1, indică clasa în care doreşte să fie rînduit. El poate schimba clasa. Dacă alege o clasă inferioară, statul trebuie să informeze conferinţa cu ocazia unei sesiuni ordinare a acesteia. O atare schimbare devine efectivă la începutul anului civil următor acelei sesiuni. c) Contribuţia anuală a fiecăruia dintre aceste state constă într-o sumă al cărei raport faţă de suma totală a contribuţiilor tuturor acestor state la bugetul conferinţei este egal cu raportul dintre numărul unităţilor clasei în care a fost rînduit şi numărul total de unităţi ale ansamblului acestor state. d) Contribuţiile sunt datorate la 1 ianuarie al fiecărui an. e) În cazul în care bugetul nu este adoptat înainte de începutul unui nou exerciţiu, bugetul anului precedent este reînnoit în conformitate cu modalităţile prevăzute de regulamentul financiar. 5. Nici un stat parte la prezenta convenţie care nu este membru al nici uneia dintre uniuni şi care, ţinîndu-se seama de dispoziţiile prezentului articol, este în întîrziere cu plata contribuţiilor şi nici un stat parte la prezenta convenţie care este membru al uneia dintre aceste uniuni şi care este în întîrziere cu plata contribuţiilor sale în legătură cu această uniune nu-şi poate exercita dreptul de vot în nici un organ al organizaţiei în care este membru, dacă suma restanţelor este egală sau superioară sumei contribuţiilor datorate pe 2 ani întregi. Totuşi, un asemenea stat poate fi autorizat să păstreze exercitarea dreptului său de vot în sînul acelui organ atît timp cît acest organ apreciază că întîrzierea rezultă din împrejurări excepţionale şi inevitabile. 6. Cuantumul taxelor şi sumelor datorate pentru servicii prestate de biroul internaţional în domeniul asistenţei tehnico-juridice se stabileşte de directorul general, care raportează comitetul de coordonare. 7. Cu aprobarea comitetului de coordonare, organizaţia poate primi orice donaţii, legate şi subvenţii provenind direct de la guverne, instituţii publice sau particulare, asociaţii sau persoane particulare. 8. a) Organizaţia are un fond de rulment constituit printr-un vărsămînt unic efectuat de uniuni şi de fiecare stat parte la prezenta convenţie care nu este membru al uneia dintre uniuni. Dacă fondul devine neîndestulător, se hotărăşte majorarea sa. b) Cuantumul vărsămîntului unic al fiecărei uniuni şi participarea eventuală la orice majorare se decid de adunarea acesteia. c) Cuantumul vărsămîntului unic al fiecărui stat parte la prezenta convenţie care nu este membru al unei uniuni şi participarea sa la orice majorare sunt proporţionale cu contribuţia acestui stat pe anul în cursul căruia a fost constituit fondul sau a fost hotărîtă majorarea. Proporţia şi modalităţile sunt hotărîte de conferinţă, la propunerea directorului general şi după avizul comitetului de coordonare. 9. a) Acordul privitor la sediu, încheiat cu statul pe teritoriul căruia îşi are sediul organizaţia, va prevedea că dacă fondul de rulment este neîndestulător, acest stat va acorda avansuri. Cuantumul acestor avansuri şi condiţiile în care vor fi acordate fac obiectul, în fiecare caz, al unor acorduri separate între statul respectiv şi organizaţie. Atît timp cît acest stat este ţinut să acorde avansuri, el va dispune ex officio de un loc în comitetul de coordonare. b) Statul prevăzut la subalineatul a) şi organizaţia au, fiecare, dreptul de a denunţa acordul privitor la avansuri, pe calea unei notificări scrise. Denunţarea îşi produce efectele după 3 ani de la sfîrşitul anului în cursul căruia a fost notificată. 10. Verificarea socotelilor este asigurată, conform modalităţilor prevăzute de regulamentul financiar, de către unu sau mai multe state membre sau de către controlori externi, desemnaţi de adunarea generală, cu consimţămîntul lor. Articolul 12 Capacitate juridică, privilegii şi imunităţi 1. Organizaţia se bucură, pe teritoriul fiecărui stat membru, conform legilor acestui stat, de capacitatea juridică necesară pentru a-şi atinge scopul şi a-şi exercita funcţiile. 2. Organizaţia încheie un acord privitor la sediu cu Confederaţia elveţiană şi cu oricare alt stat în care sediul ar putea fi stabilit ulterior. 3. Organizaţia poate încheia acorduri bilaterale sau multilaterale cu celelalte state membre, pentru a-şi asigura, atît ei cît şi funcţionarilor săi, precum şi reprezentanţilor tuturor statelor membre, folosinţa privilegiilor şi imunităţilor necesare spre a-şi atinge scopul şi a-şi exercita funcţiile. 4. Directorul general poate să trateze, iar după aprobarea comitetului de coordonare, încheie şi semnează în numele organizaţiei acordurile prevăzute la alineatele 2 şi 3. Articolul 13 Relaţii cu alte organizaţii 1. Dacă socoteşte de cuviinţă, organizaţia stabileşte relaţii de muncă şi cooperează cu alte organizaţii interguvernamentale. Orice acord general încheiat pentru acest scop cu aceste organizaţii este încheiat de directorul general, după aprobarea comitetului de coordonare. 2. Organizaţia poate lua, în chestiunile care intră în competenţa sa, orice măsuri potrivite în vederea consultării organizaţiilor internaţionale neguvernamentale şi, sub rezerva consimţămîntului guvernelor interesate, a organizaţiilor naţionale guvernamentale sau neguvernamentale, precum şi în vederea oricărei cooperări cu aceste organizaţii. Asemenea măsuri sunt luate de directorul general, după aprobarea comitetului de coordonare. Articolul 14 Modalităţile potrivit cărora statele pot deveni părţi la convenţie 1. Statele menţionate la articolul 5 pot deveni părţi la prezenta convenţie şi membre ale organizaţiei prin: i) semnare fără rezerva ratificării, sau ii) semnare sub rezerva ratificării, urmată de depunerea instrumentului de ratificare, sau iii) depunerea unui instrument de aderare. 2. Indiferent de orice altă prevedere a prezentei convenţii, un stat parte la Convenţia de la Paris, la Convenţia de la Berna sau la ambele aceste convenţii nu poate deveni parte la prezenta convenţie decît devenind simultan parte sau, după ce a devenit parte mai înainte, prin ratificare sau aderare, fie la Actul de la Stockholm al Convenţiei de la Paris în totalitatea sa, sau cu singura limitare prevăzută la articolul 20.1 bi al acestui act, fie la Actul de la Stockholm al Convenţiei de la Berna în totalitatea sa, sau cu singura limitare prevăzută la articolul 28.1 bi al acestui act. 3. Instrumentele de ratificare sau de aderare se depun la directorul general. Articolul 15 Intrarea în vigoare a convenţiei 1. Prezenta convenţie intră în vigoare la 3 luni după ce zece state membre ale Uniunii de la Paris şi şapte state membre ale Uniunii de la Berna vor fi îndeplinit unul din actele prevăzute la articolul 14.1, cu precizarea că oricare stat care face parte din ambele uniuni va fi luat în consideraţie în ambele grupe. La această dată convenţia intră în vigoare şi faţă de statele care, nefiind membre ale nici uneia dintre cele două uniuni, au îndeplinit unul din actele prevăzute la articolul 14.1 cu 3 luni sau mai mult înainte de sus-zisa dată. 2. Faţă de oricare alt stat, prezenta convenţie intră în vigoare după 3 luni de la data la care acest stat va fi îndeplinit unul din actele prevăzute la articolul 14.1. Articolul 16 Rezerve Nu se admite nici o rezervă la prezenta convenţie. Articolul 17 Modificări 1. Pot fi prezentate propuneri de modificare a prezentei convenţii, de către oricare stat membru, de comitetul de coordonare sau de directorul general. Propunerile sunt comunicate de acesta din urmă statelor membre cu cel puţin 6 luni înainte de a fi supuse examinării conferinţei. 2. Orice modificare se adoptă de conferinţă. Dacă este vorba de modificări care ar putea afecta drepturile şi obligaţiile statelor părţi la prezenta convenţie care nu sunt membre ale nici unei uniuni, aceste state participă şi ele la vot. Statele părţi la prezenta convenţie care sunt membre cel puţin ale unei uniuni sunt singure îndreptăţite să voteze asupra tuturor propunerilor referitoare la alte modificări. Modificările sunt adoptate cu majoritatea simplă a voturilor exprimate, fiind înţeles că conferinţa nu votează decît asupra propunerilor de modificare adoptate în prealabil de adunarea Uniunii de la Paris şi de adunarea Uniunii de la Berna, după regulile aplicabile fiecăreia dintre ele pentru modificarea dispoziţiilor administrative din convenţiile lor respective. 3. Orice modificare intră în vigoare după o lună de la primirea de către directorul general a notificărilor scrise de acceptare, efectuată conform regulilor constituţionale respective, din partea a trei pătrimi din statele care erau membre ale organizaţiei şi aveau dreptul de a vota asupra modificării propuse după dispoziţiile alineatului 2, în momentul în care modificarea a fost adoptată de conferinţă. Orice modificare acceptată în acest mod leagă toate statele care sunt membre ale organizaţiei în momentul intrării în vigoare a modificării sau care devin membre la o dată ulterioară; totuşi, orice modificare sporind obligaţiile financiare ale statelor membre nu leagă decît statele care şi-au notificat acceptarea acelei modificări. Articolul 18 Denunţarea 1. Oricare stat membru poate denunţa prezenta convenţie prin notificare adresată directorului general. 2. Denunţarea îşi produce efectele la 6 luni de la data la care directorul general a primit notificarea. Articolul 19 Notificări Directorul general notifică guvernelor tuturor statelor membre: i) data intrării în vigoare a convenţiei; ii) semnăturile şi depunerile instrumentelor de ratificare sau de aderare; iii) acceptările de modificări ale prezentei convenţii şi data la care aceste modificări intră în vigoare; iv) denunţările prezentei convenţii. Articolul 20 Dispoziţii protocolare 1. a) Prezenta convenţie este semnată într-un singur exemplar în limbile engleză, spaniolă, franceză şi rusă, aceste texte avînd aceeaşi valabilitate; ea este depusă la guvernul Suediei. b) Prezenta convenţie rămîne deschisă spre semnare la Stockholm pînă la 13 ianuarie 1968. 2. Directorul general, după consultarea guvernelor interesate, va alcătui texte oficiale în limbile germană, italiană şi portugheză şi în alte limbi pe care conferinţa le va putea indica. 3. Directorul general transmite două copii certificate pentru conformitate după prezenta convenţie şi după orice modificare adoptată de conferinţă guvernelor statelor membre ale Uniunii de la Paris sau celei de la Berna, guvernului oricărui alt stat care aderă la prezenta convenţie şi guvernului oricărui alt stat, la cererea acestuia. Copiile textului semnat ale prezentei convenţii care sunt transmise guvernelor sunt certificate pentru conformitate de guvernul Suediei. 4. Directorul general înregistrează prezenta convenţie la Secretariatul Organizaţiei Naţiunilor Unite. Articolul 21 Clauze tranzitorii 1. Pînă la intrarea în funcţie a primului director general, referinţele din prezenta convenţie la biroul internaţional sau la directorul general sunt considerate ca raportîndu-se respectiv la Birourile internaţionale reunite pentru protecţia proprietăţii industriale, literare şi artistice, denumite şi Birourile internaţionale reunite pentru protecţia proprietăţii intelectuale (BIRPI) sau la directorul lor. 2. a) Statele membre ale uneia dintre uniuni, dar care nu au devenit încă părţi la prezenta convenţie, pot, timp de 5 ani de la data intrării sale în vigoare, să exercite, dacă vor dori, aceleaşi drepturi ca şi cum ar fi devenit părţi la convenţie. Oricare stat care doreşte să exercite aceste drepturi depune, în acest scop, la directorul general, o notificare care îşi produce efectele de la primirea ei. Asemenea state sunt considerate a fi membre ale adunării generale şi ale conferinţei pînă la expirarea sus-zisei perioade. b) La expirarea perioadei de 5 ani, aceste state nu mai au drept de vot la adunarea generală, la conferinţă şi la comitetul de coordonare. c) De îndată ce vor fi devenit părţi la prezenta convenţie, sus-zisele state îşi pot exercita din nou dreptul de vot. 3. a) Atît timp cît toate statele membre ale Uniunii de la Paris sau celei de la Berna nu au devenit părţi la prezenta convenţie, biroul internaţional şi directorul general exercită şi funcţiile atribuite respectiv Birourilor internaţionale reunite pentru protecţia proprietăţii industriale, literare şi artistice şi directorului lor. b) Personalul în funcţie la birourile sus-menţionate la data intrării în vigoare a prezentei convenţii este considerat, în cursul perioadei tranzitorii arătate la subalineatul a), ca fiind în funcţie şi la biroul internaţional. 4. a) Atunci cînd toate statele membre ale Uniunii de la Paris vor fi devenit membre ale organizaţiei, drepturile, obligaţiile şi bunurile biroului acestei uniuni vor trece asupra biroului internaţional al organizaţiei. b) Atunci cînd toate statele membre ale Uniunii de la Berna vor fi devenit membre ale organizaţiei, drepturile, obligaţiile şi bunurile biroului acestei uniuni vor trece asupra biroului internaţional al organizaţiei.
Lasă-ne feedback-ul tău! 😊
Ne dorim să îți oferim cea mai bună experiență pe site-ul nostru și apreciem orice sugestie care ne poate ajuta să îl îmbunătățim.
Trimite-ne feedback-ul tău pe email-ul nostru moldlex@stisc.gov.md, facând click pe butonul de mai jos.
Opinia ta contează și ne ajută să devenim mai buni! 🚀