Notă: Aderat prin Hot. Parl. nr.1546-XII din 23.06.93

        Convenţie privind evaluarea impactului asupra mediului
                 înconjurător în zonele transfrontiere

                             din  25.02.91

                                * * *

                     Publicată în ediţia oficială
           "Tratate internaţionale", 1999, volumul 7, pag.39

    Adoptată la Espoo (Finlanda) la 25 februarie 1991
    În vigoare pentru Republica Moldova din 10 septembrie 1997.

    Părţile participante la Convenţie
    Conştiente de   interdependenţa  dintre  activităţile  economice  şi
consecinţele lor asupra mediului;
    Confirmînd necesitatea garantării stării de sănătate a mediului şi a
dezvoltării continue,
    Hotărîte să dezvolte cooperarea internaţională în domeniul evaluării
impactului asupra mediului, îndeosebi în cazul poluării transfrontiere,
    Conştiente de necesitatea şi importanţa dezvoltării unei politici cu
caracter   anticipativ,   de  prevenire,  reducere  şi  supraveghere   a
impactului  negativ asupra mediului în general şi în mod special  asupra
mediului din zonele de frontieră,
    Ţinînd cont de  importantele  prevederi  cuprinse în  Carta  O.N.U.,
Declaraţia Conferinţei asupra mediului uman de la Stockholm, Actul Final
al  Conferinţei  pentru Securitate şi Cooperare în Europa (CSCE)  şi  în
Documentele   finale   ale   întrunirilor   statelor   participante   şi
reprezentante ale CSCE, care au avut loc la Madrid şi Viena,
    Recomandînd Statelor  ca  prin activităţi continue să garanteze  că,
prin  clauzele  administrative şi legislative la nivel naţional şi  prin
politica   lor  naţională  se  realizează  evaluarea  impactului  asupra
mediului;
    Avînd conştiinţă   de  necesitatea  prezentării  unei   consideraţii
explicite a factorilor de mediu în faza preliminară în cadrul procesului
de  adoptare  a deciziilor prin aplicare a evaluării  impactului  asupra
mediului,   la   toate  nivelurile  apropiate  ca  mijloc   necesar   de
îmbunătăţire  a calităţii informaţiilor prezentate factorilor de decizie
în aşa fel încît deciziile asupra stării mediului să poată fi luate prin
acordarea   unei   atenţii  deosebite  problemei  legate  de   reducerea
impactului  negativ semnificativ, îndeosebi în cazul poluării în  zonele
transfrontiere,
    Ţinînd cont de   eforturile  organizaţiilor  internaţionale   pentru
promovarea  folosirii evaluării impactului asupra mediului atît la nivel
naţional   cît  şi  la  nivel  internaţional  şi  luînd  în  considerare
activitatea în domenilul evaluării impactului asupra mediului, realizată
sub  auspiciile  Comisiei  Economice pentru Europa a ONU,  şi  îndeosebi
rezultatele  obţinute  de  către Seminarul pentru  evaluarea  impactului
asupra   mediului  (septembrie  1987,  Varşovia,  Polonia),  precum   şi
scopurile  şi principiile evaluării impactului asupra mediului, adoptate
de  către  Consiliul  guvernamental al PNUE  şi  Declaraţia  miniştrilor
privind dezvoltarea continuă (mai 1990, Bergen, Norvegia),
    Au adoptat următoarele:

                              Articolul 1
                               Definiţii
    Pentru obiectivele acestei Convenţii,
    (i) Părţi înseamnă,  în  afară de cazul în care textul  indică  prin
alte mijloace, părţile semnatare ale acestei Convenţii;
    (ii) parte de  origine reprezintă partea semnatară sau participanţii
la  Convenţie  sub  a căror jurisdicţie se preconizează a avea  loc  una
dintre activităţile propuse;
    (iii) Parte afectată  înseamnă  Parte secundară sau participantă  la
Convenţie  afectată  direct de impactul unei activităţi propuse în  zona
transfrontieră;
    (iv) Părţi implicate   reprezintă  partea  de  origine  sau   partea
afectată  de  evaluarea  impactului  asupra  mediului,  conform  acestei
Convenţii;
    (v) Activitate  propusă  desemnează orice activitate sau  modificare
majoră  adusă  unui  subiect  de activitate, unei  decizii  luată  de  o
autoritate competentă în concordanţă cu procedura naţională aplicabilă;
    (vi) Evaluarea  a  impactului  înseamnă procedură  naţională  pentru
evaluarea  impactului  probabil asupra mediului produs de  o  activitate
planificată;
    (vii) Impact  desemnează efectul produs de o activitate  planificată
asupra  mediului; inclusiv asupra sănătăţii şi siguranţei omului, asupra
florei,  faunei, solului, apei, aerului, climatului, peisajului,  asupra
monumentelor  istorice  ori a altor structuri fizice  sau  interacţiunea
dintre   aceşti   factori,   include,  de  asemenea,   efectele   asupra
patrimoniului  cultural sau condiţiilor socio-economice care rezultă din
modificarea acestor factori;
    (viii) Impact  transfrontier  desemnează orice impact, nu  numai  de
natură  globală,  din  cadrul unei zone sub jurisdicţia  vreunei  părţi,
cauzat  de  o  activitate planificată, a cărei origine  fizică  se  află
parţial sau total într-o zonă situată sub jurisdicţia altei Părţi;
    (ix) Autoritate  competentă reprezintă autoritatea sau  autorităţile
naţionale  considerate responsabile de realizarea prevederilor  cuprinse
în  Convenţie  şi/sau autoritatea ori autorităţile însărcinate de  către
părţi cu putere de decizie asupra activităţilor planificate;
    (x) Public desemnează una sau mai multe persoane juridice sau fizice.

                              Articolul 2
                          Prevederi generale
    1. Părţile, individual  sau în grup, vor lua măsurile apropiate  sau
efective  pentru  prevenirea, reducerea şi controlul impactului  negativ
asupra  mediului  în zonele transfrontiere, cauzat de  orice  activitate
planificată.
    2. Fiecare parte va lua măsurile necesare legale, administrative sau
de  altă natură în vederea implementării prevederilor acestei Convenţii,
inclusiv  -  privitor la activităţile propuse, enumerate în Anexa  I  şi
care  pot  provoca negativ semnificativ transfrontier - stabilirea  unui
procedeu  de  evaluare  a  impactului asupra mediului  care  să  permită
participarea  publică  şi pregătirea unei documentaţii pentru  evaluarea
impactului asupra mediului - descrisă în Anexa II.
    3. Partea de   origine   se  va  asigura  că,  în  conformitate   cu
prevederile acestei Convenţii, evaluarea impactului asupra mediului este
realizată  cu  prioritate  faţă  de  o  decizie  de  autorizare  a  unei
activităţi  propuse (cuprinse în Anexa I) şi care poate provoca impactul
negativ semnificativ transfrontier.
    4. Partea de   origine,  în  conformitate  cu  prevederile   acestei
Convenţii, va garanta faptul că părţile afectate vor fi informate despre
activităţile  propuse  incluse în Anexa I şi care pot  provoca  impactul
negativ semnificativ transfrontier.
    5. Părţile implicate,   la   iniţiativa  uneia  dintre  ele,   poate
interveni  în  cursul  discuţiilor  în  cazul  în  care  una  sau  multe
activităţi  propuse  şi care nu sunt cuprinse în Anexa I poate  sau  pot
provoca impactul negativ semnificativ transfrontier şi vor fi tratate ca
şi  cele  cuprinse  în Anexă. În cazul în care Părţile  sunt  de  acord,
activitatea sau activităţile vor fi tratate ca cele cuprinse în Anexă.
    Indicatorii generali  pentru criteriile de verificare a determinării
impactului negativ semnificativ sunt enumerate în Anexa III.
    6. Partea de  origine,  conform prevederilor acestei  Convenţii,  va
asigura  publicului din zonele care pot fi afectate ocazia să  participe
la   metodele  relevante  de  evaluare  a  impactului  asupra   mediului
referitoare  la  activităţile propuse şi va dovedi că  ocaziile  oferite
publicului  din ţările afectate sunt echivalente cu cele ale  publicului
din ţările de origine.
    7. Evaluările  impactului  asupra mediului, după cum sunt impuse  de
Convenţie,  ca  un  minim  de prevedere, vor fi realizate  la  nivel  de
proiect  al  activităţii  propuse. Într-o măsură adecvată,  Părţile  vor
încerca  să  aplice principiile evaluării impactului asupra mediului  la
strategiile, planurile şi prognozele proprii.
    8. Prevederile  acestei  Convenţii  nu vor afecta  dreptul  părţilor
(ţărilor)  de  a  aplica legile  naţionale,  regulamentele,  prevederile
administrative  sau  practicile legale acceptate care  protejează  orice
informaţie  a  cărei  difuzare  ar  prejudicia  secretul  industrial  şi
comercial sau chiar securitatea naţională.
    9. Prevederile acestei Convenţii nu vor afecta dreptul părţilor de a
implementa,  pe baza unor acorduri bilaterale sau multilaterale,  măsuri
cu caracter mai stringent decît cele prevăzute în această Convenţie.
    10. Prevederile  acestei Convenţii nu vor prejudicia nici una dintre
obligaţiile părţilor aflate sub jurisdicţie internaţională cu privire la
activităţile care provoacă sau pot provoca impact transfrontier.

                              Articolul 3
                              Notificare
    1. În cazul unei activităţi propuse, cuprinse în Anexa I, care poate
provoca   impact   negativ  semnificativ  transfrontier,   în   intenţia
asigurării  consultaţiilor  efective şi adecvate conform Articolului  5,
Partea  de origine va aduce la cunoştinţă activităţile propuse  oricărei
grupări  care  se  consideră  că poate fi afectată, cît  mai  curînd  cu
putinţă şi nu după informarea propriului popor.
    2. Această notificare va cuprinde, inter alia:
    a) Informaţii  referitoare la activitatea propusă, care vor  include
orice informaţie existentă despre un posibil impact transfrontier;
    b) Natura deciziilor posibile; şi
    c) O indicaţie  cu privire la o perioadă acceptabilă de timp în care
este  necesară elaborarea unui răspuns conform paragrafului 3 al acestui
Articol, ţinîndu-se cont de natura activităţii propuse;
    şi poate cuprinde  informaţii  expuse  în paragraful  5  al  acestui
Articol.
    3. Partea afectată  va răspunde Părţii de origine într-o perioadă de
timp  specificată în notificare, certificînd primirea notificării şi  va
răspunde  dacă  intenţionează  să participe la procesul  de  evaluare  a
impactului asupra mediului.
    4. În cazul în  care  Partea afectată anunţă că nu intenţionează  să
participe  la  procesul  de evaluare a impactului, sau  nu  răspunde  în
termenul  specificat în notificare, prevederile din paragrafele 5,6,7 şi
8  ale acestui Articol, precum şi cele din Articolele 4,5,6 şi 7 nu  vor
fi aplicate. În această situaţie, dreptul Părţii de origine de a stabili
modul  de  evaluare a impactului asupra mediului pe bazele practicii  şi
legislaţiei naţionale nu va fi prejudiciat.
    5. Pe baza primirii  unui  răspuns  de la Partea afectată,  care  să
cuprindă  hotărîrea  acestuia de a participa la procesul de  evaluare  a
impactului   asupra  mediului,  Partea  de  origine  va  furniza  Părţii
afectate, în cazul în care nu a realizat acest lucru mai devreme:
    a) Informaţii  relevante  referitoare  la  procesul  de  evaluare  a
impactului  asupra mediului, inclusiv indicaţii referitoare la data pînă
la care pot transmite opiniile lor; şi
    b) Informaţii  relevante  referitoare  la activitatea propusă  şi  a
posibilului impact negativ semnificativ în zone transfrontiere.
    6. La cererea  unei  Părţi de origine, o Parte afectată  va  furniza
cele mai recente informaţii obţinute referitoare la zonele cu un posibil
grad de poluare aflate sub jurisdicţia Părţii afectate, în cazul în care
aceste informaţii sunt necesare pentru întocmirea documentaţiei necesare
la  evaluarea impactului asupra mediului. Informaţiile trebuie furnizate
într-un  timp  scurt,  şi,  dacă este  posibil,  prin  intermediul  unui
organism comun, acolo unde există.
    7. Atunci cînd o Parte consideră că ar putea fi afectată de impactul
semnificativ  negativ transfrontier ca urmare a unei activităţi  propuse
cuprinse în Anexa I şi nu a avut loc nici o notificare în concordanţă cu
paragraful  1 al acestui Articol, Părţile implicate, la cererea Părţilor
afectate,  vor  furniza  informaţii pentru  obiectivele  unor  eventuale
discuţii  în cazul în care ele ar putea fi afectate de impactul  negativ
semnificativ transfrontier. În situaţia în care Părţile sunt de acord că
s-ar  putea  înregistra  un impact negativ  semnificativ  transfrontier,
prevederile acestei Convenţii vor fi aplicate în consecinţă. În cazul în
care  Părţile  nu  cad de acord asupra acestei probleme,  fiecare  Parte
poate  supune această problemă unei comisii de anchetă, în  conformitate
cu  prevederile  Anexei IV, în vederea informării  asupra  posibilităţii
unui  impact  negativ semnificativ transfrontier, în afară de  cazul  în
care  Părţile  au  convenit asupra altei metode de dezbatere  a  acestei
probleme.
    8. Părţile implicate  vor  garanta  faptul că publicul  din  Părţile
afectate  din  zonele care pot fi afectate va fi infomat şi asigurat  că
are  posibilitatea  să  obiecteze  asupra activităţilor  propuse  şi  să
transmită  aceste obiecţii sau comentarii unei autorităţi competente din
Partea  de  origine,  fie  direct aceste  autorităţi  sau,  dacă  există
posibilitatea, prin intermediul Părţii de origine.

                              Articolul 4
               Pregătirea documentaţiei pentru evaluarea
                      impactului asupra mediului
    1. Pentru a fi  supusă spre examinare unei autorităţi competente din
Partea  de  origine,  documentaţia privind evaluarea  impactului  asupra
mediului va conţine minimum informaţiile cuprinse în Anexa II.
    2. Partea de origine va furniza Părţii afectate documentaţia privind
evaluarea impactului asupra mediului de preferinţă prin intermediul unui
organism  comun,  atunci  cînd  aceasta există.  Părţile  implicate  vor
asigura  distribuirea  documentaţiei către autorităţile şi publicul  din
Partea  afectată,  situat  în  zona  care pot  fi  afectate,  precum  şi
prezentarea  explicaţiilor  unei  autorităţi competente  din  Partea  de
origine,  fie direct acestei autorităţi, fie, cînd este oportun,  Părţii
de  origine  într-un  termen rezonabil înainte ca  decizia  asupra  unei
activităţi propuse să fie adoptată.

                              Articolul 5
                   Consultări pe baza documentaţiei
              pentru evaluarea impactului asupra mediului
    După întocmirea  documentaţiei  privind evaluarea impactului  asupra
mediului,   Partea  de  origine  va  începe  fără  nici  o   întîrziere;
consultante  cu  partea  afectată referitoare, inter alia,  la  impactul
transfrontier  posibil al unei activităţi propuse şi la măsurile privind
reducerea sau eliminarea impactului. La consultări trebuie expuse:
    (a) Alternative   posibile  pentru  activităţile  propuse,  inclusiv
alternativa   unei  activităţi  fără  urmări,  măsuri  posibile   pentru
reducerea   impactului  negativ  semnificativ  transfrontier  şi  pentru
supravegherea  efectelor acestor măsuri - cheltuielile vor fi  suportate
de partea de origine;
    (b) Alte forme de asistenţă mutuală pentru reducerea oricărui impact
negativ semnificativ transfrontier al unei activităţi propuse; şi
    (c) Orice alte probleme oportune referitoare la activităţile propuse.
    La începutul  unor astfel de consultări, Părţile vor cădea de  acord
asupra  programului şi duratei perioadei de consultări. Orice astfel  de
consultări pot fi prezidate de către un organism comun, în cazul în care
aceasta există.

                              Articolul 6
                            Decizia finală
    1. Părţile vor da asigurări conform cărora, în decizia finală asupra
activităţii  propuse,  darea  de  seamă  va fi  formulată  ca  urmare  a
evaluării  impactului asupra mediului şi va include documentaţia privind
evaluarea impactului asupra mediului; precum şi explicaţiile cuprinse în
Articolul  3,  paragraful  8 şi Articolul 4, paragraful  2  împreună  cu
rezultatele consultărilor la care se referă Articolul 5.
    2. Partea de  origine  va  furniza Părţii  afectate  decizia  finală
asupra  activităţii  propuse însoţite de motivaţia şi consideraţiile  pe
care se întemeiază aceasta.
    3. În cazul în   care  informaţiile  ediţionale  asupra   impactului
semnificativ  transfrontier  al unei activităţi propuse, care nu a  fost
luată  decizia  referitoare la acea activitate şi care ar  putea  afecta
material  decizia,  se pune la dispoziţia unei Părţi implicate  înaintea
începerii lucrărilor la acea activitate, astfel încît Partea sau Părţile
implicată  (e). În cazul în care una dintre Părţile implicate  solicită,
consfătuirea  va fi convocată după revizuirea deciziei.

                              Articolul 7
                        Analiză post-proiectare
    1. La cererea  oricărei Părţi similare, Părţile implicate vor hotărî
dacă  vor realiza analiza post-proiectare, ţinînd cont de  posibilitatea
unui   impact  negativ  semnificativ  transfrontier  ca  urmare  a  unei
activităţi  pentru  care  a fost efectuată evaluarea  impactului  asupra
mediului în conformitate cu prevederile acestei Convenţii. Orice analiză
post-proiectare  va cuprinde, în mod special, supravegherea  activităţii
şi   determinarea   oricărui  impact  negativ   transfrontier.   Fiecare
supraveghere  sau  determinare  trebuie efectuată în  vederea  atingerii
obiectivelor cuprinse în Anexa V.
    2. Atunci cînd,  ca  urmare  a analizei post-proiectare,  Partea  de
origine  sau Partea afectată are motive întemeiate să fie convinse că  a
fost  înregistrat un impact negativ semnificativ transfrontier sau  unii
factori  au constatat ce urmări poate avea un astfel de impact, ele  vor
informa  imediat  cealaltă  Parte interesată. Părţile implicate  se  vor
informa imediat asupra măsurilor de conducere sau eliminare a impactului.

                              Articolul 8
                Cooperarea bilaterală sau multilaterală
    Părţile pot continua  să  finanţeze  sau să intre  în  noi  acorduri
bilaterale  sau  multilaterale sau în alte forme de acorduri  în  scopul
implementării  obligaţiilor lor din cadrul acestei Convenţii. Astfel  de
acorduri  sau  forme  diferite  de  acorduri trebuie  să  se  bazeze  pe
elementele cuprinse în Anexa VI.

                              Articolul 9
                         Programe de cercetare
    Părţile vor acorda o atenţie deosebită stabilirii sau intensificării
programelor specifice de cercetare orientate către:
    (a) Perfecţionarea  metodelor  cantitative şi  calitative  existente
pentru evaluarea impactului activităţilor propuse;
    (b) Mai bună  înţelegere  a  relaţiei  cauză-efect şi  rolul  ei  în
managementul integrat al mediului;
    (c) Analizarea şi supravegherea implementării eficiente a deciziilor
asupra activităţilor propuse cu scopul de a reduce sau preveni impactul;
al;skdjfalskdjf ;alf
    (d) Metode de dezvoltare pentru stimularea unei maniere creatoare în
cercetarea   unor   alternative  pentru  un  mediu  sănătos  în   cadrul
activităţilor propuse, al modului de producţie şi consum;
    (e) Metodologii  de  dezvoltare  pentru  aplicarea  principiilor  de
evaluare a impactului asupra mediului la nivel macro-economic.
    Rezultatele programelor enumerate mai sus vor fi dezvoltate de către
Părţi.

                             Articolul 10
                           Statutul anexelor
    Anexele alăturate  prezentei  Convenţii formează parte integrală  cu
această Convenţie.

                             Articolul 11
                          Întrunirea Părţilor
    1. Părţile se   vor  întîlni  în  legătură  cu  sesiunea  anuală   a
Consilierilor   Principali   ai   Guvernelor  CEE   asupra   Problemelor
hidrologice  şi  de mediu. Prima întîlnire a Părţilor va avea loc  la  o
dată  care nu va depăşi 1 an de la data intrării în vigoare a  prezentei
Convenţii.  Următoarele  întruniri ale Părţilor vor fi convenite  atunci
cînd  vor fi considerate necesare, în urma unei întruniri a Părţilor sau
ca urmare a solicitării în scris a unea dintre acestea, cu asigurarea că
în  termen de 6 luni de la data comunicării acestei solicitări de  către
secretariat,  aceasta  este  sprijinită  de cel puţin  1/3  din  numărul
Părţilor consultate.
    2. Părţile vor  ţine  sub  control  permanent modul  de  aplicare  a
acestei Convenţii şi, avînd acest scop:
    (a) Vor analiza   strategiile   şi  metodologiile  de   evaluare   a
impactului   asupra   mediului  în  scopul  perfecţionării  viitoare   a
procedeelor   de  evaluare  a  impactului  asupra  mediului  din  zonele
transfrontiere;
    (b) Vor face   schimb   de  informaţii  referitoare  la   experienţa
dobîndită  în  încheierea  şi implementarea acordurilor  bilaterale  sau
multilaterale  ori  a altor tipuri de înţelegeri în  vederea  utilizării
evaluării  impactului asupra mediului în zonele transfrontiere unde  una
sau mau multe Părţi sunt implicate;
    (c) Vor solicita,   după   necesităţi,  serviciile  unor   organisme
internaţionale competente sau ale unor comitete ştiinţifice pentru unele
aspecte tehnice sau metodologice legate de realizarea scopurilor acestei
Convenţii;
    (d) La prima  lor  întîlnire,  vor dezbate şi  adopta  prin  consens
regulamentul de procedură pentru întîlnirile următoare;
    (e) Vor dezbate  şi, dacă va fi necesar, vor adopta propuneri pentru
unele amendamente aduse acestei Convenţii;
    (f) Vor dezbate  şi  autentifica orice act adiţional care  poate  fi
considerat necesar pentru realizarea scopurilor acestei Convenţii.

                             Articolul 12
                            Dreptul la vot
    1. Fiecare Parte la această Convenţie va avea un singur vot.
    2. În afară de   prevederile  paragrafului  1  din  acest   Articol,
organizaţiile   regionale   pentru  integrare  economică;  în   limitele
competenţei  lor  va avea dreptul la vot cu un număr de voturi  egal  cu
numărul  Statelor lor membre care sunt constituite în Părţi ale  acestei
Convenţii.  Aceste organizaţii nu-şi vor exercita dreptul lor la vot  în
cazul în care Statele membre şi-l exercită pe al lor şi vice-versa.

                             Articolul 13
                              Secretariat
    Secretariatul  Executiv  al  Comisiei economice  pentru  Europa  vor
îndeplini următoarele funcţii de secretariat:
    (a) Convocarea şi pregătirea întrunirilor Părţilor;
    (b) Transmiterea  rapoartelor  şi  a  altor  informaţii  primite  în
conformitate  cu  prevederile acestei Convenţii, referitoare la  Părţile
participante; şi
    (c) Indeplinirea  altor  funcţii,  după cum poate  fi  prevăzute  în
această Convenţie sau după cum poate fi stabilit de către Părţi.

                             Articolul 14
                       Amendamente la Convenţii
    1. Fiecare Parte poate aduce amendamente la această Convenţie.
    2. Amendamentele  vor  fi adresate în scris către  Secretariat,  iar
acesta  le  va comunica tuturor Părţilor. Amendamentele propuse  vor  fi
discutate  la următoarea întrunire a Părţilor, pînă la care se presupune
că  propunerile  au fost înaintate Părţilor de către Secretariat cu  cel
puţin 90 de zile înainte de data întrunirii.
    3. Părţile vor  căuta  să  ajungă  la  un  consens  asupra  fiecărui
amendament  al  acestei  Convenţii.  În cazul în care nu  se  ajunge  la
consens  după dezbateri, acest amendament va fi adoptat o majoritate  de
3/4  din  numărul  Părţilor  participante la vot  în  cadrul  întîlnirii
respective.
    4. Amendamentele   la  Convenţie  adoptate  conform  procedurii  din
paragraful   3  al  acestui  articol  vor  fi  supuse  spre   examinarea
Depozitărilor   tuturor   Părţilor  pentru  ratificare,   aprobare   sau
acceptare.  Aceste documente vor intra în vigoare cu valabilitate pentru
Părţile  care le-au ratificat, acceptat sau aprobat, la 90 de zile  după
ce   Depozitarul   a  primit  notificarea  ratificării,  aprobării   sau
acceptării lor de către cel puţin 3/4 dintre aceste Părţi.
    Ulterior ele vor intra în vigoare pentru oricare altă Parte de 90 de
zile   după   ce  această  parte  depune  documentele  oficiale   pentru
ratificarea, aprobarea sau acceptarea amendamentelor.
    5. Pentru prevederile  acestui  Articol,  "Părţile  prezente  şi  cu
participare  la  vot"  desemnează Părţile prezente şi care  îşi  exprimă
opţiunea afirmativă sau negativă în timpul votării.
    6. Procedura de vot menţionată în paragraful 3 al acestui articol nu
intenţionează  să constituie un precedent pentru negocierea următoarelor
amendamente din cadrul Comisiei Economice pentru Europa.

                             Articolul 15
                       Soluţionarea diferendelor
    1. În cazul în care intră două sau mai multe Părţi apare un diferend
referitor  la  interpretarea  sau aplicarea Convenţiei, acestea  îl  vor
soluţiona  pe  calea negocierilor sau prin alte metode de soluţionare  a
disputelor dintre Părţi.
    2. În timpul  semnării,  ratificării sau acceptării  Convenţiei  ori
după  această perioadă, oricare dintre Părţi poate trimite Depozitarului
declaraţie  scrisă  în  care să menţioneze că, în locul  cărui  diferend
nesoluţionat  conform paragrafului 1 al acestui Articol, acceptă una sau
amîndouă  metodele  enumerate mai jos pentru soluţionarea  diferendului,
obligatorii în relaţiile cu alte Părţi care acceptă aceleaşi obligaţii:
    (a) Prezentarea   diferendului  în  faţa  Curţii  Internaţionale  de
Justiţie;
    (b) Arbitrarea conform procedurii menţionate în Anexa VII.
    3. În cazul în  care  părţile implicate în diferend  acceptă  ambele
metode  de  soluţionare  a divergenţelor menţionate în paragraful  2  al
acestui  Articol, diferendul poate fi supus spre examinare numai  Curţii
Internaţionale  de  Justiţie,  în afară de cazul în care părţile  nu  au
căzut de acord în alt mod.

                             Articolul 16
                          Semnarea Convenţiei
    Convenţia va  putea  fi semnată la Espoo (Finlanda) în  perioada  25
februarie  -  1 martie 1992, iar după această dată la Sediul Central  al
ONU, la New York, pînă la 2 septembrie 1991. Pot semna această Convenţie
Statele  membre ale CEE, precum şi Statele care au Statut Consultativ în
cadrul  CEE, conform paragrafului 8 al Rezoluţiei 36 (IV) a  Consiliului
Economic  şi  Social  din  28 martie 1947; de  asemenea  mai  pot  semna
organizaţii  regionale  de  integrare economică  constituite  din  state
independente  membre  ale  CEE cărora Statele  membre  le-au  transferat
competenţa  în ceea ce priveşte problemele (incluse) cuprinse în această
Convenţie,  inclusiv competenţa de a participa la tratativele legate  de
aceste probleme.

                             Articolul 17
                 Ratificarea, Acceptarea şi Aprobarea
    1. Această Convenţie va fi supusă ratificării sau aprobarii de către
Statele semnatare şi organizaţiile internaţionale de integrare economică.
    2. Această Convenţie  va  putea  fi  aprobată de  către  Statele  şi
organizaţiile   menţionate  în  Articolul  16  începînd  cu  data  de  3
septembrie 1991.
    3. Instrumentele   ratificării  sau  aprobării  vor  fi  depuse   la
secretarul General al ONU, care va îndeplini funcţia de Depozitar.
    4. Orice organizaţie  naţională în Articolul 16 care devine parte  a
acestei  Convenţii,  fără  ca  statul din care aceasta  provine  să  fie
constituit  ca  Parte  în  Convenţie va fi  obligat  să  respecte  toate
obligaţiile care decurg din Convenţie.
    În cazul în care  astfel de organizaţii, din componenţa cărora  unul
sau  mai  multe  state sunt Părţi în această Convenţie,  organizaţia  şi
statele    membre   ale   acestei   organizaţii   vor   decide    asupra
responsabilităţilor   adecvate  pentru  îndeplinirea  obligaţiilor  care
decurg  din  această Convenţie. În astfel de situaţii, organizaţiile  şi
statele  membre  ale  organizaţiilor  nu vor avea  voie  să-şi  exercite
drepturile care decurg din această Convenţie.
    5. În cuprinsul    documentelor   de   ratificare   sau    aprobare,
organizaţiile  regionale de integrare economică menţionate în  Articolul
16  îşi  vor  declara lărgirea competenţei lor în raport  cu  problemele
tratate  în această Convenţie. De asemenea, aceste organizaţii vor aduce
la   cunoştinţă  Depozitarului  orice  modificare  relevantă  legată  de
lărgirea competenţei lor.

                             Articolul 18
                          Intrarea în vigoare
    1. Această convenţie  va  intra în vigoare la 90 de zile de la  data
depunerii  celui  de-al  XVI-lea  document  oficial  de  ratificare  sau
aprobare.
    2. Ca urmare  a paragrafului 1 al acestui articol, orice document de
o  organizaţie  regională  de integrare economică nu  va  fi  considerat
adiţională faţă de cele depuse de statele membre ale acestor organizaţii.
    3. Pentru orice stat sau organizaţie menţionată în acest Articol 16,
care ratifică sau aprobă această Convenţie şi care aderă la aceasta după
depunerea  celui  de-al  XVI-lea  document  oficial  de  ratificare  sau
aprobare,  Convenţia  va  intra  în vigoare la 90 de  zile  de  la  data
depunerii,  documentelor de ratificare sau aprobare de către statele sau
organizaţiile respective.

                             Articolul 19
                       Retragerea din Convenţie
    După împlinirea  de  4  ani  de la intrarea  în  vigoare  a  acestei
Convenţii,  orice  Parte  se poate retrage din  această  Convenţie  prin
depunerea  unei notificaţii scrise la Depozitar. Acest mod de retractare
va  deferi efectiv la 90 de zile de la data primirii notificaţiei scrise
de  către Depozitar. Nici o astfel de retractare nu va afecta  aplicarea
Articolelor 3, 4, 5 şi 6 ale prezentei Convenţii relativ la activităţile
propuse   în  legătură  cu  care  a  fost  făcută  notificaţia   conform
articolului  3,  paragraf  1, sau revendicarea  conform  Articolului  3,
paragraf 7, înainte de retractarea să devină efectivă.

                             Articolul 20
                            Texte autentice
    Originalul acestei Convenţii, ale cărei variante în limbile engleză,
franceză  şi rusă sunt considerate, ca asemenea texte autentice, vor  fi
depuse la secretariatul general ONU.
    Pentru autentificare  urmează semnăturile autorizate ale celor  care
au semnat prezenta Convenţie.
    Semnată la Espoo (Finlanda), la 25 februarie 1991.

                                                        Anexa I

                          LISTA ACTIVITĂŢILOR
    1. Rafinării  pentru  ţiţei  brut  (excluzînd  întreprinderile  care
prelucrează  lubrifianţi  obţinuţi din ţiţei brut) şi instalaţii  pentru
gazificarea  şi  lichefierea a 500 t. sau mai mult de huilă sau  şisturi
bituminoase zilnice.
    2. Centrele termice  şi alte instalaţii de combustie cu o capacitate
de  producţie  de 300 mw şi centrele atomo-electrice şi alte  tipuri  de
reactoare  nucleare  (cu  excepţia  instalaţiilor  de  cercetări  pentru
producerea  şi  conversia materialelor fisionabile şi fertile,  a  căror
putere maximă nu depăşeşte 1 kw energie termică continuă).
    3. Instalaţii  proiectate exclusiv pentru producerea şi  îmbogăţirea
combustibililor  nucleari,  pentru prelucrarea combustibililor  nucleari
sau pentru depozitarea, evacuarea sau prelucrarea deşeurilor radioactive.
    4. Instalaţii   principale  pentru  topirea  iniţială  a  fontei  şi
oţelului pentru producerea metalelor refractare.
    5. Instalaţii  pentru obţinerea azbestului şi pentru prelucrarea  şi
transformarea  azbestului  şi  a produselor pe bază  de  azbest;  pentru
produse  din  azbociment, cu o producţie anuală mai mare de 20.000  tone
produse finite, pentru materiale de fricţiune, cu o producţie anuală mai
mare  de  50.000 t. produse finite, precum şi pentru alte utilizări  ale
azbestului în cantitate mai mare de 200 t/an.
    6. Instalaţii chimice integrale.
    7. Construirea  unor autostrăzi, drumuri exprese şi linii de  trafic
feroviar  pe distanţe lungi şi trafic aerian cu pista de bază în lungime
de cel puţin 2.100 m.
    În cadrul prevederilor  acestei Convenţii: "Autostradă" reprezintă o
cale rutieră proiectată şi construită special pentru traficul auto, care
nu deserveşte proprietăţile limitrofe şi care:
    (a) Este prevăzută,  cu excepţia unor puncte speciale sau  temporar,
cu  benzi  carosabile  separate  pentru cele  două  sensuri  de  trafic,
depăşite  între ele printr-o bandă despărţitoare, care nu este destinată
traficului;
    (b) Nu are intersecţii  de nivel cu alte căi rutiere, linii de  cale
ferată, linii de tramvai sau trecători; şi
    (c) Este prevăzută cu marcaje speciale de autostradă.
    - "Drum expres"   desemnează   un   drum  rezervat   traficului   de
motociclete,  accesibil  numai  prin  şosele  de  racord  sau  joncţiuni
controlate  şi  pe care, în mod special, sunt interzise  staţionarea  şi
parcarea,
    8. Conducte cu diametru mare pentru petrol şi gaze.
    9. Porturi comerciale  şi,  de asemenea, căi navigabile  interne  şi
porturi pentru trafic naval intern care să permită trecerea unor nave cu
tonaj mai mare de 1.350 tone.
    10. Instalaţii  de evacuarea deşeurilor pentru incinerarea, tratarea
chimică  sau depozitarea în gropi special amenajate a deşeurilor  toxice
şi periculoase.
    11. Mari baraje şi lacuri de acumulare.
    12. Activităţi  de  captare a apei submarine în situaţiile  în  care
volumul anual de captare a apei depăşeşte 10 mil. m3.
    13. Fabricarea  celulozei  şi hîrtiei în cantităţi de cel puţin  200
tone metrice/zi, uscate cu jet de aer.
    14. Industria   minieră,  extracţia  mineralului  la  suprafată   şi
prelucrarea cărbunelui şi a metalelor.
    15. Extragerea hidrocarbonului în larg.
    16. Instalaţii   importante   pentru   depozitarea   petrolului,   a
produselor chimice şi petrochimice.
    17. Despăgubirea unor teritorii întinse.

                                                       Anexa II
                    CONŢINUTUL DOCUMENTAŢIEI PENTRU
                 EVALUAREA IMPACTULUI ASUPRA MEDIULUI

    Informaţiile  ce  vor  fi  incluse în  documentaţia  de  evaluare  a
impactului  asupra mediului vor include, în conformitate cu Articolul 4,
minim:
    (a) O descriere a activităţii propuse şi prevederile ei;
    (b) În funcţie  de caz, o descriere a alternativelor rezonabile  (de
ex.  tehnologice  sau de amplasare) ale activităţilor şi,  de  asemenea,
variantă fără alternative;
    (c) O descriere  a  zonelor  care  ar putea fi  foarte  afectate  de
impactul   unei  activităţi  propuse  şi  lista  alternativelor  acestor
activităţi;
    (d) O descriere   a  impactului  posibil  asupra  mediului  în  urma
activităţilor  propuse,  alternativele  acestei  situaţii  şi  estimarea
importanţei impactului;
    (e) O descriere  a  măsurilor  de reducere la minimum  a  impactului
negativ asupra mediului;
    (f) O indicaţie explicită a metodelor de prevedere şi a prevederilor
suplimentare,  precum şi informaţiile specifice domeniului mediului care
au fost utilizate;
    (g) O identificare a lipsurilor (dificultăţilor) şi incertitudinilor
întîmpinate în aflarea şi redactarea informaţiilor necesare;
    (h) Cînd se consideră  oportun, un plan al programului de monitoring
şi management şi alte planuri de analiză post-proiectare; şi
    (i) Un sumar  non-tehnic  care să includă o prezentare  vizuală,  în
funcţie de necesităţi (hărţi, grafice, etc.).

                                                     Anexa III

                    CRITERII GENERALE CARE SĂ AJUTE
              LA DETERMINAREA IMPORTANŢEI ASUPRA MEDIULUI
                A UNOR ACTIVITĂŢI NEINCLUSE ÎN ANEXA I
    1. Ţinînd cont  de  activităţile propuse cărora li se  poate  aplica
paragraful  5 din Articolul 2, Părţile implicate pot ajunge la concluzia
că   o   activitate   reprezintă  un   potenţial   impact   semnificativ
transfrontier  în mod special în virtutea unuia sau mai multor criterii,
după cum urmează:
    (a) Dimensiuni:  activităţi  propuse care sunt vaste faţă  de  tipul
activităţii;
    (b) Localizare:  activităţi propuse care sunt situate în  interiorul
sau  în  apropierea unor zone de mediu cu importanţă  sau  sensibilitate
specială (ca, de ex: ţinuturi mlăştinoase deservite de Convenţia Ramsar,
parcuri  naţionale,  rezervaţii  naturale, zone  de  interes  ştiinţific
special,  zone  de  importanţă arheologică, culturală sau  istorică,  de
asemenea,  activităţi  propuse  în  zone  în  care  caracteristicile  de
dezvoltare propuse ar putea provoca efecte importante asupra populaţiei;
    (c) Efecte: activităţi  propuse  cu efecte deosebit de  complexe  şi
potenţial  negative,  inclusiv  acele activităţi care dau  naştere  unor
efecte  serioase  asupra  fiinţei umane sau asupra  unor  organisme  sau
specii  valoroase, care ameninţă utilizarea actuală sau viitoare a  unei
zone  afectate  şi care provoacă sarcini suplimentare care  nu  depăşesc
capacitatea de rezistenţă la solicitare a mediului.
    2. Părţile implicate  vor avea în vedere, în acest scop,  activităţi
propuse  care  sunt situate în apropierea unei frontiere  internaţionale
precum  şi  activităţi propuse mai îndepărtate care pot  provoca  efecte
semnificative transfrontiere cît mai îndepărtate de zona de dezvoltare.

                                                    Anexa IV

                         PROCEDURA DE ANCHETĂ
    1. Partea sau Părţile reclamantă(e) vor informa secretariatul asupra
intenţiei  de a supune spre examinare unei comisii de anchetă înfiinţată
conform    prevederilor   acestei   Anexe,   probleme   referitoare   la
posibilitatea  ca o activitate propusă, cuprinsă în Anexa I, să provoace
un impact negativ semnificativ transfrontier.
    2. Comisia de  anchetă  va fi formată din trei membri.  Atît  partea
reclamantă,  cît şi cealaltă parte la procedura de anchetă vor avea cîte
un  expert  ştiinţific  sau tehnic, iar aceştia vor  desemna,  de  comun
acord,  un al treilea expert, care va îndeplini funcţia de preşedinte al
comisiei  de  anchetă.  Acesta din urmă nu va avea  naţionalitatea  nici
uneia  din părţi, nu va avea domiciliul pe teritoriul acestora şi nu  va
presta nici un fel de muncă salariată sau de altă natură pentru nici una
din părţile implicate.
    3. În cazul în  care  preşedintele  comisiei  de anchetă  nu  va  fi
desemnat  într-un interval de două luni de la numirea celui de-al doilea
expert,  Secretarul  Executiv  al CEE va putea,  la  cererea  celeilalte
părţi, să desemneze preşedintele în următoarele luni.
    4. Dacă una dintre  părţile participante la procedura de anchetă  nu
va  desemna  un  expert  în  termen  de  o  lună  de  la  data  primirii
înştiinţării  de  la  secretariat, cealaltă parte îl  poate  informa  pe
Secretarul  Executiv al CEE în vederea desemnării preşedintelui comisiei
de  anchetă  în  următoarele  două luni.  După  desemnare,  preşedintele
comisiei  de  anchetă va cere părţii care nu şi-a numit un  expert  să-l
numească  într-o  perioadă  de cel mult o lună.  La  încheierea  acestei
perioade,  preşedintele îl va informa pe Secretarul General al CEE, care
va face această numire într-un interval de două luni.
    5. Comisia de anchetă va adopta propriile reguli de procedură.
    6. Comisia de  anchetă  va  lua toate măsurile necesare  în  vederea
îndeplinirii saricinilor ei.
    7. Părţile participante   la  procedura  de  anchetă  vor   facilita
activitatea  comisiei  de  anchetă şi, în mod  special,  folosind  toate
metodele pe care le au la dispoziţie:
    (a) Vor pune  la dispoziţia comisiei toate documentele, informaţiile
şi dispozitivele relevante; şi
    (b) Vor autoriza  comisia, în cazul în care se consideră oportun, să
citeze martori sau experţi în vederea audierii acestora.
    8. Părţile şi  experţii vor păstra secretul asupra informaţiilor  pe
care le vor obţine în urma audierilor şi activităţii din cadrul comisiei
de anchetă.
    9. În cazul în  care una dintre părţile participante la procedura de
anchetă  nu se prezintă în faţa comisiei de anchetă sau nu reuşeşte să-i
prezinte  cauza,  cealaltă  parte  poate cere  comisiei  de  anchetă  să
continue  procedurile  şi să-şi termine activitatea. Absenţa unei  părţi
sau  nereuşita  în  prezentarea cazului nu vor constitui  o  piedică  în
continuarea şi terminarea activităţii comisiei de anchetă.
    10. În afară  de  cazul în care comisia de anchetă  stabileşte  alte
condiţii,   în  funcţie  de  circumstanţele  specifice  ale   situaţiei,
cheltuielile   comisiei  de  anchetă,  inclusiv  renumeraţia   membrilor
acesteia,  vor fi suportate, în egală măsură, de părţile participante la
procedura  de  anchetă.  Comisia  de anchetă va  ţine  evidenţa  tuturor
cheltuielilor  şi  va  prezenta părţilor participante lista  completă  a
cheltuielilor.
    11. Fiecare Parte  care are un interes de natură reală în una dintre
problemele  legate de procedura de anchetă şi care poate fi afectată  de
opiniile  exprimate,  poate  interveni în timpul procedurii  cu  acordul
comisiei de anchetă.
    12. Deciziile  comisiei  de anchetă referitoare la procedură vor  fi
adoptate  prin votul majorităţii membrilor. Concluzia finală a  comisiei
de anchetă va reflecta punctul de vedere al majorităţii membrilor dar va
include şi puncte de vedere diferite.
    13. Comisia de  anchetă  va prezenta concluzia finală în  termen  de
două  luni  de  la  data  constituirii ei, în afară  de  cazul  în  care
consideră necesar să prelungească termenul limită pentru o perioadă care
nu va depăşi încă două luni.
    14. Concluzia finală a comisiei de anchetă va fi bazată pe principii
ştiinţifice acceptate. Concluzia finală va fi transmisă de către comisia
de   anchetă   părţilor   participante  la  procedura  de   anchetă   şi
secretariatului.

                                                        Anexa V

                        ANALIZA POST-PROIECTARE
    Obiectivele includ:
    (a) Controlul   (supravegherea)   în  conformitate   cu   condiţiile
prevăzute  în  autorizaţia  sau aprobarea  activităţii  şi  eficacitatea
măsurilor de reducere sau eliminare a impactului;
    (b) Bilanţul  impactului  în  vederea unui tratament  adecvat  şi  a
eliminării incertitudinilor;
    (c) Verificarea  prevederilor  anterioare  în  vederea  transferării
experienţei activităţilor viitoare de acelaşi tip.

                                                        Anexa VI

                   ELEMENTELE COOPERĂRII BILATERALE
                           ŞI MULTILATERALE
    1. Părţile implicate  pot  înfiinţa,  dacă  este  necesar,  acorduri
instituţionale  sau  pot  extinde  mandatul  acordurilor  instituţionale
existente  în cadrul reţelei de acorduri bilaterale şi multilaterale  în
vederea acordării unei eficienţe depline a acestei Convenţii.
    2. Acorduri sau  alte  aranjamente bilaterale şi  multilaterale  vor
include:
    (a) Orice necesităţi   suplimentare  pentru  implementarea   acestei
Convenţii,  luînd în considerare condiţiile specifice ale  subregiunilor
implicate;
    (b) Acorduri instituţionale, administrative sau de alt tip, care vor
fi realizate pe baze de reciprocitate şi egalitate;
    (c) Armonizarea  strategiilor şi măsurilor pentru protecţia mediului
şi  în scopul apropierii de cele mai recente prevederi ale  standardelor
şi   metodelor  legate  de  implementarea  evaluării  impactului  asupra
mediului;
    (d) Metode de  dezvoltare,  perfecţionare şi/sau  armonizare  pentru
identificarea,  măsurarea,  prognozarea şi evaluarea impactului  şi,  de
asemenea, pentru analiza post-proiectare;
    (e) Metode şi  programe  de dezvoltare şi/sau  perfecţionare  pentru
colectarea,  depozitarea  şi difuzarea periodică a  datelor  comparabile
referitoare la calitatea mediului în vederea realizării introducerii lor
în evaluarea impactului asupra mediului;
    (f) Stabilirea  limitelor  admisibile  şi a  orientărilor  specifice
pentru  definirea  importanţei impactului transfrontier în  legătură  cu
localizarea, natura sau volumul activităţilor propuse, pentru care se va
aplica   evaluarea   impactului  asupra  mediului  în  conformitate   cu
prevederile   acestei  Convenţii;  stabilirea  nivelurilor  critice  ale
poluării transfrontiere;
    (g) Iniţierea,  după  caz  a  evaluării mixte  a  impactului  asupra
mediului,   a   dezvoltării   programelor  mixte  de   supraveghere,   a
intercalibrării aparaturii de supraveghere şi armonizarea metodologiilor
în vederea corupatibilizării datelor şi informaţiilor obţinute.

                                                    Anexa VII
                              ARBITRAREA
    1. Părţile reclamante   sau  Partea  reclamantă  vor  (va)   informa
Secretariatul  de  faptul  că  Părţile au căzut de  acord  să  arbitreze
disputa  în  conformitate  cu  Articolul 15,  paragraful  2  al  acestei
Convenţii.  Informarea va servi ca subiect al arbitrării şi va  include,
în  mod  special, Articolele acestei Convenţii a căror interpretare  sau
aplicare  se  află  în  discuţie. Secretariatul  va  trimite  informaţia
primită tuturor Părţilor participante la Convenţie.
    2. Tribunalul  arbitrilor  va fi format din tei membri. Atît  Partea
cît  şi Părţile reclamată (e) cît şi cealaltă Parte sau celelalte  Părţi
participante   la  dispută  vor  desemna  cîte  un  arbitru   (judecător
imparţial),  iar  aceştia doi vor desemna de comun acord, un al  treilea
arbitru  (judecător  imparţial)  care va ocupa funcţia  de  preşedintele
tribunalului  arbitrar.  Preşedintele  nu va fi de  naţionalitatea  nici
uneia  din Părţi, nu va avea domiciliul pe teritoriul Părţilor şi nu  va
presta  nici  un fel de muncă salariată pentru Părţile participante;  de
asemenea,  acesta va judeca această dispută pentru prima dată, fără a fi
avut nimic în comun cu problemele dezbătute în prealabil.
    3. În cazul în  care  preşedintele tribunalului arbitrar nu  a  fost
desemnat  într-o perioadă de două luni de la numirea celui de-al  doilea
judecător,  Secretarul  Executiv  al  CEE  va  desemna  preşedintele  în
decursul   următoarelor   două   luni,  la  cererea   celeilalte   părţi
participante.
    4. În situaţia în care una dintre părţi nu-şi desemnează judecătorul
în decurs de două luni de la data primirii informaţiilor, cealaltă parte
îl   va  informa  pe  Secretarul  Executiv  al  CEE,  care  va   desemna
preşedintele   tribunalului  arbitrar  în  termen  de  două  luni.  După
desemnare,  preşedintele  tribunalului arbitrar va cere părţii  care  nu
şi-a  desemnat judecătorul să-l desemneze în următoarele două luni. După
această  perioadă, preşedintele îl va informa pe Secretarul Executiv  al
CEE, care va face această numire în două luni de la data informării.
    5. Tribunalul   arbitrar  va  adopta  deciziile  în  concordanţă  cu
legislaţia  internaţională  şi  în conformitate cu  prevederile  acestei
Convenţii.
    6. Orice tribunal  arbitrar constituit în confomitate cu prevederile
acestei Convenţii va funcţiona conform propunerilor legii de procedură.
    7. Deciziile   tribunalului  arbitrar,  atît  în  ceea  ce  priveşte
procedura,  cît  şi  substanţa, va fi adoptate  prin  votul  majorităţii
membrilor.
    8. Tribunalul  va lua toate măsurile oportune în vederea  stabilirii
faptelor.
    9. Părţile participante   la   dispută  vor   facilita   activitatea
tribunalului  arbitrar şi, în mod special, folosind toate mijloacele  pe
care le au la dispoziţie:
    (a) Vor furniza toate documentele şi informaţiile relevante, şi
    (b) Vor autoriza  tribunalul,  în funcţie de necesităţi,  să  citeze
martori sau experţi şi să păstreze evidenţa acestora.
    10. Părţile şi   judecătorii  vor  păstra  secretul  asupra  tuturor
informaţiilor   obţinute   în  cursul  audierilor  efectuate  de   către
tribunalul  arbitrar.  nfdl;asjdfk  al;ksd11. La  cererea  uneia  dintre
părţi, tribunalul arbitrar poate recomanda măsuri provizorii (temporare)
pentru protecţie.
    12. În cazul   în   care  una  dintre  părţi  nu  compare  în   faţa
tribunalului  arbitrar  sau  nu reuşeşte să-şi susţină  cauza,  cealaltă
parte  poate  cere  tribunalului să-şi continue procedura şi  să  remită
concluziile  finale.  Absenţa uneia din părţi sau eşecul  în  susţinerea
cauzei  nu  va  constitui un impediment pentru  continuarea  procedurii.
Înainte  de  adoptarea deciziei finale, tribunalul arbitrar  trebuie  să
ajungă  la convingerea că afirmaţiile făcute sunt intemeiate pe fapte şi
legislaţia în vigoare.
    13. Tribunalul  arbitrar  poate audia şi determina contra  argumente
care decurg direct din problema pusă în discuţie.
    14. În afară  de  cazul în care tribunalul arbitrar ia o  altfel  de
hotărîre  din cauza circumstanţelor deosebite ale cazului,  cheltuielile
tribunalului, inclusiv remuneraţiile membrilor, vor fi suportate, în mod
egal,  de părţile participante la discuţii. Tribunalul va ţine  evidenţa
tuturor  cheltuielilor  şi  va  prezenta părţilor un  deviz  final  spre
decontare.
    15. Orice Parte  a  acestei Convenţii care are un interes de  natură
legală  în  problema discutată şi care poate fi afectată de  una  dintre
deciziile  adoptate în legătură cu acest caz, poate interveni în  cursul
procedurii, cu acordul tribunalului.
    16. Tribunalul  arbitrar  va remite hotărîrea sa în termen de  cinci
luni  de  la data înfiinţării lui, în afară de cazul în  care  consideră
necesar  să  prelungească acest termen cu o perioadă care nu  va  depăşi
cinci luni.
    17. Hotărîrea  tribunalului arbitrar va fi însoţită de o  declaraţie
de  principii.  Aceasta  va  avea caracter final şi  va  cuprinde  toate
părţile  implicate. Tribunalul arbitrar va trimite hotărîrea sa  tuturor
părţilor  participante la discuţii şi secretariatului. Secretariatul  va
trimite  hotărîrea  primită  tuturor Părţilor participante  la  prezenta
Convenţie.
    18. Orice dispută   care   poate  apare  între  părţi  pe   marginea
interpretării sau aplicării hotărîrii poate fi supusă spre examinare, de
către  o  altă parte, tribunalului care a adoptat-o sau, dacă acesta  nu
este  definitivată,  altui tribunal constituit în acest scop pe  acelaşi
principiu ca şi primul.