Notă: Aderat prin Hot. Parl. nr.1318-XII din 02.03.93 Primul Protocol adiţional la Convenţiile de la Geneva, semnate la 12 august 1949, referitor la protecţia victimelor conflictelor armate internaţionale din 10.07.1977 * * * Publicat în ediţia oficială "Tratate internaţionale", 1998, volumul 5, pag.189 ___________________________________ A fost adoptat la Geneva la 10 iulie 1977. În vigoare pentru Republica Moldova din 24 noiembrie 1993. PREAMBUL Înaltele Părţi Contractante, proclamînd dorinţa lor arzătoare de a vedea domnind pacea între popoare, reamintind că orice stat are datoria, în conformitate cu Carta Naţiunilor Unite, de a se abţine, în relaţiile sale internaţionale, de a recurge la ameninţarea cu forţa sau la folosirea forţei, fie împotriva suveranităţii, integrităţii teritoriale sau a independenţei politice a oricărui stat, fie în oricare alt mod incompatibil cu scopurile Naţiunilor Unite, considerînd totuşi necesar să reafirme şi să dezvolte dispoziţiile care protejează victimele conflictelor armate şi să completeze măsurile menite să întărească aplicarea lor, exprimînd convingerea lor că nici o dispoziţie a prezentului Protocol sau a Convenţiilor de la Geneva din 12 august 1949 nu poate fi interpretată ca legitimînd sau autorizînd vreun act de agresiune sau oricare altă folosire a forţei, incompatibilă cu Carta Naţiunilor Unite, reafirmînd, în plus, că dispoziţiile Convenţiilor de la Geneva din 12 august 1949 şi ale prezentului Protocol trebuie să fie pe deplin aplicate, în toate împrejurările, tuturor persoanelor protejate de aceste instrumente, fără nici o diferenţiere defavorabilă fondată pe natura sau originea conflictului armat sau pe cauzele susţinute de Părţile la conflict sau atribuite acestora, au convenit cele ce urmează: TITLUL I DISPOZIŢII GENERALE Articolul 1 Principii generale şi domeniul de aplicare 1. Înaltele Părţi Contractante se angajează să respecte şi să facă să fie respectate prezentul protocol în toate împrejurările. 2. În cazurile neprevăzute de către prezentul protocol sau de alte acorduri internaţionale, persoanele civile şi combatanţii rămîn sub ocrotirea şi sub autoritatea principiilor dreptului internaţional, aşa cum rezultă din uzanţele stabilite, din principiile umanităţii şi din exigenţele conştiinţei publice. 3. Prezentul protocol, care completează Convenţiile de la Geneva din 12 august 1949 pentru protecţia victimelor războiului, se aplică în situaţiile prevăzute de art. 2 din această Convenţie. 4. În situaţiile avute în vedere în paragraful precedent sunt cuprinse conflictele armate în care popoarele luptă împotriva dominaţiei coloniale şi ocupaţiei străine şi împotriva regimurilor rasiste, în exercitarea dreptului popoarelor de a dispune de ele însele, consacrat în Carta Naţiunilor Unite şi în Declaraţia referitoare la principiile de drept internaţional privind relaţiile amicale şi cooperarea între state în conformitate cu Carta Naţiunilor Unite. Articolul 2 Definiţii În sensul prezentului Protocol: a) prin expresiile Convenţia I, Convenţia a II-a, Convenţia a III-a şi Convenţia a IV-a se înţeleg Convenţia de la Geneva pentru îmbunătăţirea soartei răniţilor şi bolnavilor din forţele armate în campanie, din 12 august 1949, Convenţia de la Geneva pentru îmbunătăţirea soartei răniţilor, bolnavilor şi naufragiaţilor din forţele armate pe mare, din 12 august 1949, Convenţia de la Geneva cu privire la tratamentul prizonierilor de război, din 12 august 1949 şi, respectiv, Convenţia de la Geneva referitoare la protecţia persoanelor civile în timp de război, din 12 august 1949; prin expresia Convenţiile se înţeleg cele patru Convenţii de la Geneva din 12 august 1949 pentru protecţia victimelor războiului; b) prin expresia regulile dreptului internaţional aplicabile în conflictele armate se înţeleg regulile enunţate în acordurile internaţionale la care participă părţile în conflict, ca şi principiile şi regulile de drept internaţional general recunoscute, care sunt aplicabile conflictelor armate; c) prin expresia putere protectoare se înţelege un stat neutru sau un alt stat care nu este Parte la conflict şi care, fiind desemnat de o Parte la conflict şi acceptat şi de partea adversă, este dispus să exercite funcţiile încredinţate puterii protectoare în baza Convenţiei şi a prezentului Protocol; d) prin expresia substituit se înţelege o organizaţie care înlocuieşte puterea protectoare conform art. 5. Articolul 3 Începerea şi încetarea aplicării Fără a prejudicia dispoziţiile aplicabile în orice moment: a) Convenţiile şi prezentul protocol se aplică de la începutul oricărei situaţii la care se referă art. 1 al prezentului Protocol; b) aplicarea Convenţiilor şi a prezentului Protocol încetează, pe teritoriul părţilor în conflict, la încheierea generală a operaţiilor militare şi, în cazul teritoriilor ocupate, la terminarea ocupaţiei, exceptîndu-se, în ambele cazuri, categoriile de persoane a căror eliberare definitivă, repatriere sau reaşezare au loc ulterior. Aceste persoane continuă să beneficieze de dispoziţiile pertinente ale Convenţiilor şi ale prezentului Protocol pînă la eliberarea lor definitivă, repatrierea sau reaşezarea lor. Articolul 4 Statutul juridic al părţilor la conflict Aplicarea Convenţiilor şi a prezentului Protocol, ca şi încheierea acordurilor prevăzute de aceste instrumente nu vor avea efect asupra statutului juridic al Părţilor la conflict. Nici ocuparea unui teritoriu, nici aplicarea Convenţiilor şi a prezentului Protocol nu vor afecta statutul juridic al teritoriului în cauză. Articolul 5 Desemnarea puterilor protectoare şi a substitutului lor 1. Este de datoria părţilor la un conflict, încă de la începutul acestui conflict, de a asigura respectarea şi punerea în aplicare a Convenţiilor şi a prezentului Protocol prin aplicarea sistemului puterilor protectoare, inclusiv, îndeosebi, desemnarea şi acceptarea acestor puteri în conformitate cu paragrafele următoare. Puterile protectoare vor fi însărcinate cu salvgardarea intereselor Părţilor la conflict. 2. De la începutul unei situaţii la care se referă art. 1, fiecare dintre Părţile la conflict va desemna, fără întîrziere, o putere protectoare în scopul aplicării Convenţiilor şi a prezentului Protocol şi va autoriza, de asemenea, fără întîrziere şi în acelaşi scop, activitatea unei puteri protectoare pe care partea adversă o va fi desemnat şi pe care ea însăşi o va accepta ca atare. 3. Dacă o putere protectoare nu a fost desemnată sau acceptată de la începutul unei situaţii la care se referă art.1, Comitetul Internaţional al Crucii Roşii, fără a afecta dreptul oricărei alte organizaţii umanitare imparţiale de a proceda asemănător va oferi bunele sale oficii Părţilor la conflict în vederea desemnării fără întîrziere a unei puteri protectoare agreate de Părţile la conflict. În acest scop, Comitetul Internaţional al Crucii Roşii va putea, îndeosebi, să ceară fiecărei părţi să-i predea o listă cu cel puţin cinci state pe care această parte le consideră acceptabile, pentru a acţiona în numele său în calitate de putere protectoare faţă de o parte adversă, şi să ceară fiecăreia din părţile adverse să-i predea o listă de cel puţin cinci state pe care le-ar accepta ca putere protectoare a celeilalte părţi; aceste liste vor trebui să fie comunicate comitetului în termen de două săptămîni de la primirea cererii; el le va compara şi va solicita acordul oricăruia dintre statele ale căror denumire va figura pe cele două liste. 4. Dacă, în pofida celor de mai sus, lipseşte o putere protectoare, părţile în conflict vor trebui să accepte neîntîrziat oferta pe care ar putea s-o facă Comitetul Internaţional al Crucii Roşii sau orice altă organizaţie care prezintă toate garanţiile de imparţialitate şi de eficienţă, după consultările ce se impun cu numitele părţi şi avînd în vedere rezultatele acestor consultări, de a acţiona în calitate de substitut. Exercitarea funcţiilor sale de către un astfel de substitut este subordonată consimţămîntului Părţilor la conflict; Părţile la conflict vor face tot posibilul pentru a facilita sarcina substitutului de a-şi îndeplini misiunea în conformitate cu Convenţiile şi cu prezentul protocol. 5. În conformitate cu art. 4, desemnarea şi acceptarea puterilor protectoare în scopul aplicării Convenţiilor şi a prezentului Protocol nu vor avea efect asupra statutului juridic al Părţilor la conflict, nici asupra statutului juridic al unui teritoriu oarecare, inclusiv al unui teritoriu ocupat. 6. Menţinerea relaţiilor diplomatice între Părţile la conflict sau faptul de a încredinţa unui stat terţ protejarea intereselor unei părţi şi ale resortisanţilor săi în conformitate cu regulile dreptului internaţional referitoare la relaţiile diplomatice nu constituie un obstacol la desemnarea puterilor protectoare în scopul aplicării Convenţiilor şi a prezentului Protocol. 7. Întotdeauna cînd se face menţiunea, în cele ce urmează, în prezentul protocol, despre puterea protectoare, această menţiune desemnează deopotrivă şi substitutul. Articolul 6 Personal calificat 1. Încă din timp de pace, Înaltele Părţi Contractante se vor strădui, cu ajutorul societăţilor naţionale de Cruce Roşie (Semiluna Roşie, Leul şi Soarele Roşu) să pregătească personal calificat în vederea facilitării aplicării Convenţiilor şi a prezentului Protocol şi, mai ales, a activităţii puterilor protectoare. 2. Recrutarea şi pregătirea acestui personal ţin de competenţa naţională. 3. Comitetul Internaţional al Crucii Roşii va ţine la dispoziţia Înaltelor Părţi Contractante listele persoanelor astfel pregătite, pe care Înaltele Părţi Contractante le vor fi întocmit şi pe care i le vor fi comunicat în acest scop. 4. Condiţiile în care acest personal va fi utilizat în afara teritoriului naţional vor face, în fiecare caz, obiectul unor acorduri speciale între părţile interesate. Articolul 7 Reuniuni Depozitarul prezentului Protocol va convoca, la cererea uneia sau a mai multora din Înaltele Părţi Contractante şi cu aprobarea majorităţii acestora, o reuniune a Înaltelor Părţi Contractante în vederea examinării problemelor generale referitoare la aplicarea Convenţiilor şi protocolului.
TITLUL II RĂNIŢI, BOLNAVI ŞI NAUFRAGIAŢI SECŢIUNEA I Protecţia generală Articolul 8 Terminologie În sensul prezentului Protocol: 1) prin termenii răniţi şi bolnavi se înţeleg persoanele, militari sau civili, care, ca urmare a unui traumatism, a unei boli sau a altor incapacităţi sau tulburări fizice sau mentale, au nevoie de îngrijiri medicale şi care se abţin de la orice act de ostilitate. Aceşti termeni vizează, deopotrivă, lăuzele, nou-născuţii şi alte persoane care ar putea avea nevoie de îngrijiri medicale imediate, cum ar fi infirmii şi femeile însărcinate, şi care se abţin de la orice act de ostilitate; 2) prin termenul de naufragiaţi se înţeleg persoanele, militari sau civili, care se află într-o situaţie periculoasă pe mare sau în alte ape, ca urmare a nenorocirii care-i loveşte sau care loveşte nava sau acronava care-i transportă, şi care se abţin de la orice act de ostilitate. Aceste persoane, cu condiţia ca ele să continue să se abţină de la orice act de ostilitate, vor continua să fie considerate ca naufragiaţi în timpul salvării lor pînă ce vor fi dobîndit un alt statut în virtutea Convenţiilor sau a prezentului Protocol; 3) prin expresia personal sanitar se înţelege persoanele afectate în exclusivitate de către o parte în conflict fie scopurile sanitare enumerate la alin. 5), fie administraţiei unităţilor sanitare, fie în sfîrşit funcţionării sau administrării mijloacelor de transport sanitar. Aceste afectări pot fi permanente sau temporare. Expresia acoperă; a) personal sanitar, militar sau civil, al unei părţi în conflict, inclusiv cel care este menţionat în prima şi a doua Convenţie, precum şi cel care este afectat unor organisme de protecţie civilă; b) personalul sanitar al societăţilor naţionale de Cruce Roşie (Semilună Roşie, Leul şi Soarele Roşu) şi alte societăţi naţionale voluntare de asistenţă, recunoscute legal şi autorizate de către o Parte la conflict; c) personalul sanitar al unităţilor sau al mijloacelor de transport sanitar prevăzute la art. 9 paragraful 2. 4) prin expresia personal religios se înţeleg persoanele, militari sau civili, precum sunt preoţii care se dedică în exclusivitate funcţiei lor şi sunt ataşaţi; a) fie forţelor armate ale unei Părţi la conflict; b) fie unităţilor sanitare sau mijloacelor de transport sanitar ale unei Părţi la conflict; c) fie unităţilor sanitare prevăzute la art. 9 paragraful 2; d) fie organismelor de protecţie civilă ale unei Părţi la conflict. Alăturarea personalului religios acestor unităţi poate fi permanentă sau temporară şi dispoziţiile pertinente prevăzute în alin. 11) se aplică acestui personal; 5) prin expresia unităţi sanitare se înţeleg aşezăminte şi alte formaţii, militare sau civile, organizate în scopuri sanitare, adică căutarea, evacuarea, transportul, diagnosticul sau tratamentul inclusiv primul ajutor al răniţilor, bolnavilor şi naufragiaţilor, ca şi prevenirea bolilor. Ea include, între altele, spitalele şi alte unităţi similare, centrele de transfuzie sanguină, centrele şi institutele de medicină preventivă şi centrele de aprovizionare sanitară, precum şi depozitele de material sanitar şi de produse farmaceutice din aceste unităţi. Unităţile sanitare pot fi fixe sau mobile, permanente sau temporare; 6) prin expresia transport sanitar se înţelege transportul rutier, pe apă sau aerian, al răniţilor, bolnavilor şi naufragiaţilor, al personalului sanitar şi religios şi al materialului sanitar, protejaţi de Convenţii şi de prezentul protocol; 7) prin expresia mijloc de transport sanitar se înţelege orice mijloc de transport, militar sau civil, permanent sau temporar, destinat în exclusivitate transportului sanitar şi pus sub conducerea unei autorităţi competente a unei Părţi la conflict; 8) prin expresia vehicul sanitar se înţelege orice mijloc de transport sanitar terestru. 9) prin expresia navă şi ambarcaţiune sanitară se înţelege orice mijloc de transport sanitar de apă; 10) prin expresia aeronavă sanitară se înţelege orice mijloc de transport aerian sanitar; 11) sunt permanenţi personalul sanitar, unităţile sanitare şi mijloacele de transport sanitar afectate în exclusivitate scopurilor sanitare pe o durată nedeterminată. Sunt temporare personalul sanitar, unităţile sanitare şi mijloacele de transport sanitar utilizate exclusiv în scopuri sanitare pentru perioade limitate, pe toată durata acestor perioade. În afara cazurilor în care ar fi altfel calificate, expresiile personal sanitar, unitate sanitară şi mijloc de transport sanitar includ personal, unităţi sau mijloace de transport care pot fi permanente sau temporare; 12) prin expresia semn distinctiv se înţelege semnul distinctiv al Crucii Roşii, al Semilunii Roşii sau al Leului şi Soarelui Roşu, pe fond alb, cînd este utilizat pentru protecţia unităţilor şi mijloacelor de transport sanitare şi a personalului sanitar şi religios, ca şi a materialului acestora; 13) prin expresia semnal distinctiv se înţelege orice mijloc de semnalizare destinat exclusiv pentru a permite identificarea unităţilor şi a mijloacelor de transport sanitare, prevăzute în cap. III al anexei nr. 1 la prezentul protocol. Articolul 9 Domeniul de aplicare 1. Prezentul titlu, ale cărui prevederi au ca scop ameliorarea situaţiei răniţilor, bolnavilor şi naufragiaţilor, se aplică tuturor acelora care sunt afectaţi de o situaţie prevăzută la art. 1, fără nici o diferenţiere nefavorabilă fondată pe rasă, culoare, sex, limbă, religie sau credinţă, opinii politice sau altele, origine naţională sau socială, avere, naştere sau orice altă situaţie sau orice alt criteriu analog. 2. Dispoziţiile pertinente ale art. 27 şi 32 ale primei Convenţii se aplică unităţilor şi mijloacelor de transport sanitare permanente (altele decît navele-spital, la care se aplică art. 25 din Convenţia a II-a), ca şi personalul lor pus la dispoziţie în scopuri umanitare de o Parte la conflict: a) de către un stat neutru sau un alt stat care nu este Parte la conflict; b) de către o societate de ajutor recunoscută şi autorizată de acest stat; c) de către o organizaţie internaţională imparţială, cu caracter umanitar. Articolul 10 Protecţie şi îngrijiri 1. Toţi răniţii, bolnavii şi naufragiaţii, oricare ar fi partea căreia îi aparţin, trebuie să fie respectaţi şi protejaţi. 2. În toate împrejurările ei trebuie să fie trataţi cu umanitate şi să primească, în măsura posibilului şi în timpul cel mai scurt, îngrijirile medicale cerute de starea lor. Nici o diferenţiere fondată pe alte criterii decît cele medicale nu trebuie făcută între aceştia. Articolul 11 Protecţia persoanei 1. Sănătatea şi integritatea fizică sau mentală a persoanelor aflate în mîinile părţii adverse sau internate, deţinute sau în orice alt fel private de libertate ca urmare a unei situaţii prevăzute în art. 1, nu trebuie să fie compromise prin nici un act şi nici prin vreo omisiune nejustificată. În consecinţă, este interzis de a supune persoanele prevăzute în prezentul articol unui act medical care nu ar fi motivat de starea sănătăţii lor şi care nu ar fi conform cu normele medicale în general recunoscute pe care partea responsabilă de actul respectiv l-ar aplica, în circumstanţe medicale analoage, propriilor săi resortisanţi, aflaţi în libertate. 2. Este, în special, interzis de a practica asupra acestor persoane, chiar şi cu consimţămîntul lor: a) mutilări fizice; b) experienţe medicale sau ştiinţifice; c) prelevări de ţesuturi sau de organe pentru transplanturi, cu excepţia cazurilor cînd aceste acte sunt justificate în condiţiile prevăzute în paragraful 1. 3. Nu se poate face derogare la interdicţia prevăzută la paragraful 2 c) decît atunci cînd este vorba de donări de sînge în vederea transfuziei sau de piele destinată grefelor, cu condiţia ca aceste donări să fie voluntare şi să nu fie rezultatul unor măsuri coercitive sau al insistenţei şi ca ele să fie destinate unor scopuri terapeutice în condiţii compatibile cu normele medicale general recunoscute şi cu controale efectuate atît în interesul donatorului, cît şi al primitorului. 4. Orice alt act sau omisiune voluntară care pune în mod grav în pericol sănătatea sau integritatea fizică sau mentală a oricărei persoane sub puterea unei părţi, alta decît cea de care ea depinde şi care, fie că contravine uneia dintre interdicţiile enunţate în paragrafele 1 şi 2, fie că nu respectă condiţiile prevăzute în paragraful 3, constituie o infracţiune gravă la prezentul Protocol. 5. Persoanele definite în paragraful 1 au dreptul de a refuza orice intervenţie chirurgicală. În caz de refuz, personalul sanitar trebuie să se străduiască să obţină o declaraţie scrisă în acest sens, semnată sau recunoscută de pacient. 6. Orice Parte la conflict trebuie să constituie un dosar medical pentru orice donaţie de sînge în vederea transfuziei sau de piele destinată grefelor, de către persoanele vizate în paragraful 1, dacă această donaţie este efectuată sub responsabilitatea acestei părţi. În afară de aceasta, orice Parte la conflict trebuie să se străduiască să dispună de un dosar cu toate actele medicale întreprinse faţă de persoanele internate, deţinute sau private în orice alt mod de libertate, ca urmare a unei situaţii vizate în art. 1. Aceste dosare trebuie să fie, în orice moment, puse la dispoziţia puterii protectoare, în scop de inspecţie. Articolul 12 Protecţia unităţilor sanitare 1. Unităţile sanitare vor fi întotdeauna, respectate şi protejate şi nu vor face obiectul atacurilor. 2. Paragraful 1 se aplică unităţilor sanitare civile în măsura în care îndeplinesc una din condiţiile următoare: a) aparţin uneia din părţile în conflict; b) sunt recunoscute şi autorizate de autorităţile competente ale uneia din Părţile la conflict; c) sunt autorizate, conform art. 9 paragraful 2 al prezentului Protocol sau art. 27 al Convenţiei I. 3. Părţile la conflict sunt obligate să-şi comunice amplasarea unităţilor lor sanitare fixe. Absenţa unei asemenea notificări nu exonerează nici una dintre părţi de obligaţia de a respecta dispoziţiile paragrafului 1. 4. În nici o împrejurare, unităţile sanitare nu trebuie să fie utilizate pentru punerea la adăpost, de atacuri, obiective militare. De fiecare dată cînd aceasta va fi posibil, Părţile la conflict vor veghea ca unităţile sanitare să fie situate în aşa fel încît atacurile împotriva obiectivelor militare să nu pună în pericol aceste unităţi sanitare. Articolul 13 Încetarea protecţiei unităţilor sanitare civile 1. Protecţia unităţilor sanitare civile nu poate înceta decît dacă acestea sunt utilizate pentru a se comite, în afara destinaţiei lor umanitare, acte dăunătoare inamicului. Totuşi, protecţia va înceta numai după o somaţie care va fixa, de cîte ori este cazul, un termen rezonabil şi care a rămas fără rezultat. 2. Nu vor fi considerate acte dăunătoare inamicului: a) faptul că personalul unităţii este înzestrat cu arme uşoare individuale pentru propria sa apărare sau pentru apărarea răniţilor şi a bolnavilor aflaţi în îngrijire; b) faptul că unitatea este păzită de un pichet, de santinele sau de o escortă; c) faptul că în unitate se află arme portative şi muniţii luate de la răniţi şi bolnavi şi care nu au fost încă predate serviciului competent; d) faptul că membri ai forţelor armate sau alţi combatanţi se află în aceste unităţi din raţiuni medicale. Articolul 14 Limitarea rechiziţiei unităţilor sanitare civile 1. Puterea ocupantă are datoria să asigure ca nevoile medicale ale populaţiei civile să continue să fie satisfăcute în teritoriile ocupate. 2. În consecinţă, puterea ocupantă nu poate rechiziţiona unităţile sanitare, echipamentul lor, materialele sau personalul lor, atîta vreme cît aceste mijloace sunt necesare pentru a satisface nevoile medicale ale populaţiei civile şi pentru a asigura continuitatea îngrijirii răniţilor şi bolnavilor în curs de tratament. 3. Puterea ocupantă poate rechiziţiona mijloacele de transport menţionate mai sus cu condiţia de a continua să respecte regula generală stabilită în paragraful 2 şi sub rezerva următoarelor condiţii specifice: a) ca mijloacele să fie necesare pentru a asigura un tratament medical imediat şi corespunzător răniţilor şi bolnavilor forţelor armate ale puterii ocupante sau prizonierilor de război; b) ca rechiziţia să nu depăşească perioada în care această necesitate se manifestă; c) să fie luate măsuri imediate pentru ca îngrijirea medicală a populaţiei civile, ca şi a răniţilor şi bolnavilor în curs de tratament, afectaţi de rechiziţie, să continue să fie satisfăcută. Articolul 15 Protecţia personalului sanitar şi religios civil 1. Personalul sanitar civil va fi respectat şi protejat. 2. În caz de necesitate trebuie să fie acordată toată asistenţa posibilă personalului civil într-o zonă în care serviciile sanitare civile au fost rezorganizate ca urmare a luptelor. 3. Puterea ocupantă va acorda toată asistenţa personalului sanitar civil în teritoriile ocupate pentru a-i permite să îndeplinească cît mai bine misiunea sa umanitară. Puterea ocupantă nu poate cere de la personalul sanitar ca această misiune să se îndeplinească cu prioritate în folosul cuiva, cu excepţia cazurilor impuse de raţiuni medicale. Acest personal nu va fi constrîns la sarcini incompatibile cu misiunea sa umanitară. 4. Personalul sanitar civil se va putea deplasa spre locurile unde serviciile sale sunt indispensabile, sub rezerva măsurilor de control şi de securitate pe care Partea la conflict interesată le va considera necesare. 5. Personalul religios civil va fi respectat şi protejat. Dispoziţiilor Convenţiilor şi a prezentului Protocol, referitoare la protecţia şi identificarea personalului sanitar, îi sunt aplicabile. Articolul 16 Protecţia generală a misiunii medicale 1. Nimeni nu va putea fi pedepsit pentru că a exercitat o activitate cu caracter medical conform deontologiei, oricare ar fi fost împrejurările sau beneficiarii acestei activităţi. 2. Persoanele exercitînd o activitate cu caracter medical nu pot fi constrînse să îndeplinească acte sau să efectueze lucrări contrare deontologiei sau altor reguli medicale care protejează răniţii şi bolnavii sau dispoziţiilor Convenţiilor sau prezentului Protocol şi nici să se abţină de la îndeplinirea actelor cerute de aceste reguli sau dispoziţii. 3. Nici o persoană exercitînd o activitate medicală nu poate fi constrînsă să dea unei persoane aparţinînd fie unei părţi adverse, fie aceleiaşi părţi ca şi ea, cu excepţia cazurilor prevăzute de legea acesteia din urmă, informaţii referitoare la răniţii şi bolnavii pe care-i îngrijeşte sau i-a îngrijit, dacă ea consideră că astfel de informaţii pot aduce prejudicii acestora sau familiilor lor. Prevederile care reglementează notificarea obligatorie a bolilor transmisibile vor trebui, totuşi, respectate. Articolul 17 Rolul populaţiei civile şi al societăţilor de asistenţă 1. Populaţia civilă trebuie să respecte răniţii, bolnavii şi naufragiaţii, chiar dacă ei aparţin părţii adverse, şi să nu exercite contra lor nici un fel de act de violenţă. Populaţia civilă şi societăţile de asistenţă, cum sunt societăţile naţionale de Cruce Roşie (Semiluna Roşie, Leul şi Soarele Roşu), vor fi autorizate, chiar în regiunile invadate sau ocupate, să adune pe aceşti răniţi, bolnavi sau naufragiaţi şi să le acorde îngrijiri chiar din proprie iniţiativă. Nimeni nu va fi ameninţat, urmărit, condamnat sau pedepsit pentru astfel de acte umanitar. 2. Părţile la conflict vor putea face apel la populaţia civilă şi la societăţile de asistenţă menţionate în paragraful 1 pentru a aduna răniţii, bolnavii şi naufragiaţii şi a le acorda îngrijiri, precum şi pentru a căuta morţii şi a da indicaţii despre locul în care se găsesc; ele vor acorda protecţia şi facilităţile necesare celor ce vor fi răspuns la acest apel. În cazul în care partea adversă va lua sau a reluat controlul asupra regiunii, ea va menţine această protecţie şi aceste facilităţi atîta timp cît acestea vor fi necesare. Articolul 18 Identificarea 1. Fiecare Parte la conflict trebuie să se străduiască să facă în aşa fel ca personalul sanitar şi religios, precum şi unităţile şi mijloacele de transport sanitare, să poată fi identificate. 2. Fiecare Parte la conflict trebuie, totodată, să se străduiască să adopte şi să pună în aplicare metode şi proceduri permiţînd identificarea unităţilor şi mijloacelor de transport sanitare care utilizează semnul distinctiv şi semnale distinctive. 3. În teritoriile ocupate şi în zonele în care luptele se desfăşoară sau este posibil să se desfăşoare, personalul sanitar civil şi personalul religios civil se vor face cunoscuţi ca regulă generală cu ajutorul semnului distinctiv şi al unei cărţi de identitate, atestînd statutul lor. 4. Cu consimţămîntul autorităţii competente, unităţile şi mijloacele de transport sanitare vor fi marcate cu semnul distinctiv. Navele şi ambarcaţiunile sanitare vizate în art. 22 al prezentului Protocol vor fi marcate în conformitate cu prevederile celei dea II-a Convenţii. 5. În plus faţă de semnul distinctiv, o Parte la conflict poate, în conformitate cu cap. III al anexei nr. I din prezentul protocol, să autorizeze folosirea semnalelor distinctive pentru a permite identificare unităţilor şi a mijloacelor de transport sanitare. Cu titlu excepţional, în cazurile speciale prevăzute în amintitul capitol, mijloacele de transport sanitare pot utiliza semnale distinctive fără a arbora semnul distinctiv. 6. Îndeplinirea dispoziţiilor prevăzută în paragrafele 1-5 este reglementată de către cap. I-III ale anexei nr. 1 la prezentul protocol. Semnalele descrise în cap. III al acestei anexe şi destinate exclusiv folosirii de către unităţile şi mijloacele de transport sanitare nu vor putea fi utilizate, în afara excepţiilor prevăzute în amintitul capitol, decît pentru a permite identificarea unităţilor şi a mijloacelor de transport sanitare. 7. Prevederile prezentului articol nu permit extinderea utilizării, în timp de pace, a semnului distinctiv dincolo de ceea ce este prevăzut în art. 44 al Convenţiei I. 8. Prevederile Convenţiilor şi ale prezentului Protocol referitoare la controlul întrebuinţării semnului distinctiv, precum şi la prevenirea şi reprimării folosirii sale abuzive, sunt aplicabile şi semnalelor distinctive. Articolul 19 State neutre şi alte state care nu sunt Părţi la conflict Statele neutre şi alte state care nu sunt Părţi la conflict vor aplica dispoziţiile pertinente ale prezentului Protocol persoanelor protejate de acest titlu, care pot fi primite sau internate pe teritoriul lor, ca şi morţilor părţilor la acest conflict pe care îi vor putea strînge. Articolul 20 Interzicerea represaliilor Represaliile contra persoanelor şi bunurilor protejate de prezentul titlu sunt interzise. SECŢIUNEA II Transporturi sanitare Articolul 21 Vehicule sanitare Vehiculele sanitare vor fi respectate şi protejate în modul prevăzut de către Convenţii şi de prezentul protocol pentru unităţile sanitare mobile. Articolul 22 Nave-spital şi ambarcaţiuni de salvare de coastă 1. Dispoziţiile convenţiilor cu privire la: a) navele descrise la art. 22, 24, 25 şi 27 ale celei de a II-a Convenţii; b) bărcile lor de salvare şi ambarcaţiunile lor; c) personalul lor şi echipajele lor; d) răniţii, bolnavii şi naufragiaţii care se află la bord, se vor aplica şi atunci cînd aceste nave, bărci sau ambarcaţii transportă civili răniţi, bolnavi şi naufragiaţi care nu aparţin uneia din categoriile menţionate în art. 13 al celei de-a II-a Convenţii. Totuşi, aceşti civili nu vor trebui să fie nici predaţi unei părţi care nu este a lor şi nici capturaţi pe mare. Dacă se află sub puterea unei Părţi la conflict care nu este a lor, cea de-a IV-a Convenţie şi prezentul protocol le vor fi aplicabile. 2. Protecţia asigurată de către Convenţii pentru navele descrise în art. 25 al celei de-a II-a Convenţii se extinde navelor-spital puse la dispoziţia unei Părţi la conflict în scopuri umanitare: a) de către un stat neutru sau un alt stat care nu este parte la acest conflict sau b) de către o organizaţie internaţională imparţială cu caracter umanitar, sub rezerva, în ambele cazuri, a îndeplinirii condiţiilor enunţate în articolul amintit. 3. Ambarcaţiunile descrise în art. 27 al celei de-a II-a Convenţii vor fi protejate chiar dacă notificarea avută în vedere în acest articol nu a fost făcută. Părţile la conflict trebuie totuşi să se informeze reciproc asupra oricărui element referitor la aceste ambarcaţiuni care să permită să fie identificate şi recunoscute mai uşor. Articolul 23 Alte nave şi ambarcaţiuni sanitare 1. Navele şi ambarcaţiunile sanitare, altele decît cele prevăzute în art. 22 al prezentului Protocol şi în art. 38 al celei de-a II-a Convenţii, trebuie, fie că se află pe mare sau în alte ape, să fie respectate şi protejate în modul prevăzut pentru unităţile sanitare mobile de către Convenţii şi prezentul protocol. Protecţia acestor nave neputînd fi eficace decît dacă ele pot fi identificate şi recunoscute ca nave sau ambarcaţiuni sanitare, ele trebuie să fie marcate cu semnul distinctiv şi să se conformeze, în măsura posibilului, dispoziţiilor art. 43 alin. 2 al celei de-a II-a Convenţii. 2. Navele şi ambarcaţiunile prevăzute în paragraful 1 rămîn supuse dreptului războiului. Ordinul de a stopa, de a îndepărta sau de a lua o rută determinată va putea să le fie dat de orice navă de război navigînd la suprafaţă, care este în măsură să facă să fie executat acest ordin imediat, şi ele vor trebui să se supună oricărui ordin de această natură. Ele nu pot fi deturnate într-un alt mod de la misiunea lor sanitară cît timp vor fi necesare pentru răniţii, bolnavii şi naufragiaţii ce se află la bordul lor. 3. Protecţia prevăzută în paragraful 1 nu va înceta decît în condiţiile enunţate în art. 34 şi 35 ale celei de-a II-a Convenţii. Un refuz net de a se supune unui ordin dat în conformitate cu paragraful 2 constituie un act dăunător inamicului în sensul art. 34 al celei de-a II-a Convenţii. 4. O Parte la conflict va putea notifica unei părţi adverse, de îndată ce va fi posibil înaintea plecării, numele, caracteristicile, ora de plecare prevăzută, ruta, viteza estimată a navei sau ambarcaţiunii sanitare, mai ales dacă este vorba de nave mai mari de 2.000 tone brute, şi va putea comunica toate celelalte informaţii care ar uşura identificarea şi recunoaşterea. Partea adversă trebuie să confirme primirea acestor informaţii. 5. Dispoziţiile art. 37 al celei de-a II-a Convenţii se aplică personalului sanitar şi religios care se află la bordul acestor nave şi ambarcaţiuni. 6. Dispoziţiile pertinente ale celei de-a II-a Convenţii se aplică răniţilor, bolnavilor şi naufragiaţilor care aparţin categoriilor prevăzute în art. 13 al celei de-a II-a Convenţii şi în art. 44 al prezentului Protocol şi care se află la bordul acestor nave şi ambarcaţiuni sanitare. Persoanele civile rănite, bolnavii şi naufragiaţii care nu aparţin nici uneia din categoriile menţionate în art. 13 al celei de-a II-a Convenţii nu trebuie, dacă ele sunt pe mare, nici să fie predate unei părţi care nu este a lor, nici să fie obligate să părăsească nava; dacă, cu toate acestea, ele se află sub puterea unei Părţi la conflict care nu este a lor, cea de-a IV-a Convenţie şi prezentul protocol le sunt aplicabile. Articolul 24 Protecţia aeronavelor sanitare Aeronavele sanitare vor fi respectate şi protejate în conformitate cu dispoziţiile prezentului titlu. Articolul 25 Aeronave sanitare în zone care nu sunt dominate de către partea adversă În zonele terestre dominate de către forţe prietene sau în zone maritime care nu sunt în fapt dominate de către o parte adversă, şi în spaţiul lor aerian, respectarea şi protecţia aeronavelor sanitare ale unei părţi în conflict nu depind de un acord cu partea adversă. O parte în conflict care întrebuinţează astfel aeronavele sale sanitare în aceste zone va putea, cu toate acestea, pentru a întări securitatea lor, să prezinte părţii adverse notificările prevăzute în art. 29, mai ales cînd aceste aeronave efectuează zboruri care le aduc în bătaia sistemelor de arme sol-aer ale părţii adverse. Articolul 26 Aeronave sanitare în zone de contact sau similare 1. În zona de contact dominată de fapt de către forţe prietene, ca şi în zonele pe care în fapt nici o forţă nu le domină în mod clar, şi în spaţiul aerian corespunzător, protecţia aeronavelor sanitare nu poate fi pe deplin eficace decît dacă un acord prealabil a intervenit între autorităţile militare competente ale părţilor în conflict, aşa cum este prevăzut în art. 29. În absenţa unui astfel de acord, aeronavele sanitare acţionează doar pe riscul lor; aeronavele sanitare vor trebui, cu toate acestea, să fie respectate atunci cînd vor fi fost recunoscute ca atare. 2. Expresia zonă de contact se aplică oricărei zone terestre în care elementele avansate ale forţelor opuse sunt în contact unele cu celelalte, mai ales acolo unde sunt expuse tragerilor directe de la noi. Articolul 27 Aeronave sanitare în zonele dominate de partea adversă 1. Aeronavele sanitare ale Părţii la conflict vor rămîne protejate în timp ce survolează zone terestre sau maritime dominate în fapt de către o parte adversă, cu condiţia de a fi obţinut în prealabil, pentru astfel de zboruri, acordul autorităţii competente a acestei părţi adverse. 2. O aeronavă sanitară care survolează o zonă dominată, în fapt, de o parte adversă, în absenţa acordului prevăzut de paragraful 1 sau contravenind unui astfel de acord, ca urmare a unei erori de navigaţie sau a unei situaţii de urgenţă afectînd securitatea zborului, va trebui să facă tot posibilul pentru a putea fi identificată şi pentru a informa partea adversă. Îndată ce partea adversă va fi recunoscut o astfel de aeronavă sanitară, ea va trebui să facă toate eforturile normale pentru a da ordinul de aterizare sau de amerizare prevăzut în art. 30 paragraful 1, sau pentru a lua alte măsuri care să ocrotească interesele acestei părţi şi pentru a da aeronavei, în cele două cazuri, timpul de a se supune, înainte de a recurge la un atac. Articolul 28 Restricţii la utilizarea aeronavelor sanitare 1. Este interzis Părţilor la conflict să utilizeze aeronavele lor sanitare pentru a încerca să obţină un avantaj militar asupra părţii adverse. Prezenţa aeronavelor sanitare nu trebuie să fie folosită pentru a se încerca să se pună obiective militare la adăpost de un atac. 2. Aeronavele sanitare nu vor trebui să fie utilizate pentru a culege sau o încărcătură necuprinsă în definiţia dată în articolul 8 alin. f., şi nu trebuie să transporte materiale destinate acestui scop. Le este interzis să transporte persoane sau o încărcătură necuprinsă în definiţia dată în articolul 8 alin. f.. Transportul la bord de efecte personale ale ocupanţilor sau de material destinat în exclusivitate să faciliteze navigaţia, comunicaţiile sau identificarea nu este considerat ca interzis. 3. Aeronavele sanitare nu trebuie să transporte alte arme decît armele portative şi muniţiile care vor fi fost luate de la răniţii, bolnavii sau naufragiaţii care se găsesc la bord şi care nu vor fi fost predate serviciilor precum şi arme uşoare individuale necesare pentru a permite personalului sanitar ce se află la bord de a-şi asigura apărarea sa şi aceea a răniţilor, bolnavilor şi naufragiaţilor ce se află în îngrijirea sa. 4. Efectuînd zborurile prevăzute în art. 26 şi 27, aeronavele sanitare nu trebuie să fie folosite, fără un acord prealabil cu partea adversă, pentru căutarea răniţilor, bolnavilor şi naufragiaţilor. Articolul 29 Notificări şi acorduri referitoare la aeronavele sanitare 1. Notificările prevăzute în art. 25 sau cererile de acord prealabil prevăzute în art. 26, 27, 28 paragraful 4 şi 31 trebuie să indice numărul prevăzut de aeronave sanitare, planurile de zbor şi mijloacele lor de identificare; ele vor fi interpretate ca semnificînd că fiecare zbor se va efectua conform cu dispoziţiile art. 28. 2. Partea care primeşte o notificare întocmită în baza art. 25 trebuie să confirme neîntîrziat primirea acesteia. 3. Partea care primeşte o cerere de acord prealabil în conformitate fie cu art. 26, 27 sau 31, fie cu art. 28 paragraful 4, trebuie să notifice cît mai repede posibil părţii solicitante: a) fie acceptarea cererii; b) fie respingerea cererii; c) fie o propunere rezonabilă de modificare a cererii. Ea poate, de asemenea, să propună interzicerea sau restrîngerea altor zboruri în zonă în timpul perioadei avute în vedere. Dacă partea care a prezentat cererea acceptă contrapropunerile, ea trebuie să notifice acordul său celeilalte părţi. 4. Părţile vor lua măsurile necesare pentru a face posibile aceste notificări şi pentru a încheia rapid aceste acorduri. 5. Părţile vor lua, de asemenea, măsurile necesare pentru ca conţinutul pertinent al acestor notificări şi al acestor acorduri să fie difuzate rapid unităţilor militare şi ca acestea să fie încunoştinţate rapid despre mijloacele de identificare folosite de respectivele aeronave sanitare. Articolul 30 Aterizarea şi inspectarea aeronavelor sanitare 1. Aeronavele sanitare, survolînd zone dominate în fapt de partea adversă sau zone pe care în fapt nici o forţă nu le domină în mod evident, pot fi somate să aterizeze sau să amerizeze, după caz, pentru a permite inspecţia prevăzută în paragrafele următoare. Aeronavele sanitare vor trebui să se supună oricărei somaţii de acest gen. 2. Dacă o aeronavă sanitară aterizează sau amerizează la somaţie sau pentru alte motive, ea nu poate fi supusă inspecţiei decît pentru a se verifica elementele menţionate în paragrafele 3 şi 4. Inspecţia va trebui să fie întreprinsă fără întîrziere şi să se efectueze rapid. Partea care procedează la inspecţie nu trebuie să ceară ca răniţii şi bolnavii să fie debarcaţi din aeronavă, cu excepţia cazului cînd debarcarea este indispensabilă inspectării. În orice caz, ea trebuie să vegheze ca această inspecţie sau această debarcare să nu agraveze starea răniţilor sau bolnavilor. 3. Dacă inspecţia arată că aeronava: a) este o aeronavă sanitară în sensul art. 8 alin. j); b) nu contravine condiţiilor prescrise în art. 28; şi c) nu a efectuat zborul în lipsa sau cu violarea unui acord prealabil, atunci cînd un astfel de acord se impune, aeronava cu acei din ocupanţii săi aparţinînd fie unei părţi adverse, fie unui stat neutru sau unui alt stat care nu este Parte la conflict, va fi autorizată să-şi continue neîntîrziat zborul. 4. Dacă inspecţia arată că aeronava: a) nu este o aeronavă sanitară în sensul art. 8 alin. j); b) contravine condiţiilor prevăzute în art. 28; sau c) a efectuat zborul în lipsa sau cu violarea unui acord prealabil, atunci cînd un astfel de acord se impune, aeronava poate fi reţinută. Tot ocupanţii săi trebuie să fie trataţi în conformitate cu dispoziţiunile pertinente ale Convenţiilor şi ale prezentului Protocol. În cazul cînd aeronava reţinută era afectată ca aeronavă sanitară permanentă, ea nu poate fi utilizată ulterior decît tot ca aeronavă sanitară. Articolul 31 State neutre sau alte state care nu sunt Părţi la conflict 1. Aeronavele sanitare nu trebuie, cu excepţia cazului cînd există un acord prealabil, nici să survoleze teritoriul unui stat neutru sau al unui alt stat care nu este Parte la conflict, şi nici să aterizeze sau să amerizeze. Cu toate acestea, dacă un astfel de acord există, aceste aeronave vor trebui să fie respectate pe toată durata zborului lor şi pe timpul eventualelor escale. Ele vor trebui, cu toate acestea, să se supună oricărei somaţii de aterizare sau amerizare, după caz. 2. O aeronavă sanitară care, în lipsa unui acord sau contravenind dispoziţiilor unui acord, survolează teritoriul unui stat neutru sau al unui stat care nu este Parte la conflict, fie ca urmare a unei erori de navigaţie, fie ca urmare a unei situaţii de urgenţă privind securitatea zborului, trebuie să se străduiască să notifice zborul său şi să se facă identificată. Îndată ce acest stat va fi recunoscut o astfel de aeronavă sanitară, el va trebui să depună toate eforturile cuvenite pentru a da ordinul de aterizare sau amerizare, prevăzut în art. 30 paragraful 1, sau pentru a lua alte măsuri de a ocroti interesele acestui stat şi pentru a da aeronavei, în ambele cazuri, timpul să se supună înainte de a recurge la un atac. 3. Dacă o aeronavă sanitară, în conformitate cu un acord sau în condiţiile indicate în paragraful 2, aterizează sau amerizează, la somaţie sau pentru alte motive, pe teritoriul unui stat neutru sau al unui stat care nu este Parte la conflict, ea va putea fi supusă unei inspecţii pentru a se determina dacă ea este într-adevăr o aeronavă sanitară. Inspecţia va trebui să fie întreprinsă fără întîrziere şi efectuată rapid. Partea care procedează la inspecţie nu trebuie să ceară ca răniţii şi bolnavii care depind de partea care utilizează aeronava să fie debarcaţi din aeronavă, în afară de cazul în care această debarcare este indispensabilă inspecţiei. În orice caz, ea va veghea ca această inspecţie sau această debarcare să nu agraveze starea răniţilor şi a bolnavilor. Dacă inspecţia arată că este vorba efectiv de o aeronavă sanitară, această aeronavă cu ocupanţii ei, cu excepţia celor care trebuie să fie reţinuţi în baza regulilor de drept internaţional aplicabil în conflicte armate, va fi autorizată să-şi continue zborul şi va beneficia de facilităţile corespunzătoare. Dacă inspecţia arată că această aeronavă nu este o aeronavă sanitară, aeronava va fi reţinută şi ocupanţii săi vor fi trataţi în conformitate cu dispoziţiile paragrafului 4. 4. Cu excepţia celor care sunt debarcaţi cu titlu temporar, răniţii, bolnavii şi naufragiaţii debarcaţi dintr-o aeronavă sanitară, cu consimţămîntul autorităţii locale, pe teritoriul unui stat neutru sau al unui stat care nu este Parte la conflict, vor fi, în afara cazului unei înţelegeri diferite între acest stat şi părţile în conflict, reţinuţi de către acest stat atunci cînd regulile dreptului internaţional aplicabil în conflictele armate o cer, astfel ca ei să nu poată lua parte din nou la ostilităţi. Cheltuielile de spitalizare şi internare cad în sarcina statului de care aceste persoane depind. 5. Statele neutre sau celelalte state care nu sunt Părţi la conflict vor aplica, în mod egal tuturor la conflict, condiţiile şi eventualele restricţii referitoare la survolul teritoriului lor de către aeronavele sanitare sau la aterizarea acestor aeronave. SECŢIUNEA III Persoane dispărute şi decedate Articolul 32 Principiu general În aplicarea prezentei secţiuni, activitatea Înaltelor Părţi Contractante, a Părţilor la conflict şi a organizaţiilor umanitare internaţionale menţionate în Convenţii şi în prezentul protocol va fi motivată în primul rînd de dreptul pe care-l au familiile de a cunoaşte soarta membrilor lor. Articolul 33 Persoane dispărute 1. Îndată ce împrejurările o permit şi cel mai tîrziu începînd de la sfîrşitul ostilităţilor active, fiecare arte la conflict trebuie să caute persoanele a căror dispariţie a fost semnalată de o parte adversă. Numita parte adversă trebuie să comunice toate informaţiile utile despre aceste persoane, pentru a facilita cercetările. 2. Pentru a facilita strîngerea de informaţii prevăzute în paragraful precedent, fiecare Parte la conflict trebuie, în ceea ce priveşte persoanele care nu ar beneficia de un regim mai favorabil în virtutea Convenţiilor sau a prezentului Protocol: a) să înregistreze informaţiile prevăzute în art. 138 al celei de-a IV-a Convenţii despre acele persoane care au fost deţinute, închise sau ţinute în captivitate sau în alt mod, mai mult de două săptămîni, ca urmare a ostilităţilor sau a unei ocupaţii, sau care au decedat în cursul unei perioade de detenţie; b) în toată măsura posibilului, să faciliteze şi, dacă este necesar, să efectueze căutarea acestor persoane şi să înregistreze informaţiile despre aceste persoane, dacă ele au decedat în alte împrejurări, ca urmare a ostilităţilor sau a unei ocupaţii. 3. Informaţiile despre persoanele a căror dispariţie a fost semnalată în aplicarea paragrafului 1 şi cererile relative la aceste informaţii, sunt transmise fie direct, fie prin intermediul puterii protectoare, al Agenţiei centrale de depistare a Comitetului Internaţional al Crucii Roşii, sau al societăţilor naţionale de Cruce Roşie (Semiluna Roşie, Leul şi Soarele Roşu). Atunci cînd informaţiile nu sunt transmise prin intermediul Comitetului Internaţional al Crucii Roşii şi al agenţiei sale de depistare, fiecare Parte la conflict procedează astfel încît acestea să fie furnizate şi agenţiei centrale de depistare. 4. Părţile la conflict se vor strădui să se înţeleagă asupra aranjamentelor care să permită echipelor de căutare să identifice şi să ridice morţii în zonele cîmpului de luptă; aceste aranjamente vor putea să prevadă, cînd va fi cazul, ca aceste echipe să fie însoţite de un personal al părţii adverse, atunci cînd ele îşi îndeplinesc misiunea în zonele care sunt sub controlul acestei părţi adverse. Personalul acestor echipe va trebui să fie respectat şi protejat atunci cînd se dedică în exclusivitate unor astfel de misiuni. Articolul 34 Rămăşiţele persoanelor decedate 1. Rămăşiţele persoanelor care au decedat din cauze avînd legătură cu o ocupaţie sau în timpul unei detenţii, ca rezultat al unei ocupaţii sau al ostilităţilor şi acelea ale persoanelor care nu erau resortisanţii ţării în care ele au decedat ca urmare a ostilităţilor, vor trebui să fie respectate, iar mormintele tuturor acestor persoane trebuie să fie respectate, întreţinute şi marcate aşa cum este prevăzut în art. 130 al celei de-a IV-a Convenţii, în măsura în care amintitele rămăşiţe şi morminte nu beneficiază de un regim mai favorabil în virtutea Convenţiilor şi a prezentului Protocol. 2. Îndată ce împrejurările şi relaţiile între părţile adverse o permit, Înaltele Părţi Contractante pe teritoriul cărora sunt situate mormintele şi, dacă este cazul, alte locuri în care se află rămăşiţele persoanelor decedate ca urmare a ostilităţilor, în timpul unei ocupaţii sau în caz de detenţie, trebuie să încheie acorduri în vederea: a) facilitării accesului la morminte al membrilor familiilor persoanelor decedate şi al reprezentanţilor serviciilor oficiale de înregistrare a mormintelor şi de a adopta dispoziţiile de ordin practic referitoare la acest acces; b) asigurării în permanenţă a protecţiei şi întreţinerii acestor morminte; c) facilitării reîntoarcerii în ţara de origine a rămăşiţelor persoanelor decedate şi a obiectelor lor personale, la cererea acestei ţări, sau la cererea familiei cu condiţia ca această ţară să nu se opună la aceasta. 3. În absenţa acordurilor prevăzute în paragraful 2 b) sau c) şi dacă ţara de origine a acestor persoane decedate nu este dispusă să asigure întreţinerea acestor morminte pe cheltuiala sa, înalta parte contractantă pe teritoriul căreia sunt situate aceste morminte poate să se ofere să faciliteze întoarcerea rămăşiţelor în ţara de origine. Dacă această ofertă nu a fost acceptată în termen de cinci ani după ce a fost făcută, înalta parte contractantă va putea, după ce a avizat ţara de origine, să aplice dispoziţiile prevăzute în legislaţia sa cu privire la cimitire şi morminte. 4. Înalta parte contractantă pe teritoriul căreia sunt situate mormintele vizate în prezentul articol este autorizată să exhumeze rămăşiţele doar: a) în condiţiile descrise în paragrafele 2 c) sau 3; sau b) atunci cînd exhumarea se impune pentru motive de interes public, inclusiv în cazurile de necesitate sanitară şi de anchetă, caz în care înalta parte contractantă trebuie, întotdeauna, să trateze rămăşiţele persoanelor decedate cu respect şi să informeze ţara de origine despre intenţia de a exhuma, dînd precizări asupra locului prevăzut pentru noua înhumare.
TITLUL III METODE ŞI MIJLOACE DE LUPTĂ, STATUTUL DE COMBATANT ŞI DE PRIZONIER DE RĂZBOI SECŢIUNEA I Metode şi mijloace de luptă Articolul 35 Reguli fundamentale 1. În orice conflict armat, dreptul Părţilor la conflict de a alege metodele şi mijloacele de luptă nu este nelimitat. 2. Este interzis să se utilizeze arme, proiectile şi materiale, ca şi metode de luptă de natură să provoace suferinţe inutile. 3. Este interzis să se utilizeze metode şi mijloace de luptă care sunt concepute pentru a cauza, sau de la care se poate aştepta că vor cauza pagube excesive de durată şi grave mediului natural. Articolul 36 Arme noi În cercetarea, punerea la punct, achiziţionarea sau adoptarea a unor noi mijloace sau a unor noi metode de luptă, o Îaltă Parte Contractantă are obligaţia de a determina ca nu cumva întrebuinţarea acestora să fie interzisă, în anumite împrejurări sau în toate împrejurările, de către prevederile prezentului Protocol sau de orice altă regulă de drept internaţional aplicabilă acestei Înalte Părţi Contractante. Articolul 37 Interzicerea perfidiei 1. Este interzisă omorîrea, rănirea sau capturarea unui adversar recurgînd la perfidie. Constituie perfidie actele care fac apel, cu intenţia de înşelare, la buna-credinţă a unui adversar pentru a-l face să creadă că are dreptul să primească sau obligaţia să acorde protecţia prevăzută în regulile dreptului internaţional aplicabil la conflictele armate. Actele următoare constituie exemple de perfidie: a) simularea intenţiei de a negocia sub acoperirea steagului de parlamentar sau simularea predării; b) simularea unei incapacităţi datorită rănilor sau bolii; c) simularea posedării statutului de civil sau de necombatant; d) simularea posedării unui statut protejat utilizînd semne, embleme sau uniforme ale Naţiunilor Unite, ale statelor neutre sau ale altor state care nu sunt Părţi la conflict. 2. Stratagemele de război nu sunt interzise. Constituie stratageme de război actele care au drept scop să inducă în eroare un adversar sau să-l facă să comită imprudenţe, dar care nu încalcă nici o regulă de drept internaţional aplicabil în conflictele armate şi care, nefăcînd apel la buna-credinţă a adversarului în ceea ce priveşte protecţia prevăzută de acest drept nu sunt perfide. Actele următoare sunt exemple de stratageme de război: folosirea camuflajelor, a momelilor, a operaţiunilor simulate şi a informaţiilor false. Articolul 38 Embleme recunoscute 1. Este interzis de a se utiliza fără a avea dreptul semnul distinctiv al Crucii Roşii, al Semilunii Roşii sau al Leului şi Soarelui Roşu sau alte embleme, semne sau semnale prevăzute de către Convenţii sau de prezentul protocol. Este, deopotrivă, interzis de a recurge la o folosire abuzivă, deliberată, într-un conflict armat, a altor embleme, semne sau semnale protectoare recunoscute pe plan internaţional, inclusiv steagul parlamentar şi emblema protectoare a bunurilor culturale. 2. Este interzis să se utilizeze emblema distinctivă a Naţiunilor Unite în afara cazurilor în care folosirea este autorizată de această organizaţie. Articolul 39 Semne de naţionalitate 1. Este interzis să se utilizeze, într-un conflict armat, drapele sau pavilioane, simboluri, insigne sau uniforme militare ale unor state neutre sau ale altor state care nu sunt Părţi la conflict. 2. Este interzis să se utilizeze drapele sau pavilioane, simboluri, insigne sau uniforme militare ale părţilor adverse pe timpul atacurilor sau pentru a disimula, favoriza, a proteja sau a împiedica operaţiunile militare. 3. Nici o dispoziţie a prezentului articol sau a art. 37 paragraful 1 d) nu afectează regulile existente, general recunoscute ale dreptului internaţional, aplicabile spionajului sau întrebuinţării pavilioanelor în purtarea conflictelor armate pe mare. Articolul 40 Cruţare Este interzis de a se ordona să nu existe supravieţuitori, de a ameninţa aceasta adversarul sau de a conduce ostilităţile în funcţie de această decizie. Articolul 41 Protecţia inamicului scos din luptă 1. Nici o persoană recunoscută sau trebuind să fie recunoscută, ţinînd cont împrejurări, ca fiind scoasă din luptă, nu trebuie să facă obiectul unui atac. 2. Este scoasă din luptă orice persoană: a) care a căzut în mîinile unei părţi adverse; b) care exprimă în mod clar intenţia sa de a se preda; c) care şi-a pierdut cunoştinţa sau este în alt fel în stare de incapacitate, ca urmare a rănilor sau a bolii şi, în consecinţă, incapabilă să se apere, cu condiţia ca, în toate cazurile, ea să se abţină de la orice act de ostilitate şi să nu încerce să evadeze. 3. Atunci cînd persoane care au dreptul la protecţie ca prizonieri de război se află sub puterea unei părţi adverse în condiţii neobişnuite de luptă, care împiedică să fie evacuate cum este prevăzut în titlul III, secţiunea I a celei de-a III-a Convenţii, ele trebuie să fie eliberate şi trebuie să fie luate toate precauţiile utile pentru a asigura securitatea lor. Articolul 42 Ocupanţii aeronavelor 1. Nici o persoană care sare cu paraşuta dintr-o aeronavă în pericol nu trebuie să facă obiectul unui atac în timpul coborîrii. 2. Atingînd solul unui teritoriu controlat de o parte adversă, persoana care a sărit cu paraşuta dintr-o aeronavă în pericol trebuie să aibă posibilitatea de a se preda înainte de a face obiectul unui atac, dacă nu este evident că ea se dedă unui act de ostilitate. 3. Trupele aeropurtate nu sunt protejate de prezentul articol. SECŢIUNEA II Statutul de combatant şi de prizonier de război Articolul 43 Forţele armate 1. Forţele armate ale unei părţi în conflict se compun din toate forţele, toate grupurile şi toate unităţile armate şi organizate care sunt puse sub comandă, care răspund de conduita subordonaţilor săi faţă de această parte, chiar dacă aceasta este reprezentată de un guvern sau o autoritate nerecunoscută de către partea adversă. Aceste forţe armate vor trebui să fie supuse unui regim de disciplină internă care să asigure, în special, respectarea regulilor de drept internaţional aplicabile la conflictele armate. 1. Membrii forţelor armate ale unei Părţi la conflict (alţii decît personalul sanitar şi religios prevăzut în art. 33 al celei de-a III-a Convenţii) sunt combatanţi, adică au dreptul de a participa direct la ostilităţi. 3. Partea la un conflict, care încorporează în forţele sale armate o organizaţie paramilitară sau un serviciu armat însărcinat cu menţinerea ordinii, trebuie să notifice aceasta celorlalte Părţi la conflict. Articolul 44 Combatanţii şi prizonierii de război 1. Orice combatant, în sensul articolului 3, care cade în mîinile părţii adverse, este prizonier de război. 2. Deşi toţi combatanţii sunt obligaţi să respecte regulile de drept internaţional aplicabil în conflictele armate, încălcările acestor reguli nu privează pe combatant de dreptul său de a fi considerat combatant, sau dacă se află în mîinile unei părţi adverse, de dreptul său de a fi considerat ca prizonier de război cu excepţia cazurilor prevăzute în paragrafele 3 şi 4. 3. Pentru ca protecţia populaţiei civile împotriva efectelor ostilităţilor să fie întărită combatanţii sunt obligaţi să se diferenţieze de populaţia civilă atunci cînd iau parte la un atac sau la o operaţiune militară pregătitoare a unui atac. Dat fiind totuşi că există situaţii în conflictele armate în care, ca urmare a naturii ostilităţilor, un combatant înarmat nu se poate diferenţia de populaţia civilă, el păstrează statutul de combatant, cu condiţia ca, în astfel de situaţii, să poarte armele sale la vedere: a) pe durata fiecărei acţiuni militare, şi b) în timpul în care este expus vederii de către adversar atunci cînd ia parte la o acţiune militară care precede lansarea unui atac la care trebuie să participe. Actele care corespund condiţiilor prevăzute de prezentul paragraf nu sunt considerate ca perfide în sensul art. 37 paragraful 1 alin. c). 4. Orice combatant care cade în mîinile unei părţi adverse, atunci cînd nu îndeplineşte condiţiile prevăzute în cea de-a doua frază din paragraful 3, pierde dreptul de a fi considerat ca prizonier de război dar, cu toate acestea, beneficiază de protecţii echivalente, în toate privinţele, cu acelea care sunt acordate prizonierilor de război de către cea de-a III-a Convenţie şi de către prezentul protocol. Această protecţie cuprinde protecţii echivalente celor care sunt acordate prizonierilor de război de cea de-a III-a Convenţie, în cazul în care o astfel de persoană este judecată şi condamnată pentru orice infracţiuni pe care le va fi comis. 5. Combatantul care cade în mîinile unei părţi adverse, atunci cînd nu participă la un atac sau la o altă acţiune militară pregătitoare a unui atac, nu pierde, ca urmare a activităţilor sale anterioare, dreptul de a fi considerat drept combatant şi prizonier de război. 6. Prezentul articol nu privează pe nimeni de dreptul de a fi considerat ca prizonier de război în sensul art. 4 al celei de-a III-a Convenţii. 7. Prezentul articol nu are drept obiect modificarea practicii statelor, general acceptată, referitoare la portul uniformei de către combatanţii afectaţi unităţilor armate regulate în uniforma unei Părţi la conflict. 8. În afara categoriilor de persoane prevăzute în art. 13 al primei şi al celei de-a II-a Convenţii, toţi membrii forţelor armate ale unei Părţi la conflict, aşa cum sunt definiţi în art. 43 al prezentului Protocol, au dreptul la protecţia acordată de către Convenţiile menţionate dacă sunt răniţi sau bolnavi, sau în cazul celei de-a II-a Convenţii, dacă au naufragiat pe mare sau în alte ape. Articolul 45 Protecţia persoanelor care au luat parte la ostilităţi 1. O persoană care ia parte la ostilităţi şi cade în mîinile părţii adverse este presupusă a fi prizonier de război şi, în consecinţă, este protejată de către cea de-a III-a Convenţie, atunci cînd ea revendică statutul de prizonier de război, sau rezultă că are dreptul la statutul de prizonier de război, sau atunci cînd partea de care ea depinde revendică pentru ea acest statut pe calea notificării adresate puterii care o deţine sau puterii protectoare. Dacă există vreo îndoială asupra dreptului său la statutul de prizonier de război, această persoană continuă să beneficieze de acest statut şi, prin urmare, de protecţia celei de-a III-a Convenţii şi a prezentului Protocol, aşteptînd ca statutul său să fie determinat de un tribunal competent. 2. Dacă o persoană căzută în mîinile unei părţi adverse nu este deţinută ca prizonier de război şi trebuie să fie judecată de această parte pentru o infracţiune în legătură cu ostilităţile, ea este îndreptăţită să-şi valorifice dreptul său la statutul de prizonier de război în faţa unui tribunal judiciar şi să obţină ca această problemă să fie rezolvată. De fiecare dată cînd procedura aplicabilă o permite, problema trebuie să fie soluţionată înainte de a se fi decis asupra infracţiunii. Reprezentanţii puterii protectoare au dreptul să asiste la dezbaterile în cursul cărora această problemă trebuie să fie rezolvată, în afara cazului excepţional în care aceste dezbateri se desfăşoară cu uşile închise în interesul securităţii de stat. În acest caz, puterea deţinătoare trebuie să informeze despre aceasta puterea protectoare. 3. Orice persoană care, luînd parte la ostilităţi, nu are dreptul la statutul de prizonier de război şi nu beneficiază de un tratament mai favorabil în conformitate cu cea de-a IV-a Convenţie, are dreptul, oricînd, la protecţia prevăzută în art. 75 al prezentului Protocol. În teritoriul ocupat, o astfel de persoană, exceptînd situaţia cînd este deţinută pentru spionaj, beneficiază, de asemenea, în pofida dispoziţiilor art. 5 al celei de-a IV-a Convenţii, de drepturile de comunicare prevăzute în amintita Convenţie. Articolul 46 Spionii 1. În pofida oricărei alte dispoziţii din Convenţii sau din prezentul protocol, un membru al forţelor armate ale unei Părţi la conflict care cade în mîinile unei părţi adverse atunci cînd se dedă la activităţi de spionaj, nu are dreptul la statutul de prizonier de război şi poate fi tratat ca spion. 2. Un membru al forţelor armate ale unei părţi în conflict care culege sau caută să culeagă, în folosul acestei părţi, informaţii într-un teritoriu controlat de către o parte adversă nu va fi considerat că se dedă unor activităţi de spionaj dacă, făcînd aceasta, este îmbrăcat în uniforma forţelor sale armate. 3. Un membru al forţelor armate ale unei Părţi la conflict, care este rezident al unui teritoriu ocupat de către o parte adversă şi care culege sau caută să culeagă, în folosul părţii de care depinde, informaţii de interes militar în acest teritoriu, nu va fi considerat ca dedîndu-se unor activităţi de spionaj, în cazul în care, făcînd aceasta, nu acţionează sub pretexte înşelătoare sau într-un mod deliberat clandestin. În plus, acest rezident nu pierde dreptul la statutul de prizonier de război şi nu poate fi tratat ca spion decît în cazul unic în care este capturat atunci cînd se dedă la activităţi de spionaj. 4. Un membru al forţelor armate ale unei Părţi la conflict, care nu este rezident al unui teritoriu ocupat de către o parte adversă şi care s-a dedat la activităţi de spionaj în acest teritoriu, nu-şi pierde dreptul la statutul de prizonier de război şi nu poate fi tratat ca spion decît în cazul unic în care este capturat înainte de a se fi reîntors la forţele armate de care aparţine. Articolul 47 Mercenarii 1. Un mercenar nu are dreptul la statutul de combatant sau de prizonier de război. 2. Prin termenul mercenar se înţelege orice persoană: a) care este special recrutată în ţară sau în străinătate pentru a lupta într-un conflict armat; b) care, în fapt, ia parte direct la ostilităţi; c) care ia parte la ostilităţi în special în vederea obţinerii unui avantaj personal şi căreia îi este efectiv promisă, de către o Parte la conflict sau în numele ei, o remuneraţie superioară aceleia promise sau plătite combatanţilor avînd un grad şi o funcţie analoage în forţele armate ale acestei părţi; d) care nu este nici resortisant al unei Părţi la conflict şi nici rezident al teritoriului controlat de o Parte la conflict; e) care nu este membru al forţelor armate ale unei Părţi la conflict şi f) care nu a fost trimisă de către un stat, altul decît o Parte la conflict, în misiune oficială ca membru al forţelor armate ale statului respectiv.
TITLUL IV POPULAŢIA CIVILĂ SECŢIUNEA I Protecţia generală împotriva efectelor ostilităţilor CAPITOLUL I Regula fundamentală şi domeniul de aplicare Articolul 48 Regulă fundamentală În vederea asigurării respectării şi protecţiei populaţiei civile şi a bunurilor cu caracter civil, Părţile la conflict trebuie întotdeauna să facă o diferenţiere între populaţia civilă şi combatanţi, ca şi între bunurile cu caracter civil şi obiectivele militare şi, în consecinţă, să dirijeze operaţiunile lor numai împotriva obiectivelor militar. Articolul 49 Definiţia atacurilor şi domeniul de aplicare 1. Prin expresia atacuri se înţeleg actele de violenţă împotriva adversarului, fie că aceste acte sunt ofensive sau defensive. 2. Dispoziţiile prezentului Protocol referitoare la atacuri se aplică tuturor atacurilor, oricare ar fi teritoriul în care au loc, inclusiv pe teritoriul naţional aparţinînd unei Părţi la conflict, dar care se află sub controlul unei părţi adverse. 3. Dispoziţiile prezentei secţiuni se aplică oricărei operaţiuni terestre, aeriene sau navale care poate să afecteze pe pămînt populaţia civilă, persoanele civile şi bunurile cu caracter civil. În plus, ele se aplică tuturor atacurilor navale sau aeriene îndreptate contra unor obiective pe pămînt, dacă nu afectează în alt fel regulile de drept internaţional aplicabile la conflictele armate pe mare sau în aer. 4. Dispoziţiile prezentei secţiuni completează regulile referitoare la protecţia umanitară enunţate în cea de-a IV-a Convenţie, îndeosebi în titlul II, şi în celelalte acorduri internaţionale care leagă Înaltele Părţi Contractante, ca şi celelalte reguli de drept internaţional referitoare la protecţia civililor şi a bunurilor cu caracter civil împotriva ostilităţilor pe pămînt, pe mare şi în aer. CAPITOLUL II Persoanele civile şi populaţia civilă Articolul 50 Definiţia persoanelor civile şi a populaţiei civile 1. Este considerată civilă orice persoană care nu aparţine uneia din categoriile prevăzute în art. 4 A 1), 2), 3) şi 6) al celei de-a III-a Convenţii şi în art. 43 al prezentului Protocol. În caz de îndoială, persoana respectivă va fi considerată civilă. 2. Populaţia civilă cuprinde toate persoanele civile. 3. Prezenţa în mijlocul populaţiei civile a persoanelor izolate care nu răspund definiţiei de persoană civilă nu privează această populaţie de calitatea sa. Articolul 51 Protecţia populaţiei civile 1. Populaţia civilă şi persoanele civile se bucură de o protecţie generală contra pericolelor rezultînd din operaţiile militare. În scopul de a face această protecţie efectivă, regulile următoare, care se adaugă celorlalte reguli de drept internaţional aplicabil, vor trebui să fie respectate în toate împrejurările. 2. Nici populaţia civilă ca atare, nici persoanele civile nu vor trebui să facă obiectul atacurilor. Sunt interzise actele sau ameninţările cu violenţa al căror scop principal este de a răspîndi teroarea în populaţia civilă. 3. Persoanele civile se bucură de protecţia acordată de către prezenta secţiune, în afară de cazul cînd participă direct la ostilităţi şi numai pe durata acestei participări. 4. Atacurile fără discriminare sunt interzise. Prin expresia atacuri fără discriminare se înţeleg: a) atacuri care nu sunt îndreptate împotriva unui obiectiv militar determinat; b) atacuri în care se folosesc metode şi mijloace de luptă care nu pot fi îndreptate împotriva unui obiectiv militar determinat, sau c) atacuri în care se folosesc metode sau mijloace de luptă ale căror efecte nu pot fi limitate după cum le prescrie prezentul protocol, şi care sunt în consecinţă, în fiecare din aceste cazuri, capabile să lovească, fără deosebire, obiective militare şi persoane civile sau bunuri cu caracter civil. 5. Vor fi, între altele, considerate ca efectuate fără discriminare următoarele tipuri de atacuri: a) atacurile prin bombardament, oricare ar fi metodele sau mijloacele utilizate, care tratează ca un obiectiv militar unic un anumit număr de obiective militare net distanţate şi distincte, situate într-un oraş, sat sau orice zonă conţinînd o concentraţie analoagă de persoane civile sau de bunuri cu caracter civil; b) atacurile de la care se poate aştepta să cauzeze incidental pierderi de vieţi omeneşti la populaţia civilă, rănirea de persoane civile, pagube bunurilor cu caracter civil sau o combinaţie a acestor pierderi şi pagube, care ar fi excesive în raport cu avantajul militar concret şi direct aşteptat. 6. Sunt interzise atacurile îndreptate cu titlu de represalii împotriva populaţiei civile sau persoanelor civile. 7. Prezenţa sau mişcările populaţiei civile sau ale unor persoane civile nu pot fi utilizate pentru a se pune anumite puncte sau anumite zone la adăpost de operaţiunile militare, mai ales pentru a încerca să se pună obiectivele militare la adăpost de atacuri sau să acopere, să favorizeze sau să afecteze operaţiunile militare. Părţile la conflict nu trebuie să dirijeze mişcările populaţiei civile sau ale persoanelor civile pentru a încerca să pună obiectivele militare la adăpost de atacuri sau să acopere operaţiunile militare. 8. Nici o violare a acestor interdicţii nu scuteşte Părţile la conflict de obligaţiile lor juridice faţă de populaţia civilă şi persoanele civile, inclusiv de obligaţia de a lua măsurile de precauţie prevăzute în art. 57. CAPITOLUL II Bunuri cu caracter civil Articolul 52 Protecţia generală a bunurilor cu caracter civil 1. Bunurile cu caracter civil nu vor face obiectul nici al atacurilor şi nici al represaliilor. Sunt bunuri cu caracter civil toate bunurile care nu sunt obiective militare în sensul paragrafului 2. 2. Atacurile vor fi strict limitate la obiectivele militare. În ceea ce priveşte bunurile, obiectivele militare sunt limitate la bunurile care, prin natura lor, prin amplasare, destinaţie sau utilizare, aduc o contribuţie efectivă la acţiunea militară şi a căror distrugere, totală sau parţială, capturare sau neutralizare, în împrejurările date, oferă un avantaj militar precis. 3. În caz de îndoială, un bun care este, normal, afectat unei utilizări civile, cum ar fi un lăcaş de cult, o casă, un alt tip de locuinţă sau o şcoală, este prezumat a nu fi utilizat în vederea aducerii unei contribuţii efective la acţiunea militară. Articolul 53 Protecţia bunurilor culturale şi a lăcaşurilor de cult Sub rezerva dispoziţiilor Convenţiei de la Haga, din 14 mai 1954, pentru protecţia bunurilor culturale în caz de conflict armat şi a altor instrumente internaţionale pertinente, este interzis: a) să se comită orice act de ostilitate îndreptat împotriva monumentelor istorice, operelor de artă sau lăcaşurilor de cult care constituie patrimoniul cultural sau spiritual al popoarelor; b) să se utilizeze aceste bunuri în sprijinul efortului militar; c) să se facă din aceste bunuri obiect de represalii. Articolul 54 Protecţia bunurilor indispensabile supravieţuirii populaţiei civile 1. Este interzisă înfometarea civililor ca metodă de război. 2. Este interzis de a se ataca, a se distruge, a lua sau a scoate din uz bunuri indispensabile supravieţuirii populaţiei civile, cum ar fi proviziile alimentare şi zonele agricole în care acestea se produc, recoltele, vitele, instalaţiile şi rezervele de apă potabilă şi lucrările de irigaţii, în scopul de a lipsi, ca urmare a valorii lor de subzistenţă, populaţia civilă sau partea adversă, oricare ar fi motivaţia de la care se porneşte, fie pentru a înfometa persoanele civile, a provoca deplasarea acestora, sau pentru oricare alt motiv. 3. Interdicţiile prevăzute în paragraful 2 nu se aplică dacă bunurile enumerate sunt utilizate de către o parte adversă: a) pentru subzistenţa numai a membrilor forţelor armate; b) în alte scopuri decît această aprovizionare, dar ca sprijin direct al unei acţiuni militare, cu condiţia ca totuşi să nu angajeze, în nici un caz, împotriva acestor bunuri, atacuri de la care s-ar putea aştepta să lase populaţiei civile atît de puţină hrană sau apă încît ea să fie supusă înfometării sau forţată să se deplaseze. 4. Aceste bunuri nu vor face obiectul represaliilor. 5. Ţinînd cont de necesităţile vitale ale oricărei Părţi la conflict pentru apărarea teritoriului său naţional împotriva invadării, derogările la interdicţiile prevăzute în paragraful 2 sunt permise unei Părţi la conflict pe un astfel de teritoriu care se află sub controlul său, dacă raţiuni militare imperioase le impun. Articolul 55 Protecţia mediului înconjurător natural 1. Războiul va fi purtat veghind la protejarea mediului înconjurător natural împotriva daunelor întinse, de durată şi grave. Această protecţie include interdicţia de a utiliza metode sau mijloace de luptă concepute pentru a cauza sau de la care se aşteaptă să cauzeze asemenea pagube mediului înconjurător natural şi să compromită, ca urmare, sănătatea sau supravieţuirea populaţiei. 2. Atacurile cu titlu de represalii îndreptate împotriva mediului înconjurător natural sunt interzise. Articolul 56 Protecţia lucrărilor şi a instalaţiilor conţinînd forţe periculoase 1. Lucrările de artă sau instalaţiile conţinînd forţe periculoase, şi anume barajele, digurile şi centralele nucleare de producere a energiei electrice, nu vor face obiectul atacurilor, chiar dacă ele constituie obiective militare, atunci cînd astfel de atacuri pot provoca eliberarea acestor forţe şi, în consecinţă, pot cauza pierderi importante populaţiei civile. Celelalte obiective militare situate pe aceste lucrări sau instalaţii sau în apropierea lor nu trebuie să facă obiectul atacurilor, atunci cînd astfel de atacuri pot provoca eliberarea de forţe periculoase şi, în consecinţă, pot cauza pierderi considerabile populaţiei civile. 2. Protecţia specială împotriva atacurilor prevăzute în paragraful 1 nu poate înceta: a) pentru baraje sau diguri, decît dacă sînt utilizate în alte scopuri decît funcţionarea normală şi pentru sprijinul regulat, important şi direct al operaţiunilor militare şi dacă aceste atacuri reprezintă singurul mijloc practic de a face să înceteze acest sprijin; b) pentru centrale nucleare de producere a energiei electrice, decît dacă ele furnizează curent electric pentru sprijinul regulat, important şi direct al operaţiunilor militare şi dacă astfel de atacuri reprezintă singurul mijloc practic de a face să înceteze acest sprijin; c) pentru celelalte obiective militare situate pe aceste lucrări sau instalaţii sau în apropierea lor, decît dacă acestea sunt utilizate pentru sprijinul regulat, important şi direct al operaţiunilor militare şi dacă astfel de atacuri reprezintă singurul mijloc practic de a face să înceteze acest sprijin. 3. În toate cazurile, populaţia civilă şi persoanele civile continuă să beneficieze de toate protecţiile care le sunt conferite de către dreptul internaţional, inclusiv de măsurile de protecţie prevăzute în art. 57. Dacă protecţia încetează şi dacă una din lucrări, una din instalaţii sau unul din obiectivele militare menţionate în paragraful 1 este atacat, trebuie luate toate măsurile de precauţie posibile pentru a evita ca forţele periculoase să fie eliberate. 4. Este interzis de a face obiect al represaliilor una din lucrări, instalaţii sau unul din obiectivele menţionate în paragraful 1. 5. Părţile la conflict se vor strădui să nu amplaseze obiective militare în apropierea lucrărilor sau instalaţiilor menţionate în paragraful 1. Cu toate acestea, instalaţiile construite cu singurul scop de a apăra lucrările sau instalaţiile protejate împotriva atacurilor sunt autorizate şi nu trebuie să constituie ele însele obiect al atacurilor cu condiţia să nu fie utilizate în ostilităţi, cu excepţia acţiunilor defensive necesare pentru a răspunde atacurilor împotriva lucrărilor sau instalaţiilor protejate, şi ca armamentul lor să fie limitat la armele care nu pot servi decît la respingerea unei acţiuni inamice împotriva lucrărilor sau instalaţiilor protejate. 6. Înaltele Părţi Contractante şi Părţile la conflict sunt invitate insistent să încheie între ele acorduri pentru a asigura o protecţie suplimentară a bunurilor conţinînd forţe periculoase. 7. Pentru a facilita identificarea bunurilor protejate de prezentul articol, Părţile la conflict vor putea să le marcheze cu un semn special constînd dintr-un grup de trei cercuri colorate portocaliu intens, dispuse pe aceeaşi axă, aşa cum este specificat în art. 15 al anexei nr. 1 la prezentul protocol. Absenţa unei astfel de semnalizări nu scuteşte Părţile la conflict de obligaţiile decurgînd din prezentul articol. CAPITOLUL IV Măsuri de precauţie Articolul 57 Precauţii în atac 1. Operaţiunile militare trebuie să fie conduse cu grijă permanentă de a proteja populaţia civilă, persoanele civile şi bunurile cu caracter civil. 2. În ceea ce priveşte atacurile, trebuie luate următoarele măsuri de protecţie: a) cei care decid sau pregătesc un atac trebuie: i) să facă tot ceea ce este practic posibil pentru a constata că obiectivele de atacat nu sunt nici persoane civile, nici bunuri cu caracter civil şi nu beneficiază de o protecţie specială, ci că acestea sunt obiective militare în sensul paragrafului 2 al art. 52, şi că dispoziţiile prezentului Protocol nu interzic atacarea acestora; ii) să ia toate măsurile de protecţie posibile, din punct de vedere practic, ceea ce priveşte alegerea mijloacelor şi metodelor de atac, în vederea evitării şi, în tot cazul, a reducerii la minimum a pierderilor de vieţi omeneşti în cadrul populaţiei civile, a rănirii persoanelor civile şi a producerii de pagube la bunurile cu caracter civil, care ar putea fi cauzate incidental; iii) să se abţină de la lansarea unui atac de la care se poate aştepta că va cauza incidental, pierderi în vieţi omeneşti în rîndurile populaţiei civile, rănirea persoanelor civile, pagube în bunuri cu caracter civil sau o combinaţie a acestor pierderi şi pagube care ar fi excesive în raport cu avantajul militar concret şi direct aşteptat; b) un atac trebuie să fie anulat sau întrerupt atunci cînd reiese că obiectivul său militar sau că acesta beneficiază de o protecţie specială sau cînd se poate aştepta ca atacul să cauzeze, incidental, pierderi de vieţi omeneşti în rîndurile populaţiei civile, rănirea persoanelor civile, pagube bunurilor cu caracter civil sau o combinaţie a acestor pierderi şi pagube care ar fi excesive în raport cu avantajul militar concret şi direct aşteptat; c) în cazul atacurilor care pot afecta populaţia civilă, trebuie lansat, în timp util şi prin mijloace eficace, un avertisment, afară de cazul cînd circumstanţele nu permit aceasta. 3. Atunci cînd este posibilă alegerea între mai multe obiective militare pentru a obţine un avantaj militar echivalent, trebuie să se aleagă obiectivul pentru care se poate aştepta ca atacul să prezinte pericolul cel mai mic pentru persoanele civile sau pentru bunurile cu caracter civil. 4. În conducerea operaţiunilor militare pe mare şi în aer, fiecare Parte la conflict trebuie să ia, în conformitate cu drepturile şi îndatoririle ce decurg pentru ea regulile de drept internaţional aplicabil la conflictele armate, toate măsurile de precauţie rezonabile pentru a evita pierderile de vieţi omeneşti în rîndurile populaţiei civile şi pagube bunurilor cu caracter civil. 5. Nici o dispoziţie a prezentului articol nu poate fi interpretată ca autorizată, atacurile împotriva populaţiei civile, persoanelor civile sau a bunurilor cu caracter civil. Articolul 58 Precauţii împotriva efectelor atacurilor În măsura în care aceasta este practic posibil, Părţile la conflict: a) se vor strădui, sub rezerva art. 49 al celei de-a IV-a Convenţii, să îndepărteze din vecinătatea obiectivelor militare, populaţia civilă, persoanele civile şi bunurile cu caracter civil supuse autorităţii lor; b) vor evita să amplaseze obiective militare în interiorul sau în apropierea zonei dens populate; c) vor lua celelalte măsuri de precauţie necesare pentru a proteja, împotriva pericolelor ce rezultă din operaţiile militare, populaţia civilă, persoanele civile şi bunurile cu caracter civil supuse autorităţii lor. CAPITOLUL V Localităţi şi zone sub protecţie specială Articolul 59 Localităţi neapărate 1. Este interzis Părţilor la conflict să atace prin orice mijloc localităţile neapărate. 2. Autorităţile competente ale unei Părţi la conflict vor putea să declare localitate neapărată orice loc populat care se află în apropierea sau în interiorul unei zone în care forţele armate sunt în contact şi care este deschis ocupaţiei de către o parte adversă. O astfel de localitate trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: a) toţi combatanţii precum şi armamentul şi materialele militare mobile vor trebui să fi fost evacuate; b) să nu se dea o întrebuinţare ostilă instalaţiilor sau obiectivelor militare fixe; d) autorităţile şi populaţia nu vor comite acte de ostilitate; e) să nu se întreprindă nici o activitate în sprijinul operaţiunilor militare. 3. Prezenţa, în această localitate, a persoanelor special protejate de către Convenţii şi prezentul protocol şi a forţelor de poliţie păstrate cu unicul scop al menţinerii ordinii publice nu este contrară condiţiilor din paragraful 2. 4. Declaraţia făcută în baza paragrafului 2 trebuie să fie adresată părţii adverse şi trebuie să determine şi să indice, în modul cel mai precis posibil, limitele localităţii neapărate. Partea la conflict care primeşte declaraţia trebuie să confirme primirea şi să trateze localitatea ca o localitate neapărată în afară de cazul cînd condiţiile stabilite în paragraful 2 nu sunt efectiv îndeplinite, caz în care ea trebuie să informeze neîntîrziat partea care a făcut această declaraţie. Chiar dacă condiţiile stabilite în paragraful 2 nu sunt îndeplinite, localitatea va continua să beneficieze de protecţia prevăzută de către celelalte dispoziţii ale prezentului Protocol şi de celelalte reguli ale dreptului internaţional aplicabil în conflictele armate. 5. Părţile la conflict vor putea să se pună de acord asupra creării de localităţi neapărate, chiar dacă aceste localităţi nu îndeplinesc condiţiile stabilite la paragraful 2. Acordul ar trebui să determine şi să indice, în modul cel mai precis posibil, limitele localităţii neapărate; în caz de necesitate, el poate fixa modalităţi de control. 6. Partea în mîinile căreia se află o localitate făcînd obiectul unui astfel de acord trebuie să o marcheze, în măsura posibilului, prin semne ce vor fi convenite cu cealaltă parte şi care trebuie să fie plasate în locuri foarte vizibile, în special în perimetrul şi la limitele localităţii şi pe drumurile principale. 7. O localitate pierde statutul său de localitate neapărată atunci cînd nu mai îndeplineşte condiţiile stabilite în paragraful 2 sau în acordul menţionat în paragraful 5. Într-o astfel de eventualitate, localitatea continuă să beneficieze de protecţia prevăzută de celelalte dispoziţii ale prezentului Protocol şi de celelalte reguli de drept internaţional aplicabile în conflictele armate. Articolul 60 Zone demilitarizate 1. Este interzis Părţilor la conflict să extindă operaţiunile lor militare în zonele cărora le vor fi conferit prin acord statutul de zonă demilitarizată, dacă această extindere este contrară dispoziţiilor unui astfel de acord. 2. Acest acord va fi expres; el va putea fi încheiat verbal sau în scris, direct sau prin intermediul unei puteri protectoare sau al unei organizaţii umanitare imparţiale şi va consta în declaraţii reciproce şi concordante. Acordul va putea fi încheiat atît în timp de pace, cît şi după începerea ostilităţilor, şi trebuie să indice şi să determine în modul cel mai precis cu putinţă limitele zonei demilitarizate; el va fixa, în caz de necesitate, modalităţile de control. 3. Obiectul unui astfel de acord va fi în mod normal o zonă îndeplinind următoarele condiţii: a) toţi combatanţii, precum şi armamentul şi materialele militare mobile vor trebui să fi fost evacuate; b) nu se va da o întrebuinţare ostilă instalaţiilor şi obiectivelor militare fixe; a) autorităţile şi populaţia nu vor comite acte de ostilitate; d) orice activitate legată de efortul militar va trebui să fi încetat. Părţile în conflict se vor înţelege în ceea ce priveşte interpretarea ce trebuie dată condiţiilor stabilite în alin. d) şi în privinţa persoanelor, altele decît cele menţionate în paragraful 4, ce urmează a fi admise în zona demilitarizată. 4. Prezenţa în această zonă a persoanelor special protejate de către Convenţii şi de către prezentul protocol şi a forţelor de poliţie păstrate cu unicul scop de a menţine ordinea publică nu este contrară condiţiilor stabilite în paragraful 3. 5. Partea în mîinile căreia se află o astfel de zonă trebuie să o marcheze, în măsura posibilului, prin semne convenite cu cealaltă parte, care trebuie plasate în locuri foarte vizibile, în special în perimetrul şi în limitele zonei şi pe drumurile principale. 6. Dacă luptele se apropie de o zonă demilitarizată, iar părţile în conflict au încheiat un acord în acest scop, nici una dintre ele nu va putea utiliza această zonă în scopuri legate de conducerea operaţiunilor militare, şi nici să aprobe unilateral statutul acesteia. 7. În caz de violare evidentă de către una dintre Părţile la conflict a dispoziţiilor paragrafelor 3 sau 6, cealaltă parte va fi eliberată de obligaţiile ce decurg din acordul prin care s-a conferit zonei statutul de zonă demilitarizată. Într-o astfel de eventualitate, zona îşi va pierde statutul, dar va continua să beneficieze de protecţia prevăzută de celelalte dispoziţii ale prezentului Protocol şi de celelalte reguli de drept internaţional aplicabile la conflictele armate. CAPITOLUL VI Protecţia civilă Articolul 61 Definiţie şi domeniu de aplicare În sensul prezentului Protocol: 1) prin expresia protecţie civilă se înţelege îndeplinirea tuturor sarcinilor umanitare, sau a mai multora dintre ele, menţionate mai jos, destinate să protejeze populaţia civilă împotriva pericolelor ostilităţilor sau ale catastrofelor şi s-o ajute să depăşească efectele lor imediate, asigurînd condiţiile necesare supravieţuirii acesteia. Aceste sarcini sunt următoarele: a) serviciul de alertă; b) evacuarea; c) punerea la dispoziţie şi organizarea de adăposturi; d) aplicarea măsurilor de camuflaj; e) salvare; f) servicii sanitare, inclusiv prim ajutor şi asistenţă religioasă; g) lupta contra focului; h) reperarea şi semnalizarea zonelor periculoase; i) decontaminarea şi alte măsuri de protecţie analoage; j) adăpostirea şi aprovizionarea de urgenţă; k) ajutor în caz de urgenţă pentru restabilirea şi menţinerea ordinii în zonele sinistrate; l) restabilirea de urgenţă a serviciilor indispensabile de utilitate publică; m) servicii funerare de urgenţă; n) ajutor în ocrotirea bunurilor esenţiale pentru supravieţuire; o) activităţi complementare necesare îndeplinirii oricăreia din sarcinile menţionate mai sus cuprinzînd planificarea şi organizarea, dar care nu se limitează la acestea; 2) prin expresia organisme de protecţie civilă se înţeleg aşezăminte şi alte unităţi înfiinţate sau autorizate de către autorităţile competente ale părţii în conflict pentru a îndeplini oricare din sarcinile menţionate în alin. a) şi care sunt în exclusivitate afectate şi utilizate pentru aceste sarcini; 3) prin termenul personal al organismelor de protecţie civilă se înţeleg persoanele pe care o Parte la conflict le afectează în exclusivitate pentru îndeplinirea sarcinilor enumerate în alin. a), inclusiv personalul afectat în exclusivitate administraţiei acestor organisme de către autoritatea competentă a acestei părţi; 4) prin termenul material al organismelor de protecţie se înţelege echipamentul, aprovizionarea şi mijloacele de transport pe care aceste organisme le utilizează pentru a îndeplini sarcinile enumerate la alin. a). Articolul 62 Protecţia generală 1. Organismele civile de protecţie civilă şi personalul lor trebuie să fie respectate şi protejate în conformitate cu dispoziţiile prezentului Protocol şi, mai ales, cu dispoziţiile prezentei secţiuni. Ele au dreptul să se achite de sarcinile lor de protecţie civilă, în afară de cazurile de necesitate militară imperioasă. 2. Dispoziţiile paragrafului 1 se aplică deopotrivă civililor care, deşi nu aparţin unor organisme civile de protecţie civilă, răspund unui apel al autorităţilor competente şi îndeplinesc, sub controlul lor, sarcini de protecţie civilă. 3. Clădirile şi materialul utilizate în scopuri de protecţie civilă, ca şi adăposturile destinate populaţiei civile, sunt reglementate de art. 52. Bunurile utilizate în scopurile protecţiei civile nu pot fi distruse şi nici deturnate de la destinaţia lor, decît de către partea cărora acestea aparţin. Articolul 63 Protecţia civilă în teritoriile ocupate 1. În teritoriile ocupate, organismele civile de protecţie civilă vor primi de la autorităţi facilităţile necesare pentru îndeplinirea sarcinilor lor. În nici o împrejurare, personalul lor nu trebuie constrîns să îndeplinească activităţi care ar împiedica executarea convenabilă a acestor sarcini. Puterea ocupantă nu va putea aduce nici o schimbare structurii sau personalului acestor organisme care ar putea prejudicia îndeplinirea eficace a misiunilor lor. Aceste organisme civile de protecţie civilă nu vor fi obligate să acorde prioritate resortisanţilor sau intereselor acestei propuneri. 2. Puterea ocupantă nu trebuie să oblige, să constrîngă sau să incite organismele civile de protecţie civilă să îndeplinească sarcinile lor într-un mod care ar prejudicia în orice fel interesele populaţiei civile. 3. Puterea ocupantă poate, pentru raţiuni de securitate, să dezarmeze personalul de protecţie civilă. 4. Puterea ocupantă nu trebuie nici să deturneze de la utilizarea lor specifică şi nici să rechiziţioneze clădirile sau materialul aparţinînd organismelor de protecţie civilă sau utilizate de către acestea, atunci cînd această deturnare sau această rechiziţie aduc prejudicii populaţiei civile. 5. Puterea ocupantă poate să rechiziţioneze sau să deturneze aceste mijloace, cu condiţia continuării respectării regulii generale stabilite în paragraful 4 şi sub rezerva următoarelor condiţii speciale: a) clădirile şi materialul să fie pentru alte necesităţi ale populaţiei civile; b) rechiziţia sau deturnarea să dureze numai cît necesitatea există. 6. Puterea ocupantă nu trebuie nici să deturneze şi nici să rechiziţioneze adăposturile puse la dispoziţia populaţiei civile sau necesare pentru nevoile acestei populaţii. Articolul 64 Organisme civile de protecţie civilă ale unor state neutre sau ale altor state care nu sunt Părţi la conflict şi organisme internaţionale de coordonare 1. Art. 62, 63, 65 şi 66 se aplică deopotrivă personalului şi materialelor organismelor civile, de protecţie civilă ale unor alte state neutre sau care nu sunt Părţi la conflict, care îndeplinesc sarcini de protecţie civilă enumerate în art. 61, pe teritoriul unei Părţi la conflict, cu consimţămîntul şi sub controlul acestei părţi. Notificarea acestei asistenţe va fi adresată de îndată ce va fi posibil oricăreia din părţile adverse interesate. În nici o împrejurare, această activitate nu va fi considerată ca un amestec în conflict. Cu toate acestea, această activitate ar trebui să fie exercitată ţinînd seama, în mod curent, de interesele de securitate ale părţilor în conflict interesate. 2. Părţile la conflict care primesc asistenţa menţionată în paragraful 1 şi Înaltele Părţi Contractante care o acordă trebuie să faciliteze, cînd este cazul, coordonarea internaţională a acestor acţiuni de protecţie civilă. În acest caz, dispoziţiile prezentului capitol se aplică organismelor internaţionale competente. 3. În teritoriile ocupate, Puterea ocupantă nu poate să excludă sau să restrîngă activităţile organismelor civile de protecţie civilă ale unor state neutre sau ale altor state care nu sunt Părţi la conflict şi ale unor organisme internaţionale de coordonare decît dacă ea poate să asigure îndeplinirea adecvată a sarcinilor de protecţie civilă prin propriile sale mijloace sau prin acelea ale teritoriului ocupat. Articolul 65 Încetarea protecţiei 1. Protecţia la care au dreptul organismele civile de protecţie civilă, personalul lor, clădirile, adăposturile şi materialele lor nu va putea să înceteze decît dacă comit sau sunt întrebuinţate pentru a comite, în afara sarcinilor proprii, acte dăunătoare inamicului. Cu toate acestea, protecţia va înceta numai după ce o somaţie va fixa, de cîte ori este cazul, un termen rezonabil, care va rămîne fără efect. 2. Nu vor fi considerate acte dăunătoare inamicului: a) faptul de a executa sarcini de protecţie civilă sub conducerea sau supravegherea autorităţilor militare; b) faptul că personalul civil de protecţie civilă cooperează cu personalul militar în îndeplinirea sarcinilor de protecţie civilă sau că militarii sunt ataşaţi organismelor civile de protecţie civilă; c) faptul că de îndeplinirea sarcinilor de protecţie civilă ar putea, incidental, să beneficieze şi victime militare, în special acelea care sunt scoase din luptă. 3. Nu va fi considerat ca act dăunător inamicului nici portul de arme uşoare individuale de către personalul civil de protecţie civilă, în vederea menţinerii ordinii sau pentru propria sa protecţie. Cu toate acestea, în zonele în care se desfăşoară sau se pare că vor trebui să se desfăşoare lupte terestre, Părţile la conflict vor da dispoziţiile potrivite pentru a limita aceste arme la armele de mînă, cum ar fi pistoalele sau revolverele, cu scopul de a facilita diferenţierea între personalul de protecţie civilă şi combatanţi. Chiar dacă personalul de protecţie civilă poartă alte arme individuale uşoare în aceste zone, acesta trebuie să fie respectat şi protejat îndată ce va fi recunoscut ca atare. 4. Faptul că organismele civile de protecţie civilă sunt organizate după model militar, ca şi caracterul obligatoriu al serviciului cerut personalului lor, nu le va priva, de asemenea, de protecţia conferită de prezentul Protocol. Articolul 66 Identificare 1. Fiecare Parte la conflict trebuie să se străduiască să procedeze în aşa fel încît organismele de protecţie civilă, personalul lor, clădirile şi materialele lor să fie identificate atunci cînd sunt consacrate în exclusivitate îndeplinirii sarcinilor de protecţie civilă. Adăposturile puse la dispoziţia populaţiei civile trebuie să fie identificabile într-un mod analog. 2. Fiecare Parte la conflict trebuie să se străduiască de asemenea, să adopte şi să pună în aplicare metode şi proceduri care să permită identificarea adăposturile civile, precum şi personalul, clădirile şi materialele de protecţie civilă care poartă sau arborează semnul distinctiv internaţional al protecţiei civile. 3. În teritoriile ocupate şi în zonele în care se desfăşoară sau se pare că se vor desfăşura lupte, personalul civil de protecţie civilă se va face recunoscut, ca regulă generală, prin semnul distinctiv internaţional al protecţiei civile şi al unei cărţi de identitate atestînd statutul său. 4. Semnul distinctiv internaţional al protecţiei civile constă dintr-un triunghi echilateral albastru pe fond portocaliu, cînd este utilizat pentru protecţia organismelor de protecţie civilă, a clădirilor lor, a personalului şi materialelor lor sau pentru protecţia adăposturilor civile. 5. În afara semnului distinctiv, Părţile la conflict vor putea să se pună de acord asupra utilizării semnelor distinctive în scopul identificării serviciilor de protecţie civilă. 6. Aplicarea dispoziţiilor paragrafelor 1 - 4 este reglementată de cap. V din anexa nr. I a prezentului Protocol. 7. În timp de pace, seanul descris în paragraful 4 poate fi utilizat cu consimţămîntul autorităţilor naţionale competente, în scopul identificării serviciilor de protecţie civilă. 8. Înaltele Părţi Contractante şi Părţile la conflict vor lua măsuri necesare pentru a controla utilizarea semnului distinctiv internaţional de protecţie civilă şi pentru a preveni şi reprima folosirea abuzivă a acestuia. 9. Identificarea personalului sanitar şi religios, a unităţilor sanitare şi a mijloacelor de transport sanitare ale protecţiei civile este reglementată deopotrivă de către art. 18. Articolul 67 Membrii forţelor armate şi unităţile militare afectate organismelor de protecţie civilă 1. Membrii forţelor armate şi unităţile militare afectate organismelor de protecţie civilă vor fi respectaţi şi protejaţi, cu condiţia ca: a) acest personal şi aceste unităţi să fie afectate în permanenţă îndeplinirii oricărei sarcini prevăzute în art. 61 şi să li se consacre în exclusivitate; b) dacă a primit această însărcinare, acest personal să nu îndeplinească alte sarcini militare în timpul conflictului; c) acest personaj să se distingă net de ceilalţi membri ai forţelor armate, purtînd foarte vizibil semnul distinctiv internaţional al protecţiei civile, care trebuie să fie suficient de mare, şi avînd în posesie cartea de identitate prevăzută în cap. V al anexei nr. I a prezentului Protocol, atestînd statului său; d) acest personal şi aceste unităţi să fie dotate numai cu arme individuale uşoare în vederea menţinerii ordinii sau pentru propria lor apărare. Dispoziţiile art. 65 paragraful 3 se vor aplica şi în acest caz; e) acest personal să nu participe direct la ostilităţi şi să nu comită sau să nu fie întrebuinţat pentru a comite, în afara sarcinilor de protecţie civilă, acte dăunătoare părţii adverse; f) acest personal şi aceste unităţi să-şi îndeplinească sarcinile lor de protecţie civilă numai pe teritoriul naţional al părţii lor. Nerespectarea condiţiilor enunţate în alin. e) de către oricare membru al forţelor armate care este obligat prin condiţiile prevăzute în alin. a) şi b) este interzisă. 2. Membrii personalului militar care servesc în organismele de protecţie civilă vor fi, dacă cad în mîinile unei părţi adverse, prizonieri de război. În teritoriul ocupat ei pot să fie folosiţi, dar numai în interesul populaţiei civile din acest teritoriu, pentru sarcini de protecţie civilă, în măsura în care este nevoie de aceasta, cu condiţia, totuşi, ca ei să fie voluntari, dacă această muncă este periculoasă. 3. Clădirile şi elementele importante ale materialelor şi ale mijloacelor de transport ale unităţilor militare afectate organismelor de protecţie civilă trebuie să fie marcate vizibil cu semnul distinctiv internaţional al protecţiei civile. Acest semn trebuie să fie suficient de mare. 4. Clădirile şi materialele instanţelor militare afectate în permanenţă organismelor de protecţie civilă şi afectate în exclusivitate îndeplinirii sarcinilor de protecţie civilă dacă vor cădea în mîinile unei părţi adverse, vor beneficia de dreptul războiului. Cu toate acestea, nu se va putea schimba destinaţia lor atîta vreme cît ele sunt necesare îndeplinirii sarcinilor de protecţie civilă, în afara cazului unei necesităţi militare imperioase, cu condiţia că, în prealabil, să fi fost luate măsuri pentru a se face faţă într-un mod corespunzător, necesităţilor populaţiei civile.
SECŢIUNEA II
Ajutoare în favoarea populaţiei civile
Articolul 68
Domeniu de aplicare
Dispoziţiile prezentei secţiuni se aplică populaţiei civile în
sensul prezentului Protocol şi completează art. 23, 55, 59, 60, 61, 62
şi celelalte dispoziţii pertinente ale celei de-a IV-a Convenţii.
Articolul 69
Necesităţi esenţiale în teritoriile ocupate
1. În afara obligaţiilor enumerate în art. 55 al celei de-a IV-a
Convenţii, referitoare la aprovizionarea cu provizii şi medicamente,
Puterea ocupantă va asigura de asemenea, în întreaga măsură a
mijloacelor sale şi fără nici o diferenţiere cu caracter defavorabil,
furnizarea de îmbrăcăminte, aşternuturi, mijloace de adăpostire şi alte
furnituri esenţiale supravieţuirii populaţiei civile din teritoriul
ocupat, precum şi obiectele de cult necesare.
2. Acţiunile de ajutor în favoarea populaţiei civile din teritoriul
ocupat sunt reglementate de art. 59, 60, 61, 62, 108, 109, 110 şi 111
ale celei de-a IV-a Convenţii ca şi de art. 71 al prezentului Protocol,
şi vor fi înfăptuite fără întîrziere.
Articolul 70
Acţiuni de ajutor
1. Atunci cînd populaţia civilă dintr-un teritoriu sub controlul
unei Părţi în conflict cu altul decît un teritoriu ocupat, este
insuficient aprovizionată cu materie şi alimentele menţionate în art.
69, vor fi întreprinse acţiuni de asistenţă cu caracter umanitar şi
imparţial şi fără nici o diferenţiere cu caracter defavorabil, sub
rezerva consimţămîntului Părţilor vizate de către aceste acţiuni de
asistenţă. Ofertele de asistenţă îndeplinind condiţiile de mai sus nu
vor fi considerate nici ca un amestec în conflictul armat şi nici ca
acte ostile. Cu ocazia distribuirii de colete cu ajutoare va fi acordată
prioritate persoanelor care, aşa cum sunt copiii, femeile însărcinate
sau lehuze şi mamele care alăptează, trebuie, conform Convenţiei a IV-a
sau prezentului Protocol, să facă obiectul unui tratament privilegiat
sau al unei protecţii deosebite.
2. Părţile la conflict şi fiecare Înaltă Parte Contractantă vor
autoriza şi vor facilita trecerea rapidă şi fără piedici a tuturor
trimiterilor, a echipamentelor şi a personalului de ajutor oferite în
conformitate cu prevederile acestei secţiuni, chiar dacă acest ajutor
este destinat populaţiei civile a părţii adverse.
3. Părţile la conflict şi fiecare Înaltă Parte Contractantă,
autorizînd trecerea de ajutoare, echipamente şi personal în conformitate
cu paragraful 2:
a) vor dispune de dreptul de a stabili reglementările tehnice,
inclusiv verificările, la care este supusă o asemenea trecere;
b) vor putea să condiţioneze autorizaţia de trecere de obligaţia ca
distribuirea asistenţei să fie efectuată la faţa locului, sub controlul
unei părţi protectoare;
c) nu vor deturna în nici un fel trimiterile de ajutoare de la
destinaţia lor şi nici nu vor întîrzia trimiterea, cu excepţia cazurilor
de necesitate urgentă, în interesul populaţiei civile vizate;
4. Părţile la conflict vor asigura protecţia trimiterilor de
ajutoare şi vor facilita distribuirea rapidă a acestora.
5. Părţile la conflict şi fiecare Îaltă Parte Contractantă
interesată, vor încuraja şi vor facilita o coordonare internaţională
eficientă a acţiunilor de asistenţă menţionate în paragraful 1.
Articolul 71
Personalul care participă la acţiunile de asistenţă
1. În caz de necesitate, ajutorul furnizat într-o acţiune de
asistenţă va putea cuprinde personal de asistenţă, mai ales pentru
transportul şi distribuirea trimiterilor de ajutoare; participarea
acestui personal va fi supusă consimţămîntului părţii pe teritoriul
căreia îşi va exercita activitatea.
2. Acest personal va fi respectat şi protejat.
3. Fiecare Parte care primeşte colete cu ajutoare va asista, în
toată măsura posibilului, personalului menţionat în paragraful 1, în
îndeplinirea misiunii sale de asistenţă. Activităţile acestui personal
de asistenţă nu pot fi limitate, iar deplasările sale nu vor fi
restrînse temporar, decît în caz de necesitate militară imperioasă.
4. În nici o împrejurare, personalul de ajutorare nu va trebui să-şi
depăşească limitele misiunii, potrivit prevederilor prezentului
Protocol. Trebuie să se ţină seama îndeosebi de exigenţele de securitate
ale Părţii pe teritoriul căreia acesta îşi exercită atribuţiile. Se
poate pune capăt misiunii oricărui membru al personalului de ajutorare
care nu respectă aceste condiţii.
SECŢIUNEA III
Tratamentul persoanelor sub puterea unei părţi în conflict
CAPITOLUL I
Domeniul de aplicare
şi protecţia persoanelor şi a bunurilor
Articolul 72
Domeniul de aplicare
Dispoziţiile prezentei secţiuni completează normele referitoare la
protecţia umanitară a persoanelor civile şi a bunurilor cu caracter
civil căzute în mîna unei părţi în conflict, enunţate în Convenţia a
IV-a, îndeosebi în Titlurile I şi III, ca şi celelalte norme aplicabile
de drept internaţional care reglementează protecţia drepturilor
fundamentale ale omului pe timpul unui conflict armat cu caracter
internaţional.
Articolul 73
Refugiaţi şi apatrizi
Persoanele care, înaintea începerii ostilităţilor, sunt considerate
ca apatrizi sau refugiaţi, în sensul instrumentelor internaţionale
pertinente, acceptate de către Părţile interesate sau de legislaţia
naţională a statului de refugiu sau de reşedinţă, vor fi, în toate
împrejurările şi fără nici o diferenţiere cu caracter defavorabil,
persoane protejate în sensul Titlurilor I şi III ale celei de-a IV-a
Convenţii.
Articolul 74
Regruparea familiilor dispersate
Înaltele Părţi Contractante şi părţile aflate în conflict vor
facilita, în toată măsura posibilului, regruparea familiilor dispersate
ca urmare a conflictelor armate şi vor încuraja, în special, acţiunea
organizaţiilor umanitare care se consacră acestei sarcini, în
conformitate cu dispoziţiile Convenţiilor şi ale prezentului Protocol şi
în conformitate cu regulile lor de securitate.
Articolul 75
Garanţii fundamentale
1. În măsura în care ele sunt afectate de o situaţie prevăzută în
art. 1 al prezentului Protocol, persoanele care sunt în mîinile unei
părţi în conflict şi care nu beneficiază de un tratament mai favorabil,
în virtutea Convenţiilor şi a prezentului Protocol, vor fi tratate cu
umanitate, în toate împrejurările, şi vor beneficia cel puţin de
protecţia prevăzută în prezentul articol, fără nici o diferenţiere cu
caracter defavorabil fondată pe rasă, culoare, sex, limbă, religie sau
credinţă, opinii politice sau altele, origine naţională sau socială,
avere, naştere sau o altă situaţie, sau orice alte criterii analoage.
Fiecare dintre părţi va respecta integritatea corporală, onoarea,
convingerile şi practicile religioase ale tuturor acestor persoane.
2. Sunt şi vor rămîne interzise întotdeauna şi în orice loc,
următoarele acte, fie că sunt comise de persoane civile sau militari:
a) atingerile aduse vieţii, sănătăţii şi integrităţii fizice sau
mentale a persoanelor, în special:
i) omorul;
ii) tortura sub toate formele sale, fie fizică, fie mentală;
iii) pedepsele corporale;
iv) mutilările.
b) atingerile îndreptate împotriva demnităţii persoanei, mai ales
tratamentele umilitoare şi degradante, prostituţia forţată şi orice
formă de atentat la pudoare;
c) luarea de ostateci;
d) pedepsele colective;
e) ameninţarea de a comite oricare dintre aceste acte citate.
3. Orice persoană arestată, deţinută sau internată pentru acte în
legătură cu conflictul armat, va fi informată fără întîrziere, într-o
limbă pe care o înţelege, despre motivele pentru care aceste măsuri au
fost luate. Cu excepţia cazului de arestare sau de detenţie pentru o
infracţiune penală, această persoană va fi eliberată în cel mai scurt
timp posibil şi, în orice caz, îndată ce împrejurările care justifică
arestarea, detenţia sau internarea vor fi încetat să existe.
4. Nici o condamnare nu va fi pronunţată şi nici o pedeapsă nu va fi
executată împotriva unei persoane recunoscută vinovată de o infracţiune
penală comisă în legătură cu conflictul armat, dacă aceasta nu are loc
în baza unei sentinţe prealabile dată de un tribunal imparţial şi
constituit legal, care să se conformeze principiilor general recunoscute
ale unei proceduri juridice normale cuprinzînd următoarele garanţii:
a) procedura va dispune ca orice acuzat să fie informat fără
întîrziere de detaliile infracţiunii care îi este imputată şi se va
asigura acuzatului, înaintea şi în timpul procesului, toate drepturile
şi mijloacele necesare apărării sale;
b) nimeni nu poate fi pedepsit pentru o infracţiune decît pe baza
unei responsabilităţi penale individuale;
c) nimeni nu va fi acuzat sau condamnat pentru acţiuni sau emisiuni
care nu constituie un act de delict potrivit dreptului naţional sau
internaţional care era aplicabil în momentul în care au fost comise. De
asemenea, nu va fi aplicată nici o pedeapsă mai gravă decît aceea care
era aplicabilă în momentul în care infracţiunea a fost comisă.
Dacă, ulterior acestei infracţiuni legea prevede aplicarea unei
pedepse mai uşoare delincventul va trebui să beneficieze de această
situaţie;
d) orice persoană acuzată de o infracţiune este prezumată nevinovată
pînă cînd culpabilitatea sa nu a fost legal stabilită.
e) orice persoană acuzată de o infracţiune are dreptul de a fi
judecată în prezenţa sa;
f) nimeni nu poate fi forţat să depună mărturie împotriva sa sau să
se recunoască vinovat;
g) orice persoană acuzată de o infracţiune are dreptul să intenteze
sau să ceară să fie interogaţi martorii acuzării şi să obţină
înfăţişarea la interogatoriul martorilor apărării, în aceleaşi condiţii
ca şi martorii acuzării;
h) nici o persoană nu poate fi urmărită sau pedepsită de către
aceeaşi parte pentru o infracţiune care a făcut deja obiectul unei
sentinţe definitive de achitare sau condamnare dată în conformitate cu
acelaşi drept şi cu aceeaşi procedură judiciară;
i) orice persoană acuzată de o infracţiune are dreptul ca sentinţa
să fie pronunţată în şedinţă publică;
j) orice persoană condamnată va fi informată în momentul condamnării
de drepturile sale judiciare de recurs şi de alte drepturi, ca şi de
termenele în care trebuie exercitate.
5. Femeile private de libertate pentru motive în legătură cu
conflictul armat, vor fi deţinute în localuri separate de cele ale
bărbaţilor. Ele vor fi plasate sub supravegherea exercitată de către
femei. Cu toate acestea, dacă sunt arestate, deţinute sau internate
familii, unitatea acestor familii va fi păstrată, pe cît posibil, în
ceea ce priveşte cazarea lor.
6. Persoanele arestate, deţinute sau internate pentru motive în
legătură cu conflictul armat, vor beneficia de protecţia acordată prin
prezentul articol pînă la eliberarea lor definitivă, repatrierea sau
reaşezarea lor, chiar şi după terminarea conflictului armat.
7. Pentru ca să nu existe nici o îndoială în ceea ce priveşte
urmărirea şi judecarea persoanelor acuzate de crime de război sau de
crime împotriva umanităţii, vor fi aplicate următoarele principii:
a) persoanele care sunt acuzate de astfel de crime vor fi deferite
urmăririi şi judecării, în conformitate cu normele de drept
internaţional aplicabil;
b) oricărei persoane care nu beneficiază de un tratament mai
favorabil în baza Convenţiilor sau a prezentului Protocol i se va acorda
tratamentul prevăzut de către prezentul articol, indiferent că crimele
de care este acuzată constituie sau nu infracţiuni grave la Convenţii
sau la prezentul protocol.
8. Nici o dispoziţie a prezentului articol nu poate fi interpretată
ca limitînd sau aducînd o atingere oricărei alte dispoziţii mai
favorabile, care acordă, în baza regulilor de drept internaţional
aplicabil, o mai mare protecţie persoanelor ocrotite de paragraful 1.
CAPITOLUL II
Măsuri în favoarea femeilor şi a copiilor
Articolul 76
Protecţia femeilor
1. Femeile vor face obiectul unui respect deosebit şi va fi
protejate, în special împotriva violului, constrîngerii la prostituţie
şi oricărei forme de atentat la pudoare.
2. Cazurile de femei însărcinate şi de mame cu copii mici care
depind de acestea, ce sunt arestate, deţinute sau internate pentru
motive în legătură cu conflictul armat, vor fi examinate cu prioritate
absolută.
3. În toată măsura posibilului, Părţile la conflict se vor strădui
să evite ca pedeapsa cu moartea să fie pronunţată împotriva femeilor
însărcinate sau a mamelor cu copii mici care depind de ele, pentru o
infracţiune comisă în legătură cu conflictul armat. O condamnare la
moarte pentru o astfel de infracţiune, împotriva acestor femei, nu va fi
executată.
Articolul 77
Protecţia copiilor
1. Copii vor trebui să facă obiectul unui respect special şi vor
trebui să fie protejaţi împotriva oricărei forme de atentat la pudoare.
Părţile la conflict le vor acorda îngrijiri şi ajutorul de care au
nevoie, ţinînd seama de vîrsta lor sau de orice alt motiv.
2. Părţile la conflict vor lua toate măsurile posibile în practică
pentru ca copiii sub 15 ani să nu participe direct la ostilităţi,
îndeosebi abţinîndu-se de la a-i recruta în forţele lor armate. Atunci
cînd ele încorporează persoane de peste 15 ani, dar sub 18 ani, Părţile
la conflict se vor strădui să acorde prioritate celor mai în vîrstă.
3. Dacă, în cazuri excepţionale şi în pofida dispoziţiilor
paragrafului 2, copii care nu au 15 ani împliniţi participă direct la
ostilităţi şi cad în mîinile unei părţi adverse, vor continua să
beneficieze de protecţia specială acordată de prezentul articol, fie că
sunt sau nu prizonieri de război.
4. Dacă sunt arestaţi, deţinuţi sau internaţi pentru motive în
legătură cu conflictul armat, copiii vor fi puşi sub pază în localuri
separate de cele ale adulţilor, cu excepţia cazului familiilor cazate ca
unităţi familiale, aşa cum prevede paragraful 5 al art. 75.
5. O condamnare la moarte pentru o infracţiune în legătură cu
conflictul armat nu va fi executată împotriva persoanelor care nu aveau
18 ani în momentul infracţiunii.
Articolul 78
Evacuarea copiilor
1. Nici o Parte la conflict nu trebuie să efectueze evacuarea, către
o ţară străină, de alţi copii decît propriii săi resortisanţi, în afara
cazului unei evacuări temporare, a cărei necesitate este impusă de
raţiuni imperioase ce ţin de sănătatea sau de tratamentul medical al
copiilor sau, cu excepţia unui teritoriu ocupat, de securitatea lor.
Atunci cînd se poate lua legătura cu părinţii sau tutorii, este necesar
consimţămîntul lor scris cu privire la evacuare. Dacă nu se poate lua
legătura cu aceştia, evacuarea nu se poate face decît cu consimţămîntul
scris al persoanelor cărora legea sau cutuma le atribuie, în principal,
ocrotirea copiilor. Puterea protectoare va controla orice evacuare de
această natură, în înţelegere cu părţile interesate, adică cu partea
care efectuează evacuarea, cu partea care primeşte copii şi cu orice
parte ai cărei resortisanţi sunt evacuaţi. În toate cazurile, toate
Părţile la conflict vor lua toate măsurile de precauţie posibile în
practică pentru a evita compromiterea evacuării.
2. Atunci cînd se efectuează o evacuare în condiţiile paragrafului
1, educaţia fiecărui copil evacuat, inclusiv educaţia sa religioasă şi
morală, aşa cum o doresc părinţii săi, va trebui să fie asigurată, pe
cît posibil, într-un mod continuu.
3. În scopul facilitării întoarcerii în familia şi în ţara lor a
copiilor evacuaţi în conformitate cu dispoziţiile prezentului articol,
autorităţile părţii care au efectuat evacuarea şi, atunci cînd va fi
cazul, autorităţile ţării gazdă, vor stabili, pentru fiecare copil, o
fişă însoţită de fotografii, pe care o vor transmite Agenţiei Centrale
de Depistare a Comitetului Internaţional al Crucii Roşii. Această fişă
va purta, de fiecare dată cînd aceasta va fi posibil şi nu va risca să
dăuneze copiilor, următoarele date:
a) numele copilului;
b) prenumele copilului;
c) sexul;
d) locul şi data naşterii (sau, dacă data naşterii nu este
cunoscută, vîrsta aproximativă);
e) numele şi prenumele tatălui;
f) numele şi prenumele mamei şi, eventual, numele său înainte de
căsătorie;
g) rudele apropiate ale copilului;
h) naţionalitatea copilului;
i) limba maternă a copilului şi orice altă limbă pe care acesta o
vorbeşte;
j) adresa familiei copilului;
k) orice număr de identificare dat copilului;
l) starea sănătăţii copilului
m) grupa sangvină a copilului;
n) eventuale semne particulare;
o) data şi locul unde copilul a fost găsit;
p) data la care şi locul din care copilul şi-a părăsit ţara;
q) eventual religia copilului;
r) adresa copilului în ţara gazdă;
s) dacă copilul moare înaintea reîntoarcerii sale, data, locul şi
împrejurările morţii sale şi locul de înmormîntare.
CAPITOLUL III
Ziariştii
Articolul 79
Măsuri de protecţie a ziariştilor
1. Ziariştii care îndeplinesc misiuni profesionale periculoase în
zonele de conflict armat vor fi consideraţi ca persoane civile în sensul
art. 50 paragraful 1.
2. Ei vor fi protejaţi, în această calitate, în conformitate cu
Convenţiile şi cu prezentul protocol, cu condiţia de a nu întreprinde
nici o acţiune care să contravină statutului lor de persoane civile şi
fără a renunţa la dreptul corespondenţilor de război acreditaţi pe lîngă
forţele armate de a beneficia de statutul prevăzut la art. 4 alin. 4 al
celei de-a III-a Convenţii.
3. Ei vor putea obţine o carte de identitate conformă modelului
ataşat anexei nr. 2 a prezentului Protocol. Această legitimaţie care va
fi eliberată de guvernul statului ai cărui resortisanţi sunt, sau pe
teritoriul căruia ei îşi au reşedinţa, sau în care se află agenţia sau
organul de presă care îi foloseşte, va atesta calitatea de ziarist a
titularului ei.
TITLUL V APLICAREA CONVENŢIILOR ŞI A PREZENTULUI PROTOCOL SECŢIUNEA I Dispoziţii generale Articolul 80 Măsuri de executare 1. Înaltele Părţi Contractante şi Părţile la conflict vor lua neîntîrziat toate măsurile necesare pentru a îndeplini obligaţiile care le revin în virtutea Convenţiilor şi a prezentului Protocol. 2. Înaltele Părţi Contractante şi Părţile la conflict vor emite ordine şi instrucţiuni pentru a asigura respectarea Convenţiilor şi a prezentului Protocol şi vor supraveghea aplicarea lor. Articolul 81 Activităţile Crucii Roşii şi ale altor organizaţii umanitare 1. Părţile la conflict vor acorda Comitetului Internaţional al Crucii Roşii toate facilităţile posibile pentru a-i permite să-şi asume sarcinile umanitare care îi sunt atribuite de către Convenţii şi de prezentul protocol, cu scopul de a asigura protecţie şi asistenţă victimelor conflictelor. Comitetul Internaţional al Crucii Roşii va putea, de asemenea, să exercite orice alte activităţi umanitare în favoarea acestor victime, cu consimţămîntul Părţilor la conflict. 2. Părţile la conflict vor acorda organizaţiilor lor respective de Cruce Roşie (Semilună Roşie, Leul şi Soarele Roşu) facilităţile necesare exercitării activităţilor lor umanitare în favoarea victimelor conflictului, în conformitate cu dispoziţiile Convenţiilor şi ale prezentului Protocol şi cu principiile fundamentale ale Crucii Roşii formulate de către conferinţele internaţionale ale Crucii Roşii. 3. Înaltele Părţi Contractante şi Părţile la conflict vor facilita, în toată măsura posibilului, ajutorul pe care organizaţiile de Cruce Roşie (Semilună Roşie, Leul şi Soarele Roşu) şi Liga Societăţilor de Cruce Roşie îl vor acorda victimelor conflictelor în conformitate cu dispoziţiile Convenţiilor şi ale prezentului Protocol şi cu principiile fundamentale ale Crucii Roşii formulate de către conferinţele internaţionale ale Crucii Roşii. 4. Înaltele Părţi Contractante şi Părţile la conflict vor acorda, pe cît posibil, facilităţi asemănătoare acelora care sunt prevăzute în paragrafele 2 şi 3, celorlalte organizaţii umanitare menţionate de către Convenţii şi de prezentul protocol, care sunt în mod corespunzător autorizate de către părţile la conflict interesate şi care îşi exercită activităţile lor umanitare în conformitate cu dispoziţiile Convenţiilor şi ale prezentului Protocol. Articolul 82 Consilierii juridici ai forţelor armate Înaltele Părţi Contractante, tot timpul, şi Părţile la conflict, în perioada conflictului armat, vor veghea ca consilierii juridici să fie disponibili, atunci cînd va fi cazul, pentru a-i sfătui pe comandanţii militari, la eşaloanele corespunzătoare, în ceea ce priveşte aplicarea Convenţiilor şi a prezentului Protocol şi în ceea ce priveşte instruirea corespunzătoare a forţelor armate în această privinţă. Articolul 83 Difuzare 1. Înaltele Părţi Contractante se angajează să difuzeze în cea mai largă măsură posibilă, în timp de pace, ca şi în perioadă de conflict armat, Convenţiile şi prezentul protocol în ţările lor respective şi, îndeosebi, să introducă studiul lor în programele de instrucţie militară, să încurajeze studiul acestora de către populaţia civilă, astfel încît aceste instrumente să fie cunoscute de forţele armate şi de populaţia civilă. 2. Autorităţile militare sau civile care, în perioada de conflict armat, îşi vor asuma responsabilităţi în aplicarea Convenţiilor şi a prezentului Protocol vor trebui să posede o cunoaştere deplină a textelor acestor instrumente. Articolul 84 Legi de aplicare Înaltele Părţi Contractante îşi vor comunica, cît mai repede posibil, prin intermediul depozitarului şi, dacă este cazul, prin mijlocirea puterilor protectoare, traducerile lor oficiale ale prezentului Protocol, ca şi legile şi regulamentele pe care ar putea să le adopte pentru a-i asigura aplicarea. SECŢIUNEA II Măsuri în situaţiile de încălcare a Convenţiilor şi a prezentului Protocol Articolul 85 Măsuri în situaţiile de încălcare a prezentului Protocol 1. Dispoziţiile Convenţiilor referitoare la măsurile de infracţiuni grave, completate de către prezenta secţiune, se aplică în situaţiile de încălcări şi de încălcări grave la prezentul protocol. 2. Actele calificate drept încălcări grave în Convenţii constituie încălcări grave în prezentul protocol, dacă sunt comise împotriva persoanelor aflate în mîinile unei părţi adverse şi care sunt protejate de către art. 44, 45 şi 73 ale prezentului Protocol, sau împotriva răniţilor, bolnavilor sau naufragiaţilor părţii adverse, protejaţi de către prezentul protocol, sau împotriva personalului sanitar sau religios, a unităţilor sanitare sau mijloacelor de transport sanitar care sunt sub controlul părţii adverse şi protejaţi de prezentul protocol. 3. În afara încălcărilor grave definite în art. 11, următoarele acte, cînd sunt comise cu intenţia, cu violarea dispoziţiilor pertinente ale prezentului Protocol, şi cînd produc moartea sau lezarea în mod grav integritatea fizică sau sănătatea, sunt considerate încălcări grave ale prezentului Protocol: a) supunerea populaţiei civile sau a persoanelor civile unui atac; b) lansarea unui atac nediferenţiat atingînd populaţia civilă sau bunuri cu caracter civil, cunoscînd că acest atac va cauza pierderi de vieţi omeneşti, rănirea persoanelor civile sau pagube bunurilor cu caracter civil şi care sunt excesive în sensul art. 57 paragraful 2 alin. iii); c) lansarea unui atac împotriva lucrărilor sau instalaţiilor conţinînd forţe periculoase, cunoscînd că acest atac va cauza pierderi în vieţi omeneşti, rănirea persoanelor civile sau pagube bunurilor cu caracter civil şi care sunt excesive în sensul art. 57 paragraful 2 alin. iii) c) atacarea localităţilor neapărate şi a zonelor demilitarizate; e) atacarea unei persoane, cunoscînd că această persoană este scoasă din luptă; f) utilizarea cu perfidie, cu violarea art. 37, a semnului distinctiv al Crucii Roşii, al Semilunii Roşii sau al Leului şi Soarelui Roşu, sau a altor semne protectoare recunoscute de către Convenţii sau de prezentul protocol. 4. În afara încălcărilor grave definite în paragrafele precedente şi în Convenţii, actele următoare sunt considerate ca încălcări grave ale protocolului atunci cînd sunt comise cu intenţie şi cu violarea Convenţiilor sau a prezentului Protocol: a) transferarea de către Puterea ocupantă a unei părţi a populaţiei sale civile în teritoriul pe care-l ocupă sau deportarea sau transferarea în interiorul sau în afara teritoriului ocupat a totalităţii sau a unei părţi a populaţiei acestui teritoriu, cu violarea art. 49 al celei de-a IV-a Convenţii; b) orice întîrziere nejustificată în repatrierea prizonierilor de război sau a civililor; c) practicile de apartheid şi celelalte practici inumane şi degradante, bazate pe discriminarea rasială care dau loc unor ofense grave la adresa demnităţii personale; d) faptul de a îndrepta atacuri împotriva monumentelor istorice, operelor de artă sau lăcaşurilor de cult clar recunoscute, care constituie patrimoniul cultural sau spiritual al popoarelor şi cărora le este acordată o protecţie specială pe baza unei înţelegeri speciale, de exemplu în cadrul unei organizaţii internaţionale competente, provocînd astfel distrugerea lor la scară mare, atunci cînd nu există nici o dovadă de violare de către partea adversă a art. 53 alin. b) şi cînd monumentele istorice, operele de artă şi lăcaşurile de cult respective nu sunt situate în apropierea imediată a obiectivelor militare; e) faptul de a priva o persoană protejată de către Convenţii sau despre care se fac referiri în paragraful 2 al prezentului articol de dreptul său de a fi judecat conform procedurii legale şi imparţial. 5. Sub rezerva aplicării Convenţiilor şi a prezentului Protocol, încălcările grave ale acestor instrumente sunt considerate drept crime de război. Articolul 86 Omisiuni 1. Înaltele Părţi Contractante şi Părţile la conflict trebuie să ia măsuri în situaţiile de încălcări grave, pentru a face să înceteze toate celelalte încălcări ale Convenţiilor şi ale prezentului Protocol, care ar rezulta dintr-o omisiune ce contravine unei obligaţii asumate prin aceste instrumente. 2. Faptul că o încălcare a Convenţiilor sau a prezentului Protocol a fost comisă de către un subordonat nu îi exonerează pe superiorii săi de responsabilitatea lor penală sau disciplinară, după caz, dacă aceştia ştiau sau aveau informaţiile care le permitea să cunoască, în împrejurările respective, că acest subordonat comitea sau urma să comită o astfel de încălcare, şi dacă nu a luat toate măsurile practic posibile pentru a împiedica sau pedepsi această încălcare. Articolul 87 Obligaţiile comandanţilor 1. Înaltele Părţi Contractante şi Părţile la conflict trebuie să-i însărcineze pe comandanţii militari în ceea ce-i priveşte pe membrii forţelor armate puse sub comanda lor, precum şi privind celelalte persoane aflate sub autoritatea lor pentru a-i împiedica să comită infracţiuni la Convenţii şi la prezentul protocol şi, la nevoie, să le pedepsească şi să le denunţe autorităţilor, competente. 2. În vederea împiedicării comiterii de infracţiuni şi pentru reprimarea lor, Înaltele Părţi Contractante şi Părţile la conflict trebuie să ceară ca comandanţii, potrivit gradului de responsabilitate, să asigure ca membrii forţelor armate puse sub comanda lor să şi cunoască obligaţiile potrivit prevederilor Convenţiilor sau ale prezentului Protocol. 3. Înaltele Părţi Contractante şi Părţile la conflict trebuie să ceară oricărui comandant, care a aflat că subordonaţii sau alte persoane aflate sub autoritatea sa au comis sau vor comite o infracţiune la Convenţii sau la prezentul protocol, să ia măsurile care sunt necesare pentru a împiedica astfel de violări ale Convenţiilor sau ale prezentului Protocol, iar atunci cînd va fi cazul, să ia iniţiativa aplicării unor sancţiuni disciplinare sau penale împotriva autorilor violărilor. Articolul 88 Întrajutorarea judiciară în materie penală 1. Înaltele Părţi Contractante îşi vor acorda cea mai largă întrajutorare posibilă în orice procedură referitoare la infracţiuni grave la Convenţii sau la prezentul protocol. 2. Sub rezerva drepturilor şi obligaţiilor stabilite de Convenţii şi de art. 85 paragraful 1 din prezentul protocol şi atunci cînd împrejurările o permit, Înaltele Părţi Contractante vor coopera în materie de extrădare. Ele vor examina în mod corespunzător cererea Statului pe teritoriul căruia pretinsa infracţiune s-a produs. 3. În toate cazurile, legea aplicabilă este aceea a Înaltei Părţi Contractante solicitante. Totuşi, dispoziţiile paragrafelor precedente nu afectează obligaţiile decurgînd din dispoziţiile oricărui alt tratat cu caracter bilateral sau multilateral care reglementează sau va reglementa, în totalitate sau în parte, problemele întrajutorării judiciare în materie penală. Articolul 89 Cooperarea În cazurile de violări grave ale Convenţiilor sau ale prezentului Protocol, Înaltele Părţi Contractante se angajează să acţioneze, atît împreună, cît şi separat, în cooperare cu Organizaţia Naţiunilor Unite şi în conformitate cu Carta Naţiunilor Unite. Articolul 90 Comisia internaţională de stabilire a faptelor 1. a) Va fi constituită o Comisie internaţională de stabilire a faptelor, denumită mai jos comisie, compusă din cincisprezece membri de înaltă moralitate şi de o imparţialitate recunoscută. b) Cînd cel puţin douăzeci de Înalte Părţi Contractante vor fi convenit să accepte competenţa Comisiei în conformitate cu paragraful 2, iar ulterior, la intervale de cinci ani, depozitarul va convoca o reuniune a reprezentanţilor acestor Înalte Părţi Contractante în vederea alegerii membrilor Comisiei. La această reuniune, membrii Comisiei vor fi aleşi prin scrutin secret de pe o listă de persoane pentru întocmirea căreia fiecare din aceste Înalte Părţi Contractante va putea propune un nume. c) Membrii Comisiei vor activa cu titlul personal şi vor exercita mandatul lor pînă la alegerea noilor membri la reuniunea următoare. d) Cu ocazia alegerii, Înaltele Părţi Contractante se vor asigura ca fiecare din persoanele de ales în Comisie să posede calificarea cerută şi vor veghea să se asigure o reprezentare geografică echitabilă pe ansamblul Comisiei. e) În cazul în care un loc va deveni vacant, Comisia îl va completa ţinînd seama, în mod corespunzător, de dispoziţiile alineatelor precedente. f) Depozitarul va pune la dispoziţia Comisiei serviciile administrative necesare îndeplinirii funcţiunilor sale. 2. a) Înaltele Părţi Contractante pot, cu ocazia semnării, ratificării sau aderării la Protocol, sau ulterior în orice moment, să declare că recunosc de drept şi fără acord special, faţă de orice Îaltă Parte Contractantă care acceptă aceleaşi obligaţii, competenţa Comisiei pentru a ancheta asupra afirmaţiilor unei asemenea Înalte Părţi, aşa cum o autoriză prezentul articol. b) Declaraţiile avute în vedere mai sus vor fi remise depozitarului, care va comunica copii Înaltelor Părţi Contractante. c) Comisia va avea în competenţă: i) anchetarea oricărui fapt pretins a fi o încălcare gravă în sensul contravenţiilor şi al prezentului Protocol, sau o altă violare gravă a Convenţiilor şi a prezentului Protocol; ii) facilitarea, oferind bunele sale oficii, a restabilirii unei atitudini de respectare a dispoziţiilor Convenţiilor şi a prezentului Protocol. d) În alte situaţii, Comisia nu va deschide o anchetă, la cererea unei Părţila conflict, decît cu consimţămîntul celeilalte sau celorlalte părţi interesate. e) Sub rezerva dispoziţiilor de mai sus ale prezentului paragraf, dispoziţiile art. 52 al Convenţiei I, art. 53 al celei de-a II-a Convenţii, art. 132 al celei de-a III-a Convenţii şi art. 149 al celei de-a IV-a Convenţii rămîn aplicabile oricărei pretinse violări a Convenţiilor şi se aplică, de asemenea, oricărei pretinse violări a prezentului Protocol. 3. a) Dacă părţile interesate nu dispun, altfel de un acord comun, toate anchetele vor fi efectuate de o cameră compusă din şapte membri numiţi după cum urmează: i) cinci membri ai Comisiei, care nu trebuie să fie resortisanţi ai nici uneia dintre Părţile la conflict, vor fi numiţi de către preşedintele Comisiei, pe baza unei reprezentări echitabile a regiunilor geografice, după consultarea Părţilor la conflict; ii) doi membri ad-hoc, care nu trebuie să fie resortisanţi ai nici uneia dintre Părţile la conflict, vor fi numiţi cîte unul de către fiecare din acestea. b) De la primirea unei cereri de anchetă, preşedintele comisiei va fixa un termen convenabil pentru constituirea unei camere. Dacă cel puţin unul din cei doi membri ad-hoc nu a fost numit în termenul fixat, preşedintele va proceda imediat la numirea sau la numirile necesare pentru a completa componenţa camerei. 4. a) Camera constituită în conformitate cu dispoziţiile paragrafului 3 în vederea efectuării unei anchete va invita Părţile la conflict să o asiste şi să prezinte probele. Ea va putea, de asemenea, să caute alte probe pe care le va considera pertinente şi să procedeze la o anchetă la faţa locului. b) Toate elementele de probă vor fi comunicate părţilor interesate, care vor avea dreptul să prezinte Comisiei observaţiile lor. c) Fiecare parte interesată va avea dreptul să discute probele. 5. a) Comisia va prezenta părţilor vizate un raport asupra bunurilor rezultatelor anchetei camerei cu recomandările pe care le va considera potrivite. b) Dacă camera nu este în măsură să adune probe care să fie suficiente pentru fundamentarea unor concluzii obiective şi imparţiale, Comisia va face cunoscute motivele acestei incapacităţi. c) Comisia nu va comunica public concluziile sale decît dacă toate Părţile la conflict i-au cerut aceasta. 6. Comisia va stabili regulamentul interior, inclusiv regulile referitoare la preşedinţia comisiei şi a camerei. Acest regulament va prevedea că funcţiunile preşedintelui Comisiei vor fi exercitate permanent şi că, în caz de anchetă, ele vor fi exercitate de o persoană care să nu fie resortisant al uneia dintre Părţile la conflict. 7. Cheltuielile administrative ale Comisiei vor fi acoperite prin contribuţii ale Înaltelor Părţi Contractante, care vor fi făcut declaraţia prevăzută în paragraful 2 şi prin contribuţii voluntare. Partea sau Părţile la conflict care cer o anchetă vor avansa fondurile necesare pentru a acoperi cheltuielile ocazionate de o cameră şi vor fi despăgubite de către parte sau părţile împotriva cărora sunt îndreptate alegaţiile, pînă la nivelul de 50 la sută din cheltuielile camerei. Dacă camerei îi sunt prezentate citaţi de către ambele părţi, fiecare parte va avansa 50 la sută din cheltuielile necesare. Articolul 91 Responsabilitate Partea la conflict care va viola dispoziţiile Convenţiilor sau ale prezentului Protocol va fi obligată la despăgubiri, dacă va fi cazul. Ea va răspunde pentru toate actele comise de persoanele făcînd parte din forţele sale armate. TITLUL VI DISPOZIŢII FINALE Articolul 92 Semnarea Prezentul Protocol va fi deschis spre semnare părţilor la Convenţie la şase luni după semnarea Actului Final şi va rămîne pe o perioadă de douăsprezece luni. Articolul 93 Ratificarea Prezentul Protocol va fi ratificat cît mai curînd posibil. Instrumentele de ratificare vor fi depuse la Consiliul Federal Elveţian, depozitar al Convenţiilor. Articolul 94 Aderarea Prezentul Protocol va fi deschis spre aderare oricărei Părţi la Convenţii nesemnatară a acestui Protocol. Instrumentele de aderare vor fi depuse la depozitar. Articolul 95 Intrarea în vigoare 1. Prezentul Protocol va intra în vigoare la şase luni după depunerea de două instrumente de ratificare sau de aderare. 2. Pentru fiecare dintre părţile la Convenţii care îl va ratifica sau va adera ulterior, prezentul Protocol va intra în vigoare la şase luni după depunerea de către această parte a instrumentului de ratificare sau aderare. Articolul 96 Raporturi Convenţionale de la intrarea în vigoare a prezentului Protocol 1. Atunci cînd Părţile la Convenţii sunt totodată părţi la prezentul Protocol, Convenţiile se vor aplica aşa cum ele vor fi completate de prezentul Protocol. 2. Dacă una din Părţile la conflict nu este legată de prezentul Protocol, părţile la prezentul Protocol vor rămîne, cu toate acestea, legate de acesta în raporturile lor reciproce. Ele vor fi, în plus, legate prin prezentul Protocol faţă de menţionata parte, dacă aceasta îl acceptă şi îi aplică dispoziţiile. 3. Autoritatea reprezentînd un popor angajat, şi într-un conflict armat împotriva unei Înalte Părţi Contractante, cu caracterul menţionat în art. 1 paragraful 4, poate să se angajeze să aplice Convenţiile şi prezentul Protocol cu privire la acest conflict, adresînd o declaraţie unilaterală depozitarului. După primirea ei de către depozitar, această declaraţie va avea, în legătură cu acest conflict, următoarele efecte: a) Convenţiile şi prezentul Protocol intră în vigoare imediat pentru numita autoritate în calitatea sa de Parte la conflict; b) numita autoritate exercită aceleaşi drepturi şi se achită de aceleaşi obligaţii ca o Îaltă Parte Contractantă la Convenţii şi la prezentul Protocol; c) Convenţiile şi prezentul Protocol leagă în mod egal toate Părţile la conflict. Articolul 97 Amendamente 1. Orice Înaltă Parte Contractantă va putea să propună amendamente la prezentul Protocol. Textul oricărui proiect de amendament va fi comunicat depozitarului care, după consultarea tuturor Înaltelor Părţi Contractante şi a Comitetului Internaţional al Crucii Roşii, va decide dacă trebuie să se convoace o conferinţă pentru a examina amendamentul sau amendamentele propuse. 2. Depozitarul va invita la această conferinţă Înaltele Părţi Contractante, ca şi părţile la Convenţii, semnatare sau nu ale prezentului Protocol. Articolul 98 Revizuirea anexei nr. I 1. Cel mai tîrziu la patru ani după intrarea în vigoare a prezentului Protocol, iar ulterior la intervale de cel puţin patru ani. Comitetul Internaţional al Crucii Roşii va consulta Înaltele Părţi Contractante în legătură cu anexa nr. I a prezentului Protocol şi, dacă va considera necesar, va putea să propună o reuniune de experţi tehnici cu scopul de a reexamina anexa nr. I şi de a propune amendamentele care ar părea de dorit. Dacă în termen de şase luni după comunicarea către Înaltele Părţi Contractante a unor propuneri referitoare la o astfel de reuniune, o treime din aceste părţi nu se vor opune la aceasta, Comitetul Internaţional al Crucii Roşii va convoca această reuniune, la care va invita şi observatori ai organizaţiilor internaţionale interesate. O astfel de reuniune va fi, de asemenea, convocată de către Comitetul Internaţional al Crucii Roşii, oricînd la cererea unei treimi a Înaltelor Părţi Contractante. 2. Depozitarul va convoca o conferinţă a Înaltelor Părţi Contractante şi a Părţilor la Convenţii pentru a examina amendamentele propuse de către reuniunea experţilor tehnici, dacă, ca urmare a amintitei reuniuni, Comitetul Internaţional al Crucii Roşii sau o treime a Înaltelor Părţi Contractante o cer. 3. Amendamentele la anexa nr. 1 vor putea fi adoptate de către amintita conferinţă cu majoritatea de două treimi a Înaltelor Părţi Contractante prezente şi votante. 4. Depozitarul va comunica Înaltelor Părţi Contractante şi părţilor la Convenţii orice amendament astfel adoptat. Amendamentul va fi considerat ca acceptat la expirarea unei perioade de un an de la data comunicării, în afară de cazul în care, în cursul acestei perioade, o declaraţie de neacceptare a amendamentului este comunicată depozitarului de către cel puţin o treime a Înaltelor Părţi Contractante. 5. Un amendament considerat că a fost acceptat în conformitate cu paragraful 4 va intra în vigoare la trei luni după acceptarea de către toate Înaltele Părţi Contractante, cu excepţia celor care vor fi făcut o declaraţie de neacceptare în conformitate cu acelaşi paragraf. Orice parte care face o astfel de declaraţie poate, în orice moment, s-o retragă, caz în care amendamentul va intra în vigoare pentru această parte la trei luni după retragerea ei. 6. Depozitarul va face cunoscut Înaltelor Părţi Contractante şi părţilor la Convenţii intrarea în vigoare a oricărui amendament, părţile legate de acest amendament, data intrării sale în vigoare pentru fiecare dintre Părţi, declaraţiile de neacceptare făcute în conformitate cu paragraful 4 şi retragerea unor astfel de declaraţii. Articolul 99 Denunţarea 1. În cazul în care o Îaltă Parte Contractantă va denunţa prezentul Protocol, denunţarea nu va produce efecte decît la un an după primirea instrumentului de denunţare. Dacă, cu toate acestea, la expirarea acestui an, partea denunţătoare se află într-o situaţie la care se referă art. 1, efectul denunţării rămîne suspendat pînă la sfîrşitul conflictului armat sau al ocupaţiei şi, în orice caz, pînă la terminarea operaţiunilor de eliberare definitivă, de repatriere sau de reaşezare a persoanelor protejate de către Convenţii sau de prezentul Protocol. 2. Denunţarea va fi notificată în scris depozitarului, care va informa toate Înaltele Părţi Contractante de această notificare. 3. Denunţarea nu va avea efect decît faţă de partea denunţătoare. 4. Nici o denunţare notificată în baza paragrafului 1 nu va avea efect asupra obligaţiilor deja asumate ca urmare a conflictului armat în baza prezentului Protocol, de către partea denunţătoare, pentru orice act comis înainte ca amintita denunţare să devină efectivă. Articolul 100 Notificări Depozitarul va informa Înaltele Părţi Contractante, ca şi Părţile la Convenţii, fie că sunt sau nu sunt semnatare ale prezentului Protocol, despre: a) semnăturile puse la prezentul Protocol şi instrumentele de ratificare şi de aderare depuse în conformitate cu art. 93 şi 94; b) data la care prezentul Protocol va intra în vigoare în conformitate cu art. 95; c) comunicările şi declaraţiile primite în conformitate cu art. 84, 90 şi 97; d) declaraţiile primite în conformitate cu art. 96 paragraful 3, care vor fi comunicate pe căile cele mai rapide; e) denunţările notificate în conformitate cu art. 99. Articolul 101 Înregistrarea 1. După intrarea sa în vigoare, prezentul Protocol va fi transmis de către depozitar Secretariatului Naţiunilor Unite, în scopul înregistrării şi publicării, în conformitate cu art. 102 al Cartei Naţiunilor Unite. 2. De asemenea, depozitarul va informa Secretariatul Naţiunilor Unite despre toate ratificările, aderările şi denunţările pe care le va primi referitoare la prezentul Protocol. Articolul 102 Texte autentice Originalul prezentului Protocol, ale cărui texte în limbile engleză, arabă, chineză, spaniolă, franceză şi rusă sunt deopotrivă autentice, va fi depus depozitarului, care va transmite copii certificate conforme tuturor Părţilor la Convenţii. ANEXA 1 REGULAMENT REFERITOR LA IDENTIFICARE CAPITOLUL I CĂRŢILE DE IDENTITATE Articolul 1 Cartea de identitate a personalului permanent sanitar, religios şi civil 1. Cartea de identitate a personalului permanent sanitar, religios şi civil, prevăzut în art. 18 paragraful 3 al Protocolului, va trebui: a) să poarte semnul distinctiv şi să fie de dimensiuni care să permită a fi purtat în buzunar; b) să fie făcută astfel încît să dureze cît mai mult posibil; c) să fie redactată în limba naţională sau oficială (poate fi, în plus, şi în alte limbi); d) să indice numele şi data de naştere a titularului (sau, în lipsa acestei date, vîrsta sa în momentul eliberării cărţii), ca şi numărul său de înmatriculare (dacă are); e) să indice în ce calitate titularul are dreptul la protecţia Convenţiilor şi a Protocolului; f) să poarte fotografia titularului, ca şi semnătura sau amprenta degetului mare, sau ambele; g) să poarte ştampila şi semnătura autorităţii competente; h) să indice data de emitere şi de expirare a cărţii. 2. Cartea de identitate trebuie să fie uniformă pe tot teritoriul fiecărei Înalte Părţi Contractante şi, pe cît posibil, să fie de acelaşi tip pentru toate Părţile la conflict. Părţile la conflict pot să se inspire din modelul într-o singură limbă al figurii 1. La începerea ostilităţilor, Părţile la conflict trebuie să-şi comunice un specimen al cărţii de identitate pe care ele le utilizează, dacă această carte diferă de la modelul din figura 1. Cartea de identitate va fi întocmită, dacă este posibil, în două exemplare, dintre care unul este păstrat de către autoritatea emiţătoare, care ar trebui să ţină o evidenţă a cărţilor pe care le-a eliberat. 3. În nici un caz personalul permanent sanitar, religios şi civil nu poate fi lipsit de cărţile de identitate. În caz de pierdere a unei cărţi, titularul are dreptul să obţină un duplicat. Articolul 2 Cartea de identitate a personalului temporar sanitar, religios şi civil 1. Cartea de identitate a personalului temporar sanitar, religios şi civil va trebui, dacă este posibil, să fie analoagă aceleia care este prevăzută în art. 1 al prezentului Regulament. Părţile la conflict se pot inspira din modelul indicat în figura 1. 2. Atunci cînd împrejurările împiedică eliberarea de cărţi de identitate personalului temporar sanitar, religios şi civil, acest personal poate primi un certificat semnat de autoritatea competentă, atestînd că persoana căreia îi este eliberat a primit o însărcinare cu caracter temporar şi indicînd, dacă este posibil, durata acestei însărcinări şi dreptul titularului de a purta semnul distinctiv. Acest certificat trebuie să indice numele şi data naşterii titularului (sau, în lipsa acestei date, vîrsta sa în momentul eliberării certificatului), funcţia titularului, precum şi numărul de înmatriculare, dacă există. El trebuie să poarte semnătura sa ori amprenta degetului mare, sau ambele. Faţă ________________________________________________________________________ __| |__ (Spaţiu prevăzut pentru numele ţării şi __| |__ __ __ al autorităţii care eliberează această carte) __ __ | | | | CARTE DE IDENTITATE sanitar Permanent pentru personalul ________ civil _________ religios Temporar Numele ............................................................ Data naşterii (sau vîrsta) ........................................ Nr. de înmatriculare (eventual) ................................... Titularul prezentei cărţi este protejat de convenţiile de la Geneva din 12 august 1949 şi de către Protocolul adiţional la Convenţiile de la Geneva din 12 august 1949 referitor la protecţia victimelor conflicte- lor armate internaţionale (Protocolul I) în calitatea sa de ............ Data emiterii ...................... Cartea nr. _____________ Semnătura autorităţii care elibe- rează cartea Data expirării ..................... _______________________________________________________________________ Verso la cartea de identitate _______________________________________________________________________ Talia Ochii Părul ___________________________________________________________________ Alte semne particulare sau informaţii ___________________________________________________________________ ___________________________________________________________________ ___________________________________________________________________ FOTOGRAFIA TITULARULUI _______________________________________________________________________ Ştampila Semnătura ori amprenta degetului mare al titularului sau ambele _______________________________________________________________________ Fig.1. - Model de carte de identitate (format 74 mm x 105 mm) CAPITOLUL II Semnul distinctiv Articolul 3 Forma şi natura 1. Semnul distinctiv (roşu pe fond alb) trebuie să fie suficient de mare, potrivit împrejurărilor. Înaltele Părţi Contractante pot să se inspire pentru forma Crucii, Semilunii sau Leului şi Soarelui din modelele de la figura 2. 2. Noaptea şi pe timp cu vizibilitate redusă, semnul distinctiv va putea fi iluminat; de asemenea, el va putea fi făcut din materiale care să permită recunoaşterea sa prin mijloace tehnice de detecţie. Fig. 2. Semne distinctive în roşu pe fond alb (desene) Articolul 4 Utilizare 1. Semnul distinctiv va fi, în măsura posibilului, aplicat pe drapele sau pe o suprafaţă plană, vizibil din toate direcţiile şi de la o distanţă cît mai mare. 2. Sub rezerva instrucţiunilor autorităţilor competente, personalul sanitar şi religios care se achită de sarcinile sale pe cîmpul de luptă trebuie să fie echipat, în măsura posibilului, cu acoperămînt de cap şi cu îmbrăcăminte avînd semnul distinctiv. CAPITOLUL III Semnale distinctive Articolul 5 Utilizare facultativă 1. Sub rezerva dispoziţiilor art. 6 al prezentului Regulament, semnalele definite în prezentul capitol pentru uzul exclusiv al unităţilor şi mijloacelor de transport sanitare nu trebuie să fie utilizate în alte scopuri. Întrebuinţarea tuturor semnalelor prevăzute în prezentul capitol este facultativă. 2. Aeronavele sanitare temporare care, din lipsă de timp sau datorită caracteristicilor lor, nu pot fi marcate cu semnul distinctiv, pot utiliza semnalele distinctive autorizate în prezentul capitol. Totuşi, metoda de semnalizare cea mai eficientă în vederea identificării şi a recunoaşterii sale constă în întrebuinţarea unui semnal vizual, fie semnul distinctiv, fie semnalul luminos definit în art. 6, fie ambele, completate cu alte semnale menţionate în art. 7 şi 8 ale prezentului Regulament. Articolul 6 Semnal luminos 1. Semnalul luminos, constînd într-o lumină albastră intermitentă, este destinat utilizării de către aeronavele sanitare pentru a-şi semnala identitatea. Nici o altă aeronavă nu poate utiliza acest semnal. Culoarea albastră recomandată se obţine cu ajutorul coordonatelor tricromatice de mai jos: - limită verde - y = 0,065 + 0,805 x - limită alb - y = 0,400 - x - limită purpuriu - x = 0,133 + 0,600 Y Frecvenţa recomandată a sclipirilor luminoase albastre este de 60 - 100 sclipiri pe minut. 2. Aeronavele sanitare ar trebui să fie echipate cu luminile necesare pentru a face vizibil semnalul luminos în toate direcţiile posibile. 3. În lipsa unui acord special între Părţile la conflict prin care s-ar rezerva utilizarea luminilor albastre intermitente pentru identificarea vehiculelor, navelor şi ambarcaţiunilor sanitare, întrebuinţarea acestor semnale pentru alte vehicule sau nave nu este interzisă. Articolul 7 Semnal radio 1. Semnalul radio constă într-un mesaj radiotelefonic sau radiotelegrafic, precedat de un semnal distinctiv de prioritate, care trebuie definit şi aprobat de către o conferinţă administrativă mondială de radio-comunicaţii a Uniunii Internaţionale a Telecomunicaţiilor. Acest semnal este emis de trei ori înaintea indicativului de apel al transportului sanitar în cauză. Mesajul este emis în engleză la intervale corespunzătoare, pe una sau mai multe frecvenţe specifice, aşa cum este prevăzut în paragraful 3. Semnalul de prioritate este rezervat în exclusivitate unităţilor şi mijloacelor de transport sanitare. 2. Mesajul radio, precedat de semnalul distinctiv de prioritate prevăzut în paragraful 1, conţine următoarele elemente: a) indicativul de apel al mijlocului de transport sanitar; b) poziţia mijlocului de transport sanitar; c) numărul şi tipul mijloacelor de transport sanitare; d) itinerarul ales; e) durata călătoriei şi ora de plecare şi de sosire prevăzute, după caz; f) alte informaţii, precum altitudinea de zbor, frecvenţele radioelectronice supravegheate, limbajele Convenţionale, modurile şi codurile sistemelor de radiolocaţie secundare de supraveghere. 3. Pentru a facilita comunicaţiile vizate în paragrafele 1 şi 2, ca şi comunicaţiile vizate în art. 22, 23, 25, 26, 27, 28, 29, 30 şi 31 ale protocolului, Înaltele Părţi Contractante, Părţile la conflict sau una dintre părţile la un conflict, acţionînd de comun acord sau izolat, pot defini, în conformitate cu tabelul de repartiţie al benzilor de frecvenţă figurînd în Regulamentul radiocomunicaţiilor, anexat la Convenţia internaţională de telecomunicaţii, şi pot publica frecvenţele naţionale pe care le aleg pentru aceste comunicaţii. Aceste frecvenţe trebuie să fie notificate Uniunii Internaţionale a Telecomunicaţiilor, în conformitate cu procedura aprobată de către Conferinţa administrativă mondială a radiocomunicaţiilor. Articolul 8 Identificarea prin mijloace electronice 1. Sistemul secundar de radiolocaţie de supraveghere (S.S.R.), aşa cum este specificat în anexa nr.10 a Convenţiei de la Chicago din 7 decembrie 1944 referitoare la aviaţia civilă internaţională, adusă la zi periodic, poate fi utilizat pentru a identifica şi a urmări zborul unei aeronave sanitare. Modul şi codul S.S.R., rezervat utilizării exclusive de către aeronavele sanitare, trebuie să fie definite de Înaltele Părţi Contractante, de Părţile la conflict sau de una dintre Părţile la conflict, acţionînd de comun acord sau izolat, în conformitate cu procedurile de recomandat de către Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale. 2. Părţile la conflict pot, printr-un acord special, să adopte, pentru utilizarea între ele, un sistem electronic analog celui pentru identificarea vehiculelor, navelor şi ambarcaţiunilor sanitare. CAPITOLUL IV Comunicaţii Articolul 9 Radiocomunicaţii Semnalul de prioritate prevăzut de art. 7 al prezentului regulament va putea precede radiocomunicările corespunzătoare ale unităţilor sanitare şi ale mijloacelor de transport sanitare pentru aplicarea procedurilor folosite în conformitate cu art. 22, 23, 25, 26, 27, 28, 29, 30 şi 31 ale protocolului. Articolul 10 Utilizarea codurilor internaţionale Unităţile şi mijloacele de transport sanitare pot să utilizeze, de asemenea, Codurile şi semnalele stabilite de Uniunea Internaţională a Telecomunicaţiilor, Organizaţia Internaţională a Aviaţiei Civile şi Organizaţia Interguvernamentală Consultativă a Navigaţiei Maritime. În acest caz, aceste coduri şi semnale sunt utilizate în conformitate cu normele, practicile şi procedurile stabilite de aceste organizaţii. Articolul 11 Alte mijloace de comunicaţie Atunci cînd o radiocomunicaţie bilaterală nu este posibilă, pot fi utilizate semnalele prevăzute de Codul Internaţional al semnalelor adoptat de Organizaţia Interguvernamentală Consultativă a Navigaţiei Maritime sau în anexa pertinentă a Convenţiei de la Chicago din 7 decembrie 1944 referitoare la aviaţia civilă internaţională, adusă la zi periodic. Articolul 12 Planuri de zbor Acordurile şi notificările referitoare la planurile de zbor prevăzute în art. 29 al Protocolului trebuie, pe cît posibil, să fie formulate în conformitate cu procedurile stabilite de Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale. Articolul 13 Semnale şi proceduri pentru interceptarea aeronavelor sanitare Dacă este utilizată o aeronavă de interceptare pentru a identifica o aeronavă sanitară în zbor sau pentru a o soma să aterizeze, în aplicarea art. 30 şi 31 ale Protocolului, procedurile normalizate de interceptare vizuală şi radio, prescrise în anexa 2 a Convenţiei de la Chicago din 7 decembrie 1944, referitoare la aviaţia civilă internaţională, adusă la zi periodic, vor trebui să fie utilizate de aeronava de interceptare şi de aeronava sanitară. CAPITOLUL V Protecţia civilă Articolul 14 Cartea de identitate 1. Cartea de identitate a personalului protecţiei civile menţionată în art. 66 paragraful 3 al Protocolului este reglementată de către dispoziţiile pertinente ale art. 1 al prezentului Regulament. 2. Cartea de identitate a personalului protecţiei civile va putea să se conformeze modelului reprezentat în figura 3. 3. Dacă personalul protecţiei civile este autorizat să poarte arme individuale uşoare, cărţile de identitate vor trebui să facă o menţiune corespunzătoare. Faţă _______________________________________________________________________ (Spaţiu prevăzut pentru numele ţării şi al autorităţii care eliberează cartea această carte) (desen) (desen) CARTE DE IDENTITATE a personalului protecţiei civile Numele şi prenumele................................................ Data naşterii (sau vîrsta) ........................................ Nr. de înmatriculare (eventual) ................................... Titularul prezentei cărţi este protejat de Convenţiile de la Geneva din 12 august 1949 şi de Protocolul adiţional la Convenţiile de la Geneva din 12 august 1949 referitor la protecţia victimelor conflictelor armate internaţionale (Protocolul I) în calitate sa de ................. Data emiterii ....................... Cartea nr. .................. Semnătura autorităţii care a eliberat cartea Data expirării ...................... _______________________________________________________________________ Verso la cartea de identitate _______________________________________________________________________ Talia | Ochii | Părul | | ______________________________________________________________________ Alte semne particulare sau informaţii ............................. ................................................................... ................................................................... ................................................................... Deţinere de arme .................................................. ................................................................... FOTOGRAFIA TITULARULUI _______________________________________________________________________ Ştampila Semnătura sau amprenta degetului mare al titularului sau ambele _______________________________________________________________________ Fig.3. - Model de carte de idenitate a personalului protecţiei civile (format 74 mm X 105 mm) Articolul 15 Semnul distinctiv internaţional 1. Semnul distinctiv internaţional al protecţiei civile, prevăzut în art. 66 paragraful 4 al Protocolului, este un triunghi echilateral albastru pe fond portocaliu. El este reprezentat în figura 4 de mai jos: Fig. 4. Triunghi albastru pe fond portocaliu (desen) 2. Este recomandat: a) dacă triunghiul albastru se află pe un drapel, pe o brasardă sau purtat pe spate, drapelul, brasarda sau eşarfa de spate se constituie pe fond portocaliu: b) ca unul din vîrfurile triunghiului să fie îndreptat în sus, pe verticală; c) ca nici un vîrf al triunghiului să nu atingă marginea fondului portocaliu. 3. Semnul distinctiv internaţional trebuie să fie suficient de mare, potrivit împrejurărilor. Semnul trebuie pus, în măsura posibilului, pe drapele sau pe o suprafaţă plană, vizibile din toate direcţiile posibile şi cît mai departe. Sub rezerva instrucţiunilor autorităţilor competente, personalul protecţiei civile trebuie să fie echipat, în măsura posibilului, cu acoperăminte de cap şi îmbrăcăminte prevăzute cu semnul distinctiv internaţional. Noaptea sau pe timp de vizibilitate redusă, semnul va putea fi luminat sau iluminat; el va putea fi făcut şi din materiale ce-l vor putea face recunoscut prin mijloace tehnice de detecţie. CAPITOLUL VI Lucrări şi instalaţii conţinînd forţe periculoase Articolul 16 Semnul special internaţional 1. Semnul special internaţional pentru lucrările şi instalaţiile conţinînd forţe periculoase, prevăzut în paragraful 7 din art. 56 al Protocolului, constă într-un grup de trei cercuri de culoare portocalie intensă, de aceeaşi dimensiune, dispuse pe aceeaşi axă, distanţa dintre cercuri fiind egală cu raza, ca în figura de mai jos. 2. Semnul trebuie să fie suficient de mare, potrivit împrejurărilor. Atunci cînd este aplicat pe o suprafaţă mare, semnul poate fi repetat suficient de des, potrivit împrejurărilor. În măsura posibilului, trebuie să fie aplicat pe drapele sau pe suprafeţe plane, astfel încît să fie vizibil din toate direcţiile şi cît mai departe. 3. Pe un drapel, distanţa între limitele exterioare ale semnului şi marginile adiacente ale drapelului va fi egală cu raza cercurilor. Drapelul va fi dreptunghiular şi va avea fondul alb. 4. Noaptea sau pe timp cu vizibilitate redusă, semnul va putea fi luminat sau iluminat; el va putea fi făcut din materiale care vor permite recunoaşterea sa prin mijloace tehnice de detecţie. Fig. 5. Semnul special internaţional pentru lucrări şi instalaţii conţinînd forţe periculoase (desen) ANEXA II Faţă ------------------------------------------------------------------------ CARTE DE IDENTITATE a ziaristului în misiune periculoasă Exteriorul cărţii de identitate (Numele ţării care a eliberat această carte) Carte de identitate de ziarist în misiune periculoasă Notă: (În limbile engleză, arabă, franceză, rusă şi spaniolă). Prezenta carte de identitate este eliberată ziariştilor în misiune profesională periculoasă în zonele de conflict armat. Purtătorul are dreptul să fie tratat ca persoană civilă potrivit Convenţiilor de la Geneva din 12 august 1949 şi Protocolului lor adiţional I. Cartea trebuie să fie purtată tot timpul de către titularul său. Dacă acesta este arestat, el o va remite imediat autorităţilor care îl deţin, cu scopul ca acestea să-l poată identifica. ------------------------------------------------------------------------ Verso la cartea de identitate ------------------------------------------------------------------------ Interiorul cărţii Eliberată de (autoritatea competentă).............................. Locul ............................................................. Data .............................................................. Loc pentru fotografie, cu ştampila autorităţii emitente Semnătura titularului ............................................. Numele ............................................................ Prenumele ......................................................... Locul şi data naşterii ............................................ Corespondent al ................................................... Categoria profesională ............................................ Durata valabilităţii .............................................. Înălţimea .......................... Ochii ........................ Greutatea .......................... Părul ........................ Grupa de sînge ..................... Factorul Rh .................. Religia (facultativ) .............................................. Amprente digitale (facultativ) .................................... Deget arătător stînga .............. Deget arătător dreapta ....... Semne particulare de identificare ................................. ................................................................... -----------------------------------------------------------------------
Lasă-ne feedback-ul tău! 😊
Ne dorim să îți oferim cea mai bună experiență pe site-ul nostru și apreciem orice sugestie care ne poate ajuta să îl îmbunătățim.
Trimite-ne feedback-ul tău pe email-ul nostru moldlex@stisc.gov.md, facând click pe butonul de mai jos.
Opinia ta contează și ne ajută să devenim mai buni! 🚀