Notă: Aderat prin Hot. Parl. nr.1318-XII din 02.03.93

         Protocolul II adiţional la Convenţiile de la Geneva,
      semnate la 12 august 1949, referitor la protecţia victimelor
            conflictelor armate fără caracter internaţional

                           din  10.07.1977

                                * * *

                     Publicat în ediţia oficială
           "Tratate internaţionale", 1998, volumul 5, pag.259

    ___________________________________
    A fost adoptat la Geneva la 10 iulie 1977.  
    În vigoare pentru Republica Moldova din 24 noiembrie 1993.

                            PREAMBUL

    Înaltele părţi contractante,
    reamintind că  principiile  umanitare  cuprinse în art. 3  comun  al
Convenţiilor  de  la  Geneva din 12 august 1949  constituie  fundamentul
respectării  persoanei  umane  în caz de conflict  armat  fără  caracter
internaţional,
    reamintind, de asemenea, că instrumentele internaţionale referitoare
la drepturile omului oferă persoanei umane o protecţie fundamentală,
    subliniind necesitatea  de a asigura o mai bună protecţie victimelor
unor astfel de conflicte armate,
    reamintind că,  în  cazurile  neprevăzute  de  dreptul  în  vigoare,
persoana   umană   rămîne  sub  incidenţa  principiilor   umanitare   şi
exigenţelor conştiinţei publice,
    au convenit următoarele:

                            TITLUL I

            DOMENIUL DE APLICARE A PREZENTULUI PROTOCOL

                            Articolul 1
                    Domeniul de aplicare material

    1. Prezentul  Protocol, care dezvoltă şi completează art. 3 comun al
Convenţiilor  de la Geneva din 12 august 1949 fără a modifica condiţiile
sale  de aplicare actuale, se va aplica la toate conflictele armate care
nu cad sub incidenţa art. 1 al Protocolului adiţional al Convenţiilor de
la   Geneva  din  12  august  1949  referitor  la  protecţia  victimelor
conflictelor  armate internaţionale (Protocolul I) şi care se desfăşoară
pe  teritoriul unei Înalte Părţi Contractante între forţele sale  armate
şi  forţe  armate  dizidente sau grupuri înarmate organizate  care,  sub
conducerea  unui  comandament responsabil, exercită un asemenea  control
asupra  unei  părţi  a teritoriului său, astfel încît  să-i  permită  să
desfăşoare  operaţiuni  militare  susţinute şi coordonate şi  să  aplice
prezentul Protocol.
    2. Prezentul  Protocol  nu  se  va aplica  situaţiilor  de  tensiune
internă  şi  tulburărilor interne cu sunt actele de  dezordine  publică,
actele  sporadice  şi izolate de violenţă şi acte analoge, care nu  sunt
conflicte armate.

                            Articolul 2
                    Domeniul de aplicare personal

    1. Prezentul  Protocol  se  va aplica, fără nici o  diferenţiere  cu
caracter defavorabil pentru motive de rasă, culoare, sex, limbă, religie
sau  credinţă, opinii politice sau de altă natură, origine naţională sau
socială,  avere,  naştere  sau altă situaţie sau  oricare  alt  criteriu
analog  (denumit  în continuare diferenţiere cu  caracter  defavorabil),
tuturor persoanelor afectate de un conflict armat în sensul art. 1.
    2. La terminarea  conflictului armat, toate persoanele care au făcut
obiectul  unei  privaţiuni  de  libertate  sau  al  unei  restricţii  de
libertate pentru motive legate de acest conflict, precum şi cele care ar
face  obiectul  unor  astfel de măsuri după  conflict,  pentru  aceleaşi
motive,  se  vor  bucura de protecţia prevăzută în art. 5 şi 6  pînă  la
terminarea acestei privaţiuni sau restricţii de libertate.

                            Articolul 3
                           Neintervenţia

    1. Nici o dispoziţie  din prezentul Protocol nu va putea fi invocată
în  scopul afectării suveranităţii unui stat sau a responsabilităţii  ce
revine  guvernului  de  a  acţiona pentru  menţinerea  sau  restabilirea
ordinii  publice  în  stat sau pentru apărarea,  prin  toate  mijloacele
legitime, a unităţii naţionale şi integrităţii teritoriale a statului.
    2. Nici o dispoziţie  a prezentului Protocol nu va putea fi invocată
pentru  a  justifica o intervenţie directă sau indirectă oricare  ar  fi
motivul,  în  conflictul armat sau în afacerile interne sau externe  ale
unei Înalte Părţi Contractante pe al cărei teritoriu are loc conflictul.

                            TITLUL II

                        TRATAMENTUL UMAN

                            Articolul 4
                       Garanţii fundamentale

    1. Toate persoanele  care  nu participă în mod direct la  ostilităţi
sau  care  nu mai poate participa la acestea, indiferent că sunt sau  nu
private  de  libertate,  au dreptul să le fie respectată  persoana  lor,
onoarea,  convingerile şi practicile lor religioase. Ele vor fi  tratate
cu  umanism în toate împrejurările, fără nici o diferenţiere cu caracter
nefavorabil.
    Este interzis să se ordone să nu mai fie supravieţuitori.
    2. Fără încălcarea caracterului general al dispoziţiilor precedente,
următoarele acte cu privire la persoanele la care se referă paragraful 1
sunt şi vor fi interzise în orice timp şi loc:
    a) atentatele  împotriva vieţii, sănătăţii şi integrităţii fizice şi
morale  a  persoanelor,  în special omuciderea şi actele de  cruzime  ca
tortura, mutilările sau orice formă de pedeapsă corporală;
    b) pedepsele colective;
    c) luarea de ostatici;
    d) actele de terorism;
    e) atentatele împotriva demnităţii personale, în special tratamentul
umilitor şi degradant, violul, prostituţia silită şi orice altă formă de
atentat la pudoare;
    f) sclavia şi negoţul cu sclavi sub toate formele sale;
    g) jefuirea;
    h) ameninţarea cu săvîrşirea actelor mai sus menţionate.
    3. Copii vor  primi  îngrijirea şi ajutoarele de care au nevoie,  în
special:
    a) ei vor primi  educaţie,  inclusiv educaţia religioasă şi  morală,
conform  dorinţei părinţilor sau, în lipsa acestora, a persoanelor  care
îi au în îngrijire.
    b) se vor lua  toate  măsurile corespunzătoare pentru a se  facilita
reunirea familiilor separate temporar;
    c) copii sub  vîrsta  de 15 ani nu vor fi recrutaţi în  forţele  sau
grupurile armate şi nu li se va permite să participe la ostilităţi;
    d) ocrotirea  specială  prevăzută în acest articol pentru copii  sub
vîrsta   de  15  ani  se  va  aplica  în  continuare  dacă,  în   pofida
dispoziţiilor alin. c), aceştia au participat direct la ostilităţi şi au
fost capturaţi;
    e) se vor lua  măsuri,  dacă  va fi cazul şi ori de  cîte  ori  este
posibil,  cu  consimţămîntul  părinţilor  sau al  persoanelor  care,  în
virtutea  legii sau cutumei, au răspunderea principală pentru îngrijirea
lor,  pentru  evacuarea  temporară a copiilor din zona în  care  au  loc
luptele  într-o  zonă  a ţării mai sigură şi pentru ca  aceştia  să  fie
însoţiţi  de  persoane care să vegheze asupra securităţii şi  bunăstării
lor.

                            Articolul 5
                    Persoane lipsite de libertate

    1. Pe lîngă dispoziţiile  art.  4,  se vor respecta  ca  un  minimum
următoarele  dispoziţii  în  ceea  ce  priveşte  persoanele  private  de
libertate  pentru  motive  legate de conflictul armat,  indiferent  dacă
acestea sunt internate sau deţinute:
    a) răniţii şi bolnavii vor fi trataţi în conformitate cu art. 7;
    b) persoanele  la  care se referă prezentul paragraf vor  primi,  în
aceeaşi  măsură ca şi populaţia civilă locală, alimente şi apă  potabilă
şi  vor  beneficia  de condiţii de salubritate şi igienă, precum  şi  de
protecţie împotriva intemperiilor şi pericolelor unui conflict armat;
    c) ele vor fi  autorizate  să  primească  ajutoare  individuale  sau
colective;
    d) ele îşi vor putea practica religia şi, cînd solicită şi dacă este
cazul,  vor putea primi asistenţă spirituală din partea persoanelor, cum
sunt preoţii, care exercită funcţii religioase;
    e) în cazul în  care  vor fi puse să lucreze, ele se vor  bucura  de
condiţii  de  muncă  şi de garanţii similare acelora de care  se  bucură
populaţia civilă locală.
    2. Cei care poartă  răspunderea internării sau detenţiei persoanelor
la  care  se referă paragraful 1 vor respecta, de asemenea, în  limitele
posibilităţilor, următoarele dispoziţii referitoare la aceste persoane:
    a) cu excepţia  cazurilor  cînd bărbaţii şi femeile  unei  aceleiaşi
familii  vor  fi  cazaţi în comun, femeile vor fi deţinute  în  localuri
diferite  de  cele destinate bărbaţilor şi se vor afla în  supravegherea
nemijlocită a femeilor;
    b) persoanele  menţionate  la  paragraful  1 vor  fi  autorizate  să
trimită  şi  să  primească cărţi poştale şi scrisori,  numărul  acestora
putînd   fi  limitat  de  către  autoritatea  competentă,  dacă  aceasta
consideră necesar;
    c) locurile de  internare  şi  de  detenţie nu  vor  fi  situate  în
apropierea zonei de luptă. Persoanele la care se referă paragraful 1 vor
fi  evacuate cînd locurile de internare sau de detenţie vor fi expuse în
mod  deosebit pericolelor care rezultă din conflictul armat, cu condiţia
ca evacuarea să poată fi efectuată în condiţii de suficientă securitate;
    d) persoanele menţionate vor beneficia de examinări medicale;
    e) sănătatea  lor fizică şi psihică şi integritatea lor corporală nu
vor  fi puse în pericol prin nici o acţiune sau omisiune  nejustificate.
În  consecinţă,  se  interzice supunerea persoanelor la care  se  referă
prezentul articol la orice intervenţie medicală care nu este justificată
de starea sănătăţii persoanei în cauză şi care nu este în concordanţă cu
normele  medicale  general  recunoscute  ce  se  aplică  în  împrejurări
medicale similare persoanelor aflate în libertate.
    3. Persoanele  care nu sunt cuprinse în dispoziţiile paragrafului 1,
dar a căror libertate este restrînsă, sub orice formă, din motive legate
de  conflictul armat, vor fi tratate în mod uman, conform  dispoziţiilor
art.  4 şi ale paragrafului 1 a), c) şi d) şi ale paragrafului 2 b)  din
prezentul articol.
    4. Dacă se hotărăşte  eliberarea  persoanelor care sunt  private  de
libertate,  cei  care  vor  hotărî aceasta vor  trebui  să  ia  măsurile
necesare pentru garantarea securităţii acestora.

                            Articolul 6
                         Urmărirea penală

    1. Prezentul  articol  se  va  aplica  la  urmărirea  penală  şi  la
reprimarea infracţiunilor penale referitoare la conflictul armat.
    2. Nu se va pronunţa  nici  o condamnare şi nu se va executa nici  o
pedeapsă  faţă  de  o  persoană declarată  vinovată  de  comiterea  unei
infracţiuni  decît în baza unei sentinţe pronunţate de un tribunal  care
să  ofere garanţiile fundamentale de independenţă şi imparţialitate.  În
mod deosebit:
    a) procedura  va asigura ca acuzatul să fie informat fără întîrziere
asupra   detaliilor  infracţiunii  care  i  se  impută  şi  va   garanta
acuzatului,   înainte  de  proces  şi  pe  parcursul  procesului,  toate
drepturile şi mijloacele de apărare necesare;
    b) nimeni nu  va  putea fi condamnat pentru o infracţiune  decît  pe
baza răspunderii penale individuale;
    c) nimeni nu  va fi condamnat pentru acte sau omisiuni care, conform
legilor  naţionale  sau dreptului internaţional, nu erau incriminate  în
momentul  comiterii;  de asemenea nu se va aplica o pedeapsă mai  severă
decît  cea  aplicabilă  în momentul comiterii  infracţiunii.  Dacă  după
comiterea  infracţiunii,  legea  va dispune aplicarea unei  pedepse  mai
uşoare, delincventul va beneficia de aceasta;
    d) orice persoană   acuzată  de  o  infracţiune  va  fi  considerată
nevinovată pînă cînd i se va dovedi nevinovăţia, conform legii;
    e) orice persoană  acuzată  de o infracţiune va avea dreptul să  fie
prezentă la judecată;
    f) nimeni nu  va putea fi constrîns să depună mărturie împotriva lui
însuşi şi nici să declare că este vinovat.
    3. Orice persoană   condamnată   va   fi  informată,   în   momentul
condamnării, asupra drepturilor sale de a face recurs judiciar şi de alt
gen,  precum  şi asupra termenelor în care poate să-şi  exercite  aceste
drepturi.
    4. Pedeapsa cu  moartea nu se va pronunţa contra persoanelor care au
vîrsta  sub 18 ani în momentul infracţiunii, a femeilor însărcinate şi a
mamelor cu copii mici.
    5. La încetarea  ostilităţilor, autorităţile aflate la putere se vor
strădui  să acorde o amnistie cît mai largă posibilă persoanelor care au
luat parte la conflictul armat sau celor care sunt lipsite de libertate,
fiind internate sau deţinute, pentru motive legate de conflictul armat.

                            TITLUL III

                    RĂNIŢI, BOLNAVI, NAUFRAGIAŢI

                            Articolul 7
                        Protecţie şi îngrijire

    1. Toţi răniţii,  bolnavii şi naufragiaţii, indiferent dacă au  luat
sau nu parte la conflictul armat, vor fi respectaţi şi protejaţi.
    2. În toate împrejurările, aceştia vor fi trataţi uman şi vor primi,
în măsura posibilului şi cît mai repede posibil, îngrijirile medicale pe
care  le  necesită  starea lor. Nu se va face nici  o  distincţie  între
aceştia, care să nu fie bazată pe criterii medicale.

                            Articolul 8
                            Căutarea

    Întotdeauna,  cînd  împrejurările  o permit, şi în  special  după  o
luptă,  vor fi luate, fără întîrziere, toate măsurile posibile pentru  a
se  căuta şi aduna răniţii, bolnavii şi naufragiaţii, pentru a-i proteja
contra  jefuirii  şi  tratamentului necorespunzător şi pentru  a  li  se
asigura  îngrijirea  necesară, precum şi pentru a se căuta morţii, a  se
împiedica să fie jefuiţi şi pentru a li se asigura serviciul funebru.

                            Articolul 9
            Protecţia personalului sanitar şi religios

    1. Personalul sanitar şi religios va fi respectat şi protejat. El va
primi  integral  întregul ajutor posibil pentru îndeplinirea  sarcinilor
sale  şi  nu  va fi obligat să îndeplinească  sarcini  incompatibile  cu
misiunea sa umanitară.
    2. Personalul  sanitar nu i se va impune ca, pe timpul  îndeplinirii
misiunii  sale,  să  dea prioritate tratamentului vreunei  persoane,  cu
excepţia cazurilor impuse de raţiuni de ordin medical.

                            Articolul 10
                Protecţia generală a misiunii medicale

    1. Nimeni nu  va  fi pedepsit pentru a fi exercitat o activitate  cu
caracter  medical conform deontologiei, oricare ar fi fost împrejurările
sau beneficiarii acestei activităţi.
    2. Persoanele   care  exercită  o  activitate  medicală  nu  vor  fi
constrînse   să  comită  acte  sau  să  efectueze  activităţi   contrare
deontologiei sau altor reguli medicale destinate să protejeze răniţii şi
bolnavii, sau dispoziţiilor prezentului Protocol şi nici să se abţină de
la a îndeplini acte cerute de aceste norme sau dispoziţii.
    3. Sub rezerva   dispoziţiilor  din  legislaţia  naţională,  se  vor
respecta  obligaţiile  profesionale  ale  persoanelor  care  exercită  o
activitate medicală în ceea ce priveşte informaţiile pe care ar putea să
le obţină în legătură cu răniţii şi bolnavii îngrijiţi de ele.
    4. Sub rezerva   dispoziţiilor  din  legislaţia  naţională,  nici  o
persoană care exercită o activitate medicală nu va putea fi sancţionată,
în  nici un fel, pentru faptul că a refuzat sau s-a abţinut să furnizeze
informaţii  în legătură cu răniţii şi bolnavii pe care i-a îngrijit  sau
îi îngrijeşte.

                            Articolul 11
        Protecţia unităţilor şi mijloacelor de transport sanitar

    1. Unităţile  sanitare  şi  mijloacele de transport sanitar  vor  fi
respectate  şi  protejate în orice moment şi nu vor face  obiectul  unor
atacuri.
    2. Protecţia  la  care sunt îndreptăţite unităţile şi mijloacele  de
transport  sanitar  nu va înceta decît dacă acestea vor fi  folosite  în
scopul  de  a îndeplini acte ostile, în afara sarcinilor lor  umanitare.
Totuşi,  protecţia  va înceta numai după ce s-a dat un avertisment  prin
care,  dacă  este  cazul, se stabileşte un termen rezonabil şi  dacă  un
asemenea avertisment este ignorat.

                            Articolul 12
                           Semn distinctiv

    Sub conducerea autorităţii competente în cauză, semnul distinctiv al
Crucii  Roşii, Semilunii Roşii, Leului şi Soarelui Roşu pe un fundal alb
va  fi purtat sau abordat atît de personalul sanitar şi religios, cît şi
de  unităţile şi mijloacele de transport sanitare. Acesta trebuie să fie
respectat în orice împrejurare. El nu trebuie să fie utilizat abuziv.

                            TITLUL IV

                        POPULAŢIA CIVILĂ

                            Articolul 13
                    Protecţia populaţiei civile

    1. Populaţia  civilă şi persoanele civile se vor bucura de protecţia
generală  împotriva  pericolelor  decurgînd din  operaţiunile  militare.
Pentru  a  face  efectivă această protecţie, se vor respecta,  în  toate
împrejurările, următoarele norme.
    2. Populaţia  civilă  ca atare, precum şi persoanele civile, nu  vor
face   obiectul  atacurilor.  Sunt  interzise  actele  de  violenţă  sau
ameninţările  cu  violenţa  al  căror scop  principal  este  terorizarea
populaţiei civile.
    3. Persoanele civile se vor bucura de protecţia pe care le-o conferă
acest  titlu,  în  afară  de  cazul cînd  participă  în  mod  direct  la
ostilităţi şi cît timp durează o astfel de participare.

                            Articolul 14
               Protecţia bunurilor indispensabile
             pentru supravieţuirea populaţiei civile

    Este interzis  să  se  recurgă, ca mijloc de luptă,  la  înfometarea
populaţiei  civile.  În  consecinţă,  se interzice să se  atace,  să  se
distrugă   sau  să  se  facă  inutilizabile,  în  acest  scop,  bunurile
indispensabile  pentru  supravieţuirea populaţiei civile, aşa  cum  sunt
produsele  alimentare  şi zonele agricole în care acestea sunt  produse,
recoltele,  animalele,  instalaţiile  şi rezervele de  apă  potabilă  şi
lucrările de irigaţii.

                            Articolul 15
             Protecţia lucrătorilor şi instalaţiilor
                  care conţin forţe periculoase

    Lucrările sau  instalaţiile  care conţin forţe periculoase cum  sunt
barajele,  digurile  şi centralele nucleare pentru  producerea  energiei
electrice,  nu  vor face obiectul atacurilor, chiar dacă ele  constituie
obiective  militare,  dacă  astfel  de atacuri  pot  produce  eliberarea
acestor  forţe  şi  cauza,  în consecinţă,  pierderi  importante  pentru
populaţia civilă.

                            Articolul 16
        Protecţia bunurilor culturale şi a lăcaşurilor de cult

    Fără a prejudicia dispoziţiile Convenţiei de la Haga din 14 mai 1954
cu  privire  la protecţia bunurilor culturale în caz de conflict  armat,
este  interzisă  comiterea  de acte de ostilitate  îndreptate  împotriva
monumentelor  istorice,  operelor de artă sau lăcaşurilor de  cult  care
constituie patrimoniul cultural sau spiritual al popoarelor şi folosirea
lor în sprijinul activităţilor militare.

                            Articolul 17
                 Interzicerea deplasărilor forţate

    1. Nu se va ordona   strămutarea  populaţiei  civile  pentru  motive
legate  de  conflict,  în  afară de cazul cînd aceasta  este  impusă  de
securitatea   persoanelor  civile  în  cauză  sau  de  raţiuni  militare
imperioase.  Dacă  o astfel de deplasare trebuie efectuată, se  vor  lua
toate  măsurile  posibile  pentru ca populaţia civilă să  aibă  condiţii
sătisfăcătoare de cazare, salubritate, igienă, securitate şi alimentaţie.
    2. Persoanele civile nu vor fi constrînse să părăsească propriul lor
teritoriu pentru motive legate de conflict.

                            Articolul 18
             Societăţi de ajutorare şi acţiuni de asistenţă

    1. Societăţile  de  ajutorare stabilite pe teritoriul Înaltei  Părţi
Contractante, aşa cum sunt organizaţiile de Cruce Roşie (Semiluna Roşie,
Leul  şi  Soarele  Roşu)  vor putea să-şi ofere  serviciile  lor  pentru
îndeplinirea  sarcinilor lor tradiţionale faţă de victimele conflictului
armat.  Populaţia  civilă  poate  să  se  ofere,  inclusiv  din  proprie
iniţiativă de a primi şi îngriji răniţii, bolnavii şi refugiaţii.
    2. Cînd populaţia  civilă  este  afectată  de  privaţiuni  deosebite
datorită  lipsei  aprovizionărilor indispensabile pentru  supravieţuirea
sa,  aşa cum sunt alimentele şi articolele sanitare, se vor întreprinde,
cu  consimţămîntul  Înaltei  Părţi Contractante interesate,  acţiuni  de
asistenţă  în favoarea populaţiei civile, cu caracter exclusiv  umanitar
şi  imparţial şi realizate fără nici un fel de diferenţiere cu  caracter
defavorabil.

                            TITLUL V

                        DISPOZIŢII FINALE

                            Articolul 19
                            Difuzare

    Prezentul Protocol va fi difuzat cît mai larg posibil.

                            Articolul 20
                              Semnare

    Prezentul Protocol  va fi deschis spre semnare părţilor la Convenţie
la  şase luni după semnarea actului final şi va rămîne deschis pentru  o
perioadă de douăsprezece luni.

                            Articolul 21
                            Ratificare

    Prezentul Protocol  va  fi  ratificat de îndată ce  va  fi  posibil.
Instrumentele de ratificare vor fi depuse la Consiliul Federal Elveţian,
depozitar al Convenţiilor.

                            Articolul 22
                              Aderare

    Prezentul Protocol  va  fi  deschis spre aderare oricărei  părţi  la
Convenţii,  nesemnatară a acestui Protocol. Instrumentele de aderare vor
fi depuse la depozitar.

                            Articolul 23
                         Intrare în vigoare

    1. Prezentul  Protocol  va  intra  în  vigoare  la  şase  luni  după
depunerea a două instrumente de ratificare sau de aderare.
    2. Pentru fiecare  parte  la Convenţii, care îl va ratifica  sau  va
adera  la  el ulterior, prezentul Protocol va intra în vigoare  la  şase
luni  după  depunerea  de către această parte a  instrumentului  său  de
ratificare sau de aderare.

                            Articolul 24
                            Amendamente

    1. Oricare Înaltă Parte Contractantă va putea să propună amendamente
la  prezentul  Protocol.  Textul oricărui proiect de  amendament  va  fi
comunicat  depozitarului care, după consultarea tuturor Înaltelor  Părţi
Contractante  şi  a Comitetului Internaţional al Crucii Roşii va  decide
dacă   este  necesară  convocarea  unei  conferinţe  pentru   examinarea
amendamentului propus.
    2. Depozitarul  va  invita  la această  conferinţă,  Înaltele  Părţi
Contractante  şi părţile la convenţii, indiferent dacă sunt sau nu  sunt
semnatare ale prezentului Protocol.

                            Articolul 25
                            Denunţare

    1. În cazul în care o Înaltă Parte Contractantă ar denunţa prezentul
Protocol,  denunţarea  nu  va  produce efecte decît la  şase  luni  după
primirea  instrumentului  de denunţare. Totuşi, dacă la expirarea  celor
şase luni, partea care denunţă se află într-o situaţie prevăzută la art.
1, denunţarea nu va produce efecte decît la sfîrşitul conflictului armat.
    Persoanele care  au  făcut  obiectul  unei privaţiuni  sau  al  unei
restricţii de libertate pe motive legate de acest conflict, vor continua
totuşi  să  beneficieze  de dispoziţiile prezentului  Protocol  pînă  la
eliberarea lor definitivă.
    2. Denunţarea  va  fi  notificată în scris  depozitarului,  care  va
informa Înaltele Părţi Contractante despre această notificare.

                            Articolul 26
                            Notificări

    Depozitarul va  informa  Înaltele Părţi Contractante şi  părţile  la
convenţii,  fie că sunt sau nu sunt semnatare ale prezentului  Protocol,
în legătură cu:
    a) semnarea prezentului  Protocol  şi  depunerea  instrumentului  de
ratificare şi de aderare, în conformitate cu art. 21 şi 22;
    b) data la care   prezentul   Protocol  va  intra  în   vigoare   în
conformitate cu art. 23;
    c) comunicările şi declaraţiile primite în conformitate cu art. 24.

                            Articolul 27
                            Înregistrare

    1. După intrarea  sa în vigoare prezentul Protocol va fi transmis de
către depozitar Secretariatului Naţiunilor Unite în scopul înregistrării
şi  publicării  lui,  în conformitate cu art. 102 al  Cartei  Naţiunilor
Unite.
    2. Depozitarul  va  informa, de asemenea,  Secretariatul  Naţiunilor
Unite  asupra tuturor notificărilor şi aderărilor pe care le va primi în
legătură cu prezentul Protocol.

                            Articolul 28
                          Texte autentice

    Originalul prezentului  Protocol,  al cărui text în  limbile  arabă,
chineză,  engleză,  franceză,  rusă şi spaniolă sunt, în  egală  măsură,
autentice,  va  fi depus spre păstrare depozitarului, care va  transmite
copii certificate conforme tuturor Părţilor la Convenţii.