Notă: Aderat prin Hot. Parl. nr.252-XIII din 02.11.94 Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite contra traficului ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope* din 20.12.88 * * * Publicată în ediţia oficială "Tratate internaţionale", 1999, volumul 8, pag.214 ----------------------------------------------- * Adoptată la Viena la 20 decembrie 1988 * În vigoare pentru Republica Moldova din 16 mai 1995 Părţile prezentei Convenţii, profund preocupate de amploarea şi creşterea producţiei, cererea şi traficul ilicit de stupefiante psihotrope, care reprezintă o gravă ameninţare pentru sănătatea şi bunăstarea persoanelor şi au efecte nefaste asupra principiilor economice, culturale şi politice ale societăţii, profund preocupate, de asemenea, de efectele devastatoare în creştere a traficului ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope în diversele straturi ale societăţii şi, mai ales, de faptul că copiii sunt exploataţi în numeroase regiuni ale lumii în calitate de consumatori pe piaţa drogurilor, cît şi utilizaţi în scopul producerii, distribuirii şi comerţului ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope, ceea ce reprezintă un pericol de gravitate incomensurabilă, recunoscînd legăturile dintre traficul ilicit şi alte activităţi criminale organizate, conexe, care subminează bazele economiei legitime şi ameninţă stabilitatea, securitatea şi suveranitatea statelor, recunoscînd, de asemenea, că traficul ilicit este o activitate criminală internaţională a cărei eliminare solicită o atenţie imediată şi gradul de prioritate cel mai ridicat, conştiente că traficul ilicit reprezintă o sursă de cîştiguri financiare şi averi considerabile care permit organizaţiilor criminale transnaţionale să penetreze, să contamineze şi să corupă structurile de stat, activităţile comerciale şi financiare legitime cît şi societatea la toate nivelurile sale, hotărîte să-i priveze pe cei ce se ocupă de traficul ilicit de fructul activităţilor lor criminale şi să suprime astfel mobilul lor principal, dornice să elimine cauzele profunde ale problemei abuzului de stupefiante şi substanţe psihotrope, mai ales cererea ilicită de aceste stupefiante şi substanţe, cît şi cîştigurile enorme rezultate din traficul ilicit, considerînd că este necesar să se ia măsuri pentru controlul unor anumite substanţe, inclusiv a precursorilor, produselor chimice şi solvenţilor care sunt utilizaţi în fabricarea stupefiantelor şi substanţelor psihotrope şi a căror disponibilitate a provocat o creştere a fabricării clandestine a acestor stupefiante şi substanţe, hotărîte să îmbunătăţească cooperarea internaţională pentru reprimarea traficului ilicit pe mare, recunoscînd că eliminarea traficului ilicit depinde de responsabilitatea colectivă a tuturor statelor şi că o acţiune coordonată în cadrul acestei cooperări internaţionale este necesară în acest scop, recunoscînd competenţa Organizaţiei Naţinilor Unite cu privire la controlul stupefiantelor şi substanţelor psihotrope şi dorind ca organismele internaţionale competente în materie să-şi exercite activitatea în cadrul acestei organizaţii, reafirmînd principiile directoare ale tratatelor în vigoare cu privire la stupefiante şi substanţele psihotrope şi sistemul de control stabilit prin aceste tratate, recunoscînd necesitatea întăririi şi completării măsurilor prevăzute în Convenţia unică asupra stupefiantelor din 1961, în această Convenţie cum apare ea modificată prin Protocolul din 1972, care modifică Convenţia unică cu privire la stupefiante din 1961, şi în Convenţia din 1971 cu privire la substanţele psihotrope, în scopul reducerii amploarei şi extinderii traficului ilicit şi atenuării gravelor consecinţe, recunoscînd, de asemenea, că este important să fie întărite şi dezvoltate mijloacele juridice eficiente de cooperare internaţională în materie penală pentru a pune capăt activităţilor criminale internaţionale reprezentate de traficul ilicit, dorind să încheie o Convenţie internaţională globală, eficientă şi operaţională, care să vizeze în mod specal lupta împotriva traficului ilicit, în care să se ţină cont de diversele aspecte ale problemei în ansamblul ei, în special de cele care nu sunt tratate în instrumentele internaţionale care există în domeniul stupefiantelor şi substanţelor psihotrope, convin în cele ce urmează: Articolul 1 Definiţii În afară de o indicaţie expresă în sens contrar sau în cazul în care contextul cere să fie altfel, definiţiile de mai jos se aplică tuturor dispoziţiilor prezentei Convenţii: a) Termenul Organ desemnează Organul internaţional de control al stupefiantelor stabilit prin Convenţia unică asupra stupefiantelor din 1961 şi această Convenţie cum apare ea modificată prin Protocolul din 1972 modificînd Convenţia unică asupra stupefiantelor din 1961. b) Expresia plantă de cannabis desemnează orice plantă din familia Cannabis. c) Termenul coca desemnează orice specie de arbust din specia Erythroxylon. d) Expresia transportator comercial desemnează orice persoană sau entitate publică, private sau din alt sistem care asigură transportul de persoane, bunuri sau este curier cu titlu onorific. e) Termenul Comisie desemnează Comisia pentru stupefiante a Consiliului economic şi social al Organizaţiei Naţiunilor Unite.л f) Termenul confiscare desemnează deposedarea permanentă de bunuri prin decizia unui tribunal sau unei alte autorităţi competente. g) Expresia livrare supravegheată desemnează metodele care constau în permiterea trecerii prin teritoriul uneia sau mai multor ţări a stupefiantelor sau substanţelor psihotrope, a substanţelor înscrise în tabelul I sau tabelul II, anexe la prezenta Convenţie, sau substanţelor care le sunt substituite, expediate în mod ilicit sau suspectate de aceasta, cu ştiinţa şi sub controlul autorităţilor competente din ţările indicate, în scopul identificării persoanelor implicate în comiterea infracţiunilor stabilite conform paragrafului 1 al art. 3 din Convenţie. h) Expresia Convenţia din 1961 desemnează Convenţia unică asupra stupefiantelor din 1961. i) Expresia Convenţia din 1961, cum apare ea modificată, desemnează Convenţia unică cu privire la stupefiante din 1961 cum apare ea modificată de Protocolul din 1972 care modifică Convenţia unică asupra stupefiantelor din 1961. j) Expresia Convenţia din 1971 desemnează Convenţia din 1971 cu privire la substanţele psihotrope. k) Termenul consiliu desemnează Consiliul Economic şi Social al Organizaţiei Naţiunilor Unite. l) Termenii îngheţare sau confiscare desemnează interdicţia temporară a transferului, conversiei, distribuirii sau deplasării bunurilor sau asumarea temporară a pazei sau controlului bunurilor prin decizia unui tribunal sau altei autorităţi competente. m) Expresia trafic ilicit desemnează infracţiunile vizate la paragrafele 1 şi 2 ale art. 3 din prezenta Convenţie. n) Termenul stupefiant desemnează orice substanţă fie că este de origine naturală sau de sinteză, care figurează în tabelul I sau tabelul II al Convenţiei din 1961 şi Convenţiei din 1961 cum apare ea modificată. o) Expresia mac de opium desemnează planta din specia Papaver somniferum L. p) Termenul produs desemnează orice bun care provine direct sau indirect în urma comiterii unei infracţiuni, stabilit în conformitate cu paragraful 1 al art. 3 sau obţinut direct sau indirect prin comitere. q) Termenul bunuri desemnează toate tipurile de averi corporale sau necorporale, mobile sau imobile, palpabile sau nepalpabile, cît şi actele juridice sau documentele care atestă proprietatea asupra acestor averi sau drepturile asupra lor. r) Expresia substanţă psihotropă desemnează orice substanţă de origine naturală sau de sinteză sau orice produs din tabelele I, II, III sau IV ale Convenţiei din 1971 cu privire la substanţele psihotrope. s) Termenul secretar general îl desemnează pe Secretarul General al Organizaţiei Naţiunilor Unite. t) Expresiile tabelul I şi tabelul II desemnează listele de substanţe anexate prezentei Convenţii, care vor putea fi modificate din cînd în cînd în conformitate cu art. 12. u) Expresia stat de tranzit desemnează un stat pe teritoriul căruia sunt deplasate substanţele ilicite - stupefiantele, substanţele psihotrope şi substanţele înscrise în tabelul I şi II şi care nu reprezintă nici punctul de plecare, nici destinaţia finală a acestor substanţe. Articolul 2 Rolul Convenţiei 1. Obiectul prezentei Convenţii îl reprezintă promovarea cooperării între părţi, astfel încît ele să poată combate cu mai mare eficacitate diversele aspecte ale traficului ilicit cu stupefiante şi substanţe psihotrope, care au o amploare internaţională. În executarea obligaţiilor lor în termenii Convenţiei, părţile iau măsurile necesare, inclusiv măsuri legislative şi de reglementare, compatibile cu dispoziţiile fundamentale ale sistemelor respective legislative interne. 2. Părţile îşi execută obligaţiile care decurg din prezenta Convenţie într-o manieră compatibilă cu principiile egalităţii suverane şi integrităţii teritoriale a statelor şi al neamestecului în afacerile interne ale altor state. 3. Părţile se abţin să-şi exercite, una pe teritoriul celeilalte părţi, competenţa sau funcţiile care sunt exclusiv rezervate autorităţilor celeilalte părţi prin dreptul său intern. Articolul 3 Infracţiuni şi sancţiuni 1. Fiecare parte adoptă măsurile necesare pentru a stabili caracterul de infracţiuni penale, în conformitate cu dreptul său intern, atunci cînd actul a fost comis intenţionat: a) i) producţiei, fabricaţiei, extracţiei, preparării, ofertei, punerii în vînzare, distribuirii, vînzării, livrării în orice condiţii, expedierii, expedierii în tranzit, transportului, importului sau exportului oricărui stupefiant sau oricărei substanţe psihotrope, încălcîndu-se dispoziţiile Convenţiei din 1961, Convenţiei din 1961 cum apare ea modificată sau Convenţiei din 1971; ii) culturii macului (opiaceu), coca sau plantei de cannabis, în scopul producerii de stupefiante, încălcîndu-se dispoziţiile Convenţiei din 1961 şi Convenţiei din 1961 cum apare ea modificată; iii) deţinerii sau cumpărării oricărui stupefiant sau substanţe psihotrope, în scopul uneia dintre activităţile enumerate la subalin. (i) de mai sus; iv) fabricării, transportului sau distribuirii de echipament, materiale sau substanţe înscrise în tabelele I şi II despre care cel care se ocupă de aceste activităţi ştie că trebuie utilizate în/sau pentru cultură, producţia sau fabricarea ilicită de stupefiante sau substanţe psihotrope; v) organizării, dirijării sau finanţării uneia dintre infracţiunile enume-rate la subalin. i, ii, iii sau iv de mai sus. b) i) conversiei sau transferului de bunuri despre care cel care se ocupă ştie că provin dintr-una dintre infracţiunile stabilite conform alin. a) din prezentul paragraf sau din participarea la comiterea acesteia, în scopul de a disimula sau deghiza originea licită a bunurilor menţionate sau ajută orice persoană care este implicată în comiterea uneia dintre aceste infracţiuni să scape de consecinţele juridice ale actelor sale. ii) Disimulării sau ascunderii naturii, originii, dispunerii, mişcării sau proprietăţilor reale ale bunurilor sau drepturilor aferente despre care autorul ştie că provin dintr-una dintre infracţiunile stabilite conform alin. a) al prezentului paragraf sau participării la una dintre aceste infracţiuni. c) sub rezerva principiilor constituţionale şi conceptelor fundamentale ale sistemului său juridic: i) Achiziţiei, deţinerii sau utilizării de bunuri, despre care cel care le dobîndeşte, deţine şi utilizează ştie în momentul în care le primeşte că provin dintr-una dintre infracţiunile stabilite conform alin. a) al prezentului paragraf sau în urma participării la una dintre aceste infracţiuni. ii) Deţinerii de echipament, materiale sau substanţe înscrise în tabelul I sau tabelul II, despre care cel care le deţine ştie că ele sunt sau trebuie să fie utilizate în/sau pentru cultura, producerea sau fabricarea ilicită de stupefiante sau substanţe psihotrope. iii) Faptei de a incita sau a determina public o persoană prin orice mijloc să comită una dintre infracţiunile stabilite conform prezentului articol sau să se folosească ilicit de stupefiante sau substanţe psihotrope. iv) Participării la una dintre infracţiunile stabilite în conformitate cu articolul prezent sau asocierii, înţelegerii, tentativei sau complicităţii prin furnizare de asistenţă, ajutor sau sfaturi în scopul comiterii sale. 2. Sub rezerva principiilor sale constituţionale şi conceptelor fundamentale din sistemul său juridic, fiecare parte adoptă măsurile necesare pentru a-i conferi caracterul de infracţiune penală în conformitate cu dreptul său intern, atunci cînd actul a fost comis intenţionat, deţinerii şi cumpărării de stupefiante şi substanţe psihotrope şi culturi de stupefiante destinate consumului personal şi încălcării dispoziţiilor Convenţiei din 1961, Convenţiei din 1961 cum apare ea modificată sau Convenţiei din 1971. 3. Cunoaşterea, intenţia sau motivaţia necesară cunoscută ca element al uneia dintre infracţiunile vizate la paragraful 1 al prezentului articol poate fi dedusă din circumstanţele practice obiective. 4. a) Fiecare parte ia măsuri pentru ca infracţiunile stabilite conform paragrafului 1 din prezentul articol să primească sancţiuni, ţinîndu-se cont de gravitatea lor, ca: închisoarea sau alte pedepse privative de libertate, amenzi şi confiscare. b) Părţile pot prevedea, în calitate de măsuri complementare ale condamnării sau sancţiunii penale pronunţate pentru o infracţiune stabilită conform paragrafului 1 al prezentului articol, ca autorul infracţiunii să fie supus la măsuri de tratament, educaţie, postcură, readaptare sau reintegrare socială. c) Contrar dispoziţiilor din alineatele precedente, în cazurile de infracţiuni cu caracter minor, părţile pot să prevadă, mai ales în locul unei condamnări sau sancţiuni penale, măsuri de educare, de readaptare sau de reintegrare socială cît şi, atunci cînd autorul infracţiunii este toxicoman, măsuri de tratament şi posttratament. d) Părţile pot prevedea ca măsurile de tratament, educare, posttratament, readaptare sau reintegrare socială a autorului infracţiunii fie să înlocuiască condamnarea sau sentinţa pronunţată a făptuitorului unei infracţiuni stabilite conform dispoziţiilor paragrafului 2 al prezentului articol, fie să le fie adăugate la acestea. 5. Părţile procedează astfel ca tribunalele lor şi alte autorităţi competente să poată ţine cont de circumstanţele factice care conferă o gravitate particulară infracţiunilor stabilite în conformitate cu paragraful 1 al prezentului articol, cu cele de mai jos: a) participarea la comiterea unei infracţiuni a unei organizaţii de răufăcători căreia îi aparţine autorul infracţiunii; b) participarea autorului infracţiunii la alte activităţi criminale organizate intenţionat; c) participarea autorului infracţiunii la alte activităţi ilegale facilitate de către comiterea infracţiunii; d) folosirea violenţei sau a armelor de către autorul infracţiunii; e) fapul că autorul infracţiunii deţine o funcţie publică şi că infracţiunea este legată de această funcţie; f) victimizarea sau folosirea minorilor; g) faptul că infracţiunea a fost comisă într-un stabiliment penitenciar, într-o instituţie de învăţămînt, într-un centru de asistenţă socială sau în vecinătatea lor imediată sau în alte locuri în care şcolarii şi studenţii sunt ocupaţi în cadrul unei acţiuni educative, sportive sau sociale; h) în măsura în care dreptul intern al unei părţi o permite, condamnările anterioare, în special pentru infracţiuni analoage comise în ţară sau străinătate. 6. Părţile se vor strădui să facă astfel încît orice putere judiciară discreţionară conferită prin dreptul lor intern şi aferent urmăririlor judiciare, angajate împotriva unor persoane pentru infracţiuni stabilite în conformitate cu prezentul articol, să fie exercitată în aşa fel încît să se optimizeze eficacitatea măsurilor de depistare şi represiune în ceea ce priveşte infracţiunile în cauză, ţinîndu-se cont de necesitatea de a exercita un efect disuasiv în ceea ce priveşte comiterea lor. 7. Părţile se asigură că tribunalele lor sau alte autorităţi competente iau în consideraţie gravitatea infracţiunilor enumerate la paragraful 1 al prezentului articol şi circumstanţele vizate la paragraful 5 al prezentului articol atunci cînd ele au în vedere eventualitatea unei eliberări anticipate sau condiţionate a persoanelor recunoscute vinovate de aceste infracţiuni. 8. Atunci cînd este cazul, fiecare parte poate determina în cadrul dreptului său intern o perioadă de prescriere prelungită, în cursul căreia pot fi începute urmăririle pentru una dintre infracţiunile stabilite conform paragrafului 1 al prezentului articol. Această perioadă va fi mai lungă atunci cînd autorul presupus al infracţiunii s-a sustras justiţiei. 9. Fiecare parte, conform sistemului său juridic, ia măsurile pe care le consideră necesare pentru ca orice persoană acuzată sau recunoscută ca fiind vinovată de o infracţiune stabilită conform paragrafului 1 al prezentului articol şi care se află pe teritoriul ei, să asiste la desfăşurarea procedurii penale necesare. 10. În scopul cooperării dintre părţi, în virtutea prezentei Convenţii şi în special al cooperării conform art. 5, 6, 7 şi 9, infracţiunile stabilite în conformitate cu prezentul articol nu sunt considerate infracţiuni fiscale sau politice, nici considerate ca avînd motive politice, fără a prejudicia limitele constituţionale şi legislaţia fundamentală a părţilor. 11. Nici una dintre dispoziţiile prezentului articol nu lezează principiul conform căruia definirea infracţiunilor vizate şi mijloacelor juridice de apărare respective decurg în exclusivitate din dreptul intern al fiecărei părţi şi conform căruia infracţiunile menţionate sunt urmărite şi pedepsite conform acestui drept. Articolul 4 Competenţa Fiecare parte: a) Adoptă măsurile necesare pentru stabilirea competenţei sale în ceea ce priveşte infracţiunile şi pe care le-a stabilit conform paragrafului 1 al art. 3, atunci cînd: i) infracţiunea a fost comisă pe teritoriul său; ii) infracţiunea a fost comisă la bordul unei nave sub pavilionul acesteia sau unei aeronave înmatriculate conform legislaţiei sale în momentul în care a fost comisă infracţiunea; b) Poate adopta măsurile necesare pentru a stabili competenţa sa în ceea ce priveşte infracţiunile pe care le-a stabilit conform paragrafului 1 al art. 3, atunci cînd: i) infracţiunea a fost comisă de către unul dintre cetăţenii săi sau o persoană care are reşedinţa pe teritoriul său; ii) infracţiunea a fost comisă la bordul unei nave împotriva căreia această parte a fost autorizată să ia măsurile necesare în virtutea art. 17, sub rezerva ca această competenţă să nu fie exercitată decît pe baza acordurilor sau angajamentelor prevăzute la paragrafele 4 şi 9 ale articolului menţionat; iii) infracţiunea este una dintre cele stabilite conform alin. c (iv) al paragrafului 1 al art. 3 şi a fost făptuită în afara teritoriului său, în scopul făptuirii pe teritoriul său a uneia dintre infracţiunile stabilite conform paragrafului 1 al art. 3; 2. Fiecare parte: a) Adoptă, de asemenea, măsurile necesare pentru a stabili competenţa sa în ceea ce priveşte infracţiunile pe care ea le-a stabilit conform paragrafului 1 al art. 3, atunci cînd presupusul autor al infracţiunii se află pe teritoriul său şi nu îl extrădează pe teritoriul unei alte părţi pe motivul: i) că infracţiunea a fost comisă pe teritoriul său, la bordul unei nave sub pavilionul său sau al unei aeronave înmatriculate conform legislaţiei sale în momentul în care a fost comisă infracţiunea, sau ii). Că infracţiunea a fost comisă de către unul dintre cetăţenii săi. b) Poate, deasemenea, adopta măsurile pentru a stabili competenţa sa în ceea ce priveşte infracţiunile pe care le-a stabilit, conform paragrafului 1 al art. 3, atunci cînd autorul presupus al infracţiunii se află pe teritoriul său şi nu îl extrădează spre teritoriul altei părţi. 3. Prezenta Convenţie nu exclude exercitarea vreunei competenţe în materie penală, stabilită de către o parte în conformitate cu dreptul său intern. Articolul 5 Confiscarea 1. Fiecare parte adoptă măsurile care sunt necesare pentru a permite confiscarea: a) Produselor dobîndite din infracţiunile stabilite în conformitate cu paragraful 1 al art. 3 sau bunurilor a căror valoare corespunde celei a produselor menţionate. b) Stupefiantelor, substanţelor psihotrope, materialelor şi echipamentelor sau altor instrumente utilizate sau destinate să fie utilizate în diverse modalităţi, chiar dacă este vorba de infracţiunile stabilite conform paragrafului 1 al art. 3. 2. Fiecare parte adoptă măsurile care sunt necesare pentru a permite autorităţilor competente să identifice, să detecteze şi să îngheţe sau să pună poprire asupra produselor, bunurilor, instrumentelor sau tuturor celorlalte lucruri vizate la paragraful 1 al prezentului articol, în scopul unei eventuale confiscări. 3. Pentru a putea aplica măsurile prevăzute în prezentul articol, fiecare parte confirmă dreptul tribunalelor sale sau altor autorităţi competente să ordone producerea sau poprirea documentelor bancare, financiare sau comerciale. Părţile nu pot invoca secretul bancar pentru a refuza să aplice dispoziţiile prezentului paragraf. 4. a) Atunci cînd se efectuează o cerere în virtutea prezentului articol de către o altă parte care are competenţa pentru aducerea la cunoştinţă a unei infracţiuni stabilite în conformitate cu paragraful 1 al art. 3, partea pe teritoriul căreia sunt situate produsele, bunurile, instrumentele sau orice alte lucruri vizate la paragraful 1 al prezentului articol: i) transmite cererea autorităţilor competente, în scopul de a face să se pronunţe o decizie de confiscare şi, dacă intervine această decizie, determină executarea ei, sau ii) transmite autorităţilor competente, pentru ca aceasta să fie executată în limitele solicitării, decizia de confiscare luată de către partea primitoare conform paragrafului 1 al prezentului articol, pentru tot ce reprezintă produse, bunuri, instrumente sau orice alte lucruri vizate la paragraful 1, situate pe teritoriul părţii solicitate. b) Atunci cînd se efectuează o cerere în virtutea prezentului articol de către o altă parte care are competenţă pentru cunoaşterea unei infracţiuni stabilite conform paragrafului 1 al art. 3, partea solicitată ia măsuri pentru a identifica, detecta şi îngheţa sau popri produsele, bunurile, instrumentele sau orice alte lucruri vizate la paragraful 1 al prezentului articol, în scopul confiscării eventuale, ordonate fie de către partea primitoare, fie ca urmare a unei cereri formulate, în virtutea alin. a) al prezentului paragraf, de către partea solicitată. c) Deciziile sau măsurile prevăzute la alin. a) şi b) ale prezentului paragraf sunt luate de către partea solicitată conform dreptului său intern şi după dispoziţiile dreptului menţionat conform regulilor de procedură sau oricărui tratat, acord sau aranjament bilateral sau multilateral care o leagă de partea solicitantă. d) Dispoziţiile paragrafelor 6-19 ale art. 7 se aplică mutatis mutandis. În afară de informaţiile vizate la paragraful 10 al art. 7, solicitările făcute conform prezentului articol conţin următoarele informaţii: i) atunci cînd cererea se bazează pe alin. a) i) al prezentului paragraf, o descriere a bunurilor de confiscat şi o expunere a faptelor pe care se bazează partea solicitantă care permite părţii solicitate să admită pronunţarea unei decizii de confiscare în cadrul dreptului său intern; ii) atunci cînd solicitarea decurge din alin. a) ii), o copie legală admisibilă a deciziei de confiscare emise de către partea solicitantă pe care s-a fondat cererea, o expunere a faptelor şi informaţiilor care indică în ce limite trebuie executată decizia; iii) atunci cînd cererea decurge din alin. b), o expunere a faptelor pe care se bazează partea solicitantă şi o descriere a măsurilor cerute. e) Fiecare parte comunică Secretarului General textul legilor şi reglementărilor sale care dau efect prezentului paragraf, cît şi textul oricărei modificări ulterior aduse acestor legi şi reglementări. f) Dacă o parte decide să subordoneze adoptarea măsurilor vizate la alin. a) şi b) ale prezentului paragraf la existenţa unui tratat în domeniu, ea consideră prezenta Convenţie ca o bază convenţională necesară şi suficientă. g) Părţile depun eforturi pentru a încheia tratate, acorduri sau angajamente bilaterale şi multilaterale în scopul de a întări eficacitatea cooperării internaţionale. 5. a) Orice parte care confiscă produse sau bunuri, în aplicarea paragrafului 1 sau paragrafului 4 ale prezentului articol, dispune de ele conform dreptului său intern şi procedurilor sale administrative. b) Atunci cînd o parte acţionează la cererea unei alte părţi în aplicarea prezentului articol, ea poate avea în vedere, în mod special, încheierea unor acorduri care prevăd: i) vărsarea valorii acestor produse şi bunuri sau fondurilor care provin din vînzarea lor sau unei părţi substanţiale din valoarea produselor şi bunurilor menţionate, unor organisme interguvernamentale specializate în lupta împotriva traficului ilicit şi abuzului de stupefiante şi substanţe psihotrope; ii) să împartă cu alte părţi, în mod sistematic sau de la caz la caz, aceste produse sau aceste bunuri sau fondurile care provin din vînzarea lor, în conformitate cu dreptul său intern, procedurile sale administrative sau acordurile bilaterale sau multilaterale încheiate în acest sens. 6. a) Dacă aceste produse au fost transformate sau convertite în alte bunuri, aceste bunuri pot face obiectul măsurilor vizate de către prezentul articol, în locul acestor produse. b) Dacă pe lîngă bunurile dobîndite în mod legal au fost amestecate şi unele produse, aceste bunuri, sub rezerva dreptului de poprire şi îngheţare, pot fi confiscate la concurenţă cu valoarea estimativă a produselor care au fost amestecate. c) Veniturile şi alte avantaje obţnute: i) din produse; ii) din bunuri în care aceste produse au fost transformate sau convertite, sau iii) din bunuri cu care au fost amestecate produsele ce pot, deasemenea, face obiectul măsurilor vizate de către prezentul articol în acest mod şi în aceeaşi măsură ca şi produsele. 7. Fiecare parte poate avea în vedere răsturnarea dovezii de probă în ceea ce priveşte originea ilicită a produselor presupuse sau a altor bunuri care pot face obiectul unei confiscări, în măsura în care aceasta are loc conform principiilor dreptului său intern şi naturii procedurii juridice şi altor proceduri. 8. Interpretarea dispoziţiilor prezentului articol nu poate, în nici un caz, să prejudicieze drepturile unor terţe persoane de bună-credinţă. 9. Nici una dintre dispoziţiile prezentului articol nu prejudiciază principiul conform căruia măsurile vizate sunt definite şi executate conform dreptului intern al fiecărei părţi şi conform dispoziţiilor dreptului menţionat. Articolul 6 Extrădarea 1. Prezentul articol se aplică infracţiunilor stabilite de către părţi conform paragrafului 1 al art. 3. 2. Fiecare dintre infracţiunile la care se aplică prezentul articol este de drept inclus în orice tratat de extrădare în vigoare, încheiat între părţi, ca infracţiune a cărui autor poate fi extrădat. Părţile se angajează să includă aceste infracţiuni ca infracţiuni al căror autor poate fi extrădat, în orice tratat de extrădare pe care îl vor încheia. 3. Dacă o parte care subordonează extrădarea existenţei unui tratat primeşte o cerere de extrădare a unei părţi cu care ea nu a încheiat un astfel de tratat, ea poate considera prezenta Convenţie ca bază legală de extrădare pentru infracţiunile la care se aplică prezentul articol. Părţile care au nevoie de măsuri legislative amănunţite pentru a putea utiliza prezenta Convenţie ca bază legală de extrădare vor avea în vedere adoptarea unor astfel de măsuri. 4. Părţile care nu subordonează extrădarea existenţei unui tratat recunosc între ele, pentru infracţiunile cărora li se aplică prezentul articol, caracterul de infracţiuni al căror autor poate fi extrădat. 5. Extrădarea este subordonată condiţiilor prevăzute de dreptul părţii solicitate sau de către tratatele de extrădare aplicabile, inclusiv motivele pentru care partea solicitată poate refuza extrădarea. 6. Atunci cînd examinează solicitările primite în aplicarea prezentului articol, partea solicitată poate refuza să facă dreptate dacă autorităţile sale judiciare sau alte autorităţi competente au motive serioase să creadă că extrădarea ar uşura exercitarea urmărilor sau impunerii unei sancţiuni penale împotriva unei persoane din cauza rasei, religiei, naţionalităţii sau opiniilor politice sau ar cauza un prejudiciu pentru un motiv oarecare unei persoane aflate în cauză în urma solicitării. 7. Părţile depun eforturi pentru a accelera procedurile de extrădare şi pentru a simplifica exigenţele în materie de dovezi, în ceea ce priveşte infracţiunile la care se aplică prezentul articol. 8. Sub rezerva dispoziţiilor dreptului său intern şi tratatelor de extrădare pe care le-a încheiat, partea solicitată poate, la cererea părţii solicitante şi dacă ea consideră că circumstanţele o justifică şi că este urgent, să pună sub stare de detenţie o persoană prezentă pe teritoriul său şi a cărei extrădare este solicitată sau să ia alte măsuri cu privire la asigurarea prezenţei sale pe timpul procedurii de extrădare. 9. Fără a renunţa la exercitarea competenţei penale, stabilite conform dreptului său intern, o parte pe teritoriul căreia se află autorul presupus al infracţiunii trebuie: a) Dacă pentru motivele enunţate la alin. a) al paragrafului 2 al art. 4 aceasta nu extrădează pentru o infracţiune stabilită conform paragrafului 1 al alin. 3, cazul va fi supus autorităţilor competente pentru exercitarea acţiunii penale, numai dacă nu s-a convenit altfel cu partea solicitantă. b) Dacă aceasta nu extrădează pentru o asemenea infracţiune şi dacă ea şi-a stabilit competenţa în ceea ce priveşte această infracţiune conform alin. b) al paragrafului 2 al art. 4, cazul va fi înaintat autorităţilor competente pentru exercitarea acţiunii penale, numai dacă partea solicitantă nu cere altceva în scopul păstrării competenţei sale legitime. 10. Dacă extrădarea solicitată în scopul exercitării unei pedepse este refuzată, pentru că persoana care reprezintă obiectul acestei cereri este cetăţean al părţii solicitate, aceasta, dacă legislaţia i-o permite în conformitate cu prescripţiile acestei legislaţii şi la cererea părţii solicitante, va avea în vedere să execute ea însăşi pedeapsa care a fost pronunţată conform legislaţiei părţii solicitante sau restului din această pedeapsă. 11. Părţile se străduiesc să încheie acorduri bilaterale şi multilaterale pentru a permite extrădarea sau pentru a-i creşte eficacitatea. 12. Părţile pot avea în vedere încheierea unor acorduri bilaterale sau multilaterale referitoare la unele puncte speciale sau cu caracter general, cu privire la transferul în ţara lor a unor persoane condamnate la pedepse cu închisoarea sau alte pedepse cu privaţiune de libertate, datorită infracţiunilor la care se aplică prezentul articol, pentru ca acestea să-şi poată executa restul de pedeapsă. Articolul 7 Asistenţa judiciară 1. Părţile îşi acordă mutual, conform prezentului articol, asistenţă judiciară pe scară largă pentru toate anchetele, urmăririle penale şi procedurile juridice cu privire la infracţiunile stabilite în conformitate cu paragraful 1 al art. 3. 2. Asistenţa judiciară care se acordă în aplicarea prezentului articol poate fi solicitată în următoarele scopuri: a) strîngerea mărturiilor şi depoziţiilor; b) notificarea actelor judiciare; c) efectuarea de percheziţii şi popriri; d) examinarea obiectelor şi vizitarea locurilor; e) furnizarea de informaţii şi de probe de culpabilitate; f) furnizarea de originale sau copii certificate conforme de documente şi dosare pertinente, inclusiv extrase bancare, documente contabile, dosare de societăţi şi documente comerciale; g) identificarea sau detectarea produselor, bunurilor, instrumentelor sau altor lucruri în scopul strîngerii probelor. 3. Părţile pot să-şi acorde una alteia orice altă formă de asistenţă judiciară autorizată de către dreptul intern al părţii solicitate. 4. La cerere, părţile facilitează sau încurajează, într-o măsură compatibilă cu legislaţia lor şi practica lor internă, prezentarea sau punerea la dispoziţie a unor persoane, inclusiv deţinuţi care acceptă să-şi aducă concursul la anchetă sau să participe la procedură. 5. Părţile nu pot invoca secretul bancar pentru a refuza asistenţa judiciară prevăzută în prezentul articol. 6. Dispoziţiile prezentului articol nu afectează, în nici un fel, obligaţiile care decurg din orice alt tratat bilateral sau multilateral care determină sau trebuie să determine, în totalitate sau parţial, asistenţa judiciară în materie penală. 7. Paragrafele 8-19 ale prezentului articol sunt aplicabile solicitărilor făcute conform prezentului articol dacă părţile în chestiune nu sunt legate printr-un tratat de asistenţă judiciară. Dacă aceste părţi sunt legate printr-un asemenea tratat, dispoziţiile corespunzătoare ale acestui tratat sunt aplicabile numai dacă părţile nu convin să aplice în locul lor dispoziţiile paragrafelor 8-19 ale prezentului articol. 8. Părţile desemnează o autoritate sau, dacă este nevoie, autorităţile care au responsabilitatea şi dreptul de a răspunde la solicitările de asistenţă judiciară sau de a le transmite autorităţilor competente pentru executare. Autoritatea sau autorităţile desemnate în acest scop vor fi notificate Secretarului General. Transmiterea solicitărilor de asistenţă judiciară şi a oricăror comunicări cu privire la aceasta se face între autorităţile desemnate de către părţi; prezenta dispoziţie se înţelege sub rezerva dreptului fiecărei părţi de a cere ca aceste solicitări şi comunicări să-i fie adresate pe cale diplomatică, iar cazurile urgente, dacă părţile cad de acord, prin intermediul OIPC (Interpol), dacă acest lucru este posibil. 9. Cererile sunt adresate, în scris, într-o limbă acceptabilă pentru partea solicitată. În cazul în care limbile sunt acceptate de fiecare parte, ele sunt notificate Secretarului General. În caz de urgenţă şi dacă părţile cad de acord, cererile pot fi făcute pe cale orală, dar trebuie confirmate imediat prin scris. 10. Cererile pentru asistenţă judiciară trebuie să conţină informaţiile următoare: a) desemnarea autorităţilor de unde provine cererea; b) obiectul şi natura anchetelor, urmăririlor penale sau procedurii judiciare la care se referă cererea şi numele şi funcţiile autorităţilor care se ocupă de aceasta; c) un rezumat al faptelor pertinente, cu excepţia cererilor adresate în scopul notificării actelor judiciare; d) o descriere a asistenţei solicitate şi descrierea amănunţită a oricărei proceduri specifice pe care partea solicitantă ar dori să o vadă aplicată; e) Dacă este posibil, identitatea, adresa şi naţionalitatea oricărei persoane vizate; f) scopul în care mărturia, informaţiile şi măsurile sunt solicitate. 11. Partea solicitată poate cere o completare de informaţii atunci cînd acest lucru i se pare necesar pentru a executa cererea conform legislaţiei sale sau cînd acest lucru poate uşura executarea cererii. 12. Orice cerere este executată conform legislaţiei părţii solicitate şi, în măsura în care acest lucru nu contravine legislaţiei menţionate şi, cînd este posibil, în conformitate cu procedurile specificate în cerere. 13. Partea solicitantă nu comunică şi nici nu utilizează informaţiile sau mărturiile furnizate de către partea solicitată pentru anchete, urmăriri penale sau proceduri judiciare, altele decît cele vizate în cerere, fără consimţămîntul prealabil al părţii solicitate. 14. Partea solicitantă poate să ceară ca partea solicitată să păstreze secretul asupra cererii şi conţinutului său numai în măsura necesară pentru a-i da urmare. Dacă partea solicitată nu poate satisface această exigenţă, ea va informa imediat partea solicitantă. 15. Asistenţa judiciară poate fi refuzată: a) Dacă cererea nu a fost făcută conform dispoziţiilor prezentului articol; b) dacă partea solicitată consideră că executarea cererii poate leza suveranitatea, securitatea, ordinea publică sau alte interese esenţiale ale sale; c) în cazul în care legislaţia părţii solicitate ar interzice autorităţilor sale să ia măsurile necesare, dacă a fost vorba de o infracţiune similară care a reprezentat obiectul unei anchete, urmăririi penale sau unei proceduri judiciare în cadrul propriei sale competenţe; d) în cazul în care acceptarea cererii este contrară sistemului juridic al părţii solicitate, cu privire la asistenţa judiciară. 16. Orice refuz de acordare a asistenţei judiciare trebuie motivat. 17. Asistenţa judiciară poate fi amînată de către partea solicitată pe motiv că ar împiedica o anchetă, urmăririle penale sau o procedură judiciară în curs. În astfel de cazuri, partea solicitată consultă partea solicitantă în scopul de a determina dacă acest ajutor mai poate fi furnizat în condiţiile considerate necesare de către partea solicitată. 18. Un martor, un expert sau orice altă persoană care consimte să depună mărturie în cursul unei proceduri sau să colaboreze la o anchetă, la urmăriri penale sau proceduri judiciare pe teritoriul părţii solicitante nu va fi nici urmărit, nici deţinut, nici pedepsit, nici supus vreunei restricţii a libertăţii personale pe acest teritoriu pentru alte omisiuni sau condamnări anterioare plecării sale de pe teritoriul părţii solicitate. Această imunitate va înceta atunci cînd martorul, expertul sau persoana menţionată, care a avut posibilitatea de a părăsi teritoriul pentru o perioadă de 15 zile consecutiv sau pentru orice altă perioadă convenită de către părţi, socotind de la data la care ei au fost oficial informaţi că prezenţa lor nu mai era necesară pentru autorităţile judiciare, au rămas, cu toate acestea, din proprie voinţă sau după ce l-au părăsit, au revenit din proprie dorinţă. 19. Cheltuielile obişnuite făcute pentru executarea unei cereri sunt suportate de partea solicitată, numai dacă nu s-a convenit altfel între părţile implicate. Atunci cînd se fac cheltuieli importante sau extraordinare sau cînd se relevă a fi necesare ulterior pentru a executa cererea, părţile se vor consulta pentru a fixa condiţiile conform cărora cererea va fi executată, cît şi modul în care vor fi asumate cheltuielile. 20. Părţile iau în consideraţie, în unele cazuri, posibilitatea de a încheia acorduri sau aranjamente bilaterale sau multilaterale care servesc obiectivelor dispoziţiilor prezentului articol, le conferă un efect practic sau le întăresc. Articolul 8 Transferul procedurilor represive Părţile vor lua în considerare posibilitatea de a-şi transfera procedurile represive relativ la infracţiunile stabilite în conformitate cu paragraful 1 al art. 3, în cazurile în care acest transfer este necesar în interesul unei bune administrări a justiţiei.
Articolul 9 Alte forme de cooperare şi formare 1. Părţile vor coopera strîns, conform sistemelor juridice şi administrative respective, cu scopul de a întări eficacitatea acţiunii de detectare şi represie vizînd să pună capăt comiterii de infracţiuni stabilite conform paragrafului 1 al art. 3. În special, pe baza acordurilor sau aranjamentelor bilaterale sau multilaterale: a) Ele stabilesc şi menţin canale de comunicare între organismele şi serviciile naţionale competente, în scopul de a facilita schimbul sigur şi rapid de informaţii cu privire la toate aspectele infracţionale stabilite conform paragrafului 1 al art. 3, inclusiv, dacă părţile interesate consideră necesar, legăturile acestui trafic cu alte activităţi delictuale. b) Părţile cooperează între ele, atunci cînd este vorba de infracţiuni stabilite conform paragrafului 1 al art. 3, şi avînd un caracter internaţional, conducînd anchetele care se referă la: i) identitatea, locul în care se găsesc şi activităţile pe care le exercită persoanele suspectate pentru infracţiuni stabilite conform paragrafului 1 al art. 3; ii) mişcarea produselor şi bunurilor provenite din comiterea infracţiunilor menţionate; iii) mişcarea stupefiantelor, substanţelor psihotrope, substanţelor înscrise în tabelele I şi II ale prezentei Convenţii şi instrumentele utilizate sau destinate să fie utilizate în comiterea acestor infracţiuni. c) Atunci cînd este cazul, şi dacă acest lucru nu contravine dreptului intern, ele creează, ţinîndu-se cont de necesitatea protejării securităţii persoanelor şi operaţiunilor, echipe mixte însărcinate să pună în practică dispoziţiile prezentului paragraf. Agenţii oricărei părţi, membrii unor anumite echipe se conformează indicaţiilor autorităţilor competente ale părţii pe teritoriul căreia se derulează operaţia. În toate aceste cazuri, părţile interesate veghează ca să fie respectată pe deplin suveranitatea părţii pe teritoriul căreia se desfăşoară operaţia. d) Ele furnizează, atunci cînd este cazul, cantităţile necesare de substanţe în scopul efectuării analizei sau anchetei. e) Ele facilitează o coordonare eficientă între organismele lor şi serviciile competente şi favorizează schimbul de personal şi de experţi, inclusiv detaşarea agenţilor de legătură. 2. În măsura în care acest lucru este necesar, fiecare parte instituie, dezvoltă sau ameliorează programele de formare specifice în folosul membrilor şi serviciilor sale de detectare şi reprimare şi altui personal, inclusiv agenţilor de vamă, însărcinaţi cu reprimarea infracţiunilor stabilite conform paragrafului 1 al art. 3. Aceste programe vor trebui să se refere, mai ales, la următoarele puncte: a) metodele folosite pentru detectarea şi reprimarea infracţiunilor stabilite conform paragrafului 1 al art. 3; b) itinerariile adoptate şi tehnicile folosite de către persoanele suspectate de infracţiuni, stabilite conform paragrafului 1 al art. 3, în special în statele de tranzit şi măsurile de luptă potrivite; c) controlul importului şi exportului de stupefiante, substanţe psihotrope şi substanţe înscrise în tabelele I şi II; d) detectarea şi controlul mişcării produselor şi bunurilor care provin din comiterea infracţiunilor stabilite conform paragrafului 1 al art. 3 şi a stupefiantelor, substanţelor psihotrope, substanţelor înscrise în tabelele I şi II şi instrumentelor utilizate sau destinate a fi folosite pentru a comite infracţiunile menţionate; e) metodele folosite pentru transferarea, disimularea sau deghizarea acestor produse, bunuri şi instrumente; f) strîngerea probelor; g) tehnicile de control în zonele libere şi porturile libere; h) tehnicile moderne de detectare şi reprimare. 3. Părţile îşi acordă sprijin pentru a planifica şi executa programe de formare şi cercetare care le permit să facă schimb de cunoştinţe specializate în domeniile vizate la paragraful 2 al prezentului articol şi în acest scop organizează, deasemenea, atunci cînd este cazul, conferinţe şi seminare regionale şi internaţionale pentru a stimula cooperarea şi a permite examinarea problemelor de interes comun, inclusiv problemele şi nevoile specifice ale statelor de tranzit. Articolul 10 Cooperarea internaţională şi asistenţa acordată statelor de tranzit 1. Părţile cooperează, direct sau prin intermediul organizaţiilor internaţionale sau regionale competente, în scopul de a ajuta şi de a sprijini în măsura posibilă statele de tranzit şi în special ţările în curs de dezvoltare, care au nevoie de o astfel de asistenţă şi un astfel de sprijin, prin intermediul programelor de cooperare tehnică, care vizează să împiedice schimbul şi tranzitul ilicit şi care se referă la activităţile conexe. 2. Părţile pot întreprinde, direct sau prin intermediul organizaţiilor internaţionale sau regionale competente, să furnizeze un ajutor financiar acestor state de tranzit pentru a dezvolta şi întări infrastructura necesară eficacităţii luptei contra traficului ilicit şi prevenirii acestui trafic. 3. Părţile pot încheia acorduri sau aranjamente bilaterale sau multilaterale pentru a spori eficacitatea cooperării internaţionale prevăzute în prezentul articol şi pot avea în vedere încheierea unor aranjamente financiare în această privinţă. Articolul 11 Livrări supravegheate 1. Dacă principiile fundamentale ale sistemelor lor juridice interne o permit, părţile iau măsurile necesare, ţinînd cont de posibilităţile lor, pentru a permite recurgerea adecvată la livrări supravegheate pe scară internaţională, pe bază de acorduri sau angajamente pe care ele le-au încheiat, în scopul identificării indivizilor implicaţi în infracţiunile stabilite conform paragrafului 1 al art. 3 şi de a începe urmăririle împotriva lor. 2. Decizia de a recurge la livrări supravegheate este luată în fiecare caz în speţă şi poate, dacă este cazul, să ţină cont de aranjamente şi înţelegeri financiare în ceea ce priveşte exercitarea competenţei lor de către părţile interesate. 3. Expedierile ilicite pentru care s-a convenit ca livrarea să fie supravegheată pot, cu consimţămîntul părţilor interesate, să fie interceptate şi autorizate în continuare în trimiterea lor, fie aşa cum sunt, fie după ce stupefiantele sau substanţele psihotrope au fost sustrase sau au fost înlocuite total sau parţial cu alte produse. Articolul 12 Substanţe care sunt folosite în mod frecvent în procesul fabricării ilicite de stupefiante sau substanţe psihotrope 1. Părţile adoptă măsurile pe care le consideră adecvate pentru a împiedica deturnarea substanţelor înscrise în tabelele I şi II, în scopul fabricării ilicite de stupefiante şi substanţe psihotrope şi cooperează între ele în acest scop. 2. Dacă o parte sau Organul sunt în posesia unor informaţii care după părerea lor fac necesară înscrierea unei substanţe în tabelul I sau tabelul II, ele adresează Secretarului General o notificare însoţită de toate informaţiile pertinente pentru sprijinirea acestora. Procedura expusă la paragrafele 2-7 ale prezentului articol se aplică, de asemenea, atunci cînd o parte sau Organul sunt în posesia unor informaţii care justifică radierea unei substanţe din tabelul I sau tabelul II sau trecerea unei substanţe dintr-un tabel în altul. 3. Secretarul General comunică această notificare şi toate informaţiile pe care le consideră adecvate părţilor, Comisiei, iar dacă această notificare provine de la o parte, şi Organului. Părţile Comunică Secretarului General observaţiile lor cu privire la notificare cît şi toate informaţiile complementare de natură să ajute Organul să procedeze la o evaluare, iar Comisia să se pronunţe. 4. Dacă Organul, ţinînd cont de amploarea, importanţa şi diversitatea utilizărilor ilicite ale substanţei şi după ce a examinat dacă ar fi posibil şi uşor de utilizat substanţele înlocuitoare, atît în scopuri ilicite cît şi pentru fabricarea ilicită de stupefiante sau substanţe psihotrope, constată: a) că substanţa este frecvent utilizată în fabricarea ilicită a unui stupefiant sau a unei substanţe psihotrope; şi b) că fabricarea ilicită a unui stupefiant sau a unei substanţe psihotrope, prin volumul şi prin amploarea lor creează probleme grave de sănătate publică sau sociale justificînd astfel o acţiune pe plan internaţional. El comunică Comisiei o evaluare a substanţei, indicînd, mai ales, efectele probabile ale includerii sale în tabelul I sau tabelul II, atît asupra utilizărilor ilicite cît şi asupra fabricării ilicite, şi dacă este cazul face recomandări cu privire la măsurile de control care ar fi adecvate pentru evaluarea menţionată. 5. Comisia, ţinînd cont de observaţiile prezentate de către părţi şi de observaţiile şi recomandările Organului a căror evaluare va fi determinată pe plan ştiinţific şi luînd în mod cuvenit în considerare toţi ceilalţi factori pertinenţi, poate decide, cu o majoritate de 2/3 dintre membrii săi, să înscrie o substanţă în tabelul I şi tabelul II. 6. Orice decizie luată de către Comisie în virtutea prezentului articol este comunicată de către Secretarul General tuturor statelor şi altor untăţi care sunt părţi la prezenta Convenţie sau li se conferă dreptul să devină, cît şi Organului. Ea intră în vigoare definitiv pentru fiecare parte la 180 de zile după data comunicării sale. 7. a) Deciziile luate de Comisie, în virtutea prezentului articol, sunt supuse consiliului pentru revizuire, dacă una dintre părţi prezintă o solicitare în cele 180 de zile ce urmează după data notificării lor. Cererea trebuie să fie adresată Secretarului General şi însoţită de toate informaţiile adecvate care o motivează. b) Secretarul General comunică copia cererii şi informaţiilor adecvate Comisiei, Organului şi tuturor părţilor, invitîndu-le să-şi prezinte observaţiile în termen de 90 de zile. Toate observaţiile primite sunt comunicate Consiliului. c) Consiliul poate confirma sau anula decizia Comisiei. Decizia sa este comunicată tuturor statelor şi altor entităţi, care sunt părţi la prezenta Convenţie sau sunt pe cale să devină, Comisiei şi Organului. 8. a) Sub rezerva caracterului general al dispoziţiilor paragrafului 1 al prezentului articol şi dispoziţiilor Convenţiei din 1961, Convenţiei din 1961 cum apare ea modificată şi Convenţiei din 1971, părţile iau măsurile pe care le cred de cuviinţă pentru a controla pe teritoriul lor fabricarea şi distribuirea substanţelor înscrise în tabelele I şi II; b) În acest scop, părţile pot: i) să exercite supravegherea tuturor persoanelor şi întreprinderilor care se ocupă cu fabricarea şi distribuirea substanţelor menţionate; ii) să supună unui regim de licenţă localurile şi stabilimentele în care poate avea loc fabricarea sau distribuirea; iii) să solicite ca titularii unei licenţe să obţină autorizaţii pentru a se ocupa de operaţiile sus-menţionate; iv) să împiedice acumularea de către fabricanţi şi distribuitori a unor cantităţi din substanţele menţionate care să le depăşească pe cele care solicită o funcţionare normală a întreprinderilor şi situaţiei pieţei. 9. În ceea ce priveşte substanţele înscrise în tabelele I şi II, fiecare parte ia măsrile următoare: a) Ea stabileşte şi menţine un sistem de supraveghere a comerţului internaţional cu substanţe incluse în tabelele I şi II în scopul de a uşura detectarea operaţiunilor suspecte. Aceste sisteme de supraveghere trebuie să fie puse în funcţiune în strînsă cooperare cu fabricanţii, importatorii, vînzătorii en gros şi în detaliu care semnalează autorităţilor competente comenzile şi operaţiile suspecte. b) Ea prevede confiscarea oricărei substanţe înscrise în tabelele I şi II dacă există suficiente dovezi că aceasta este destinată să servească la fabricarea ilicită a unui stupefiant sau substanţe psihotrope. c) Ea informează, cît mai rapid posibil, autorităţile şi serviciile competente ale părţilor interesate dacă există motive pentru a crede că o substanţă înscrisă în tabelele I şi II este importată, exportată sau în tranzit în scopul fabricării ilicite de stupefiante sau substanţe psihotrope, mai ales furnizîndu-le informaţii asupra modalităţilor de plată utilizate şi toate celelalte elemente esenţiale pe care se bazează convingerea sa. d) Ea solicită ca trimiterile care fac obiectul importurilor şi exporturilor să fie corect marcate şi însoţite de documentele necesare. Documente comerciale ca facturi, listă de marfă, documente de vamă, de transport şi alte documente de expediţie trebuie să indice numele substanţelor care fac obiectul importului sau exportului, aşa cum figurează în tabelul I şi II, cantitatea importată sau exportată, cît şi numele, adresa exportatorului, importatorului şi, atunci cînd este cunoscută, cea a destinatarului. e) Ea procedează astfel ca documentele vizate la alin. d) al prezentului paragraf să fie păstrate cel puţin 2 ani şi ţinute la dispoziţia autorităţilor competente pentru examinare. 10. a) În afara dispoziţiilor paragrafului 9 şi la cererea adresată Secretarului General de partea interesată, fiecare parte de pe teritoriul căreia o substanţă înscrisă în tabelul I trebuie exportată, supraveghează ca, înaintea exportării, informaţiile de mai jos să fie furnizate de către autorităţile competente, autorităţilor competente din ţara importatoare: i) numele şi adresa exportatorului şi importatorului şi, atunci cînd este cunoscut, cel al destinatarului; ii) desemnarea substanţei aşa cum figurează în tabelul I; iii) cantitatea de substanţă exportată; iv) punctul de intrare şi data expedierii prevăzute; v) toate celelalte informaţii reciproc convenite între părţi. ddas l"la l LD . b) Orice parte poate să adopte măsuri de control mai stricte sau mai severe decît cele prevăzute în paragraful prezent, dacă ea consideră că acest lucru este necesar sau de dorit. 11. Atunci cînd una dintre părţi furnizează informaţii celeilalte, conform paragrafelor 9 şi 10 ale prezentului articol, ea poate solicita părţii care le primeşte să păstreze caracterul confidenţial al oricărui secret economic, industrial, comercial sau profesional sau procedeu comercial pe care pot să-l conţină. 12. Fiecare parte furnizează anual Organului, în forma şi modalitatea definite de aceasta şi utilizînd formulele care îi vor fi furnizate, informaţii cu privire la: a) cantităţile de substanţe înscrise la tabelele I şi II care au fost confiscate şi dacă este cunoscută şi originea lor; b) orice altă substanţă care nu este înscrisă în tabelele I şi II dar care a fost identificată ca servind la fabricarea ilicită de stupefiante sau substanţe psihotrope şi pe care partea o consideră ca suficient de importantă pentru a fi propusă în atenţia Organului; c) metodele de determinare şi fabricare ilicită. 13. Organul întocmeşte un raport anual către Comisie cu privire la aplicarea prezentului articol, iar Comisia examinează periodic dacă tabelele I şi II sunt adecvate şi competente. 14. Dispoziţiile prezentului articol nu se aplică nici la preparatele farmaceutice, nici la alte preparate care conţin substanţele înscrise în tabelul I sau tabelul II şi compuse astfel încît substanţele menţionate să nu poată fi utilizate cu uşurinţă, nici extrase prin mijloace uşor de aplicat. Articolul 13 Materiale şi echipamente Părţile iau măsurile pe care le consideră potrivite pentru a preveni comerţul şi deturnarea de materiale şi echipamente în scopul producerii sau fabricării de stupefiante şi substanţe psihotrope şi vor coopera în acest scop. Articolul 14 Măsuri care vizează eliminarea culturii ilicite de plante din care se extrag stupefiante şi suprimarea cererii ilicite de stupefiante şi substanţe psihotrope 1. Măsurile luate de către părţi, în virtutea prezentei Convenţii, nu vor fi mai puţin stricte decît dispoziţiile aplicabile eliminării culturii ilicite de plante care conţin stupefiante şi substanţe psihotrope şi eliminării cererii ilicite de stupefiante şi substanţe psihotrope în termenii dispoziţiei Convenţiei din 1961, a Convenţiei din 1961 cum apare ea modificată şi Convenţiei din 1971. ak adk; ;kl; a;lkkl; 2. Fiecare parte ia măsurile adecvate pentru a împiedica pe teritoriul său cultura ilicită de plante care conţin stupefiante sau substanţe psihotrope ca macul opiaceu, arborele de coca şi planta de cannabis şi pentru ale distruge pe cele care ar fi cultivate în mod ilicit. Măsurile adoptate trebuie să respecte drepturile fundamentale ale omului şi să ţină cont de utilizările ilicite tradiţionale - atunci cînd asemenea utilizări sunt atestate de istorie - cît şi de protecţia mediului. 3. a) Părţile pot coopera pentru a creşte eficienţa eforturilor care vizează să elimine cultura ilicită. Această cooperare poate să comporte mai ales, dacă este cazul, sprijinirea unei dezvoltări rurale integrate, care să ducă la culturi de înlocuire viabile din punct de vedere economic. Înainte de a aplica asemenea programe de dezvoltare rurală va trebui să se ţină cont de factori ca: accesul pe piaţă, resursele disponibile şi situaţia socio-economică. Părţile pot să cadă de acord cu privire la alte măsuri adecvate de cooperare. b) Părţile facilitează, de asemenea, schimbul de informaţii cu caracter ştiinţific şi tehnic cît şi executarea lucrărilor de cercetare cu privire la eliminarea culturii ilicite. c) În situaţia cînd au frontiere comune, părţile vor depune eforturi să coopereze cu programe de eliminare a culturii ilicite în zonele de frontieră respective. 4. Părţile adoptă măsurile adecvate pentru suprimarea sau reducerea cererii ilicite de stupefiante şi substanţe psihotrope, în scopul reducerii suferinţelor omeneşti şi pentru a face să dispară incitaţiile de ordin financiar la traficul ilicit. Aceste măsuri pot fi, mai ales, fondate pe recomandările Organizaţiei Naţiunilor Unite, instituţiilor specializate ale Naţiunilor Unite, ca Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi alte organizaţii internaţionale competente şi pe schema multidisciplinară completă adoptată de către Conferinţa internaţională cu privire la abuzul şi traficul ilicit de droguri ţinută în 1987, în măsura în care aceasta se referă la eforturile organismelor guvernamentale şi neguvernamentale, cît şi la iniţiativa privată în domeniul prevenirii, tratamentului şi readaptării. Părţile pot încheia acorduri sau aranjamente bilaterale sau multilaterale care vizează să suprime sau să reducă cererea ilicită de stupefiante şi substanţe psihotrope. 5. Părţile pot lua, de asemenea, măsurile necesare pentru distrugerea rapidă sau utilizarea legală de stupefiante, substanţe psihotrope şi substanţe înscrise în tabelele I şi II care au fost îngheţate sau confiscate şi pentru care cantitatea din aceste substanţe, certificate cu forme în regulă, să fie admisibile ca probă. Articolul 15 Transportatori comerciali 1. Părţile iau măsurile adecvate pentru a se asigura că mijloacele de transport exploatate de către transportorii comerciali nu servesc la comiterea infracţiunilor stabilite conform paragrafului 1 al art. 3; aceste măsuri pot cuprinde încheierea unor aranjamente speciale cu transportatorii comerciali. 2. Fiecare parte solicită transportatorilor comerciali să ia precauţii rezonabile pentru a împiedica ca mijloacele lor de transport să servească la comiterea infracţiunilor stabilite conform paragrafului 1 al art. 3. Aceste precauţii pot să se bazeze, mai ales, pe: a) Dacă transportorul comercial îşi are stabilimentul său principal pe teritoriul acestei părţi: i) formarea de personal care să fie capabil să identifice trimiterile sau persoanele suspecte; ii) stimularea integrităţii personalului. b) Dacă transportatorul comercial operează pe teritoriul acestei părţi: i) depunerea listelor de mărfuri înainte, de fiecare dată cînd acest lucru este posibil; ii) folosirea unor sigilii infalsificabile şi posibile de controlat distinct. iii) Informarea autorităţilor competente, în cel mai scurt timp posibil, cu privire la orice circumstanţă suspectă care poate să fie legată de comiterea infracţiunilor stabilite în conformitate cu paragraful 1 al art. 3. 3. Fiecare parte veghează ca, la punctele de intrare şi ieşire şi în alte zone de control vamal, transportatorii comerciali şi autorităţile competente să coopereze, în scopul împiedicării accesului neautorizat la mijloacele de transport şi la încărcătură, să aplice măsurile de securitate adecvate. Articolul 16 Documentele comerciale şi marcajul exporturilor 1. Fiecare parte solicită ca expedierile licite de stupefiante şi substanţe psihotrope destinate exportului să fie însoţite de documentele necesare. În afară de faptul că expedierile trebuie să satisfacă prescripţiile în materie de documentaţie, enunţate în art. 31 al Convenţiei din 1961, în art. 31 al Convenţiei din 1961 cum apare ea modificată şi în art. 12 al Convenţiei din 1971, documentele comerciale, ca: facturile, listele de mărfuri, documentele vamale, de transport şi alte documente de expediere, trebuie să indice denumirea stupefiantelor şi substanţelor psihotrope care fac obiectul exporturilor şi aşa cum figurează în tabelele pertinente al Convenţiei din 1961, Convenţiei din 1961 cum apare modificată şi Convenţiei din 1971, cantitatea exportată, cît şi numele şi adresa exportatorului, importatorului şi, atunci cînd este cunoscut, cel al destinatarului. 2. Fiecare parte va impune ca expedierile de stupefiante şi substanţe psihotrope destinate exportului să nu fie marcate incorect. Articolul 17 Traficul ilicit pe mare 1. Părţile cooperează, în măsura posibilă, pentru a pune capăt traficului ilicit pe mare, în conformitate cu dreptul internaţional maritim. 2. Partea care are motive întemeiate să bănuiască că o navă sub pavilion sau care nu abordează nici un pavilion sau nu poartă nici o înmatriculare se ocupă cu traficul ilicit poate solicita altor părţi să o ajute pentru a pune capăt acestei utilizări. Părţile astfel solicitate furnizează această asistenţă în limita mijloacelor de care ele dispun. 3. Partea care are motive întemeiate să bănuiască că o navă care exercită libertatea de navigaţie, conform dreptului internaţional, şi navigînd sub pavilion sau fiind înmatriculată la o altă parte se ocupă cu traficul ilicit, poate să anunţe statul sub pavilionul căruia navighează nava, să solicite confirmarea înmatriculării şi, dacă acest lucru se confirmă, să ceară autorizaţia acestui stat pentru a lua măsurile adecvate cu privire la această navă. 4. În conformitate cu dispoziţiile paragrafului 3 sau tratatele în vigoare dintre ele sau orice alte acorduri sau aranjamente încheiate între aceste părţi, statul sub pavilionul căruia navighează nava poate să autorizeze mai ales statul solicitat: a) să inspecteze nava; b) să viziteze nava; c) dacă sunt descoperite probe ale participării la un trafic ilicit, trebuie luate măsurile adecvate cu privire la navă, persoanele care se găsesc la bord şi la încărcătură. 5. Atunci cînd iau o măsură în urma aplicării prezentului articol, părţile interesate ţin cont de necesitatea de a nu leza securitatea vieţii pe mare şi cea a navei şi încărcăturii sale şi să nu prejudicieze interesele comerciale şi juridice ale statului de care depinde pavilionul sau orice alt stat interesat. 6. Statul sub pavilionul căruia navighează nava poate, în măsura în care este compatibil cu obligaţiile sale conform paragrafului 1 al prezentului articol, să subordoneze autorizaţia sa condiţiilor fixate de comun acord între ele şi statul solicitant, mai ales în ceea ce priveşte responsabilitatea. 7. Fiecare parte va răspunde, fără întîrziere, oricărei solicitări care îi este adresată de către o altă parte în scopul de a determina dacă o navă sub pavilionul său este autorizată să navigheze şi la cererile de autorizare prezentate în aplicarea paragrafului 3. În momentul în care devine parte la prezenta Convenţie, fiecare stat desemnează autoritatea sau, dacă este cazul, autorităţile care au calitatea de a primi aceste cereri şi să răspundă la ele. În luna care urmează acestei desemnări, Secretarul General notifică tuturor părţilor autoritatea desemnată de fiecare dintre ele. 8. Partea care a luat una din măsurile prevăzute în prezentul articol informează, fără întîrziere statul sub pavilionul căruia navighează nava cu privire la rezultatele acestei măsuri. 9. Părţile vor avea în vedere încheierea de acorduri sau angajamente bilaterale sau regionale, în scopul de a da curs dispoziţiilor prezentului articol sau pentru a-i spori eficienţa. 10. Măsurile luate în aplicarea paragrafului 4 nu sunt executate decît de navele de război sau aeronavele militare sau alte nave ori aeronave care poartă vizibil o marcă exterioară şi sunt identificabile ca fiind în serviciul statului. 11. Orice măsură luată pe baza prezentului articol va ţine cont, conform dreptului internaţional maritim, de necesitatea de a nu impieta asupra drepturilor şi obligaţiilor şi exercitării competenţei statelor riverane, nici de a leza aceste drepturi, obligaţii sau competenţe. Articolul 18 Zone libere şi porturi libere 1. Părţile vor aplica, pentru a pune capăt traficului ilicit de stupefiante, substanţe psihotrope şi substanţe înscrise în tabelele I şi II în zonele libere şi porturile libere, măsuri care nu sunt mai puţin stricte decît cele pe care le aplică în alte părţi ale teritoriului lor. 2. Părţile vor depune eforturi pentru: a) a supraveghea mişcarea mărfurilor şi persoanelor în porturile libere şi zonele libere şi, în acest scop, vor da permisiunea autorităţilor competente să procedeze la vizitarea încărcăturii şi navelor care intră şi ies, inclusiv navelor de croazieră şi pescuit, cît şi aeronavelor şi vehiculelor şi, atunci cînd este cazul, să percheziţioneze membrii echipajului şi pasagerii, cît şi bagajul acestora; b) a stabili şi a menţine un sistem care permite decelarea expedierilor suspectate de a conţine stupefiante, substanţe psihotrope sau substanţe înscrise în tabelul I şi II, care intră sau ies din zonele şi porturile libere; c) a stabili şi a menţine sisteme de supraveghere în bazinele şi depozitele portuare, cît şi în aeroporturi şi posturile de frontieră, în zonele libere şi porturile libere. Articolul 19 Utilizarea serviciilor poştale 1. În executarea obligaţiilor care decurg din Convenţiile Uniunii Poştale Universale şi conform cu principiile fundamentale ale sistemelor lor juridice interne, părţile iau măsuri pentru a pune capăt utilizării serviciilor poştale în scopul traficului ilicit şi cooperează între ele în acest scop. 2. Măsurile prevăzute la paragraful 1 al prezentului articol cuprind mai ales: a) acţiunea coordonată pentru prevenirea şi reprimarea utilizării serviciilor poştale în scopul traficului ilicit; b) adoptarea şi elaborarea de către serviciile de detectare şi reprimare însărcinate cu aceasta a unor tehnici de investigare şi control, care trebuie să permită decelarea în trimiterile poştale a expedierilor ilicite de stupefiante, substanţe psihotrope şi substanţe înscrise în tabelele I şi II; c) măsurile legislative care permit recurgerea la mijloacele adecvate pentru a strînge probele necesare pentru urmăririle judiciare. Articolul 20 Informaţii care trebuie furnizate de către părţi 1. Părţile furnizează Comisiei, prin intermediul Secretarului General, informaţii cu privire la aplicarea prezentei Convenţii pe teritoriul lor, şi în special: a) textul legilor şi reglementărilor promulgate pentru aplicarea prezentei Convenţii; b) detalii cu privire la traficul ilicit, care decurg din competenţa lor şi pe care ele le consideră importante deoarece aceste cazuri relevă tendinţe noi, indicînd cantităţile despre care este vorba, sursele din care provin substanţele sau metodele utilizate de către persoanele care se ocupă cu traficul ilicit. 2. Părţile furnizează aceste informaţii în modul fixat de Comisie şi la datele precizate de aceasta. Articolul 21 Funcţiile Comisiei Comisia este însărcinată să examineze toate problemele care se referă la scopurile prezentei Convenţii, şi în special: a) pe baza informaţiilor prezentate de către părţi în conformitate cu art. 20, Comisia urmăreşte punerea în aplicare a prezentei Convenţii; b) Comisia poate face sugestii şi recomandări generale, fondate pe examinarea informaţiilor obţinute de către părţi; c) Comisia poate supune în atenţia Organului toate problemele care pot să se refere la funcţiile acesteia; d) Comisia ia măsurile pe care le crede de cuviinţă în ceea ce priveşte orice problemă care-i este prezentată de către Organ în aplicarea paragrafului 1 b) al art. 22; e) Comisia poate, conform procedurilor enunţate în art. 12, să modifice tabelele I şi II; f) Comisia poate supune în atenţia statelor nepărţi deciziile şi recomandările pe care ea le adoptă în virtutea prezentei Convenţii, pentru ca acestea să ia măsurile în consecinţă. Articolul 22 Funcţiile Organului 1. Fără a prejudicia funcţiile ce-i revin Comisiei în baza art. 21 şi sub rezerva funcţiilor care-i revin Organului şi Comisiei, în temeiul Convenţiei din 1961, Convenţiei din 1961 cum apare ea modificată şi Convenţiei din 1971: a) Dacă după examinarea informaţiilor de care dispune Organul, Secretarul General sau Comisia sau a informaţiilor comunicate de către organisme ale Organizaţiei Naţiunilor Unite, Organul are motive să creadă că nu corespunde scopurilor prezentei Convenţii în domeniile care ţin de competenţa sa, el poate invita partea sau părţile să furnizeze toate informaţiile pertinente. b) În ceea ce priveşte art. 12, 13 şi 16: i) după ce a acţionat conform alin. a) al prezentului paragraf, Organul poate, dacă consideră necesar, să solicite părţii interesate să ia măsurile corectoare care, datorită circumstanţelor, par a fi necesare pentru a asigura executarea dispoziţiilor art. 12, 13 şi 16; ii) înainte de a acţiona conform cu alin. iii) de mai jos, Organul va considera ca fiind confidenţiale comunicările pe care le va schimba cu partea interesată în virtutea alineatelor precedente; iii) dacă el constată că partea interesată nu a luat măsurile corectoare pe care ea a fost invitată să le ia conform alineatului prezent, Organul poate supune în atenţia părţilor, consiliului şi Comisiei această problemă. Orice raport publicat în virtutea prezentului alineat va conţine, deasemenea, avizul părţii interesate dacă aceasta o solicită. 2. Părţile vor fi invitate să se facă reprezentate la şedinţele Organului în cursul cărora va trebui examinată chestiunea în care este direct interesat în aplicarea prezentului articol. 3. În cazurile în care o decizie a Organului adoptată în virtutea prezentului articol nu este unanimă, trebuie expusă şi opinia minorităţii. 4. Deciziile Organului în baza prezentului articol trebuie să fie luate cu o majoritate de 2/3 din numărul total al membrilor Organului. 5. În exercitarea funcţiilor care îi revin în virtutea alin. a) al paragrafului 1 al prezentului articol, Organul va prezenta caracterul confidenţial al tuturor informaţiilor pe care le va putea avea. 6. Îndeplinirea tratatelor sau acordurilor încheiate între părţi conform dispoziţiilor prezentei Convenţii nu decurge din responsabilitatea care-i revine Organului în virtutea prezentului articol. 7. Dispoziţiile prezentului articol nu se aplică diferendelor dintre părţi, depinzînd de dispoziţiile art. 32. Articolul 23 Rapoartele Organului 1. Organul stabileşte un raport anual cu privire la activităţile sale, în care el analizează informaţiile de care dispune, raportînd în cazurile în care este necesar explicaţiile eventuale care sunt date de către părţi sau care le sunt solicitate şi formulînd toate observaţiile şi recomandările pe care doreşte să le facă. Organul poate stabili rapoarte suplimentare, dacă consideră necesar. Rapoartele sunt prezentate Consiliului prin intermediul Comisiei, care poate formula toate observaţiile pe care le consideră oportune. 2. Rapoartele Organului sunt comunicate părţilor şi publicate ulterior de către Secretarul General. Părţile trebuie să permită distribuirea lor fără restricţii. e;wqi epiweoewi l;kkl; Articolul 24 Aplicarea unor măsuri mai severe decît cele cerute de către prezenta Convenţie Părţile pot adopta măsuri mai stricte sau mai severe decît cele prevăzute de către prezenta Convenţie, dacă ele consideră necesar aceasta, pentru a preveni sau elimina traficul ilicit. Articolul 25 Nederogarea de la drepturile şi obligaţiile care decurg din tratatele anterioare Dispoziţiile prezentei Convenţii nu derogă nici un drept sau obligaţie pe care Convenţia din 1961, Convenţia din 1961 cum apare ea modificată sau Convenţia din 1971 le recunosc sau impun părţilor la prezenta Convenţie. Articolul 26 Semnarea Prezenta Convenţie va fi deschisă, între 20 decembrie 1988 şi 20 februarie 1989 la Oficiul Naţiunilor Unite de la Viena şi apoi, pînă la 20 decembrie 1989, la sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite de la New York, spre semnare: a) de către toate statele; b) de Namibia, reprezentată de Consiliul Naţiunilor Unite pentru Namibia; c) de organizaţiile regionale pentru integrarea economică, care sunt competente în materie de negociere, încheiere şi aplicare a acordurilor internaţionale relative la problemele care fac obiectul prezentei Convenţii; referirile din Convenţia cu privire la părţi, state sau servicii naţionale sunt aplicabile acestor organizaţii în limita competenţei lor. Articolul 27 Ratificarea, acceptarea, aprobarea sau actul de confirmare oficială 1. Prezenta Convenţie este supusă ratificării, acceptării sau aprobării Statelor şi Namibiei, reprezentată de către Consiliul Naţiunilor Unite pentru Namibia şi unui act de confirmare oficială a organizaţiilor regionale de integrare economică, vizate la alin. c) al art. 26. Instrumentele de ratificare, acceptare sau aprobare şi instrumentele relative la actele de confirmare oficială vor fi depuse pe lîngă Secretarul General. 2. În instrumentele lor de confirmare oficială, organizaţiile regionale de integrare economică vor preciza sfera competenţei lor asupra domeniilor care decurg din prezenta Convenţie. Pe de altă parte, aceste organizaţii îl vor informa pe Secretarul General cu privire la orice modificare adusă sferei competenţei lor în domeniile care decurg din Convenţie. Articolul 28 Aderarea 1. Prezenta Convenţie va rămîne deschisă aderării oricărui stat, Namibiei, reprezentată de către Consiliul Naţiunilor Unite pentru Namibia şi organizaţiilor regionale de integrare economică vizate la alin. c) al art. 26. Aderarea se va efectua prin depunerea unui instrument de aderare pe lîngă Secretarul General. 2. În instrumentele lor de aderare organizaţiile regionale de integrare economică vor preciza sfera competenţei lor asupra domeniilor care decurg din prezenta Convenţie. Pe de altă parte, aceste organizaţii vor informa pe Secretarul General de orice modificare adusă sferei competenţei lor asupra domeniilor care decurg din Convenţie. Articolul 29 Intrarea în vigoare 1. Prezenta Convenţie va intra în vigoare în a 90-a zi care va urma datei de depunere pe lîngă Secretarul General a celui de-al douăzecilea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare de către state sau Namibia, reprezentată de Consiliul pentru Namibia. 2. Pentru fiecare dintre state şi pentru Namibia, reprezentată de către Consiliul pentru Namibia, care vor ratifica, accepta sau aproba prezenta Convenţie sau vor adera după depunerea celui de-al douăzecilea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, Convenţia va intra în vigoare în a 90-a zi după depunerea instrumentului său de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare. 3. Pentru fiecare organizaţie regională de integrare economică vizată la alin. c) al art. 26 care va depune un instrument relativ la un act de confirmare oficială sau un instrument de aderare, Convenţia va intra în vigoare la ultima dată din cele două date următoare: a 90-a zi după depunerea menţionată sau data la care Convenţia va intra în vigoare în conformitate cu paragraful 1 al prezentului articol. Articolul 30 Denunţarea 1. Orice parte va putea denunţa prezenta Convenţie, în orice moment, printr-o notificare scrisă adresată Secretarului General. 2. Denunţarea se va aplica pentru partea interesată la un an după data la care va fi primită notificarea de către Secretarul General. Articolul 31 Amendamente 1. Orice parte poate propune un amendament la prezenta Convenţie. Textul amendamentului menţionat şi raţiunile care îl motivează sunt comunicate de către această parte Secretarului General, care le transmite altor părţi şi se interesează dacă acceptă amendamentul propus. Dacă textul unui amendament astfel distribuit nu a fost respins de către nici o parte, în cele 24 de luni care urmează după comunicarea sa, amendamentul menţionat este considerat ca fiind acceptat şi intră în vigoare pentru fiecare parte la 90 de zile după ce această parte a depus pe lîngă Secretarul General un document care exprimă consimţămîntul său de a fi obligată de către acest amendament. 2. Dacă un amendament a fost respins de către una dintre părţi, Secretarul General începe consultările cu părţile şi, la cererea majorităţii, aduce această problemă, cît şi orice observaţie prezentată de către părţi, la cunoştinţa Consiliului care poate decide reunirea unei conferinţe, conform paragrafului 4 al art. 62 al Cartei Naţiunilor Unite. Orice amendament care rezultă în urma unei asemenea conferinţe este consemnat într-un protocol. Părţile care consimt să fie obligate de către acest protocol trebuie să-l informeze de urgenţă pe Secretarul General. Articolul 32 Reglementarea deferendelor 1. Dacă între două sau mai multe părţi apare un diferend cu privire la interpretarea sau aplicarea prezentei Convenţii, părţile se consultă în scopul reglării acestui diferend pe calea negocierii, anchetei, medierii, concilierii, arbitrajului sau recurgerii la organismele regionale, pe cale judecătorească sau prin alte mijloace paşnice alese de către acestea. 2. Orice diferend de această natură care nu poate fi reglementat prin mijloacele prevăzute la paragraful 1 al prezentului articol este supus, pentru luarea unei decizii, Curţii Internaţionale de Justiţie la cererea oricăruia dintre statele părţi la diferend. 3. Dacă o organizaţie regională de integrare economică, vizată la alin. c) al art. 26 este parte la un diferend care nu poate fi reglementat în modul prevăzut de paragraful 1 al prezentului articol, ea poate, prin intermediul unui stat membru al Organizaţiei Naţiunilor Unite, să solicite consiliul să ceară un aviz consultativ Curţii Internaţionale de Justiţie în virtutea art. 65 al Statutului Curţii, aviz care va fi considerat ca decisiv. 4. Fiecare stat, în momentul semnării, ratificării, acceptării sau aprobării prezentei Convenţii ori aderării, sau fiecare organizaţie regională de integrare economică, în momentul semnării, depunerii unui act de confirmare formală sau adeziunii poate declara că nu se consideră obligată prin dispoziţiile paragrafelor 2 şi 3 ale prezentului articol. Celelalte părţi nu sunt obligate, conform dispoziţiilor paragrafelor 2 şi 3, faţă de partea care a făcut o asemenea declaraţie. 5. Orice parte care a făcut o declaraţie în virtutea paragrafului 4 al prezentului articol poate, în orice moment, să retragă această declaraţie printr-o notificare adresată Secretarului General. Articolul 33 Texte autentice Textele în limbile engleză, arabă, chineză, spaniolă, franceză şi rusă ale prezentei Convenţii au aceeaşi valoare. Articolul 34 Depozitarul Secretarul General este depozitarul prezentei Convenţii. Pe baza celor de mai sus, subsemnaţii împuterniciţi în cuvenită formă au semnat prezenta Convenţie. Întocmită la Viena, într-un exemplar original, la 20 decembrie 1988. AnexĂ Tabelul I Tabelul II ---------------------------------------------------------------------- Acid lisergic Acetonă Efedrină Acid antranilic Ergometrină Acid fenilacetic Ergotamină Anhidridă acetică 1-Fenil-propan-2-onă Eter etilic Pseudoefedrină Piperidină ---------------------------------------------------------------------- Sărurile substanţelor înscrise Sărurile substanţelor înscrise în prezentul tabel - în toate în prezentul tabel - în toate cazurile în care existenţa cazurile în care existenţa acestor săruri este posibilă. acestor săruri este posibilă.
Lasă-ne feedback-ul tău! 😊
Ne dorim să îți oferim cea mai bună experiență pe site-ul nostru și apreciem orice sugestie care ne poate ajuta să îl îmbunătățim.
Trimite-ne feedback-ul tău pe email-ul nostru moldlex@stisc.gov.md, facând click pe butonul de mai jos.
Opinia ta contează și ne ajută să devenim mai buni! 🚀