CONVENŢIA EUROPEANĂ*

cu privire la televiziunea transfrontalieră

din  05.05.1989

Publicată în ediţia oficială "Tratate internaţionale", 2006, volumul 38, pag.133

* * *

Notă: Ratificată prin Legea R.Moldova nr.1555-XV din 19.12.2002

_____________

Adoptată la Strasbourg la 5 mai 1989

* În vigoare pentru Republica Moldova din 1 iulie 2003.

PREAMBUL

Statele membre ale Consiliului Europei şi celelalte state părţi la Convenţia culturală europeană, semnatare ale prezentei convenţii,

considerând că scopul Consiliului Europei este de a realiza o uniune mai strânsă între membrii săi în scopul salvgardării şi promovării idealurilor şi principiilor ce reprezintă patrimoniul lor comun,

considerând că demnitatea şi valoarea egală a fiecărei fiinţe umane constituie elemente fundamentale ale acestor principii,

considerând că libertatea de expresie şi de informare, aşa cum este garantată de art.10 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, constituie unul dintre principiile esenţiale ale unei societăţi democratice şi una dintre condiţiile de bază pentru dezvoltarea sa şi a fiecărei fiinţe umane,

reafirmând ataşamentul lor la principiile privind libera circulaţie a informaţiei şi a ideilor şi independenţa radiodifuzorilor, care constituie o bază indispensabilă a politicii lor în materie de radiodifuziune,

afirmând importanţa radiodifuziunii pentru dezvoltarea culturii şi pentru libera formare a opiniilor în condiţii ce permit salvgardarea pluralismului şi a egalităţii şanselor pentru toate grupurile şi partidele politice democratice,

convinse că dezvoltarea continuă a tehnologiei informaţiei şi a comunicării trebuie să servească promovării dreptului de a exprima, de a căuta, de a primi şi de a comunica informaţii şi idei, indiferent de graniţe şi oricare ar fi sursa lor,

din dorinţa de a oferi publicului o mai mare posibilitate de alegere a serviciilor de programe, care să permită valorificarea patrimoniului şi dezvoltarea creaţiei audiovizuale în Europa, şi fiind decise să atingă acest obiectiv cultural prin eforturi dedicate creşterii producţiei şi a circulaţiei programelor de înaltă calitate, răspunzând astfel aşteptării publicului în domeniile politic, educaţional şi cultural,

recunoscând necesitatea de a se consolida cadrul general al reglementărilor comune,

ţinând cont de Rezoluţia nr.2 şi de Declaraţia primei Conferinţe ministeriale europene asupra politicilor de comunicaţii de masă,

din dorinţa de a dezvolta principiile recunoscute în recomandările existente ale Consiliului Europei privind principiile legate de publicitatea realizată prin televiziune, de egalitatea dintre femei şi bărbaţi în cadrul mijloacelor de comunicare în masă, de utilizarea capacităţii de satelit pentru televiziunea şi radiodifuziunea sonoră şi de promovarea producţiei audiovizuale în Europa,

au convenit asupra celor ce urmează:

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1

Obiect şi scop

Prezenta convenţie priveşte serviciile de programe care sunt încorporate în transmisii. Scopul său este de a facilita transmiterea transfrontieră şi retransmiterea serviciilor de programe de televiziune între părţi.

Articolul 2

Expresii utilizate

În sensul prezentei convenţii, termenii de mai jos au următoarele semnificaţii:

a) “transmitere” desemnează emiterea iniţială prin emiţător terestru, prin cablu sau prin orice tip de satelit, în formă codificată sau nu, a serviciilor de programe de televiziune destinate a fi recepţionate de public în general. Nu sunt incluse serviciile de comunicare care funcţionează pe bază de apel individual;

b) “retransmitere” desemnează captarea şi transmiterea simultană, indiferent de mijloacele tehnice utilizate, integral şi fără nici o modificare, a serviciilor de programe de televiziune sau a unor părţi importante din aceste servicii, transmise de către radiodifuzori şi destinate receptării de către public în general;

c) “radiodifuzor” desemnează persoana fizică sau juridică ce compune servicii de programe de televiziune destinate a fi recepţionate de către public în general şi care le transmite direct sau prin intermediul unui terţ, în integralitatea lor şi fără nici o modificare;

d) “serviciu de programe” desemnează ansamblul elementelor unui serviciu dat, furnizat de un radiodifuzor, în sensul paragrafului precedent;

e) “opere audiovizuale europene” desemnează operele de creaţie a căror producţie sau coproducţie este controlată de persoane fizice ori juridice europene;

f) “publicitate” desemnează orice anunţ public efectuat în scopul de a stimula vânzarea, cumpărarea sau închirierea unui produs ori a unui serviciu, de a promova o cauză sau o idee ori de a produce orice alt efect dorit de către cel ce face anunţul, pentru care acestuia i-a fost cedat un timp de transmisie contra unei remuneraţii sau în schimbul altor beneficii similare;

g) “sponsorizare” desemnează participarea unei persoane fizice sau juridice, care nu este angajată în activităţi de radiodifuzare ori de producţie a operelor audiovizuale, la finanţarea directă sau indirectă a unei emisiuni, în scopul de a-şi promova numele, marca ori imaginea.

Articolul 3

Domeniul de aplicare

Prezenta convenţie se va aplica oricărui serviciu de programe care este transmis sau retransmis de către organisme ori prin mijloace tehnice aflate în jurisdicţia uneia dintre părţi, prin cablu, prin emiţător terestru sau prin satelit şi care poate fi recepţionat, direct ori indirect, în una sau în mai multe alte părţi.

Articolul 4

Libertatea de recepţie şi de retransmisie

Părţile vor asigura libertatea de expresie şi de informare conform art.10 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Părţile vor garanta libertatea de recepţie şi nu se vor opune retransmiterii pe teritoriul lor a serviciilor de programe care se conformează dispoziţiilor prezentei convenţii.

Articolul 5

Angajamentele părţilor transmiţătoare

1) Fiecare parte transmiţătoare se va asigura, prin mijloace corespunzătoare şi prin instanţele sale competente, ca toate serviciile de programe transmise de organisme sau cu ajutorul mijloacelor tehnice aflate sub jurisdicţia sa, în sensul art.3, să fie conforme dispoziţiilor prezentei convenţii.

2) În sensul prezentei convenţii este considerată parte transmiţătoare:

a) în cazul transmisiilor terestre, partea de pe teritoriul căreia se efectuează emisia primară;

b) în cazul transmisiilor prin satelit:

i) partea pe teritoriul căreia se află originea legăturii ascendente la satelit;

ii) partea care acordă dreptul de a utiliza frecvenţa sau capacitatea de satelit, atunci când legătura ascendentă este situată într-un stat care nu este parte la prezenta convenţie;

iii) partea pe teritoriul căreia se află sediul radiodifuzorului, dacă responsabilitatea nu este stabilită conform alin.i) şi ii).

3) Dacă serviciile de programe transmise de pe teritoriile unor state ce nu sunt parte la convenţie sunt retransmise de organisme sau prin mijloace tehnice aflate sub jurisdicţia unei părţi, în sensul art.3, această parte, în calitate de parte transmiţătoare, va asigura prin mijloace corespunzătoare şi prin instanţele sale competente conformitatea acestor servicii cu dispoziţiile prezentei convenţii.

Articolul 6

Transparenţa

1) Responsabilităţile radiodifuzorului vor fi specificate într-un mod clar şi suficient în autorizaţia eliberată de autoritatea competentă a fiecărei părţi, în contractul încheiat cu aceasta sau prin orice altă măsură juridică.

2) Informaţiile privind radiodifuzorul vor fi furnizate la cerere de către autoritatea competentă a părţii transmiţătoare. Astfel de informaţii vor cuprinde cel puţin numele sau denumirea, sediul şi statutul juridic ale radiodifuzorului, numele reprezentantului său legal, structura capitalului, natura, obiectul şi modul de finanţare a serviciului de programe pe care radiodifuzorul îl furnizează sau intenţionează să îl furnizeze.

Capitolul II

DISPOZIŢII CU PRIVIRE LA PROGRAMARE

Articolul 7

Responsabilităţile radiodifuzorului

1) Toate elementele serviciilor de programe, prin prezentarea şi conţinutul lor, trebuie să respecte demnitatea şi drepturile fundamentale ale oricărei persoane.

În special, ele nu trebuie:

a) să fie contrare bunelor moravuri şi, mai ales, să conţină pornografie;

b) să evidenţieze violenţa sau să fie susceptibile de incitare la ură rasială.

2) Elementele serviciilor de programe care sunt susceptibile de a aduce prejudicii dezvoltării fizice, psihice şi morale a copiilor sau adolescenţilor nu trebuie să fie transmise atunci când, datorită orei de transmisie şi de recepţie, aceştia din urmă sunt susceptibili să le privească.

3) Radiodifuzorul se va asigura că jurnalele televizate prezintă în mod corect faptele şi evenimentele şi favorizează libera formare a opiniilor.

Articolul 8

Dreptul la replică

1) Fiecare parte transmiţătoare se va asigura că orice persoană fizică sau juridică, indiferent de naţionalitatea ori locul său de reşedinţă, are posibilitatea să îşi exercite dreptul la replică sau poate avea acces la un recurs juridic ori administrativ comparabil în ceea ce priveşte emisiunile transmise sau retransmise de către organisme sau cu ajutorul mijloacelor tehnice aflate sub jurisdicţia sa, în sensul art.3. Aceasta se va asigura, în special, că termenele şi celelalte modalităţi prevăzute pentru exercitarea dreptului la replică sunt rezonabile pentru a permite exercitarea efectivă a acestui drept. Exercitarea efectivă a acestui drept sau a altor remedii juridice ori administrative comparabile trebuie să fie asigurată atât din punct de vedere al termenelor, cât şi al modalităţilor de aplicare.

2) În acest scop numele radiodifuzorului responsabil pentru serviciul de programe trebuie să poată fi identificat la intervale regulate prin orice mijloace corespunzătoare.

Articolul 9

Accesul publicului la evenimente majore

Fiecare parte va examina măsurile juridice menite să evite ca dreptul publicului la informare să fie afectat din pricina exercitării de către un radiodifuzor a drepturilor exclusive pentru transmisia sau retransmisia, în sensul art.3, a unui eveniment de mare interes pentru public şi care poate avea drept consecinţă privarea unei părţi substanţiale a publicului, în una sau mai multe părţi, de posibilitatea de a urmări acest eveniment la televizor.

Articolul 10

Obiective culturale

1) Fiecare parte transmiţătoare se va asigura, în măsura posibilului şi prin mijloace adecvate, că radiodifuzorii vor rezerva operelor europene o proporţie majoritară din timpul de transmisie, excluzându-se timpul consacrat informaţiilor, manifestărilor sportive, jocurilor, publicităţii sau serviciilor de teletext. Această proporţie, ţinând cont de responsabilitatea radiodifuzorului faţă de publicul său în materie de informaţie, educaţie, cultură şi divertisment, trebuie obţinută progresiv, pe baza unor criterii corespunzătoare.

2) În cazul unui dezacord între o parte receptoare şi o parte transmiţătoare asupra aplicării paragrafului precedent se poate face apel, la cererea unei singure părţi, la Comitetul permanent, pentru a formula un aviz consultativ cu privire la acest subiect. Un astfel de dezacord nu poate fi supus procedurii de arbitraj prevăzute de art.26.

3) Părţile se angajează să identifice împreună instrumentele şi procedeele cele mai adecvate pentru a susţine, fără discriminare între radiodifuzori, activitatea şi dezvoltarea producţiei europene, mai cu seamă în părţile cu o slabă capacitate de producţie audiovizuală sau cu o arie lingvistică restrânsă.

4) În spiritul cooperării şi asistenţei reciproce, caracteristic prezentei convenţii, părţile se vor strădui să evite ca serviciile de programe transmise sau retransmise de organisme ori cu ajutorul mijloacelor tehnice aflate sub jurisdicţia lor, în sensul art.3, să pună în pericol pluralismul presei scrise şi dezvoltarea industriei cinematografice. În acest scop nici o transmisie a unei opere cinematografice de către aceste servicii nu trebuie să aibă loc înainte de 2 ani de la începerea exploatării acestei opere în sălile de cinema, cu excepţia unui acord contrar între deţinătorii de drepturi şi radiodifuzor; în cazul operelor cinematografice realizate în coproducţie cu radiodifuzorul, acest termen va fi de un an.

Capitolul III

PUBLICITATEA

Articolul 11

Norme generale

1) Orice publicitate trebuie să fie corectă şi onestă.

2) Publicitatea nu trebuie să fie înşelătoare sau să afecteze interesele consumatorilor.

3) Publicitatea destinată copiilor sau care foloseşte copii trebuie să evite să aducă prejudicii intereselor acestora şi să ţină cont de sensibilitatea lor deosebită.

4) Cel care face anunţul nu trebuie să exercite nici o influenţă editorială asupra conţinutului emisiunilor.

Articolul 12

Durata

1) Timpul de transmisie consacrat publicităţii nu trebuie să depăşească 15% din timpul zilnic de transmisie. Totuşi, acest procent poate ajunge la 20% dacă cuprinde forme de publicitate cum ar fi ofertele făcute direct publicului în vederea fie a vânzării, cumpărării sau închirierii de produse, fie a furnizării de servicii, cu condiţia ca volumul spoturilor publicitare să nu depăşească 15%.

2) Timpul de transmisie consacrat spoturilor publicitare în interiorul unei perioade date de o oră nu poate depăşi 20%.

3) Formele de publicitate, precum ofertele făcute direct publicului fie pentru a vinde, cumpăra sau închiria produse, fie pentru a furniza servicii, nu trebuie să depăşească o oră pe zi.

Articolul 13

Forma şi prezentarea

1) Publicitatea trebuie să fie în mod clar identificabilă ca atare şi separată clar de alte elemente ale serviciului de programe prin mijloace optice sau acustice. În principiu, ea trebuie să fie transmisă grupat.

2) Publicitatea subliminală este interzisă.

3) Publicitatea mascată este interzisă şi, în special, prezentarea de produse sau servicii în cadrul emisiunilor, atunci când aceasta este făcută în scop publicitar.

4) Publicitatea nu trebuie să facă apel, nici vizual şi nici verbal, la persoanele care prezintă în mod obişnuit jurnalele televizate şi emisiunile de actualităţi.

Articolul 14

Inserarea publicităţii

1) Publicitatea trebuie inserată între emisiuni. Sub rezerva condiţiilor stabilite în paragrafele 2-5, publicitatea poate, de asemenea, să fie inserată în cadrul emisiunilor, cu condiţia ca ea să nu afecteze integritatea şi valoarea emisiunilor şi în aşa fel încât să nu prejudicieze drepturile titularilor de drepturi.

2) În emisiunile compuse din părţi autonome sau în emisiunile sportive şi în evenimentele şi spectacolele cu structură similară ce includ pauze, publicitatea nu poate fi inserată decât între părţile autonome sau în pauze.

3) Transmiterea operelor audiovizuale, cum sunt lungmetrajele cinematografice şi filmele concepute pentru televiziune (cu excepţia serialelor, foiletoanelor, emisiunilor de divertisment şi documentarelor), care au o durată mai mare de 45 de minute, poate fi întreruptă o singură dată la fiecare perioadă completă de 45 de minute. O altă întrerupere este autorizată dacă durata lor totală este cu cel puţin 20 de minute mai mare decât două sau mai multe perioade complete de 45 de minute.

4) Dacă emisiunile, altele decât cele la care se referă paragraful 2, sunt întrerupte de publicitate, o perioadă de cel puţin 20 de minute trebuie să se scurgă între fiecare întrerupere succesivă din interiorul emisiunilor.

5) Publicitatea nu poate fi inserată în difuzările de servicii religioase. Jurnalele televizate, emisiunile de actualităţi, documentarele, emisiunile religioase şi emisiunile pentru copii, a căror durată este sub 30 de minute, nu pot fi întrerupte de publicitate. Dacă acestea au o durată de cel puţin 30 de minute, se aplică dispoziţiile paragrafelor precedente.

Articolul 15

Publicitatea pentru anumite produse

1) Publicitatea pentru produsele din tutun este interzisă.

2) Publicitatea pentru băuturile alcoolizate de orice fel este supusă următoarelor reguli:

a) nu trebuie să se adreseze în special minorilor; nici o persoană care poate fi considerată ca fiind minoră nu trebuie să fie asociată unei publicităţi pentru consumul de băuturi alcoolizate;

b) nu trebuie să asocieze consumul de alcool cu performanţele fizice sau cu conducerea automobilului;

c) nu trebuie să sugereze că băuturile alcoolizate sunt dotate cu proprietăţi terapeutice sau că au un efect stimulativ, sedativ ori că pot rezolva probleme personale;

d) nu trebuie să încurajeze consumul exagerat de băuturi alcoolizate sau să confere o imagine negativă a abstinenţei ori a sobrietăţii;

e) nu trebuie să sublinieze în mod nejustificat conţinutul de alcool al băuturilor.

3) Publicitatea pentru medicamente şi tratamente medicale, care sunt disponibile numai pe bază de reţetă medicală în partea transmiţătoare, este interzisă.

4) Publicitatea pentru celelalte medicamente şi tratamente medicale trebuie să fie clar identificabilă ca atare, să fie corectă, veridică şi controlabilă şi să se conformeze cerinţelor privind absenţa de efecte periculoase pentru individ.

Articolul 16

Publicitatea care se adresează în mod specific unei singure părţi

1) Pentru a se evita perturbarea concurenţei şi punerea în pericol a sistemului de televiziune al unei părţi, mesajele publicitare îndreptate în mod expres şi frecvent spre audienţa unei singure părţi, alta decât partea transmiţătoare, nu trebuie să încalce regulile cu privire la publicitatea televizată din acea parte.

2) Dispoziţiile paragrafului precedent nu se aplică atunci când:

a) regulile vizate stabilesc o discriminare între mesajele publicitare transmise de organisme sau cu ajutorul mijloacelor tehnice aflate sub jurisdicţia acestei părţi şi mesajele publicitare transmise de organisme ori cu ajutorul mijloacelor tehnice aflate sub jurisdicţia unei alte părţi; sau

b) părţile implicate au încheiat acorduri bi- sau multilaterale în acest domeniu.

Capitolul IV

SPONSORIZAREA

Articolul 17

Norme generale

1) Când o emisiune sau o serie de emisiuni este sponsorizată în întregime ori parţial, acest lucru trebuie să poată fi clar identificat ca atare şi în mod corespunzător, în cadrul genericului de la începutul şi/sau de la sfârşitul emisiunii.

2) Conţinutul şi programarea unei emisiuni sponsorizate nu pot în nici un caz să fie influenţate de către sponsor într-o manieră care să aducă atingere responsabilităţii şi independenţei editoriale a radiodifuzorului faţă de propriile emisiuni.

3) Emisiunile sponsorizate nu trebuie să incite la vânzarea, cumpărarea sau închirierea produselor ori serviciilor sponsorului sau ale unui terţ, în special prin referiri specific promoţionale la aceste produse ori servicii, făcute în timpul acestor emisiuni.

Articolul 18

Sponsorizări interzise

1) Emisiunile nu pot fi sponsorizate de către persoane fizice ori juridice care au ca obiect principal de activitate fabricarea sau vânzarea de produse ori furnizarea de servicii a căror publicitate este interzisă în conformitate cu art.15.

2) Sponsorizarea jurnalelor televizate şi a emisiunilor de actualităţi este interzisă.

Capitolul V

ASISTENŢA RECIPROCĂ

Articolul 19

Cooperarea dintre părţi

1) Părţile se angajează să îşi acorde reciproc asistenţă pentru aplicarea prezentei convenţii.

2) În acest scop:

a) fiecare stat contractant desemnează una sau mai multe autorităţi ale căror nume şi adrese le comunică secretarului general al Consiliului Europei, în momentul depunerii instrumentului său de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare;

b) fiecare stat contractant care a desemnat mai multe autorităţi va indica în comunicarea la care se referă lit.a) competenţa fiecăreia dintre aceste autorităţi.

3) O autoritate desemnată de o parte:

a) va furniza informaţiile prevăzute la art.6 paragraful 2;

b) va furniza, la cererea unei autorităţi desemnate de o altă parte, informaţii privind dreptul şi practicile interne în domeniile acoperite de prezenta convenţie;

c) va coopera cu autorităţile desemnate de alte părţi, de fiecare dată când se va considera necesar şi, mai cu seamă, atunci când această cooperare ar putea întări eficienţa măsurilor luate pentru aplicarea prezentei convenţii;

d) va examina orice dificultate apărută în aplicarea prezentei convenţii, care îi va fi notificată de o autoritate desemnată de către o altă parte.

Capitolul VI

COMITETUL PERMANENT

Articolul 20

Comitetul permanent

1) În aplicarea scopurilor prezentei convenţii se constituie un comitet permanent.

2) Orice parte poate fi reprezentată în cadrul Comitetului permanent prin unul sau mai mulţi delegaţi. Fiecare delegaţie dispune de un vot. În domeniile ce ţin de competenţele sale Comunitatea Economică Europeană îşi exercită dreptul de vot cu un număr de voturi egal cu numărul statelor sale membre care sunt părţi la prezenta convenţie; Comunitatea Economică Europeană nu îşi exercită dreptul său de vot în cazul în care statele membre în cauză şi-l exercită pe al lor şi viceversa.

3) Fiecare stat vizat la art.29 paragraful 1, care nu este parte la prezenta convenţie, poate fi reprezentat în Comitetul permanent printr-un observator.

4) Comitetul permanent poate recurge la experţi pentru a-şi îndeplini misiunea. El poate, din proprie iniţiativă sau la cererea unui organism interesat, să invite orice organism naţional sau internaţional, guvernamental ori neguvernamental, calificat din punct de vedere tehnic în domeniile vizate de prezenta convenţie, să fie reprezentat printr-un observator la o întreagă reuniune sau la o parte din aceasta. Decizia de a invita astfel de experţi sau organisme este luată cu o majoritate de trei pătrimi din numărul membrilor Comitetului permanent.

5) Comitetul permanent este convocat de secretarul general al Consiliului Europei. El îşi va ţine prima reuniune la 6 luni după data intrării în vigoare a prezentei convenţii. Comitetul permanent se reuneşte, în continuare, atunci când o treime din numărul părţilor sau Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei formulează această cerere, la iniţiativa secretarului general al Consiliului Europei, conform dispoziţiilor art.23 paragraful 2, sau la cererea uneia sau mai multor părţi, conform dispoziţiilor art.21 lit.c) şi art.25 paragraful 2.

6) Cvorumul necesar pentru a se ţine o reuniune a Comitetului permanent este constituit de majoritatea părţilor.

7) Sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 4 şi ale art.23 paragraful 3, deciziile Comitetului permanent sunt luate cu o majoritate de trei pătrimi din numărul membrilor prezenţi.

8) Sub rezerva dispoziţiilor prezentei convenţii, Comitetul permanent îşi stabileşte regulamentul interior.

Articolul 21

Funcţiile Comitetului permanent

Comitetul permanent este însărcinat să urmărească aplicarea prezentei convenţii şi poate:

a) să facă recomandări părţilor referitoare la aplicarea prezentei convenţii;

b) să sugereze modificări ale prezentei convenţii, care sunt considerate necesare, şi să le examineze pe cele ce sunt propuse, conform dispoziţiilor art.23;

c) să examineze, la cererea uneia sau mai multor părţi, toate problemele legate de interpretarea prezentei convenţii;

d) să faciliteze, atât cât este nevoie, soluţionarea amiabilă a oricărei dificultăţi care îi este notificată conform dispoziţiilor art.25;

e) să facă recomandări Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei cu privire la invitarea altor state decât cele vizate la art.29 paragraful 1 de a adera la prezenta convenţie.

Articolul 22

Rapoartele Comitetului permanent

După fiecare dintre reuniunile sale Comitetul permanent va transmite părţilor şi Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei un raport asupra discuţiilor şi asupra tuturor deciziilor luate.

Capitolul VII

AMENDAMENTE

Articolul 23

Amendamente

1) Orice parte poate propune amendamente la prezenta convenţie.

2) Fiecare propunere de amendament este notificată secretarului general al Consiliului Europei care o comunică statelor membre ale Consiliului Europei, celorlalte state părţi la Convenţia culturală europeană, Comunităţii Economice Europene şi fiecărui stat nemembru care a aderat sau a fost invitat să adere la prezenta convenţie, în conformitate cu dispoziţiile art.30. Secretarul general al Consiliului Europei convoacă o reuniune a Comitetului permanent cel mai devreme la două luni după comunicarea propunerii de amendare.

3) Fiecare propunere de amendare este examinată de Comitetul permanent, care va supune textul adoptat cu o majoritate de trei pătrimi din numărul membrilor Comitetului permanent Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei spre aprobare. După această aprobare textul este transmis părţilor pentru acceptare.

4) Fiecare amendament intră în vigoare în a 30-a zi după ce toate părţile l-au informat pe secretarul general că l-au acceptat.

Capitolul VIII

PRETINSE ÎNCĂLCĂRI ALE PREZENTEI CONVENŢII

Articolul 24

Pretinse încălcări ale prezentei convenţii

1) Când o parte constată o încălcare a prezentei convenţii, ea comunică acest lucru părţii transmiţătoare şi cele două părţi vor depune eforturi pentru a soluţiona dificultatea pe baza dispoziţiilor art.19, 25 şi 26.

2) Dacă pretinsa încălcare are un caracter evident, serios şi grav, astfel încât să ridice importante probleme de interes public, şi priveşte art.7 paragraful 1 sau 2, art.12, art.13 paragraful 1 prima frază, art.14 ori art.15 paragraful 1 sau 3, precum şi dacă aceasta continuă două săptămâni după comunicare, partea receptoare poate suspenda, cu titlu provizoriu, retransmisia serviciului de programe în cauză.

3) În toate celelalte cazuri de pretinse încălcări, cu excepţia celor prevăzute la paragraful 4, partea receptoare poate suspenda, cu titlu provizoriu, retransmisia serviciului de programe în cauză după 8 luni de la data comunicării, dacă încălcarea continuă.

4) Suspendarea provizorie a retransmisiei nu este admisă în cazul pretinselor încălcări ale art.7 paragraful 3 şi ale art.8, 9 sau 10.

Capitolul IX

SOLUŢIONAREA DIFERENDELOR

Articolul 25

Concilierea

1) În caz de dificultate în aplicarea prezentei convenţii, părţile interesate se vor strădui să ajungă la o soluţionare amiabilă.

2) Dacă una dintre părţile interesate se opune, Comitetul permanent poate examina problema, punându-se la dispoziţia părţilor interesate, în scopul de a ajunge în cel mai scurt timp la o soluţie satisfăcătoare şi, dacă este cazul, de a formula un aviz consultativ în această privinţă.

3) Fiecare parte interesată se angajează să furnizeze Comitetului permanent, în cel mai scurt timp, toate informaţiile şi facilităţile necesare pentru ca acesta să îşi poată îndeplini funcţiile în conformitate cu paragraful precedent.

Articolul 26

Arbitrajul

1) Dacă părţile interesate nu îşi pot soluţiona diferendul pe baza dispoziţiilor art.25, ele pot, de comun acord, să îl supună arbitrajului potrivit procedurii prevăzute în anexa la prezenta convenţie. În absenţa unui astfel de acord, în termen de 6 luni de la prima cerere de deschidere a procedurii de conciliere, diferendul poate fi supus arbitrajului, la cererea uneia dintre părţi.

2) Fiecare parte poate, în orice moment, să declare că recunoaşte ca obligatorie de drept şi fără o convenţie specială faţă de oricare parte care acceptă aceeaşi obligaţie aplicarea procedurii de arbitraj prevăzute în anexa la prezenta convenţie.

Capitolul X

ALTE ACORDURI INTERNAŢIONALE ŞI DREPTUL INTERN AL PĂRŢILOR

Articolul 27

Alte acorduri sau aranjamente internaţionale

1) În relaţiile lor mutuale părţile care sunt membre ale Comunităţii Economice Europene aplică regulile Comunităţii şi, prin urmare, nu vor aplica regulile decurgând din prezenta convenţie decât în măsura în care nu există nici o reglementare comunitară cu privire la subiectul particular care le interesează.

2) Nici o dispoziţie a prezentei convenţii nu va putea împiedica părţile să încheie acorduri internaţionale care să completeze sau să dezvolte aceste dispoziţii ori să extindă domeniul lor de aplicare.

3) În cazul unor acorduri bilaterale prezenta convenţie nu modifică cu nimic drepturile şi obligaţiile părţilor ce decurg din aceste acorduri şi care nu aduc atingere nici exercitării de către alte părţi a drepturilor pe care le au prin prezenta convenţie şi nici îndeplinirii obligaţiilor lor decurgând din aceasta.

Articolul 28

Relaţii între convenţie şi dreptul intern al părţilor

Nici o dispoziţie a prezentei convenţii nu va putea împiedica părţile să aplice reguli mai stricte sau mai detaliate decât cele prevăzute în prezenta convenţie serviciilor de programe transmise de organisme sau prin mijloace tehnice aflate sub jurisdicţia lor, în sensul art.3.

Capitolul XI

DISPOZIŢII FINALE

Articolul 29

Semnarea şi intrarea în vigoare

1) Prezenta convenţie este deschisă spre semnare statelor membre ale Consiliului Europei şi altor state părţi la Convenţia culturală europeană, precum şi Comunităţii Economice Europene. Ea va fi supusă ratificării, acceptării sau aprobării. Instrumentele de ratificare, acceptare sau de aprobare vor fi depuse la secretarul general al Consiliului Europei.

2) Convenţia va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării perioadei de 3 luni după data la care 7 state, dintre care cel puţin 5 state membre ale Consiliului Europei, şi-au exprimat consimţământul de a fi legate prin prezenta convenţie, conform dispoziţiilor paragrafului precedent.

3) Un stat poate declara, în momentul semnării sau la o dată ulterioară precedând intrarea în vigoare a prezentei convenţii în ceea ce îl priveşte, că va aplica prevederile acesteia cu titlu provizoriu.

4) Prezenta convenţie va intra în vigoare faţă de toate statele vizate la paragraful 1 sau faţă de Comunitatea Economică Europeană, care îşi vor exprima ulterior consimţământul de a fi legate prin aceasta, în prima zi care urmează expirării unei perioade de 3 luni de la data depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aprobare.

Articolul 30

Aderarea statelor nemembre

1) După intrarea în vigoare a prezentei convenţii, Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei va putea, după consultarea statelor contractante, să invite oricare alt stat să adere la prezenta convenţie, printr-o decizie luată cu majoritatea prevăzută la art.20 d) din Statutul Consiliului Europei şi cu unanimitatea reprezentanţilor statelor contractante care au dreptul de a fi membre ale Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei.

2) Pentru fiecare stat care aderă prezenta convenţie va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni după data depunerii instrumentului de aderare la secretarul general al Consiliului Europei.

Articolul 31

Aplicarea teritorială

1) Fiecare stat poate, în momentul semnării sau în momentul depunerii instrumentului său de ratificare, de acceptare, de aprobare ori de aderare, să desemneze teritoriul sau teritoriile cărora li se va aplica prezenta convenţie.

2) Fiecare stat poate, în oricare alt moment ulterior, printr-o declaraţie adresată secretarului general al Consiliului Europei, să extindă aplicarea prezentei convenţii la oricare alt teritoriu desemnat în declaraţie. Prezenta convenţie va intra în vigoare în privinţa acestui teritoriu în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni după data primirii declaraţiei de către secretarul general al Consiliului Europei.

3) Orice declaraţie făcută în temeiul celor două paragrafe precedente poate fi retrasă, în ceea ce priveşte orice teritoriu desemnat în această declaraţie, printr-o notificare adresată secretarului general al Consiliului Europei. Retragerea va avea efect cu începere din prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 6 luni după data primirii notificării de către secretarul general al Consiliului Europei.

Articolul 32

Rezerve

1) În momentul semnării sau în momentul depunerii instrumentului său de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare:

a) fiecare stat poate declara că îşi rezervă dreptul de a se opune retransmiterii pe teritoriul său, în cazul în care aceasta nu este conformă cu legislaţia sa naţională, a serviciilor de programe ce conţin publicitate pentru băuturile alcoolizate, conform regulilor prevăzute la art.15 paragraful 2;

b) Regatul Unit al Marii Britanii poate declara că îşi rezervă dreptul de a nu îndeplini obligaţia prevăzută la art.15 paragraful 1 de a interzice publicitatea pentru produse din tutun, în ceea ce priveşte publicitatea pentru trabucurile şi tutunul de pipă, difuzată de Independent Broadcasting Authority pe teritoriul britanic prin mijloace terestre.

Nici o altă rezervă nu este admisă.

2) O rezervă formulată conform paragrafului precedent nu poate face obiectul unor obiecţii.

3) Fiecare stat contractant care a formulat o rezervă în temeiul paragrafului 1 poate să o retragă în întregime ori în parte, adresând o notificare secretarului general al Consiliului Europei. Retragerea va avea efect de la data primirii notificării de către secretarul general.

4) Partea care a formulat o rezervă faţă de conţinutul unei dispoziţii a prezentei convenţii nu va putea pretinde aplicarea acestei dispoziţii de către o altă parte; cu toate acestea, ea poate, dacă rezerva este parţială sau condiţională, să pretindă aplicarea acestei dispoziţii în măsura în care ea însăşi a acceptat-o.

Articolul 33

Denunţarea

1) Fiecare parte poate, în orice moment, să denunţe prezenta convenţie adresând o notificare secretarului general al Consiliului Europei.

2) Denunţarea va deveni efectivă începând cu prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 6 luni după data primirii notificării de către secretarul general al Consiliului Europei.

Articolul 34

Notificările

Secretarul general al Consiliului Europei va notifica statelor membre ale Consiliului Europei, altor state părţi la Convenţia culturală europeană, Comunităţii Economice Europene şi fiecărui stat care a aderat sau care a fost invitat să adere la prezenta convenţie:

a) orice semnătură;

b) depunerea fiecărui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare;

c) fiecare dată de intrare în vigoare a prezentei convenţii, conform dispoziţiilor art.29, 30 şi 31;

d) fiecare raport stabilit în aplicarea dispoziţiilor art.22;

e) orice alt act, declaraţie, notificare sau comunicare referitoare la prezenta convenţie.

Drept care subsemnaţii, legal împuterniciţi în acest scop, au semnat prezenta convenţie.

Întocmită la Strasbourg la 5 mai 1989, în limbile franceză şi engleză, cele două texte fiind egal autentice, într-un singur exemplar original, care va fi depus în Arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei va transmite câte o copie certificată pentru conformitate fiecărui stat membru al Consiliului Europei, celorlalte state părţi la Convenţia culturală europeană, Comunităţii Economice Europene şi fiecărui stat invitat să adere la prezenta convenţie.

ANEXĂ

Arbitrajul

1) Orice cerere de arbitraj este notificată secretarului general al Consiliului Europei. Ea indică numele celeilalte părţi a diferendului şi obiectul diferendului. Secretarul general al Consiliului Europei comunică informaţiile astfel primite tuturor părţilor la convenţie.

2) În cazul apariţiei unui diferend între două părţi, dintre care una este un stat membru al Comunităţii Economice Europene, ea însăşi parte, cererea de arbitraj este adresată în acelaşi timp acestui stat membru şi Comunităţii Economice Europene care, împreună, notifică secretarului general al Consiliului Europei, în termen de o lună de la primirea cererii, dacă statul membru sau Comunitatea Economică Europeană ori statul membru şi Comunitatea Economică Europeană împreună se constituie parte în diferend. În cazul absenţei unei astfel de notificări în termenul menţionat, statul membru şi Comunitatea Economică Europeană sunt în situaţia de a nu fi decât o singură şi aceeaşi parte în diferend, în ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor vizând constituirea şi procedura tribunalului arbitral. Acelaşi principiu se aplică şi în cazul în care un stat membru şi Comunitatea Economică Europeană se constituie împreună parte în diferend. În ipoteza prevăzută de prezentul paragraf, termenul de o lună menţionat în prima frază a paragrafului 4 este extins la două luni.

3) Tribunalul arbitral este compus din 3 membri: fiecare dintre părţile în diferend numeşte un arbitru; cei 2 arbitri astfel numiţi desemnează, de comun acord, un al treilea arbitru, care îşi asumă preşedinţia tribunalului. Acesta din urmă nu poate să fie cetăţean al uneia dintre părţile în diferend, nici să îşi aibă reşedinţa curentă pe teritoriul uneia dintre părţi, nici să se afle în serviciul uneia dintre ele, nici să fi fost implicat anterior în diferend cu alt titlu.

4) Dacă într-un termen de o lună, calculat de la comunicarea cererii către secretarul general al Consiliului Europei, una dintre părţi nu a numit un arbitru, preşedintele Curţii Europene a Drepturilor Omului va proceda, la cererea celeilalte părţi, la numirea acestuia într-un nou termen de o lună. Dacă preşedintele Curţii Europene a Drepturilor Omului nu poate acţiona sau este cetăţean al uneia dintre părţile în diferend, această numire va fi făcută de vicepreşedintele Curţii Europene a Drepturilor Omului sau de persoana care are cea mai mare vechime în calitate de membru al acesteia, care este disponibilă şi care nu este cetăţean al uneia dintre părţile în diferend. Aceeaşi procedură se aplică dacă, într-un termen de o lună de la numirea celui de-al doilea arbitru, preşedintele tribunalului arbitral nu este desemnat.

5) Dispoziţiile paragrafelor 3 şi 4 se aplică, după caz, pentru a completa fiecare loc vacant.

6) Dacă două sau mai multe părţi se înţeleg pentru a face cauză comună, ele numesc împreună un arbitru.

7) Părţile la diferend şi Comitetul permanent furnizează tribunalului arbitral toate facilităţile necesare pentru desfăşurarea eficientă a procedurii.

8) Tribunalul arbitral îşi stabileşte propriile reguli de procedură. Deciziile sale sunt luate cu votul majorităţii membrilor săi. Sentinţa sa este definitivă şi obligatorie.

9) Sentinţa tribunalului arbitral este notificată secretarului general al Consiliului Europei care o comunică tuturor părţilor la convenţie.

10) Fiecare parte la diferend suportă cheltuielile arbitrului pe care l-a numit; aceste părţi suportă, în cote egale, cheltuielile celuilalt arbitru, precum şi celelalte cheltuieli necesitate de arbitraj.