Monitorul Oficial nr.210/1303 din 25.11.2008

* * *

Abrogat: 26.08.2016

Hotărîrea Guvernului nr.996 din 19.08.2016

Notă: În textul Hotărîrii, cuvintele „efectiv” şi „colaborator”, la orice formă gramaticală, se substituie cu cuvintele „personal” şi „ofiţer de protecţie al”, la forma gramaticală corespunzătoare, conform Hot.Guv. nr.886 din 28.12.2015 în vigoare 31.12.2015

În temeiul articolului 41 din Legea nr.134-XVI din 13 iunie 2008 cu privire la Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr.120-121, art.470), Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

Se aprobă Statutul disciplinar al Serviciului de Protecţie şi Pază de Stat (se anexează).

Aprobat

prin Hotărîrea Guvernului

nr.1283 din 17 noiembrie 2008

STATUTUL DISCIPLINAR

al Serviciului de Protecţie şi Pază de Stat

I. Dispoziţii generale

1. Disciplina de serviciu este o totalitate de reguli de conduită, fixate în prezentul Statut, obligatorii pentru ofiţerii de protecţie ai Serviciului de Protecţie şi Pază de Stat (în continuare – Serviciul), în scopul reglementarii relaţiilor de serviciu în plan disciplinar, precum şi impulsionării responsabilităţii disciplinare a ofiţerilor de protecţie ai Serviciului la îndeplinirea sarcinilor ce le revin.

2. Disciplina de serviciu constituie unul dintre factorii determinanţi ai capacităţii de exerciţiu a Serviciului, axat pe acceptarea conştientă a regulilor de comportament stabilite, precum şi pe constrîngerea ce se aplică, în conformitate cu legislaţia în vigoare, în cazul nerespectării acestora.

3. Statutul disciplinar al Serviciului are la bază Constituţia Republicii Moldova, Legea cu privire la Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat nr.134-XVI din 13 iunie 2008, alte acte legislative, precum şi tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte.

4. Prevederile prezentului Statut se extind asupra ofiţerilor de protecţie ai Serviciului fără diferenţiere de funcţie şi grad.

II. Asigurarea disciplinei în cadrul Serviciului

5. Disciplina în cadrul Serviciului se asigură prin:

a) lucrul individual-educativ desfăşurat de către şefii de subdiviziuni în scopul formării unor înalte calităţi morale şi profesionale necesare ofiţerilor de protecţie pentru executarea obligaţiilor de serviciu;

b) crearea unei atmosfere de responsabilitate şi ajutor reciproc;

c) crearea condiţiilor economice, sociale şi administrative necesare pentru îndeplinirea obligaţiilor de serviciu;

d) îmbinarea exigenţelor cu atenţia şi stima faţă de ofiţerii de protecţie, aplicarea corectă a măsurilor de convingere şi constrîngere;

e) stimularea ofiţerilor de protecţie pentru îndeplinirea conştiincioasă a obligaţiilor funcţionale şi aplicarea sancţiunilor pentru încălcarea disciplinei de serviciu.

III. Obligaţiile ofiţerilor de protecţie ai Serviciului

6. Ofiţerii de protecţie ai Serviciului sînt obligaţi:

a) să respecte cu stricteţe legislaţia Republicii Moldova, să apere valorile democraţiei constituţionale, drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, să respecte tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte;

b) să acţioneze cu competenţă, responsabilitate şi devotament în scopul asigurării securităţii statului, apărării suveranităţii, independenţei şi integrităţii teritoriale a ţării, promovării şi protejării valorilor şi intereselor naţionale ale Republicii Moldova, chiar şi în condiţiile unor ameninţări pentru viaţa, sănătatea şi proprietatea lor;

c) să respecte jurămîntul şi să îndeplinească întocmai cerinţele regulamentelor, instrucţiunilor, normelor deontologice stabilite pentru ofiţeriii de protecţie ai Serviciului, ordinelor şi dispoziţiilor primite, fiind responsabili de modul în care îndeplinesc misiunile încredinţate;

d) să păstreze cu stricteţe secretul de stat şi altă informaţie oficială cu accesibilitate limitată, asumîndu-şi această obligaţie şi după încetarea activităţii în cadrul Serviciului;

e) să fie corecţi, oneşti şi obiectivi, să respecte regulile de politeţe şi conduită la serviciu şi în afara acestuia;

f) să respecte superiorii şi colegii de serviciu, să le acorde suportul necesar în vederea consolidării disciplinei de serviciu;

g) să manifeste iniţiativă în realizarea sarcinilor încredinţate spre executare şi să contribuie pe toate căile la sporirea imaginii şi prestigiului Serviciului;

h) să-şi perfecţioneze permanent calificarea şi nivelul pregătirii profesionale;

i) să suporte cu demnitate greutăţile şi privaţiunile aferente îndeplinirii serviciului;

j) să păstreze integritatea armamentului şi muniţiilor din dotare, a legitimaţiei de serviciu, a bunurilor materiale şi tehnicii încredinţate;

k) să informeze imediat conducerea Serviciului despre orice situaţie ce ar putea periclita activitatea sau patrimoniul acestuia;

l) să informeze conducerea Serviciului despre neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a atribuţiilor de serviciu de către ofiţeriii de protecţie ai Serviciului;

m) să depună declaraţie cu privire la venituri şi proprietate, în modul şi în condiţiile prevăzute de lege;

n) să declare orice donaţie, directă sau indirectă, primită în legătură cu exercitarea funcţiei.

[Pct.6 modificat prin Hot.Guv. nr.709 din 06.08.2010, în vigoare 13.08.2010]

IV. Restricţiile stabilite pentru ofiţerii de protecţie ai Serviciului

7. Ofiţerul de protecţie al Serviciului este restrîns în exerciţiul următoarelor drepturi şi libertăţi:

a) exprimarea în public a opiniilor contrare intereselor securităţii naţionale a Republicii Moldova, difuzarea publică, fără aprobarea directorului Serviciului, a informaţiilor care privesc activitatea Serviciului ori au legătură cu ea;

b) propagarea ideilor de natură să determine ofiţerii de protecţie să încalce neutralitatea politică. Opiniile politice pot fi exprimate numai în afara serviciului;

c) asocierea în partide şi în alte organizaţii social-politice.

V. Interdicţiile stabilite pentru ofiţerii de protecţie ai Serviciului

8. Ofiţerului de protecţie al Serviciului îi este interzis:

a) să iniţieze, să dea şi să transmită dispoziţii ilegale;

b) să îndeplinească alte funcţii decît cele în care este numit sau detaşat, să desfăşoare activităţi remunerate, cu excepţia activităţilor ştiinţifice, didactice şi de creaţie care nu împiedică îndeplinirea obligaţiilor de serviciu. Ofiţerul de protecţie al Serviciului poate fi desemnat în calitate de membru de comisie, consiliu, grup de lucru, permanent sau ad-hoc, cu acordul conducerii Serviciului;

c) să desfăşoare sau să fie implicat în orice fel în activitate de întreprinzător, să acorde sprijin altor persoane în astfel de activităţi, să fondeze societăţi comerciale, cooperative şi organizaţii necomerciale, să participe la administrarea acestora;

d) să utilizeze informaţii, mijloace şi metode specifice activităţii Serviciului în alte scopuri decît cele de serviciu;

e) să exercite activităţile sale prin abuz de serviciu;

f) să admită falsuri în documentaţia de serviciu;

g) să facă uz de calitatea ori de activitatea profesională pentru obţinerea de avantaje pentru sine sau pentru alte persoane;

h) să accepte, fără acordul Preşedintelui Republicii Moldova, distincţii ale altor state, organizaţii internaţionale şi străine;

i) să divulge sau să neglijeze cerinţele faţă de informaţiile protejate prin lege, să piardă documente ce constituie secret de stat sau conţin alte informaţii oficiale cu accesibilitate limitată;

j) să tăinuiască informaţii despre acţiuni care ar periclita securitatea persoanelor beneficiare de protecţie de stat, a obiectelor păzite, precum şi despre tentativele persoanelor neautorizate de a primi informaţii cu caracter de serviciu sau secret;

k) să susţină sau să tolereze acte de trădare a intereselor de serviciu;

l) să tăinuiască date biografice compromiţătoare, inclusiv despre rudele apropiate;

m) să intervină pe lîngă persoanele beneficiare de protecţie de stat cu probleme personale sau de grup;

n) să aibă un comportament necinstit, amoral şi josnic sau alt comportament care ar denigra imaginea şi prestigiul Serviciului;

o) să consume băuturi alcoolice în timpul îndeplinirii serviciului.

[Pct.8 modificat prin Hot.Guv. nr.709 din 06.08.2010, în vigoare 13.08.2010]

VI. Responsabilitatea şefului subdiviziunii

9. Şeful, comandantul subdiviziunii (în continuare – şeful) poartă răspundere pentru starea disciplinară şi ordinea regulamentară din subdiviziunea pe care o conduce, fiind obligat:

a) să solicite respectarea disciplinei de serviciu şi a ordinei regulamentare în cadrul subdiviziunii dirijate, creînd, în acest scop, condiţiile necesare;

b) să ceară de la fiecare ofiţer de protecţie subordonat îndeplinirea conştiincioasă a obligaţiilor de serviciu;

c) să acorde o atenţie deosebită cunoaşterii, sub toate aspectele, a calităţilor individuale ale subalternilor, să asigure respectarea relaţiilor regulamentare şi de susţinere reciprocă în subdiviziunea dirijată;

d) să emită şi să enunţe ordine legale, să asigure condiţiile necesare pentru executarea acestora întocmai şi la timp;

e) să manifeste profesionalism, competenţă, iniţiativă şi perseverenţă;

f) să fie exigent, obiectiv şi imparţial în relaţiile cu subalternii, să nu le înjosească demnitatea personală;

g) să educe subalternii în spiritul devotamentului faţă de Serviciu;

h) să ia în considerare propunerile şi cererile subalternilor;

i) să stimuleze şi să sancţioneze subalternii în conformitate cu prevederile articolelor 42 şi 43 din Legea nr.134-XVI din 13 iunie 2008 cu privire la Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat.

VII. Reguli de subordonare

10. Şeful direct este considerat conducătorul căruia i se subordonează ofiţerul de protecţie pe linia ierarhică de serviciu, inclusiv temporar.

11. Şeful nemijlocit este considerat conducătorul cu funcţie imediat superioară subordonatului.

12. Ofiţerii de protecţie ai Serviciului care, în relaţiile de serviciu, nu sînt subordonaţi unul altuia pot fi superiori sau inferiori în funcţie sau grad special. Superioritatea se determină potrivit funcţiei sau gradului special deţinut.

13. În cazul în care mai mulţi ofiţeri de protecţie ai Serviciului îndeplinesc aceeaşi misiune sau îşi îndeplinesc serviciul în comun şi nu sînt subordonaţi unul altuia, iar subordonarea nu a fost stabilită de către şef, superior este considerat deţinătorul unei funcţii superioare, iar în cazul funcţiilor echivalente – deţinătorul celui mai înalt grad special, care beneficiază, pe timpul îndeplinirii misiunii, de autoritate disciplinară. În cazul deţinerii unor funcţii şi grade speciale echivalente, este considerat superior ofiţerul de protecţie care face parte din subdiviziunea care organizează activitatea respectivă.

VIII. Executarea ordinului

14. Ordinul este o indicaţie a şefului către subalterni, prin care se solicită executarea unor acţiuni, respectarea unor reguli, se stabileşte o ordine sau o situaţie.

15. Ordinul poate fi exprimat în scris sau verbal.

16. Ordinul scris este principalul document (act juridic) al directorului Serviciului, care poartă răspundere personală pentru legalitatea ordinului emis.

17. Ofiţerul de protecţie al  Serviciului este obligat să execute ordinele şefilor întocmai şi în termenul indicat, cu excepţia cazurilor cînd ordinul enunţat constituie o încălcare vădită a legislaţiei în vigoare.

18. În cazul în care ofiţerul de protecţie consideră că prin executarea ordinului primit ar comite o infracţiune, acesta este în drept să nu-l îndeplinească, informînd în scris conducerea Serviciului. În privinţa ofiţerului de protecţie al Serviciului care a procedat în conformitate cu prezentul punct nu poate fi luată nici o măsură contrară drepturilor şi intereselor lui legitime.

19. În cazul în care ordinul nu poate fi executat din motive obiective, subalternul raportează imediat despre aceasta şefului care l-a emis.

20. Ofiţerul de protecţie are dreptul să conteste legalitatea ordinului primit după executarea acestuia (cu excepţia situaţiei descrise în punctul 17), adresîndu-se, în acest scop, şefului superior, conform legislaţiei în vigoare.

IX. Dreptul de stimulare şi de aplicare a sancţiunilor disciplinare

21. Dreptul de stimulare şi de aplicare a sancţiunilor disciplinare aparţine numai directorului Serviciului de Protecţie şi Pază de Stat sau persoanei care îl înlocuieşte.

22. Stimulările sau sancţiunile disciplinare ce depăşesc competenţele directorului Serviciului se aplică în conformitate cu legislaţia în vigoare.

23. Directorul Serviciului poartă răspundere pentru depăşirea drepturilor de stimulare şi de aplicare a sancţiunilor disciplinare cu care este învestit, conform legislaţiei în vigoare.

24. În cazul încălcării disciplinei de serviciu de către adjuncţii săi, directorul Serviciului informează în scris Preşedintele Republicii Moldova despre abaterea comisă şi circumstanţele acesteia.

25. Toate stimulările şi sancţiunile disciplinare aplicate ofiţerilor de protecţie ai Serviciului se înscriu în dosarele personale ale acestora, la rubrica „Stimulări” ori „Sancţiuni”, cu indicarea ordinului de aplicare.

X. Formele de stimulare a ofiţerilor de protecţie ai Serviciului

26. Ofiţerii de protecţie ai Serviciului pot fi stimulaţi pentru îndeplinirea conştiincioasă a obligaţiilor de serviciu, iniţiativă şi profesionalism, precum şi pentru alte merite şi succese obţinute în activitatea de serviciu.

27. Ofiţerii de protecţie ai Serviciului sînt stimulaţi în conformitate cu prevederile articolului 42 alineatul (1) din Legea nr.134-XVI din 13 iunie 2008 cu privire la Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat.

28. Stimulările se consemnează într-un ordin al directorului Serviciului, care se aduce la cunoştinţa colectivului şi se înscriu în carnetul de muncă al ofiţerului de protecţie.

29. Pentru succese deosebite în exerciţiul funcţiei, merite faţă de societate şi faţă de stat, ofiţerii de protecţie pot fi înaintaţi la distincţii de stat (ordine, medalii, titluri onorifice), lor li se pot decerna premii de stat.

XI. Formele de sancţionare disciplinară a ofiţerilor de protecţie ai Serviciului

30. Pentru încălcarea disciplinei de serviciu, neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligaţiilor de serviciu, precum şi încălcarea prevederilor prezentului Statut, ofiţerii de protecţie ai Serviciului sînt sancţionaţi disciplinar în conformitate cu prevederile articolului 43 alineatul (1) din Legea nr.134-XVI din 13 iunie 2008 cu privire la Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat.

31. Sancţiunile disciplinare aplicate urmează să corespundă gravităţii abaterii săvîrşite şi gradului de vinovăţie a ofiţerului de protecţie. La aplicarea sancţiunii disciplinare se ia în considerare caracterul, cauzele, circumstanţele şi consecinţele faptei, termenul aflării ofiţerului de protecţie în serviciu, precum şi acţiunile întreprinse de acesta pentru înlăturarea consecinţelor faptei săvîrşite.

32. Dacă în faptele ofiţerului de protecţie al Serviciului se constată elementele constitutive ale unei infracţiuni, acestea se aduc imediat la cunoştinţa directorului Serviciului în vederea sesizării organelor competente. Pornirea urmăririi penale nu împiedică cercetarea abaterii disciplinare, decizia definitivă cu privire la sancţionarea disciplinară a ofiţerului de protecţie fiind luată după soluţionarea cauzei penale.

33. În cazul în care urmărirea penală nu identifică caracterul infracţional al faptei comise, ofiţerul de protecţie poate fi sancţionat pentru acţiuni sau inacţiuni ce constituie o abatere disciplinară.

34. Directorul Serviciului este în drept, la propunerea argumentată a şefului subdiviziunii, în baza ordinului respectiv, să micşoreze sau să lipsească ofiţerii de protecţie de indemnizaţia unică lunară acordată ca formă de stimulare. Concomitent, în ordin se indică motivul şi perioada pentru care ofiţerul de protecţie este lipsit de indemnizaţie.

35. Este interzisă aplicarea unei sancţiuni disciplinare întregului personal al subdiviziunii (sancţiuni disciplinare colective).

XII. Înlăturarea provizorie de la îndeplinirea obligaţiilor de serviciu

36. În cazul săvîrşirii unei abateri disciplinare grave, la decizia directorului Serviciului, pe perioada anchetei de serviciu, ofiţerul de protecţie al Serviciului poate fi înlăturat provizoriu de la îndeplinirea obligaţiilor de serviciu, cu ridicarea legitimaţiei de serviciu şi a armei din dotare, fără a fi eliberat din funcţie, dacă se constată că îndeplinirea acestor obligaţii poate influenţa desfăşurarea cercetării de serviciu sau că fapta comisă este incompatibilă cu statutul de ofiţer de protecţie al Serviciului.

37. Durata înlăturării provizorii de la îndeplinirea obligaţiilor de serviciu nu poate depăşi termenele stabilite pentru soluţionarea cazului, cu excepţia cazului de pornire a urmăririi penale de către organele competente, sau pînă la luarea unei decizii definitive asupra acţiunilor comise.

38. Dacă în urma anchetei de serviciu sau urmăririi penale se constată nevinovăţia ofiţerului de protecţie, decizia de înlăturare provizorie de la îndeplinirea obligaţiilor de serviciu se anulează, cu achitarea salariului lunar pentru întreaga perioadă menţionată.

XIII. Ancheta de Serviciu

39. Scopul anchetei de serviciu este:

a) examinarea sub toate aspectele, completă şi obiectivă, a circumstanţelor abaterilor disciplinare comise de către ofiţerii de protecţie ai Serviciului;

b) relevarea cauzelor şi condiţiilor care au condus la comiterea încălcărilor disciplinare;

c) aplicarea corectă a legislaţiei în vigoare în scopul aplicării unei sancţiuni disciplinare întemeiate.

40. În cadrul anchetei de serviciu urmează a fi stabilite:

a) locul, timpul, persoanele implicate, motivele şi alte circumstanţe ale cauzei;

b) vinovăţia ofiţerului de protecţie;

c) circumstanţele şi caracterul responsabilităţii delicventului, împrejurările demascatoare şi cele justificatoare, ce agravează sau atenuează vinovăţia ofiţerului de protecţie;

d) calităţile morale şi profesionale, alte date care caracterizează ofiţerul de protecţie (vîrsta, gradul, funcţia, vechimea în muncă în Serviciu, încălcările disciplinare comise anterior etc.).

41. În etapa iniţială a anchetei de serviciu, ofiţerul de protecţie care efectuează ancheta de serviciu întocmeşte un plan desfăşurat de acţiuni, studiază legislaţia şi toate actele normative respective, acumulează toată informaţia necesară, care se anexează la materialele anchetei de serviciu (explicaţii, rapoarte, copii de pe ordonanţele privind intentarea proceselor penale, clasarea acestora, materiale privind refuzul de intentare a procesului penal, rechizitorii, sentinţe, acte de revizii, concluzii ale specialiştilor, rapoarte de expertiză medico-legală etc.).

42. Directorul Serviciului are dreptul să dispună efectuarea anchetei de serviciu unui singur ofiţerl de protecţie sau unui grup de lucru, iar în caz de necesitate – să efectueze personal acţiunile respective. Dacă în timpul anchetei de serviciu ofiţerul de protecţie care efectuează ancheta, petiţionarul sau persoanele care au contribuit la demascarea delicvenţilor sînt ameninţate sau persecutate, directorul Serviciului este obligat să întreprindă măsurile necesare în vederea asigurării securităţii acestora.

43. Temei pentru iniţierea şi efectuarea anchetei de serviciu servesc:

a) relevarea cazurilor de încălcare a disciplinei de serviciu de către ofiţerii de protecţie ai Serviciului;

b) informaţiile şi sesizările organelor de urmărire penală, procuraturii şi instanţelor judecătoreşti, ale autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, persoanelor cu funcţii de răspundere ale întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor privind delicvenţa ofiţerilor de protecţie ai Serviciului;

c) publicaţiile şi informaţiile în mijloacele de informare în masă;

d) petiţiile cetăţenilor.

44. Ancheta de serviciu nu poate fi iniţiată după expirarea a 6 luni din ziua comiterii abaterii disciplinare, iar în urma reviziei sau a controlului activităţii economico-financiare – după expirarea a 2 ani din data comiterii. În perioada indicată nu se include durata desfăşurării urmăririi penale.

45. Termenul de efectuare a anchetei de serviciu:

a) ancheta de serviciu se efectuează în termen de pînă la 30 zile calendaristice. Termenul include timpul de la data cînd s-a dispus efectuarea anchetei de serviciu pînă la data aprobării încheierii;

b) în cazuri întemeiate, termenul efectuării anchetei de serviciu poate fi prelungit cu 30 zile calendaristice de către directorul Serviciului;

c) ancheta de serviciu sau aplicarea sancţiunii disciplinare poate fi suspendată în cazurile:

cînd vinovăţia ofiţerului de protecţie urmează a fi constatată în cadrul unor investigaţii efectuate de alte organe de drept;

dacă ofiţerul de protecţie în privinţa căruia se efectuează ancheta de serviciu se află în deplasare sau concediu;

dacă există alte împrejurări ce denotă imposibilitatea adoptării unei concluzii definitive;

d) în cazul încetării motivelor suspendării, ancheta de serviciu urmează a fi reluată în baza unui raport.

46. În perioada aflării ofiţerului de protecţie sub ancheta de serviciu, se interzice promovarea acestuia în funcţie, conferirea gradelor speciale, gradelor de calificare şi acordarea concediilor, cu excepţia concediului medical.

XIV. Drepturile şi obligaţiile persoanei care

efectuează ancheta de serviciu

47. Persoana care efectuează ancheta de serviciu este în drept:

a) să solicite explicaţii în scris de la ofiţerii de protecţie ai Serviciului, precum şi de la alte persoane care pot furniza informaţii necesare în procesul cercetării cazului;

b) să ia cunoştinţă de documentele referitoare la subiectul anchetei şi să solicite copiile acestor documente pentru anexarea lor la materialele anchetei de serviciu (cu excepţia celor strict secrete);

c) să se deplaseze la locul unde s-a comis încălcarea sau s-a produs incidentul respectiv;

d) în caz de necesitate, să primească consultaţii de la specialişti pe problemele care necesită cunoştinţe speciale, să folosească tehnică audio şi video, alte mijloace tehnice speciale;

e) să propună suspendarea din funcţie sau serviciu a ofiţerului de protecţie delicvent.

48. Ofiţerul de protecţie  care efectuează ancheta de serviciu este obligat:

a) să refuze efectuarea anchetei de serviciu dacă se află în relaţii de rudenie sau de subordonare cu ofiţerul de protecţie anchetat;

b) să respecte cu stricteţe drepturile şi obligaţiile prevăzute de legislaţia în vigoare, interesele legitime ale ofiţerilor de protecţie în privinţa cărora se efectuează ancheta de serviciu, ale altor persoane participante, să nu admită presiuni, ameninţări, precum alte acţiuni nelegitime;

c) să respecte regulile privind obţinerea, păstrarea, prelucrarea şi protecţia datelor personale ale ofiţerilor de protecţie ai Serviciului, să asigure protecţia acestor date împotriva utilizării ilegale sau a pierderii;

d) să raporteze directorului Serviciului despre depistarea încălcărilor de serviciu şi să înainteze propuneri în vederea lichidării cauzelor şi condiţiilor care au contribuit la comiterea sau admiterea acestora;

e) în cazurile cînd în acţiunile ofiţerilor de protecţie  se conţin elementele constitutive ale unei infracţiuni, să propună expedierea materialelor acumulate în organele de urmărire penală respective, pentru examinarea şi aprecierea acestora sub aspect penal;

f) să întocmească, conform rezultatelor anchetei de serviciu, o încheiere sau un raport motivat şi să îl prezinte pentru aprobare directorului Serviciului;

g) să anunţe persoanele în privinţa cărora s-a desfăşurat ancheta de serviciu despre finalizarea acesteia, oferindu-le dreptul de a lua cunoştinţă de încheierea aprobată;

h) să expedieze o copie a încheierii aprobate în secţia personal pentru anexarea acesteia la dosarul personal al ofiţerului de protecţie sancţionat.

XV. Obligaţiile şi drepturile ofiţerului de protecţie în privinţa

căruia se efectuează ancheta de serviciu

49. Ofiţerul de protecţie în privinţa căruia se efectuează ancheta de serviciu este obligat:

a) să se prezinte la ofiţerul de protecţie care efectuează ancheta de serviciu în ziua şi la ora cînd va fi chemat (citat). În caz de absenţă din motive întemeiate, să prezinte documente care i-ar justifica neprezentarea (deplasare, concediu etc.);

b) să motiveze refuzul de a da explicaţii şi de a participa la investigaţii;

c) să nu împiedice examinarea sub toate aspectele, completă şi obiectivă, a circumstanţelor încălcării.

50. Ofiţerul de protecţie în privinţa căruia se efectuează ancheta de serviciu este în drept:

a) să depună explicaţii în scris cu privire la încălcarea comisă, să administreze probe, să facă recuzări şi demersuri;

b) la finalizarea anchetei de serviciu, să ia cunoştinţă de încheierea pe rezultatele anchetei;

c) să conteste acţiunile ofiţerului de protecţie care efectuează ancheta de serviciu şi deciziile adoptate în cadrul acesteia.

XVI. Rezultatele anchetei de serviciu

51. După finalizarea anchetei de serviciu se întocmeşte o încheiere sau un raport cu concluziile formulate ca urmare a examinării cazului, în care se indică:

a) motivul efectuării anchetei de serviciu, funcţia, gradul special şi numele ofiţerului de protecţie care a efectuat ancheta;

b) funcţia, gradul special, numele şi prenumele, anul naşterii, studiile, vechimea în muncă, perioada de activitate în funcţia deţinută a ofiţerului de protecţie în privinţa căruia s-a efectuat ancheta de serviciu, sancţiunile disciplinare anterioare aplicate acestuia etc.;

c) esenţa încălcării stabilite (fabula), consecinţele faptei comise, materialele ce confirmă sau infirmă vina ofiţerului de protecţie, circumstanţele atenuante sau agravante, motivele şi condiţiile care au contribuit la comiterea încălcării, măsurile întreprinse sau propuse pentru înlăturarea acestora;

d) actele normative ale căror prevederi au fost încălcate;

e) propunerile privind tipul sancţiunii disciplinare aplicate, transmiterea spre examinare după competenţă în alte organe, suspendarea sau încetarea anchetei de serviciu.

XVII. Termenele de aplicare a sancţiunilor

52. Sancţiunea disciplinară se aplică, de regulă, imediat după finalizarea anchetei de serviciu, prin emiterea ordinului de sancţionare disciplinară, dar nu mai tîrziu de 30 de zile de la data emiterii ordinului respectiv, fără a lua în calcul timpul aflării ofiţerului de protecţie în concediu de odihnă, în concediu de studii sau în concediu medical.

 În cazul comiterii unor delicte incompatibile cu funcţia de ofiţer de protecţie al Serviciului, acesta poate fi concediat în temeiul articolului 26 literele f) şi h) din Legea nr.134-XVI din 13 iunie 2008 cu privire la Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat, indiferent de timpul care a trecut din momentul comiterii acestor fapte.

XVIII. Aplicarea sancţiunilor disciplinare

54. Pentru aceeaşi abatere disciplinară se poate aplica o singură sancţiune disciplinară.

55. Aplicarea sancţiunii disciplinare nu înlătură răspunderea penală, administrativă sau materială a ofiţerului de protecţie.

56. Aplicarea sancţiunii disciplinare ofiţerilor de protecţie ai Serviciului se efectuează numai în urma efectuării unei anchete de serviciu.

57. Sancţiunea disciplinară se aplică prin ordinul scris al directorului Serviciului, în care se indică obligatoriu:

a) temeiurile aplicării sancţiunii;

b) termenul în care sancţiunea poate fi contestată;

c) organul în care sancţiunea poate fi contestată.

58. Ordinul de sancţionare se aduce la cunoştinţa ofiţerului de protecţie contra semnătură, în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data emiterii.

59. Refuzul ofiţerului de protecţie de a confirma prin semnătură faptul că a fost înştiinţat despre sancţiunea aplicată se fixează într-un proces-verbal, semnat de un reprezentant al Serviciului şi un reprezentant al ofiţerului de protecţie (şeful nemijlocit sau un ofiţer de protecţie invitat special pentru confirmarea refuzului).

60. Ordinul de sancţionare disciplinară, în caz de necesitate, poate fi dat citirii în faţa formaţiei, în cadrul adunării personalului sau al şedinţei operative pe lîngă conducerea subdiviziunii sau Serviciului.

61. Ofiţerul de protecţie vinovat de neexecutarea în termenul stabilit a sancţiunii disciplinare aplicate sau de falsificarea dării de seamă despre aceasta poartă răspundere disciplinară.

62. Sancţiunea se înscrie în dosarul personal al ofiţerului de protecţie sancţionat.

XIX. Termenul de validitate a sancţiunilor

63. Termenul de validitate a sancţiunii disciplinare nu poate depăşi un an din ziua aplicării acesteia.

64. Sancţiunile prevăzute în prezentul Statut pot fi ridicate înainte de expirarea unui an în cazul în care ofiţerul de protecţie sancţionat a dat dovadă de disciplină, conştiinciozitate în îndeplinirea obligaţiilor de serviciu şi a manifestat un comportament ireproşabil.

65. Sancţiunea disciplinară se ridică prin ordinul directorului Serviciului, la propunerea şefului nemijlocit al ofiţerului de protecţie sancţionat.

66. În termenul de validitate a sancţiunii disciplinare, ofiţerului de protecţie sancţionat nu i se acordă stimulări, cu excepţia ridicării sancţiunii anterior aplicate.

XX. Dreptul de contestare a sancţiunilor

67. Sancţiunea disciplinară aplicată poate fi contestată în instanţele de judecată, în modul stabilit de legislaţia în vigoare.

68. În cazul contestării ordinului de sancţionare disciplinară, executarea sancţiunii nu se suspendă.

XXI. Înaintarea petiţiilor

69. Ofiţerul de protecţie al Serviciului are dreptul de a depune petiţii referitor la acţiunile nelegitime sau nejustificate ale şefilor şi ofiţerilor de protecţie ai Serviciului.

70. Se interzice expedierea petiţiilor spre examinare şefilor a căror acţiuni sînt atacate în acestea.

71. Şeful de competenţa căruia nu ţine soluţionarea problemelor formulate în petiţii le expediază, în termen de 3 zile, organului competent, informînd ofiţerul de protecţie.

72. Şeful care a admis acţiuni nelegitime faţă de subaltern în legătură cu înaintarea petiţiei poartă răspundere disciplinară.

73. Petiţiile ofiţerilor de protecţie ai Serviciului se soluţionează în conformitate cu prevederile Legii nr.190-XIII din 19 iulie 1994 cu privire la petiţionare.

74. Pentru înaintarea intenţionată a petiţiilor calomnioase, ofiţerii de protecţie ai Serviciului poartă răspundere conform legislaţiei în vigoare.