joi, 27 ianuarie 1977
Convenţia Europeană din 27.01.77 pentru reprimarea terorismului
Notă: Ratificată prin Hot. Parl. nr.456-XIV din 18.06.99

          Convenţia Europeană pentru reprimarea terorismului

                            din  27.01.1977

                                * * *

                     Publicată în ediţia oficială
           "Tratate internaţionale", 2001, volumul 28, pag.74
--------------------------
    *În vigoare pentru Republica Moldova din 24 decembrie 1999.

    Statele membre  ale  Consiliului  Europei, semnatare  ale  prezentei
Convenţii,
    considerînd că scopul Consiliului Europei este să realizeze o uniune
mai strînsă între membrii săi,
    conştiente de  neliniştea crescîndă cauzată de înmulţirea actelor de
terorism,
    dorind să se  ia  măsuri eficiente pentru ca autorii unor astfel  de
acte să nu scape de urmărire şi de pedeapsă,
    convinse că extrădarea  este un mijloc deosebit de eficient pentru a
se ajunge la acest rezultat,
    au convenit după cum urmează:
                                    
                               Articolul 1
    Pentru cerinţele  extrădării  între  Statele  Contractante,  nici  o
infracţiune  menţionată  mai jos nu va fi considerată ca  o  infracţiune
politică,  ca  o infracţiune conexă la o infracţiune politică sau  ca  o
infracţiune inspirată de scopuri politice:
    a) infracţiunile  cuprinse în cîmpul de aplicare a Convenţiei pentru
reprimarea  capturării  ilicite  de  aeronave, semnată la  Haga,  la  16
decembrie 1970;
    b) infracţiunile  cuprinse în cîmpul de aplicare a Convenţiei pentru
reprimarea de acte ilicite îndreptate contra siguranţei aviaţiei civile,
semnată la Montreal, la 23 septembrie 1971;
    c) infracţiunile  grave  constînd  într-un  atac  împotriva  vieţii,
integrităţii  corporale  sau libertăţii persoanelor, care se  bucură  de
protecţie internaţională, inclusiv a agenţilor diplomatici;
    d) infracţiunile,  care au ca obiect răpirea, luarea ca ostatici sau
sechestrarea ilegală;
    e) infracţiunile,  care  au ca obiect folosirea de  bombe,  grenade,
rachete,  arme de foc automate ori scrisori sau colete-bombă, în  măsura
în care această folosire prezintă un pericol pentru persoane;
    f) tentativa   la   săvîrşire   a   infracţiunilor   precitate   ori
participarea  în  calitate de coautor sau de complice al unei  persoane,
care săvîrşeşte ori încearcă să săvîrşească o astfel de infracţiune.
                                    
                               Articolul 2
    1) Pentru cerinţele  extrădării între Statele Contractante, un  Stat
Contractant  poate  să  nu  considere ca  infracţiune  politică  sau  ca
infracţiune   conexă  la  o  asemenea  infracţiune  ori  ca  infracţiune
inspirată de mobilări politice orice act grav de violenţă, la care nu se
referă  art.  1  şi  care este  îndreptat  contra  vieţii,  integrităţii
corporale sau libertăţii persoanelor.
    2) Se va proceda  tot  astfel  în ceea ce priveşte  orice  act  grav
îndreptat  contra bunurilor, altul decît cele la care se referă art.  1,
dacă acesta a cauzat un pericol colectiv pentru persoane.
    3) Se va proceda  tot  astfel  în  ceea  ce  priveşte  tentativa  de
săvîrşire  a  uneia dintre infracţiunile precitate ori  participarea  în
calitate de coautor sau de complice al unei persoane care săvîrşeşte ori
încearcă să săvîrşească o astfel de infracţiune.
                                    
                               Articolul 3
    Dispoziţiile   tuturor   tratatelor  şi  acordurilor  de   extrădare
aplicabile  între Statele Contractante, inclusiv Convenţia europeană  de
extrădare, se modifică, în privinţa relaţiilor dintre State Contractante
în măsura în care sunt incompatibile cu prezenta Convenţie.
                                    
                               Articolul 4
    Pentru cerinţele  prezentei  Convenţii şi în măsura în  care  vreuna
dintre  infracţiunile,  la care se referă art. 1 sau 2, nu figurează  pe
lista  cazurilor  de  extrădare într-un tratat sau într-o  convenţie  de
extrădare în vigoare între Statele Contractante, aceasta se consideră ca
fiind inclusă pe listă.
                                    
                               Articolul 5
    Nici o dispoziţie   din   prezenta  Convenţie  nu  trebuie  să   fie
interpretată   ca  implicînd  o  obligaţie  de  extrădare,  dacă  statul
solicitat  are  temeiuri  serioase să creadă că  cererea  de  extrădare,
motivată  printr-o  infracţiune, la care se referă art. 1 sau 2, a  fost
făcută  în  scopul  de  a  urmări sau de a  pedepsi  o  persoană  pentru
considerente  de rasă, religie, naţionalitate sau opinii politice ori că
situaţia  acestei  persoane  riscă să fie agravată  datorită  uneia  sau
alteia dintre aceste considerente.
                                    
                               Articolul 6
    1) Orice Stat  Contractant ia măsurile necesare pentru a-şi  stabili
competenţa  de  a urmări vreuna dintre infracţiunile, la care se  referă
art.  1,  în cazul în care autorul bănuit de infracţiune se  găseşte  pe
teritoriul său şi dacă statul nu îl extrădează după ce a primit o cerere
de  extrădare de la un Stat Contractant, a cărui competenţă de  urmărire
se  întemeiază  pe  o  regulă de competenţă care  există  deopotrivă  în
legislaţia statului solicitat.
    2) Prezenta Convenţie  nu  exclude nici o competenţă  exercitată  în
conformitate cu legile naţionale.
                                    
                               Articolul 7
    Un Stat Contractant, pe al cărui teritoriu a fost descoperit autorul
bănuit de vreuna dintre infracţiunile la care se referă art. 1 şi care a
primit  o cerere de extrădare în condiţiile menţionate la paragraful  1)
al  art.  6,  dacă nu îl extrădează pe autorul  bănuit  de  infracţiune,
supune  cauza  fără  nici o excepţie şi  fără  întîrziere  nejustificată
autorităţilor  sale  competente  să  exercite  acţiunea  penală.  Aceste
autorităţi  hotărăsc în aceleaşi condiţii ca şi pentru orice infracţiune
cu caracter grav potrivit legilor acestui stat.
                                    
                               Articolul 8
    1) Statele Contractante îşi acordă asistenţa judiciară cea mai largă
posibil   în   materie   penală  în  orice  procedură   referitoare   la
infracţiunile  vizate  la  art.  1  sau  2.  În  toate  cazurile,  legea
aplicabilă  în ceea ce priveşte asistenţa mutuală în materie penală este
aceea  a statului solicitat. Totuşi, asistenţa judiciară nu va putea  fi
refuzată  pentru  singurul motiv că se referă la o infracţiune  politică
sau  la  o  infracţiune  conexă  la o  asemenea  infracţiune  ori  la  o
infracţiune inspirată de mobiluri politice.
    2) Nici o dispoziţie  din  prezenta  Convenţie  nu  trebuie  să  fie
interpretată ca implicînd o obligaţie de acordare a asistenţei judiciare
dacă  statul  solicitat  are temeiuri serioase să creadă că  cererea  de
asistenţă, motivată printr-o infracţiune, la care se referă art. 1 sau 2
a  fost  prezentată  în scopul de a urmări sau de a pedepsi  o  persoană
pentru  considerente de rasă, religie, naţionalitate sau opinii politice
ori  că  situaţia acestei persoane riscă să fie agravată datorită  unuia
sau altuia dintre aceste considerente.
    3) Dispoziţiile  tuturor  tratatelor  şi  acordurilor  de  asistenţă
judiciară  în  materie  penală, aplicabile între  Statele  Contractante,
inclusiv  Convenţia europeană de asistenţă judiciară în materie  penală,
se modifică, în privinţa relaţiilor dintre State Contractante, în măsura
în care sunt incompatibile cu prezenta Convenţie.
                                    
                               Articolul 9
    1) Comitetul  European  pentru Problemele Criminale  al  Consiliului
Europei urmăreşte executarea prevederilor prezentei Convenţii.
    2) El înlesneşte,   dacă  este  necesar,  reglementarea  amiabilă  a
oricărei dificultăţi, care s-ar ivi în executarea Convenţiei.
                                    
                              Articolul 10
    1) Orice diferend   între   Statele   Contractante,   referitor   la
interpretarea sau aplicarea prezentei Convenţii, care nu a fost rezolvat
în  cadrul  paragrafului  2)  al art. 9, va fi  supus  arbitrajului,  la
cererea  uneia  dintre  părţile  în diferend. Fiecare  dintre  părţi  va
desemna  cîte un arbitru, iar cei doi arbitri vor desemna un al  treilea
arbitru.  Dacă, în termen de 3 luni de la cererea de arbitraj una dintre
părţi  nu a procedat la desemnarea unui arbitru, acesta va fi  desemnat,
la  cererea  celeilalte părţi, de către preşedintele Curţii  Europene  a
Drepturilor  Omului.  Dacă  preşedintele Curţii Europene  a  Drepturilor
Omului  este resortisant al uneia dintre părţile în diferend, desemnarea
arbitrului  va  fi  de competenţa vicepreşedintelui  Curţii,  sau,  dacă
vicepreşedintele  este resortisant al uneia dintre părţile în  diferend,
celui mai vechi dintre membrii Curţii, care nu este resortisant al uneia
dintre  părţile în diferend. Aceeaşi procedură se va aplica în cazul  în
care cei doi arbitri nu se vor putea pune de acord asupra alegerii celui
de-al treilea arbitru.
    2) Tribunalul  arbitrai va hotărî după procedura sa. Hotărîrile sale
vor fi luate cu majoritate de voturi. Sentinţa sa va fi definitivă.
                                    
                              Articolul 11
    1) Prezenta Convenţie  este  deschisă semnării statelor  membre  ale
Consiliului  Europei.  Ea  va  fi ratificată,  acceptată  sau  aprobată.
Instrumentele  de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse
la Secretarul general al Consiliului Europei.
    2) Convenţia  va  intra în vigoare după 3 luni de la data  depunerii
celui  de-al  treilea  instrument  de ratificare, de  acceptare  sau  de
aprobare.
    3) Convenţia  va  intra  în vigoare, faţă de orice stat  care  o  va
ratifica,  o va accepta sau o va aproba ulterior, după 3 luni de la data
depunerii instrumentului său de ratificare, de acceptare ori de aprobare.
                                    
                              Articolul 12
    1) Orice stat  poate, în momentul semnării sau în momentul depunerii
instrumentului  său  de  ratificare, de acceptare ori  de  aprobare,  să
desemneze  teritoriul  sau teritoriile cărora li se va  aplica  prezenta
Convenţie.
    2) Orice stat  poate,  în momentul depunerii instrumentului  său  de
ratificare, de acceptare ori de aprobare sau în orice alt moment următor
să  extindă  aplicarea  prezentei Convenţii,  prin  declaraţie  adresată
Secretarului  General  al  Consiliului Europei, la orice  alt  teritoriu
desemnat  în declaraţie şi pentru care asigură relaţiile  internaţionale
sau este abilitat să stipuleze.
    3) Orice declaraţie  făcută  în virtutea paragrafului  precedent  va
putea  fi  retrasă,  în  ceea ce priveşte orice  teritoriu  desemnat  în
această  declaraţie,  prin notificare adresată Secretarului  general  al
Consiliului  Europei.  Retragerea  va avea efect imediat sau la  o  dată
ulterioară precizată în notificare.
                                    
                              Articolul 13
    1) Orice stat  poate, în momentul semnării sau în momentul depunerii
instrumentului  său  de  ratificare, de acceptare sau  de  aprobare,  să
declare  că  îşi rezervă dreptul de a refuza extrădarea în  legătură  cu
orice  infracţiune  enumerată  în  art.  1, pe care  o  consideră  ca  o
infracţiune  conexă  la  o  infracţiune politică sau  ca  o  infracţiune
inspirată  de  scopuri politice, cu condiţia ca el să se angajeze că  va
lua  în  considerare  în  mod  corespunzător,  în  momentul  calificării
infracţiunii, gravitatea deosebită a acesteia, mai ales dacă:
    a) a creat un  pericol colectiv pentru viaţa, integritatea corporală
sau libertatea persoanelor; sau
    b) a adus atingere  unor  persoane  străine de  mobilurile  care  au
determinat-o; sau
    c) s-au folosit  mijloace crude sau perfide pentru comiterea ei.  2)
Orice stat poate să retragă, în total sau în parte, o rezervă, pe care a
formulat-o  în  temeiul  paragrafului precedent,  prin  mijlocirea  unei
declaraţii  adresate Secretarului general al Consiliului Europei şi care
va avea efect de la data primirii ei.
    3) Orice stat,  care a formulat o rezervă în temeiul paragrafului 1)
al  acestui  articol, nu poate să pretindă aplicarea art. 1 de către  un
alt  stat; totuşi, el poate, dacă rezerva este parţială şi sub condiţie,
să  pretindă aplicarea acestui articol în măsura în care a acceptat-o şi
el însuşi.
                                    
                              Articolul 14
    Orice Stat Contractant  va  putea  să  denunţe  prezenta  Convenţie,
adresînd   o  notificare  scrisă  Secretarului  general  al  Consiliului
Europei.  O  asemenea denunţare va produce efect imediat sau la  o  dată
ulterioară precizată în notificare.
                                    
                              Articolul 15
    Convenţia încetează să producă efecte faţă de orice Stat Contractant
care  se  retrage  din Consiliul Europei sau care încetează  să-  i  mai
aparţină.
                                    
                              Articolul 16
    Secretarul generai  al  Consiliului  Europei  va  notifica  statelor
membre ale Consiliului:
    a) orice semnare;
    b) depunerea oricărui instrument de ratificare, de acceptare sau de
aprobare;
    c) orice dată  de intrare în vigoare a prezentei Convenţii  potrivit
art. 11 al acesteia;
    d) orice declaraţie   sau   notificare   primită   întru   aplicarea
dispoziţiilor art. 12;
    e) orice rezervă  formulată întru aplicarea paragrafului 1) al  art.
13;
    f) retragerea  oricărei rezerve făcute întru aplicarea  paragrafului
2) al art. 13;
    g) orice notificare  primită  întru aplicarea art. 14 şi  data  cînd
denunţarea va produce efecte;
    h) orice încetare a efectelor Convenţiei întru aplicarea art. 15.
    Drept pentru  care, subsemnaţii, legal autorizaţi în acest scop,  au
semnat prezenta Convenţie.
    
    Făcută la Strasbourg,  la  27 ianuarie 1977, în limbile franceză  şi
engleză,   ambele  texte  avînd  aceeaşi  valabilitate,  într-un  singur
exemplar,  care va fi depus în arhivele Consiliului Europei.  Secretarul
general al Consiliului Europei va comunica fiecărui stat semnatar cîte o
copie certificată pentru conformitate de pe acesta.