Notă: Ratificat prin Legea R.Moldova nr.1018-XV din 25.04.2002 Protocolul privind poluanţii organici persistenţi la Convenţia din 1979 asupra poluării atmosferice transfrontiere pe distanţe lungi din 24.06.1998 * * * Traducerea neoficială Părţile, Hotărîte să pună în aplicare Convenţia asupra poluării atmosferice transfrontiere pe distanţe lungi, Recunoscînd faptul că emisiile multor poluanţi organici persistenţi sunt transportate dincolo de graniţele internaţionale şi se depun în Europa, America de Nord şi Zona Arctică, departe de locul lor de origine şi că atmosfera este mijlocul principal de transport, Conştiente de faptul că poluanţii organici persistenţi rezistă degradării în condiţii naturale şi că ei au fost asociaţi cu efecte negative asupra sănătăţii umane şi mediului înconjurător, Preocupate de faptul că poluanţii organici persistenţi pot ajunge, din punct de vedere biologic, la concentraţii care la niveluri trofice superioare ar putea afecta starea faunei şi florei şi sănătatea umană, Recunoscînd faptul că ecosistemele arctice şi în special populaţia indigenă, care îşi asigură existenţa cu peşte şi mamifere, sunt expuse riscului, în mod deosebit, datorită acumulării biologice a poluanţilor organici persistenţi, Conştiente de faptul că măsurile pentru controlul emisiilor poluanţilor organici persistenţi contribuie şi la protecţia mediului înconjurător şi a sănătăţii umane în zonele din afara regiunii Comisiei Economice a O.N.U. pentru Europa, inclusiv zona arctică şi apele internaţionale, Hotărîte să ia măsuri pentru anticiparea, prevenirea sau reducerea la minim a emisiilor poluanţilor organici persistenţi, luînd în considerare aplicarea demersurilor bazate pe principiul prevenirii aşa cum este definit în principiul 15 al Declaraţiei de la Rio privind Mediul şi Dezvoltarea, - Reafirmînd că Statele, în conformitate cu Carta Naţiunilor Unite şi cu principiile de drept internaţional, au dreptul suveran de a-şi exploata resursele proprii conform cu politicile lor de mediu şi dezvoltare şi datoria de a acţiona astfel încît activităţile desfăşurate în limitele lor de jurisdicţie sau de control să nu producă daune mediului înconjurător aparţinînd altor state sau unor regiuni situate în afara limitei jurisdicţiei lor naţionale, Constatînd necesitatea unei acţiuni globale privind poluanţii organici persistenţi şi reamintind rolul prevăzut în capitolul 9 al Agendei 21 pentru acordurile regionale în vederea reducerii poluării atmosferice transfrontieră globală şi, în special, pentru Comisia Economică ONU pentru Europa de a împărtăşi experienţa sa regională altor regiuni în lume, Recunoscînd că există legislaţii şi reglementări subregionale, regionale şi globale, inclusiv instrumente internaţionale care reglementează managementul deşeurilor periculoase, transportul lor transfrontier şi eliminarea lor, în special Convenţia de la Basel pentru Controlul transportului transfrontier al deşeurilor periculoase şi al eliminării lor, Ţinînd seama că sursele dominante de poluare atmosferică ce contribuie la acumularea poluanţilor organici persistenţi sunt utilizarea anumitor pesticide, producerea şi utilizarea anumitor substanţe chimice şi formarea neintenţionată a anumitor substanţe în timpul operaţiilor de incinerare a deşeurilor, de combustie şi prelucrarea metalelor, dar şi sursele mobile, Ştiind că sunt disponibile tehnici şi practici de management pentru reducerea emisiilor poluanţilor organici persistenţi în atmosferă, Conştiente de necesitatea unei abordări regionale cu un bun raport cost-eficienţă în combaterea poluării atmosferice, Constatînd contribuţia importantă a sectoarelor private şi non- guvernamentale la cunoaşterea efectelor asociate cu poluanţii atmosferici persistenţi, a soluţiilor şi metodelor disponibile de reducere precum şi a rolului acestora în reducerea emisiilor poluanţilor organici persistenţi, Ştiind că măsurile luate pentru reducerea emisiilor poluanţilor organici persistenţi nu trebuie să constituie un mijloc de discriminare arbitrară sau nejustificată sau o modalitate ascunsă de restrîngere a concurenţei şi schimburilor internaţionale. Luînd în considerare cunoştinţele ştiinţifice şi tehnice disponibile privind emisiile, procesele atmosferice şi efectele poluanţilor organici persistenţi asupra sănătăţii umane şi mediului înconjurător cît şi costurile de reducere şi recunoscînd nevoia de continuare a cooperării ştiinţifice şi tehnice pentru o mai bună cunoaştere a acestor probleme, Acceptînd măsurile luate deja de unele Părţi la nivel naţional şi/sau în cadrul unor convenţii internaţionale privind poluanţii organici persistenţi, Au convenit următoarele: Articolul 1 DEFINIŢII În scopurile prezentului Protocol, 1. "Convenţie" - este Convenţia asupra poluării atmosferice transfrontiere pe distanţe lungi, adoptată la Geneva, la 13 noiembrie 1979; 2. "EMEP" - este Programul de cooperare pentru monitorizarea şi evaluarea transportului la lungă distanţă a poluanţilor atmosferici în Europa; 3. "Organism Executiv" - este Organismul Executiv al Convenţiei, constituit conform Art. 10, paragraful 1 al Convenţiei; 4. "Comisie" - este Comisia Economică a Naţiunilor Unite pentru Europa; 5. "Părţi" - cu excepţia cazului în care contextul nu este opus acestei interpretări, sunt Părţile prezentului Protocol; 6. "Zona geografică a activităţilor EMEP" - este zona definită prin paragraful 4 al articolului 1 al Protocolului Convenţiei din 1979 asupra poluării atmosferice transfrontiere pe distanţe lungi, referitor la finanţarea pe termen lung a Programului de cooperare privind monitorizarea continuă şi evaluarea transportului la lungă distanţă a poluanţilor atmosferici în Europa (EMEP) adoptat la Geneva, la 28 septembrie 1984; 7. "Poluanţi organici persistenţi" (POPs) - sînt substanţe organice care: (i) au caracteristici toxice; (ii) sunt persistente; (iii) au capacitate de bioacumulare; (iv) pot fi uşor transportate în atmosferă , la lungă distanţă şi se depun departe de locul de emisie; şi (v) pot produce efecte negative importante asupra sănătăţii umane şi mediului înconjurător, fie aproape, fie departe de sursele lor; 3. "Substanţă" - reprezintă o singură specie chimică sau un număr de specii chimice care formează un grup specific, deoarece: (a) au proprietăţi similare sau sunt emise împreună în mediul înconjurător; sau (b) formează un amestec, comercializat, în general, ca un singur articol; 9. "Emisie" - reprezintă eliberarea în atmosferă a unei substanţe provenită dintr-o sursă punctiformă sau difuză; 10. "Sursă staţionară" - este orice clădire, structură, dispozitiv, instalaţie sau echipament fix care emite sau poate emite, direct sau indirect în atmosferă, orice poluant organic persistent; 11. "Categorie de surse staţionare majore" - este orice categorie de surse staţionare inclusă în Anexa VIII; 12. "Sursă staţionară nouă" - este orice sursă staţionară a cărei construcţie sau modificare substanţială a început după expirarea unui termen de 2 ani de la data intrării în vigoare: (i) a prezentului Protocol; sau (ii) a unui amendament la Anexa III sau VIII, dacă sursa staţionară face obiectul prevederilor prezentului Protocol, numai în virtutea acelui amendament. Autorităţile naţionale competente trebuie să decidă dacă o modificare este substanţială sau nu, luînd în considerare anumiţi factori cum ar fi efectele benefice ale modificării asupra mediului înconjurător. Articolul 2 OBIECTIVE Obiectivul prezentului Protocol este să controleze, să reducă sau să elimine evacuările, emisiile şi pierderile poluanţilor organici persistenţi. Articolul 3 OBLIGAŢII DE BAZĂ 1. Cu excepţia cazurilor cu derogare prin aplicarea Art. 4, fiecare Parte va lua măsuri efective pentru ca: (a) să oprească producţia şi utilizarea substanţelor enumerate în Anexa I în conformitate cu cerinţele implementării specificate în aceasta; (b) (i) să acţioneze astfel ca atunci cînd substanţele enumerate în Anexa I sunt distrase sau eliminate, distrugerea sau eliminarea lor se face în mod ecologic, ţinînd cont de legislaţiile şi reglementările relevante subregionale, regionale şi globale care reglementează managementul deşeurilor periculoase şi eliminarea lor, în special de Convenţia de la Basel privind controlul transportului transfrontieră al deşeurilor periculoase şi al eliminării lor; (ii) să acţioneze astfel încît eliminarea substanţelor enumerate în Anexa I să se desfăşoare pe teritoriul naţional ţinînd cont de cerinţele de mediu; (iii) să garanteze că transportul transfrontieră al substanţelor enumerate în Anexa I se desfăşoară într-un mod ecologic, luînd în considerare legislaţiile şi reglementările subregionale, regionale şi globale aplicabile care reglementează transportul transfrontieră al deşeurilor periculoase, în special Convenţia de la Basel pentru controlul transportului transfrontieră al deşeurilor periculoase şi al eliminării lor; (c) să limiteze substanţele enumerate în Anexa II la utilizările descrise în conformitate cu cerinţele implementării specificate în aceasta. 2. Dispoziţiile specificate în aliniatul (b), paragraful 1 de mai sus vor intra în vigoare pentru fiecare substanţă la data la care producţia sau utilizarea substanţei respective a fost oprită, indiferent care este ulterioară. 3. În cazul substanţelor enumerate în Anexa I, II sau III, fiecare Parte trebuie să dezvolte strategii adecvate în vederea identificării articolelor care încă se utilizează şi a deşeurilor ce conţin astfel de substanţe şi să adopte măsuri adecvate pentru a garanta că aceste deşeuri şi articole, atunci cînd vor deveni deşeuri, sunt distruse sau eliminate în mod ecologic. 4. În scopurile paragrafelor 1-3 de mai sus, termenii "deşeu", "eliminare" şi "ecologic" vor fi interpretaţi în acord cu utilizarea acestor termeni în Convenţia de la Basel pentru controlul transportului transfrontieră al deşeurilor periculoase şi al eliminării lor. 5. Fiecare Parte: (a) Va reduce emisiile sale anuale totale pentru fiecare substanţă enumerată în anexa III în raport cu nivelul emisiilor dintr-un an de referinţă, stabilit conform cu anexa respectivă aplicînd măsuri utile, adecvate situaţiei sale particulare; b) Va aplica, nu mai tîrziu de termenele specificate în anexa VI: (i) cele mai bune tehnici disponibile, ţinînd cont de anexa V, pentru fiecare sursă staţionară nouă din cadrul unei categorii de surse staţionare majore pentru care anexa V identifică cele mai bune tehnici disponibile; (ii) Valori limită cel puţin la fel de stricte ca acelea specificate în anexa IV pentru fiecare sursă staţionară nouă din cadrul categoriei menţionate în respectiva anexă, ţinînd cont de anexa V. O Parte poate aplica drept alternativă strategii diferite de reducere a emisiilor, dar care conduc în general la niveluri globale echivalente ale emisiilor; (iii) Cele mai bune tehnici disponibile, ţinînd cont de anexa V, pentru -fiecare sursă staţionară existentă în cadrul unei categorii de surse staţionare majore pentru care anexa V identifică cele mai bune tehnici disponibile, atît timp cît acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic şi economic. O Parte poate aplica drept alternativă strategii diferite de reducere a emisiilor care duc în general la niveluri globale echivalente ale emisiilor; (iv) Valori limită cel puţin la fel ce stricte ca acelea specificate în anexa IV pentru fiecare sursă staţionară existentă din cadrul categoriei menţionate în respectiva anexă, atît timp cît acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic şi economic, ţinînd cont de anexa V. O Parte poate aplica drept alternativă strategii diferite de reducere a emisiilor, dar care duc în general la reduceri globale echivalente ale emisiilor; (v) Măsuri utile pentru controlul emisiilor surselor mobile ţinînd cont de anexa VII. 6. În cazul surselor rezidenţiale de combustie, obligaţiile stabilite în paragrafele 5(b)(1) şi (iii) de mai sus se vor referi la toate sursele staţionare din această categorie, luate împreună. 7. Acolo unde, după aplicarea paragrafului 5(b) de mai sus, o Parte nu poate îndeplini cerinţele paragrafului 5(a) de mai sus pentru o substanţă specificată în anexa III, ea va fi scutită de obligaţiile din paragraful 5(a) de mai sus pentru acea substanţă. 8. Fiecare Parte va dezvolta şi păstra inventare ale emisiilor substanţelor enumerate în anexa III şi va colecta informaţiile disponibile referitoare la producţia şi vînzările substanţelor enumerate în anexele I şi II. Pentru a realiza acest lucru, Părţile situate în zona geografică a activităţilor EMEP vor utiliza metodologiile şi rezoluţia spaţială şi temporală menţionate de Organismul Executiv al EMEP, iar acele Părţi situate în afara zonei geografice a activităţilor EMEP vor utiliza, ca ghid, metodologiile elaborate prin planul de lucra al Organismului Executiv. Fiecare Parte va raporta aceste informaţii în conformitate cu cerinţele de raportare stabilite în art. 9 de mai jos. Articolul 4 DEROGĂRI 1. Articolul 3, paragraful 1, nu se aplică acelor cantităţi de substanţă care urmează a fi utilizate în cercetările de laborator sau ca etalon de referinţă. 2. O Parte poate acorda o derogare de la articolul 3, paragrafele 1 (a) şi (c), pentru o substanţă, cu condiţia ca derogarea să nu fie acordată sau utilizată într-un mod contrar obiectivelor prezentului Protocol şi doar pentru următoarele scopuri şi în următoarele condiţii: (a) Pentru cercetare, alta decît cea menţionată în paragraful 1 de mai sus, dacă: (i) Nici o cantitate semnificativă de substanţă se presupune că nu ajunge în mediu în timpul utilizării propuse şi al eliminării ulterioare; (ii) Obiectivele şi parametrii unei astfel de cercetări sunt supuse evaluării şi autorizării de către Parte; şi (iii) În cazul evacuării unei cantităţi apreciabile de substanţă în mediu, derogarea se va anula imediat, se vor lua măsuri cît mai potrivite pentru diminuarea emisiei şi se va efectua o evaluare a măsurilor de restrîngere mare a emisiei înainte de a se relua cercetarea; (b) Pentru rezolvarea, dacă este necesar, unei situaţii de urgenţă privind sănătatea publică, dacă: (i) Partea nu are la dispoziţie măsuri adecvate pentru a face faţă situaţiei; (ii) măsurile luate sunt proporţionale cu amploarea şi gravitatea situaţie: de urgenţă; (iii) sunt luate măsuri preventive adecvate pentru a proteja sănătatea umană şi mediul şi pentru a garanta că substanţa nu este folosită în afara zonei geografice supusă stării de urgenţă; (iv) derogarea este acordată pentru o perioadă de timp care nu depăşeşte durata stării de urgenţă; şi (v) la sfîrşitul stării de urgenţă, orice stocuri rămase de substanţă sunt supuse prevederilor art. 3, paragraf 1 (b); (c) pentru o aplicaţie minoră considerată a fi esenţială de către Parte, dacă: (i) derogarea este acordată pentru o perioadă de cel mult 5 ani; (ii) derogarea nu a fost acordată anterior de Parte conform acestui articol; (iii) nu există soluţie alternativă adecvată pentru utilizarea propusă; (iv) Partea a estimat emisiile de substanţă ce rezultă prin derogare şi contribuţia lor la emisiile totale de substanţă ce provin de pe teritoriul Părţilor; (v) S-au luat măsurile preventive corespunzătoare pentru a se minimaliza emisiile în mediul înconjurător; (vi) La sfîrşitul derogării, orice stocuri de substanţă rămase sunt supuse - prevederilor art. 3 paragraful 1 (b); 3. Fiecare Parte, în termen de cel mult 90 de zile după acordarea derogării conform paragrafului 2 de mai sus, va furniza un minimum de informaţii Secretariatului, după cum urmează: (a) Numele chimic al substanţei supusă derogării; (b) Scopul pentru care a fost acordată derogarea; (c) Condiţiile în care a fost acordată derogarea; (d) Durata de timp pentru care a fost acordată derogarea; (e) Persoanele sau organizaţiile care beneficiază de derogare; şi (f) Pentru derogarea acordată conform paragrafului 2 (a) şi (c) de mai sus, emisiile estimate de substanţă ca rezultat al derogării şi o evaluare a contribuţiei lor la emisiile totale de substanţă ce provin de pe teritoriul Părţilor; 4. Secretariatul va comunica tuturor Părţilor informaţiile primite conform paragrafului 3 de mai sus. Articolul 5 SCHIMBUL DE INFORMAŢII ŞI TEHNOLOGIE Părţile, în conformitate cu propriile legi, reglementări şi practici vor creea condiţii favorabile schimbului de informaţii şi de tehnologie pentru a reduce producţia şi emisiile de poluanţi organici persistenţi şi pentru a dezvolta alternative cu costuri eficiente promovînd printre altele: (a) Contactele şi cooperarea între organizaţii şi persoane competente din sectorul public şi privat, care sunt capabile să furnizeze tehnologie, servicii de proiectare şi inginerie, echipament sau mijloace financiare; (b) Schimbul de informaţii şi accesul la informaţii cu privire la dezvoltarea şi utilizarea soluţiilor de înlocuire a P.O.P. cît şi la evaluarea riscurilor pe care aceste soluţii le prezintă pentru sănătatea umană şi mediu, şi cu privire la costurile economice şi sociale ale acestor soluţii de înlocuire; (c) Redactarea şi reactualizarea listelor ce aparţin autorităţilor desemnate de Părţi şi angajate în activităţi similare din alte instanţe internaţionale; (d) Schimbul de informaţii despre activităţile desfăşurate în alte instanţe internaţionale. Articolul 6 CONŞTIENTIZAREA PUBLICULUI Părţile, în conformitate cu propriile legi, reglementări şi practici vor promova difuzarea informaţiilor în rîndul publicului larg, inclusiv în rîndul celor care sunt utilizatori direcţi al produşilor organici persistenţi. Aceste informaţii pot include, printre altele: (a) Informaţii, inclusiv etichetarea produselor, despre evaluarea riscurilor şi a pericolelor; (b) Informaţii despre reducerea riscurilor; (c) Informaţii destinate încurajării eliminării poluanţilor organici persistenţi sau reducerii utilizării lor, inclusiv, acolo unde este cazul, informaţii despre managementul integrat al dăunătorilor, despre managementul integrat al recoltelor şi impactul economic şi social al acestei eliminări sau al acestor reduceri; şi (d) Informaţii despre soluţiile de înlocuire a poluanţilor organici persistenţi şi despre evaluarea riscurilor pe care aceste soluţii le prezintă pentru sănătatea umană şi mediul înconjurător, despre impactul social şi economic al acestor soluţii. Articolul 7 STRATEGII, POLITICI, PROGRAME, MĂSURI ŞI INFORMAŢII 1. Fiecare Parte, în termen de cel mult 6 luni de la data la care prezentul Protocol intră în vigoare, va dezvolta strategii, politici şi programe pentru a-şi îndeplini obligaţiile în conformitate cu prezentul Protocol. 2. Fiecare Parte: (a) Va încuraja utilizarea tehnicilor de management posibile din punct de vedere economic şi favorabile mediului referitoare la toate aspectele de utilizare, producţie, evacuare, procesare, distribuire, manevrare, transport şi reprocesare a substanţelor supuse prezentului Protocol şi referitoare la articolele, amestecurile şi soluţiile produse ce conţin astfel de substanţe; (b) Va încuraja implementarea altor programe de management în vederea reducerii emisiilor poluanţilor organici persistenţi, inclusiv programe benevole şi utilizarea instrumentelor economice; (c) Va lua în considerare adoptarea unor politici şi măsuri suplimentare adaptate situaţiei sale particulare, care ar putea include abordări nereglementate; (d) Va face eforturi hotărîte care sunt realizabile din punct de vedere economic pentru a reduce nivelurile substanţelor supuse prezentului Protocol care sunt conţinute sub formă de impurităţi în alte substanţe, produse chimice sau articole fabricate imediat ce s-a stabilit importanţa sursei; (e) Va ţine cont, în cadrul programelor sale pentru evaluarea substanţelor, de caracteristicile specificate în paragraful 1 al Hotărîrii Organismului Executiv 1998/2 privind informaţiile ce trebuie prezentate şi procedurile de includere a unor substanţe la anexele I, II sau III, inclusiv orice amendament referitor la aceasta. 3. Părţile pot lua măsuri mai severe decît cele prevăzute în prezentul Protocol. Articolul 8 CERCETARE, DEZVOLTARE, MONITORIZARE Părţile vor încuraja cercetarea, dezvoltarea, monitorizarea şi cooperarea referitoare la, dar nu în exclusivitate: (a) Emisiile, transportul la lungă distanţă, nivelurile depunerilor şi modelarea lor, nivelurile existente în mediul biotic şi abiotic, elaborarea procedurilor pentru armonizarea metodologiilor relevante; (b) Căile de răspîndire ale poluanţilor şi inventarele lor în ecosisteme reprezentative; (c) Efectele poluanţilor asupra sănătăţii umane şi mediului, inclusiv cuantificarea acestor efecte; (d) Cele mai bune tehnici şi practici, inclusiv cele din agricultură şi tehnicile şi practicile de control al emisiilor folosite în mod curent de Părţi sau în curs de dezvoltare; (e) Metodologiile care permit luarea în considerare a factorilor socio-economici în evaluarea strategiilor alternative de control; (f) O abordare bazată pe efecte, care să includă informaţii utile, inclusiv informaţii obţinute conform subparagrafelor (a) - (e) de mai sus, despre nivelurile poluanţilor din mediul înconjurător, despre căile lor de răspîndire şi efectele lor asupra sănătăţii umane şi a mediului înconjurător în scopul formulării strategiilor viitoare de control care vor lua în considerare şi factorii economici şi tehnologici; (g) Metodele de estimare a emisiilor naţionale, de planificare a viitoarelor emisii ale diferiţilor poluanţi organici persistenţi şi de evaluare a modului în care aceste estimări şi planificări pot fi utilizate pentru structurarea obligaţiilor viitoare; (h) Nivelurile substanţelor supuse prezentului Protocol care sunt conţinute sub formă de impurităţi în alte substanţe, produse chimice sau articole fabricate şi importanţa acestor niveluri pentru transportul la lungă distanţă cît şi tehnicile de reducere a nivelurilor acestor substanţe şi, în plus, nivelurile poluanţilor organici persistenţi produşi în timpul ciclului de viaţă a lemnului tratat cu pentaciorfenol. Se va acorda prioritate cercetării substanţelor considerate a fi cel mai probabil supuse procedurilor specificate în articolul 14, paragraful 6. Articolul 9 RAPORTAM 1. Sub rezerva propriilor legi privind confidenţialitatea informaţiei comerciale: (a) Fiecare Parte va raporta prin Secretarul Executiv al Comisiei la Organismul Executiv şi la intervale regulate stabilite de Părţile reunite în cadrul Organismului Executiv informaţii privind măsurile adoptate pentru implementarea prezentului Protocol; (b) Fiecare Parte din zona geografică a activităţilor EMEP va raporta prin Secretarul Executiv al Comisiei la EMEP şi la intervale regulate stabilite de Organismul de Conducere al EMEP şi aprobate de Părţi la o adunare a Organismului Executiv, informaţii referitoare la nivelurile emisiilor poluanţilor organici persistenţi utilizînd metodologiile şi rezoluţia spaţială şi temporală menţionate de Organul Executiv al EMEP. Părţile situate în afara zonei geografice a activităţilor EMEP vor furniza Organismului Executiv, informaţii similare dacă sunt solicitate în acest sens. Fiecare Parte va furniza şi informaţii privind nivelurile emisiilor de substanţe incluse în anexa III pentru anul de referinţă specificat în acea anexă. 2. Informaţiile ce urmează a fi furnizate în conformitate cu paragraful 1 (a) de mai sus vor fi conforme cu decizia privind forma şi conţinutul ce va fi adoptată de Părţi la o sesiune a Organismului Executiv. Termenii acestei decizii vor fi reanalizaţi, după caz, pentru a se identifica orice element ajutător privind forma şi conţinutul informaţiilor ce vor fi incluse în rapoarte. 3. Înainte de fiecare sesiune anuală a Organismului Executiv, EMEP va furniza informaţii despre transportul la lungă distanţă şi depunerile poluanţilor organici persistenţi. Articolul 10 ANALIZE EFECTUATE DE CĂTRE PĂRŢI LA SESIUNILE ORGANISMULUI EXECUTIV 1. La sesiunile Organismului Executiv, conform articolului 10, paragraful 2 (a) al Convenţiei, Părţilor vor examina informaţiile furnizate de Părţi, EMEP şi alte organisme subsidiare cît şi rapoartele Comitetului de Implementare menţionat în articolul 11 al prezentului Protocol. 2. La sesiunile Organismului Executiv, Părţile vor examina progresul înregistrării în realizarea obiectivelor stabilite în prezentul Protocol. 3. La sesiunile Organismului Executiv, Părţile vor examina în se măsură obligaţiile stabilite în prezentul Protocol sunt suficiente şi eficiente. Aceste examinări vor ţine seama de cele mai bune informaţii ştiinţifice disponibile privind efectele depunerilor poluanţilor organici persistenţi, de evaluările dezvoltărilor tehnologice, de evoluţia situaţiei economice şi de modul de îndeplinire a obligaţiilor privind nivelurile emisiilor. Procedurile, modelele şi calendarul acestor examinări vor fi specificate de către Părţi la sesiunea Organismului Executiv. Prima examinare de acest tip va trebui încheiată nu mai tîrziu de 3 ani după intrarea în vigoare a prezentului Protocol. Articolul 11 RESPECTAREA OBLIGAŢIILOR Respectarea obligaţiilor ce revin fiecărei Părţi prin prezentul Protocol va fi examinată în mod periodic. Comitetul de Implementare stabilit prin decizia 2/1997 a Organismului Executiv la cea de-a 15-a sesiune ce va efectua aceste examinări şi va raporta Părţilor reunite în cadrul Organismului Executiv în conformitate cu dispoziţiile din anexa acelei hotărîri, inclusiv amendamentele referitoare la aceasta. Articolul 12 SOLUŢIONAREA DIFERENDELOR 1. In cazul unui diferend între două sau mai multe Părţi privind interpretarea sau aplicarea prezentului Protocol, Părţile în cauză vor căuta să soluţioneze diferendul prin negociere sau orice alt mijloc paşnic aflat la dispoziţia lor. Părţile aflate în dispută vor informa Organismul Executiv despre disputa lor. 2. Atunci cînd ratifică, acceptă, aprobă sau aderă la prezentul Protocol sau în orice alt moment ulterior, o Parte, care nu este o organizaţie de integrare economică regională, poate declara într-un instrument scris prezentat Depozitarului că, pentru toate diferendele privind interpretarea sau aplicarea Protocolului, ea recunoaşte ca obligatoriu ipso facto şi fără un acord special unul din cele două mijloace de soluţionare a diferendelor menţionate mai jos, sau ambele în raport cu orice Parte care acceptă aceeaşi obligaţie: (a) Prezentarea diferendului la Curtea Internaţională de Justiţie; (b) Arbitrajul în conformitate cu procedurile care trebuie adoptate de către Părţi la o sesiune a Organismului Executiv, cît mai curînd posibil, într-o anexă privind arbitrajul. O Parte care este o organizaţie de integrare economică regională poate face o declaraţie în acelaşi sens în ceea ce priveşte arbitrajul în conformitate cu procedurile menţionate în subparagraful (b) de mai sus. 3. O declaraţie făcută conform paragrafului 2 de mai sus va rămîne vigoare pînă cînd ea expiră conform propriilor termeni sau pînă la expirarea perioadei de 3 luni după depunerea la Depozitar a unei notificări scrise privind revocarea. 4. O nouă declaraţie, o notificare scrisă a unei declaraţii sau de expirare a unei declaraţii nu afectează cu nimic procedurile angajate în faţa Curţii Internaţionale de Justiţie sau a tribunalului de judecată, în afara cazului în care Părţile convin altfel. 5. Cu excepţia cazului în care Părţile în dispută au acceptat aceleaşi mijloace de soluţionare a diferendului conform paragrafului 2, dacă, după expirarea unei perioade de 12 luni de la înştiinţarea unei Părţi de către o altă Parte privind existenţa unui diferend între ele, Părţile în cauză nu au fost capabile să soluţioneze diferendul lor prin mijloacele menţionate în paragraful 1 de mai sus, diferendul va fi supus unei concilieri la cererea uneia dintre Părţile în dispută. 6. În scopul paragrafului 5 se va crea o comisie de conciliere. Comisia va fi alcătuită din membri numiţi în număr egal de fiecare Parte în cauză sau, acolo unde Părţile în conciliere împărtăşesc acelaşi interes, de grupul care are acelaşi interes şi de un preşedinte ales în comun de membrii aleşi. Comisia va emite o recomandare pe care Părţile o vor considera de bună credinţă. Articolul 13 ANEXE Anexele la prezentul Protocol sunt parte integrantă din Protocol. Anexele V şi VII au valoare de recomandare. Articolul 14 AMENDAMENTE 1. Orice Parte poate propune amendamente la prezentul Protocol. 2. Amendamentele vor fi prezentate în scris Secretarului Executiv al Comisiei, care le va comunica tuturor Părţilor. Părţile reunite în cadrul Organismului Executiv vor dezbate amendamentele propuse la următoarea lor sesiune, numai dacă Secretarul Executiv a transmis Părţilor propunerile cu cel puţin 90 zile înainte. 3. Amendamentele la prezentul Protocol şi la anexele I-IV, VI şi VIII vor fi adoptate prin consens de Părţile prezente la o sesiune a Organismului Executiv şi vor intra în vigoare pentru Părţile care le- au acceptat în a 90-a zi după data la care două treimi din Părţi au depus la Depozitar instrumentele lor de acceptare ale acestora. Amendamentele vor intra în vigoare pentru oricare altă Parte în a 90-a zi după data la care acea Parte a depus instrumentul său de acceptare a amendamentului. 4. Amendamentele la anexele V şi VII vor fi adoptate prin consens de Părţile prezente la o sesiune a Organismului Executiv. La expirarea celor 90 zile de la data transmiterii sale către toate Părţile de către Secretarul Executiv al Comisiei, orice amendament la una din anexe va intra în vigoare pentru acele Părţi care nu au prezentat Depozitarului o notificare în conformitate cu prevederile paragrafului 5 de mai jos, cu condiţia ca cel puţin 16 Părţi să nu fi prezentat o astfel de notificare. 5. Orice Parte care nu este capabilă să aprobe un amendament la anexa V sau VI va înştiinţa în scris Depozitarul în termen de 90 zile de la data la care s-a comunicat adoptarea amendamentului. Depozitarul va înştiinţa fără întîrziere toate Părţile despre orice notificare primită. O Parte poate în orice moment înlocui o acceptare cu notificarea sa anterioară şi, la depunerea unui instrument de acceptare la Depozitar, amendamentul la acea anexă intră în vigoare pentru acea Parte. 6. În cazul unei propuneri de amendament la anexa I, II sau III prin adăugarea unei substanţe la prezentul Protocol: (a) autorul propunerii va furniza Organismului Executiv informaţiile specificate în decizia 2/1998 a Organismului Executiv, inclusiv amendamentele la aceasta; (b) Părţile vor evalua propunerea în conformitate cu procedurile stabilite în decizia 2/1998 a Organismului Executiv, inclusiv amendamentele la aceasta; 7. Orice hotărîre de amendare a deciziei 2/1998 a Organismului Executiv va fi adoptată prin consensul Părţilor reunite în cadrul Organismului Executiv şi va intra în vigoare la 60 zile după data adoptării sale. Articolul 15 SEMNAREA 1. Prezentul Protocol va fi deschis pentru semnare la Aarhus (Danemarca) în zilele de 24-25 iunie 1998 şi apoi la sediul ONU din New York pînă la 21 decembrie 1998 tuturor Statelor Membre ale Comisiei precum şi Statelor cu statut consultativ pe lîngă Comisie în virtutea paragrafului 8 al Rezoluţiei 36 (IV) din 28 martie 1947 a Consiliului Economic şi Social, dar şi organizaţiilor de integrare economică regională, constituite de Statele suverane membre ale Comisiei, care au compenenţe pentru negociere, rezolvare şi aplicare a acordurilor internaţionale în problemele reglementate de prezentul Protocol, cu condiţia ca Statele şi organizaţiile în cauză să fie Părţi ale Convenţiei. 2. În problemele care aparţin sferei lor de competenţă, organizaţiile de integrare economică regională îşi exercită, în nume propriu, drepturile şi îşi îndeplinesc responsabilităţile pe care prezentul Protocol le conferă Statelor sale membre. În asemenea cazuri, Statele membre ale acestor organizaţii nu sunt abilitate să-şi exercite aceste drepturi în mod individual. Articolul 16 RATIFICAREA, ACCEPTAREA, APROBAREA ŞI ADERAREA 1. Prezentul Protocol va fi supus ratificării, acceptării sau aprobării Semnatarilor. 2. Prezentul Protocol va fi deschis pentru aderare Statelor şi organizaţiilor care îndeplinesc cerinţele articolului 15, paragraful 1, începînd cu 21 decembrie 1998. Articolul 17 DEPOZITARUL Instrumentele de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare vor fi depuse Secretarului General ai Organizaţiei Naţiunilor Unite, care va exercita funcţiile de Depozitar. Articolul 18 INTRAREA ÎN VIGOARE 1. Prezentul Protocol va intra în vigoare în a 90-a zi după data la care cel de-al 16 lea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare a fost depus la Depozitar. 2. Pentru fiecare Stat şi organizaţie menţionate în articolul 15, paragraful 1, care ratifică, acceptă sau aprobă prezentul Protocol sau aderă la acesta după depunerea celui de-al 16-lea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, Protocolul va intra în vigoare în a 90-a zi după data depunerii de către acea Parte a instrumentului său de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare. Articolul 19 RETRAGEREA În orice moment după expirarea unui interval de 5 ani de la data la care prezentul Protocol a intrat în vigoare pentru o Parte, acea Parte poate denunţa Protocolul printr-o notificare scrisă adresată Depozitarului. Retragerea va intra în vigoare în a 90-a zi care urmează datei la care Depozitarul a primit notificarea sau la orice dată ulterioară care este specificată în notificarea retragerii. Articolul 20 TEXTE AUTENTICE Originalul prezentului Protocol ale cărui texte în limbile engleză, franceză şi rusă sunt în egală măsură autentice, va fi depus la Secretarul General al Organizaţiei Naţiunilor Unite. Martor la care a fost subsemnatul şi deplin autorizat semnez prezentul Protocol. Întocmit la Aarhus (Danemarca).
Anexa I
Substanţe inventariate în vederea eliminării
În absenţa oricărei alte indicaţii contrare specificată în prezentul
Protocol, această anexă nu se va aplica substanţelor enumerate mai jos
dacă ele apar: (i) ca substanţe contaminate în produse; sau (ii) în
articole fabricate sau în folosinţă la data implementării; sau (iii) ca
produse chimice intermediare folosite doar local la fabricarea uneia sau
mai multor substanţe diferite fiind astfel modificate din punct de
vedere chimic. În absenţa oricărei alte indicaţii contrare, fiecare din
obligaţiile de mai jos au efect la data intrării în vigoare a
Protocolului.
-----------------------------------------------------------------------
Substanţa | Cerinţe de implementare
|----------------------------------------------------------
|Încetarea | Condiţii
|procesului|
-----------------------------------------------------------------------
Aldrin Producţie Nici una
CAS:309-00-2
Utilizare Nici una
Clordan Producţie Nici una
CAS:57-74-9
Utilizare Nici una
Chlordecone Producţie Nici una
CAS:143-50-0
Utilizare Nici una
DDT Producţie 1. Încetarea producţiei de DDT într-o perioa-
CAS:50-29-3 dă de 1 an după ce Părţile au ajuns la un con-
sens legat de faptul că există soluţii de în-
locuire a DDT în vederea protejării sănătăţii
publice împotriva unor boli ca malaria şi en-
cefalita.
2. Cu privire la încetarea producţiei de DDT
într-o perioadă cît mai apropiată, Părţile au
hotărît că nu mai tîrziu de un an după data
intrării în vigoare a prezentului Protocol şi
apoi în mod periodic, dacă este necesar,şi în
consultare cu OMS,TAO a ONU şi Programul pen-
tru Mediu al ONU, să examineze dacă există
soluţii posibile de înlocuire a DDT şi, dacă
este cazul,să promoveze comercializarea celor
mai sugure şi economice soluţii.
Utilizare Nici una cu excepţia celor identificate în
anexa II.
Dieldrin Producţie Nici una
CAS:60-57-1
Utilizare Nici una
Endrin Producţie Nici una
CAS:72-20-8
Utilizare Nici una
Heptaclor Producţie Nici una
CAS:76-44-8
Utilizare Nici una, cu excepţia utilizării de către
persoane autorizate în controlul furnicilor
Solenopsis din cutiile industriale,închise de
racord electric. Această utilizare va fi ree-
valuată prin prezentul Protocol nu mai tîrziu
de 2 ani după data intrării în vigoare a aces-
tui instrument.
Hexabromobi- Producţie Nici una
fenil
CAS:36355-
01-8
Utilizare Nici una
Hexaclorben- Producţie Nici una, cu excepţia producţiei pentru un
zen scop limitat aşa cum este specificat într-o
CAS:118-74-1 declaraţie depusă de o ţară cu economie în
tranziţie la semnare sau aderare
Utilizare Nici una, cu excepţia unei utilizări limita-
te aşa cum se menţionează într-o declaraţie
depusă de o ţară cu economie în tranziţie la
semnare sau aderare
Mirex Producţie Nici una
CAS:2385-85-5
Utilizare Nici una
PCB a Producţie Nici una, cu excepţia ţărilor cu economie în
tranziţie care vor stopa procesul de produc-
ţie cît mai curînd posibil şi nu mai tîrziu
de 31 decembrie 2005 şi care îşi exprimă in-
tenţia de a face acest lucru într-o declara-
ţie ce va fi depusă împreună cu instrumentele
lor de ratificare, acceptare, aprobare sau
aderare.
Utilizare Nici una, cu excepţia menţionată în anexa II.
Toxafen Producţie Nici una
CAS:8001-35-2
Utilizare Nici una
------------------------------------------------------------------------
a/ Părţile sînt de acord să reevalueze prin Protocol pînă la 31
decembrie 2004 producţia şi utilizarea terfenililor policloruraţi şi a
"ugilec".
Anexa II
Substanţe restricţionate la utilizare
În absenţa oricărei alte indicaţii contrare specificată în prezentul
Protocol, această anexă nu se va aplica substanţelor enumerate mai jos
dacă ele apar:
(i) ca substanţe contaminante în produse; sau
(ii) în articole fabricate sau în folosinţă la data implementării;
sau
(iii) ca substanţe chimice intermediare folosite doar local la
fabricarea unei substanţe sau a mai multora şi care sînt astfel
modificate din punct de vedere chimic.
În absenţa oricărei alte indicaţii contrare, atunci fiecare dintre
obligaţiile de mai jos au efect la data intrării în vigoare a
Protocolului.
------------------------------------------------------------------------
Substanţa| Cerinţe de implementare
|--------------------------------------------------------------
| Restricţii de utilizare | Condiţii
------------------------------------------------------------------------
DDT 1. Pentru protejarea sănătăţii 1. Utilizare permisă doar în
CAS: publice împotriva unor boli ca cadrul unei strategii de ma-
50-29-3 malaria şi encefalita. nagement integrat al dăună-
torilor şi doar în cantita-
tea necesară şi într-o peri-
oadă de 1 an după încetarea
producţiei în acord cu Anexa
I.
2. Ca o substanţă chimică inter- 2. Această utilizare va fi
mediară pentru producerea Dico- reevaluată în cel mult 2 ani
fol după data intrării în vigoa-
re a prezentului Protocol.
HCH HCH tehnic (adică amestec de
CAS: izomeri HCH) se poate utiliza
608-73-1 doar ca produs intermediar în in-
dustria chimică.
Produsele în care izomerul y al Toate utilizările lindanului
HCH reprezintă cel puţin 99% (de cu restricţii vor fi reeva-
ex. Lindan, CAS:58-89-9) se pot luate conform Protocolului
folosi doar pentru: în cel mul 2 ani după data
1. Tratarea seminţelor, intrării în vigoare a aces-
2. Aplicaţii/utilizări pe sol ur- tui instrument.
mate imediat de încorporarea în
stratul arabil.
3. Tratament curativ şi industri-
al la cherestea şi buşteni.
4. Insecticid utilizat în secto-
rul public şi veterinar.
5. Aplicaţii pe plantele tinere
cu alte mijloace decît cele aeri-
ene, utilizate la scară mică pen-
tru peluze şi pepiniere şi plan-
te ornamentale atît în interior,
cît şi în exterior.
5. Aplicaţii interioare în indus-
trie şi gospodării.
PCB a PCB-uri utilizate la data intră- Părţile vor face eforturi
rii în vigoare sau fabricate pî- care să conducă la:
nă la 31 decembrie 2005 în con- a) Încetarea procesului de
formitate cu prevederile Ane- utilizare a PCB - urilor
xei I. identificabile în echipa-
mente (transformatoare,
condensatoare,sau alte re-
cipiente ce conţin rezerve
de lichid rezidual) care
include PCB-uri într-un
volum mai mare de 5dm3 şi
care au o concentraţie ega-
lă sau mai mare de 0.05%,
cît mai curînd posibil dar
nu mai tîrziu de 31 decem-
brie 2010 sau 31 decembrie
2015 pentru ţările cu eco-
nomie în tranziţie;
b) Distrugerea sau decon-
taminarea în mod ecologic
a tuturor lichidelor PCB
menţionate în subparagra-
ful (a) şi a altor lichide
PCB ce conţin mai mult de
0.005% PCB-uri,dar care nu
se află în echipamente,cît
mai curînd posibil, dar nu
mai tîrziu de 31 decembrie
2015 sau 31 decembrie 2020
pentru ţările cu economie
în tranziţie; şi
c) Decontaminarea sau dis-
trugerea echipamentelor
menţionate în subparagra-
ful (a) în mod ecologic.
------------------------------------------------------------------------
a/ Părţile convin să reevalueze conform Protocolului, pînă la 31
decembrie 2004 producţia şi utilizarea terfenililor policloruraţi şi a
"ugilec".
Anexa III
Substanţe menţionate în articolul 3, paragraful 5(a) şi
anul de referinţă pentru respectarea obligaţiilor
------------------------------------------------------------------------
Substanţa | Anul de referinţă
------------------------------------------------------------------------
PAH a) 1990; sau din 2 în 2 ani din 1985 pînă în 1995 inclusiv,
specificat de o Parte prin ratificare, acceptare, apro-
bare sau aderare.
Dioxine/ 1990; sau din 2 în 2 ani din 1985 pînă în 1995 inclusiv,
furani b) specificat de o Parte prin ratificare, acceptare, apro-
bare sau aderare.
Hexaclorbenzen 1990; sau din 2 în 2 ani din 1985 pînă în 1995 inclusiv,
specificat de o Parte prin ratificare, acceptare, apro-
bare sau aderare.
------------------------------------------------------------------------
a) Hidrocarburi aromatice policiclice (PAHuri): în scopul
inventarierii emisiilor se vor utiliza patru compuşi indicatori şi
anume: benzo (a) piren, benzo (b) fluoranthen, benzo (k) fluoranthene şi
indeno (1, 2, 3-cd) piren.
b) Dioxine şi furani (PCDD/F): dibenzo-p-dioxinele policlorurate
(PCDD) şi dibenzofuranii policloruraţi (PCDF) sînt compuşi aromatici,
triciclici formaţi din 2 inele benzenice care sînt legate prin 2 atomi
de oxigen în PCDD şi printr-un atom de oxigen în PCDF şi ai căror atomi
de hidrogen pot fi înlocuiţi cu pînă la 8 atomi de clor.
Anexa IV
Valori limită pentru PCDD/F care provin din surse
STAŢIONARE MAJORE
I. INTRODUCERE
1. În anexa III a prezentului Protocol se definesc dioxinele şi
furanii (PCDD/F).
2. Valorile limită sunt exprimate în ng/m3 sau mg/m3 în raport cu
condiţiile normale (273,15 K, 101,3 kPa şi gaze uscate).
3. Valorile limită corespund situaţiilor normale de operare,
inclusiv procedurile de pornire şi oprire, numai dacă nu s-au definit
valorile limită specifice acelor situaţii.
4. Prelevarea şi analiza probelor tuturor poluanţilor vor fi
executate conform standardelor stabilite de Comitetul European de
Reglementare (GEN), Organizaţia Internaţională pentru Standardizare
(ISO) sau cu metodele de referinţă corespunzătoare din USA sau Canada.
Pînă la elaborarea standardelor CEN sau ISO, se vor aplica standardele
naţionale.
5. În scopul verificării, interpretarea rezultatelor măsurătorilor
în raport cu valoarea limită, trebuie să ia în calcul eroarea metodei de
măsurare. Se consideră că o valoare limită este respectată dacă
rezultatul măsurătorii corectat cu eroarea metodei de măsurare nu
depăşeşte acea valoare.
6. Emisiile diferitelor substanţe asemănătoare cu PCDD/F sunt
indicate în echivalent de toxicitate (TE) în comparaţie cu 2,3,7,8-TCDD
utilizînd sistemul propus de Comitetul NATO pentru Problemele Societăţii
Moderne NATO (NATO-CCMS) din 1988.
II. VALORI LIMITĂ PENTRU SURSELE STAŢIONARE MAJORE
7. Următoarele valori limită, care corespund unei concentraţii de O2
de 11% în gazele de ardere, se aplică următoarele tipuri de
incineratoare:
Deşeuri solide urbane (incinerator cu capacitate de ardere mai mare
de 3 tone/oră): 0,1 ngTE/m3
Deşeuri solide medicale (incinerator cu capacitate de ardere mai
mare de 1 tonă/oră): 0,5 ng TE/m3
Deşeuri periculoase (incinerator cu capacitate de ardere mai mare de
1 tonă/oră): 0,2 ng TE/m3
Anexa V
CELE MAI BUNE TEHNICI DISPONIBILE PENTRU CONTROLUL
EMISIILOR DE POLUANŢI PROVENITE DE LA SURSE FIXE MAJORE
I. INTRODUCERE
1. Scopul prezentei anexe este de a furniza Părţilor Convenţiei
indicaţii pentru identificarea celor mai bune tehnici disponibile care
să le permită acestora să-şi îndeplinească obligaţiile ce le revin
conform articolului 3, paragraful 5 al Protocolului.
2. Se înţelege prin "cele mai bune tehnici disponibile" stadiul de
dezvoltare cel mai eficace şi avansat al activităţilor şi metodelor de
exploatare, care arată capacitatea practică a tehnicilor speciale de a
furniza, în principiu, baza valorilor limită de emisie ce ar trebui
respectată, iar cînd acest lucru este imposibil, se vor reduce în
general emisiile şi impactul acestora asupra mediului în ansamblu:
- Prin "tehnici" se înţeleg atît tehnologia utilă, cît şi modul în
care instalaţia este concepută, construită, întreţinută,
exploatată şi scoasă din funcţiune.
- Prin tehnici "disponibile", se înţeleg tehnicile puse la punct pe
o scară care să permită utilizarea lor în sectorul industrial pertinent,
în condiţii economice şi tehnice viabile, ţinînd cont de costuri şi
avantaje, de faptul că aceste tehnici sunt sau nu utilizate sau produse
pe teritoriul Părţii în cauză, pentru ca acela care le exploatează să
aibă acces la ele în condiţii convenabile.
- Prin "cele mai bune" tehnici, se înţeleg tehnicile cele mai
eficace care permit un nivel ridicat de protecţie a mediului în ansamblu.
Pentru a identifica cele mai bune tehnici disponibile s-a convenit
să se acorde o atenţie specială, în general sau în cazuri particulare,
factorilor enumeraţi mai jos, ţinînd cont de costurile şi avantajele
probabile ale măsurilor considerate şi de principiile de precauţie şi
prevenire:
- Utilizarea unei tehnologii puţin poluante;
- Utilizarea de substanţe mai puţin periculoase;
- Recuperarea şi reciclarea unei mari părţi din substanţe produse şi
utilizate în cursul proceselor precum şi a deşeurilor;
- Procedeele, mijloacele sau metodele de exploatare comparabile care
au fost experimentate cu succes la scară industrială;
- Progresele tehnologice şi evoluţia cunoştinţelor ştiinţifice;
- Natura, efectele şi volumul emisiilor în cauză;
- Datele punerii în funcţiune a instalaţiilor noi sau existente;
- Perioada necesară pentru punerea în funcţiune a celor mai bune
tehnici disponibile;
- Consumul şi tipul materiilor prime (inclusiv apa) prime utilizate
în procese industriale şi eficacitatea lor energetică;
- Necesitatea prevenirii sau reducerii la minimum, a impactului
global al emisiilor asupra mediului şi riscurilor poluării mediului;
- Necesitatea prevenirii accidentelor şi reducerii la minimum a
consecinţelor acestora asupra mediului;
Noţiunea de cea mai bună tehnică disponibilă nu vizează indicarea
unei tehnici sau a unei tehnologii speciale, ci faptul că trebuie să se
ia în considerare caracteristicile tehnice ale instalaţiei în cauză,
poziţia sa geografică şi starea mediului la nivel local.
3. Informaţiile privitoare la eficacitatea şi costul reducerii
emisiilor sunt extrase din documentele primite şi verificate de Echipa
specială şi Grupul pregătitor de lucru pentru POP. În lipsa unor
indicaţii contrare, tehnicile menţionate sunt considerate ca avînd
validitate demonstrată prin experienţa practică.
4. Experienţa obţinută din funcţionarea instalaţiilor noi care
încorporează tehnici puţin poluante şi din modernizarea instalaţiilor
existente creşte continuu, astfel încît este necesar să se dezvolte şi
să se modifice periodic textul anexei. Cele mai bune tehnici disponibile
pentru instalaţiile noi pot fi aplicate, în general, şi pentru
instalaţiile existente, cu condiţia să existe o perioadă de tranziţie,
ca şi măsurile de adaptare.
5. Anexa include un număr de măsuri de control cu costuri şi
eficienţă variabile. Alegerea măsurilor aplicabile în fiecare caz va
depinde de un număr de factori, între care: situaţia economică,
infrastructura şi capacitatea tehnologică şi eventual, măsurile de
combatere a poluării atmosferice aflate deja în vigoare.
6. Cei mai importanţi POP emişi de sursele fixe sunt:
a) Policlorodibenzo-p-dioxin/furan (PCDD/ PCDF)
b) Hexaclorobenzen (HCB)
c) Hidrocarburi aromatice policiclice (HAP)
Definiţiile corespunzătoare sunt date în anexa III a prezentului
Protocol.
II. SURSE FIXE MAJORE ALE EMISIILOR POP
7. Emisiile de PCDD/PCDF îşi au origina în procedeele termice care
implică materii organice şi clor, ele rezultă dintr-o ardere incompletă
sau din anumite reacţii chimice. Principalele surse fixe de PCDD/PCDF
sunt:
a) Incinerarea deşeurilor, incluzînd şi co-incinerarea;
b) Procesele metalurgice termice, de exemplu producerea aluminiului
şi a altor produse neferoase, producerea fierului şi oţelului;
c) Instalaţiile de ardere care produc energie;
d) Încălzirea rezidenţială;
e) Anumite procese de natură chimică ce degajă produşi intermediari
şi subproduse.
8. Sursele fixe majore ale emisiilor de HAP sunt:
a) Încălzirea domestică cu lemne şi cărbuni;
b) Focurile în aer liber, cum ar fi: arderea gunoaielor, incendiile
de pădure şi arderea miriştilor;
c) Cocsificarea şi fabricarea anozilor;
d) Producerea de aluminiu (prin procedeul Soederberg);
e) Instalaţiile pentru conservarea lemnului, excepţie fac Părţile în
care această categorie nu contribuie în mod substanţial la emisiile
totale de HAP (aşa cum sunt definite în anexa III);
9. Emisiile de HCB au la origine aceleaşi procese termice şi chimice
ca emisiile de PCDD/PCDF, iar mecanismul de formare este analog. Sursele
majore de emisie a HCB sunt:
a) Instalaţiile de incinerare a deşeurilor, instalaţiile de
co-incinerare;
b) Sursele termice ale industriei metalurgice;
d) Arderea în cuptoare a combustibililor care conţin clor.
III. METODE GENERALE PENTRU CONTROLUL EMISIILOR POP
10. Există mai multe metode de combatere sau prevenire a emisiilor
de POP care provin de la surse fixe. Se pot cita, de exemplu, înlocuirea
produşilor iniţiali (de alimentare), modificarea procedeelor (sunt
incluse controlul operaţiilor şi întreţinerea) şi modernizarea
instalaţiilor existente. Lista următoare indică masurile disponibile,
care pot fi folosite separat sau împreună:
a) Înlocuirea produşilor iniţiali (de alimentare), dacă există POP
sau dacă există o legătură directă între aceşti produşi şi emisiile POP
provenind de la sursă;
b) Adaptarea practicilor optime din punct de vedere ecologic - buna
organizare internă, programe de întreţinere preventivă, etc. - sau
modificarea procedeelor şi în special, punerea în funcţiune a sistemelor
cu circuit închis (de exemplu în cocserii, sau utilizarea electrozilor
inerţi pentru electroliză);
c) Modificarea procedeelor, pentru obţinerea unei arderi complete şi
deci prevenirea formării poluanţilor organici persistenţi, prin
controlul parametrilor ca: temperatura de incinerare sau timpul de
staţionare;
d) Epurarea gazelor de combustie, de exemplu, prin incinerare sau
oxidare termică sau catalitică, desprăfuire sau adsorpţie;
e) Tratarea rezidurilor, deşeurilor sau nămolului de epurare, de
exemplu pe cale tehnică sau prin decontaminare;
11. Nivelurile de emisie date pentru diferite măsuri în tabelele 1,
2, 4, 5, 6, 8, 9 se referă, în general, la cazuri precise. Cifrele sau
intervalele indicate corespund nivelurilor de emisie în procente, pentru
valorile limită de emisie, prin aplicarea tehnicilor clasice.
12. Raportul cost-eficienţă poate fi evaluat în funcţie de costul
total pe an şi pe unitatea de reducere a emisiilor (investiţii şi
costuri de exploatare înglobate). Trebuie luate în considerare costurile
măsurilor pentru reducerea emisiilor POP în contextul global al
economiei, ţinîndu-se cont, de exemplu, de impactul măsurilor de control
şi de costurile de producţie. Dat fiind numărul parametrilor implicaţi,
cifrele referitoare la cheltuielile pentru investiţii şi costurile
pentru exploatare depind de circumstanţe proprii fiecărui caz.
IV. TEHNICI PENTRU REDUCEREA EMISIILOR DE PCDD/PCDE
A. Incinerarea deşeurilor
13. Incinerarea deşeurilor urbane include: deşeurile periculoase,
deşeurile medicale şi nămolul de epurare.
14. Principalele măsuri pentru reducerea emisiilor PCDD/PCDF care
provin din incinerarea deşeurilor sunt:
a) Măsuri primare privitoare la deşeurile ce vor fi incinerate;
b) Măsuri primare privitoare la procedeul de incinerare;
c) Măsuri de control pentru parametrii fizici ai procesului de
combustie şi ai efluenţilor gazoşi (trepte de temperatură, viteză de
răcire, conţinut de oxigen, etc).
d) Epurarea gazelor de combustie;
e) Tratarea reziduurilor de epurare;
15. Măsuri primare referitoare la deşeurile din incinerare. Măsurile
care acţionează asupra produşilor iniţiali (de alimentare), prin
reducerea substanţelor halogenate şi înlocuirea lor prin substanţe
non-halogenate sunt convenabile în cazurile de incinerare a deşeurilor
urbane sau a deşeurilor periculoase. Este mult mai eficient să se
modifice procedeul de incinerare şi măsurile secundare de epurare a
gazelor de combustie. Mai mult, gestionarea produsului iniţial (de
alimentare) este o măsură primară utilă de reducere a deşeurilor şi care
oferă avantajul reciclării. De aici, rezultă o reducere indirectă a
emisiilor de PCDD/PCDF ca urmare a diminuării cantităţii de deşeuri ce
vor fi incinerate.
16. Modificarea procesului de incinerare ce vizează optimizarea
condiţiilor de combustie (temperatură de 850 grade C sau mai mult,
calculul aportului de oxigen în funcţie de puterea calorică şi
consistenţa deşeurilor, controlul timpului de staţionare - în jur de 2
secunde pentru 850 C - şi al turbulenţei gazelor, eliminarea zonelor cu
gaze reci în incinerator, etc.) este o măsură importantă care permite o
reducere eficace a emisiilor PCDD/PCDF. Incineratoarele cu pat fluidizat
permit menţinerea unei temperaturi inferioare celei de 850 grade C,
avînd un nivel de emisie satisfăcător. Incineratoarele existente trebuie
reamenajate sau înlocuite, această soluţie nu este viabilă din punct de
vedere economic în toate statele. Conţinutul de carbon din cenuşă
trebuie redus la minimum.
17. Măsuri care se aplică gazelor de evacuare. Masurile enumerate
mai jos permit o scădere a concentraţiei PCDD/PCDF din gazele de
combustie. Temperatura sintezei "de novo" a acestor substanţe se
situează între 250 grade C şi 450 grade C. Aceste măsuri sunt esenţiale
pentru reducerea în continuare, în vederea obţinerii nivelurilor dorite
la ieşirea din coş:
a) Răcirea gazelor de combustie (măsura foarte eficace şi relativ
puţin costisitoare);
b) Adăugarea de agenţi inhibitori cu: trietanolamină sau
trietilamină (care pot reduce oxizii de azot), nu trebuie neglijate
reacţiile secundare din motive de securitate;
c) Utilizarea mijloacelor de captare a pulberilor ce funcţionează la
temperaturi situate între 800 - 1000 grade C (de exemplu: filtre
ceramice sau instalaţii de desprăfuire);
4) Folosirea sistemelor cu descărcare electrică la temperatură
scăzută;
e) Prevenirea depunerii cenuşii volante în dispozitivul de evacuare
a gazelor de evacuare,
18. Metodele de epurare a gazelor de evacuare sunt:
(a) Utilizarea sistemelor clasice de desprăfuire pentru reducerea
emisiilor de PCDD/PCDF fixate pe particule;
(b) Reducerea selectivă, catalitică (RCS) sau necatalitică (RNCS);
(c) Adsorbţia pe cocs sau cărbune activ în sistemele cu pat fix sau
fluidizat;
(d) Folosirea diferitelor metode de absorbţie şi optimizare a
sistemelor de epurare-spălare prin utilizarea unor amestecuri de cărbune
activ, cocs activ, soluţii de var şi de calcar în reactori cu pat fix,
mobil sau fluidizat. Randamentul de extracţie al PCDD/PCDF în stare
gazoasă poate fi ameliorat prin aplicarea pe suprafeţele filtrelor cu
sac a unui prim strat de cocs activ.
(e) Oxidarea prin H202;
(f) Folosirea metodelor de combustie catalitică ce utilizează
diferite tipuri de catalizatori (Pt/Al2O3 sau catalizatori cupru-cromit
cu activatori diferiţi pentru a stabiliza zona de suprafaţă şi a reduce
uzura catalizatorului).
19. Prin metodele menţionate se pot reduce emisiile de PCDD/PCDF în
gazele de combustie la 0,1 ngET/m3. Se va urmări, în sistemele care
utilizează absorbanţi sau filtre cu cărbune activ sau cocs, ca praful de
cărbune nepersistent să nu crească emisiile de PCDD/PCDF în aval. De
reţinut că adsorbanţii şi sistemele de desprăfuire situate în amonte de
catalizatori (tehnica de reducere catalitică selectivă) produc reziduuri
încărcate cu PCDD/PCDF care necesită, de asemenea o retratare sau
eliminare conform normelor.
20. Compararea diferitelor măsuri de reducere a emisiilor de
PCDD/PCDF în gazele de combustie este greu de făcut. Tabelul
corespunzător acestei comparaţii cuprinde o întreagă gamă de instalaţii
industriale, cu capacităţi şi configuraţii diverse. Parametrii de cost
iau în considerare şi măsurile de reducere a altor poluanţi ca metale
grele (fixate sau nefixate pe particule). În cea mai mare parte a
cazurilor, nu se poate stabili însă o relaţie directă numai cu reducerea
emisiilor de PCDD/PCDF. Datele disponibile referitoare la diferitele
măsuri antiemisie sunt prezentate în tabelul 1.
21. Incineratoarele de deşeuri medicale pot fi o sursă majoră de
emisii de PCDD/PCDF în numeroase ţări. Unele deşeuri medicale ca: părţi
de organe umane, reziduuri contaminate, ace, sînge, plasmă şi produşi
citostatici sunt trataţi ca o categorie specială de deşeuri periculoase,
pe cînd altele sunt adesea incinerate pe loc, pe loturi. În acest ultim
caz, incineratoarele au aceleaşi norme de reducere a PCDD/PCDF ca
celelalte instalaţii de incinerare.
22. Părţile ar putea adopta politici de încurajare a incinerării
deşeurilor urbane şi deşeurilor medicale în instalaţiile mari regionale;
acestea sunt de preferat în locul incineratoarelor mici. În acest fel,
aplicarea celor mai bune tehnici disponibile ar putea fi mai economică.
23. Tratarea reziduurilor provenite din epurarea gazelor de
evacuare. Spre deosebire de cenuşa din incineratoare, aceste reziduuri
conţin în concentraţie relativ ridicată: metale grele, poluanţi organici
(este vorba de PCDD/PCDF), cloruri şi sulfuri. Dispozitivele de epurare
-spălare pe cale umedă, în special, produc mari cantităţi de deşeuri
lichide, acide. Eliminarea acestor substanţe trebuie bine controlată.
Exista metode de tratare speciale, între care:
(a) Tratarea pulberilor din filtrele textile cu catalizator, la
temperatură scăzută şi atmosferă săracă în oxigen;
(b) Epurarea - spălarea pulberilor din filtrele textile prin
procedeul 3-R (extracţia metalelor grele cu acizi şi distragerea
materiilor organice prin combustie).
(c) Vitrificarea pulberilor din filtrele textile;
(d) Folosirea altor metode de imobilizare;
(e) Folosirea tehnologiei cu plasmă.
Tabelul 1. Compararea diferitelor măsuri privind
epurarea gazelor de combustie şi modificările procedeelor
care vizează reducerea emisiilor de PCDD/PCDF
în instalaţiile de incinerare a deşeurilor
-----------------------------------------------------------------------
Măsuri | Nivel de |Costuri| Inconveniente/Observaţii
| emisie (%) |estima-|
| a/ |tive |
-----------------------------------------------------------------------
Modificarea produsu- Trierea prealabilă a materi-
lui iniţial de ali- alului iniţial este imposi-
mentare (măsuri pre- bilă;doar cîteva articole ar
liminare): putea fi selectate; alte ma-
- Eliminarea precur- Necuantifi- teriale care conţin clor nu
sorilor şi produşi- cabil; nu pot fi izolate, de exemplu:
lor iniţiali care variază li- sarea de bucătărie şi hîrtia.
conţin clor; niar cu Această soluţie nu este re-
cantitatea comandabilă pentru deşeurile
de produs chimice periculoase.
iniţial (de
alimentare;
- Gestiunea fluxu- Necuantifi- Măsură preliminară utilă şi
lui de deşeuri cabil; nu aplicabilă în anumite cazuri
variază li- (deşeuri de ulei sau compo-
niar cu can- nente electrice, de exemplu)
titatea de poate prezenta un avantaj
produs ini- suplimentar, cel al reciclă-
ţial (de rii materialelor.
alimentare)
Modificarea proce-
deelor:
- Optimizarea con- Necesitatea modernizării pro-
diţiilor de combus- cedeului în ansamblu.
tie
- Măsuri pentru
evitarea temperatu-
rilor mai scăzute
de 850 grade C şi
formarea de zone
reci în gazele de
combustie
- Conţinutul de
oxigen este sufici-
ent; reglajul apor-
tului de oxigen în
funcţie de puterea
calorică şi consis-
tenţa produsului
iniţial
- Timp de staţiona-
re şi turbulenţă,
convenabile
Măsuri care se apli-
că la gazele de com-
bustie: Prevenirea
formării depozitelor
de particule prin:
- Curăţătoare, bătă- Suflarea funinginii cu va-
toare mecanice sau pori poate creşte procedeul
efectori de funingi- formării de PCDD/PCDF
ne acustici sau cu
vapori
Desprăfuire în inci- < 10 Medie Eliminarea PCDD/ PCDF adsor-
neratoarele de deşe- bite pe particule. Metodele
uri în mod general: de extragere a particulelor
în curenţii de gaze de com-
bustie calde se aplică doar
în instalaţiile pilot.
- Filtre textile 1-0,1 Rela- Se utilizează la temperaturi
tiv mai mici de 150 grade C
scăzu-
te
- Filtre ceramice Eficaci- Se utilizează la temperaturi
tate situate între 800 şi 1000 C
scăzută
- Instalaţii de des- Eficaci- Medii
prăfuire (cicloane) tate
scăzută
- Precipitatori Eficaci- Se utilizează la o tempera-
electrostatici tate tură de 450 grade C;o sinte-
medie ză de novo de PCDD/PCDF poa-
te produce,emisii de NOx pu-
ternice, recuperarea căldu-
rii este mică.
Oxidare catalitică Se utilizează la temperaturi
de 800-1000 L.Necesită o re-
ducere separată, pentru faza
gazoasă.
Răcirea gazelor
Unitate de adsorb-
ţie foarte perfor-
mantă cu adaos de
particule de cărbu-
ne activ (Venturi
electrodinamice)
Reducere cataliti- Cheltu- Reducerea emisiilor de NOx
că selectivă (RCS) ieli de în cazul adaosului de NH3;
inves- utilaje care ocupă mult
tiţii loc; catalizatorii uzaţi şi
ridica- reziduurile de cărbune activ
te şi sau de cocs de lignit activ
costuri pot fi eliminaţi;catalizato-
de ex- rii pot fi adesea retrataţi
ploa- de către fabricanţi,cărbune-
tare le activ şi cocsul de lignit
scăzute activ pot fi arşi în condi-
ţii strict controlate.
Diferite metode de
adsorbţie pe cale
umedă sau uscată
cu adaos de căr-
bune activ, de
cocs activ,de var,
de soluţii de cal-
car în reactorii cu
pat fix, mobil sau
fluidizat:
- Reactori cu pat < 2 Cheltu- Ridicarea reziduurilor; uti-
fix, adsorbţie cu (0,1 ngET/ ieli de laj care ocupă mult loc.
cărbune activ sau m3) inves-
cocs activ; tiţie
ridica-
te şi
costuri
de ex-
ploa-
tare
medii
- Reactor cu curent < 10 Cheltu- Ridicarea reziduurilor
ce pune în mişcare (0,1 ngET/ ieli
sau pat fluizat ca- m3) scăzute
re funcţionează cu pentru
adaos de cocs activ inves-
sau soluţie de cal- tiţii
car, în final se şi cos-
trece printr-un turi de
filtru textil. exploa-
tare
medie
Adaos de H2O2 2-5 Cheltu-
(0,1 ngET/ ieli
mc) pentru
inves-
tiţii
şi cos-
turi de
exploa-
tare
scăzute
-----------------------------------------------------------------------
a) Emisii restante în raport cu emisiile obţinute în absenţa
măsurilor de reducere
3. Procedee termice folosite în metalurgie
24. Unele activităţi metalurgice pot constitui surse importante de
emisii de PCDD/PCDF. Acestea sunt:
(a) Siderurgia primară (furnale, uzine de aglomerare (sinterizare)
şi paletizare minereului de fier);
(b) Siderurgia secundară;
(c) Industria primară şi secundară a metalelor neferoase (producţia
de cupru);
Măsurile de combatere a emisiilor de PCDD/PCDF în industriile
metalurgice sunt prezentate în tabelul nr. 2.
25. Instalaţiile de producere şi de transformare a metalelor care
sunt la originea PCDD/PCDF pot să reducă concentraţia acestora, prin
măsuri antiemisie, la un nivel maximum de 0,1 ng ET/m3 (pentru un debit
cu un volum de gaze reziduale mai mare de 5000 m3/h).
Tabelul 2 - Reducerea emisiilor de PCDD/PCDF
în industria metalurgică
-----------------------------------------------------------------------
Măsuri | Nivel de |Costuri| Inconveniente/Observaţii
| emisie (%) |estima-|
| a/ |tive |
-----------------------------------------------------------------------
Uzine de aglomerare
(sinterizare)
Măsuri primare:
- Optimizare/acope- Slabe Aceste măsuri nu sunt reali-
rirea benzilor trans- zabile 100%
portoare de sinteti-
zare;
- Reciclarea gazelor 40 Slabe
reziduale (procedeu
de aglomerare cu emi-
sii slabe), cu redu-
cere de aproape 35%
a debitelor de gaze
reziduale (ceea ce
reduce costul măsu-
rilor secundare în
aval); capacitate:
1 milion Nm3/h
Măsuri secundare:
- Precipitare elec- Eficaci- Medii
trostatică + sită tate
moleculară; medie
- Adăugarea de ames- Eficaci- Medii
tecuri cu calcar/ tate ri-
cărbune activ; dicată
(0,1 ngET/
m3)
- Instalaţii de epu- Coeficient Medii Un coeficient de 0,1 ng ET/
rare/spălare foarte ridicat de m3 ar putea fi obţinut cu un
performante.Instala- reducere a aport de energie mult mai
ţie în funcţiune: emisiilor important; nu există nici o
AIRFINE (Voest Alpi- (0,2-0,4 instalaţie în funcţiune
ne Stahl Linz) din ngET/m3)
1933 pentru 600000
Nm3/h; a II-a ins-
talaţie prevăzută
în Ţările de Jos
în 1998
Producţia de metale
neferoase (de exemplu
cupru)
Măsuri primare:
- Trierea prealabilă Slabe
a fierului vechi, ne-
acceptarea materiale-
lor conţinînd materi-
ale plastice şi a fi-
erului vechi cu PVC.
Decaparea învelişuri-
lor şi utilizarea ma-
terialelor izolante
care nu conţin clor.
Măsuri secundare:
- Răcirea gazelor Eficaci- Slabe
calde de combustie; tate cre-
scută
- Folosirea de oxi- 5-7 (1,5-2 Ridica-
gen sau aer bogat ngET/m3) te
în oxigen pentru
încălzire, injecta-
rea oxigenului în
cuptorul vertical
(duce la o combus-
tie completă şi o
reducere a volumu-
lui de gaze rezi-
duale);
- Reactor cu pat (0,1 ngET/ Ridica-
fix sau jet flui- m3) te
dizat prin adsorb-
ţia pe cărbune ac-
tiv sau pulbere
(praf) de cocs ac-
tiv
- Oxidare cataliti- (0,1 ngET/ Ridica-
că; m3) te
- Reducerea timpu-
lui de staţionare
în zona critică de
temperarură a cir-
cuitului gazelor de
combustie
Producerea de fier
şi de oţel
Măsuri primare:
- Degresarea fieru- Slabe Trebuie utilizaţi solvenţii
lui vechi înainte de de curăţire.
încărcarea în cup-
tor;
- Eliminarea corpu- Slabe
rilor străine orga-
nice (uleiuri,emul-
sii, grăsimi, vop-
sele şi; materiale
plastice) din pro-
dusul iniţial (de
alimentare);
- Reducerea volumu- Medii
lui specific ridi-
cat al gazelor re-
ziduale;
- Captarea şi tra- Slabe
tarea separată a
emisiilor care pro-
vin din operaţiile
de încărcare şi
descărcare;
Măsuri secundare:
- Captarea şi trata- Slabe
rea separată a emi-
siilor care provin
din operaţiile de
încărcare şi descăr-
care;
- Utilizarea unui < 1 Medii
filtru textil în
combinaţie cu in-
jectarea de cocs
Producerea de alumi-
niu secundar
Măsuri primare:
- Neacceptarea mate- Slabe
rialelor halogenate
(hexacloretan);
- Neacceptarea lub- Slabe
refianţilor cu clor
(parafine cu clor,
de exemplu);
- Curăţirea şi trie-
rea şarjei de fier
vechi murdar prin
decapare şi uscarea
aşchiilor de metal,
separarea prin sus-
pensie densă şi de-
punerea în circuit
turbionar;
Măsuri secundare:
- Filtru textil cu < 1 Medii/
un strat sau cu (0,1 ngET/ Ridi-
straturi multiple cu m3) cate
adaos, în amonte, de
var/cărbune activ;
- Reducerea fluxului Medii/
de gaze reziduale şi Ridi-
eliminarea şi epura- cate
rea separată a flu-
xului deversărilor
contaminate;
- Masuri pentru pre- Medii/
venirea depozitări- Ridi-
lor de particule în cate
gazele reziduale şi
favorizarea trecerii
rapide de pragul tem-
peraturii critice;
- Ameliorarea trată- Medii/
rii prealabile a bu- Ridi-
căţilor de aluminiu cate
în aşchii prin teh-
nici de separare în
mediu dens şi trie-
rea prin depunere
în circuit turbio-
nar
-----------------------------------------------------------------------
a) Emisii restante în raport cu emisiile obţinute în absenţa
măsurilor de reducere.
Uzine de sinterizare
26. Măsurile întreprinse în uzinele de sinterizare ale industriei
siderurgice au scos în evidenţă că emisiile de PCDD/PCDF se situează în
general în intervalul 0,4 - 4 ngET/m3; cu ocazia unei simple măsurări
într-o instalaţie fără dispozitive antiemisie, s-a obţinut valoarea de
43 ngET/m3.
27. Compuşii halogenaţi pot fi la origina emisiilor de PCDD/PCDF în
atelierele de sinterizare, cînd sunt prezenţi în produşii iniţiali (praf
de cocs, săruri conţinute în minereuri) şi în materialele reciclabile
adăugate acestora (pulberi din gazele de furnal, pulberi din filtrare şi
nămol provenind din tratarea apelor uzate). Totuşi, ca şi în cazul
incinerării deşeurilor, nu există o relaţie precisă între conţinutul în
clor al produselor iniţiale şi emisiile de PCDD/PCDF. Trebuie, deci
evitată formarea materialelor reziduale contaminate şi trebuie efectuată
eliminarea uleiurilor şi grăsimilor înaintea utilizării în instalaţii.
28. Soluţia cea mai eficace pentru reducerea emisiilor PCDD/PCDF
este dată de combinarea diferitelor măsuri secundare de mai jos:
(a) Reciclarea gazelor reziduale: această tehnică reduce în mod
sensibil emisiile de PCDD/PCDF, ca şi debitul de efluenţi gazoşi. În
acest fel, costul instalaţiei pentru dispozitivul antiemisie în aval
este diminuat;
(b) Instalarea de filtre textile (în unele cazuri în combinaţie cu
precipitatorii electrostatici) sau de precipitatorii electrostatici cu
injectare de amestecuri cărbune activ/ cocs activ/var în gazele
reziduale.
(c) Epurarea - spălarea după metode noi care cuprind răcirea
prealabilă a gazelor reziduale, spălarea foarte performantă şi separarea
prin sedimentare, poate să scadă emisiile la 0,2 - 0,4 ngET/m3.
Utilizarea suplimentară a agenţilor de adsorbţie specifici cum ar fi
cocs de lignit sau bucăţi mărunte de cărbune îmbunătăţesc rezultatele (0
1 ngET/m3).
Producerea cuprului primar şi secundar
29. Instalaţiile existente pentru producerea cuprului primar şi
secundar pot elibera, după epurarea gazelor de combustie, între cîteva
picograme şi 2 ngEt/m3 de PCDD/PCDF. Înainte de optimizarea instalaţiei,
un singur cuptor de ardere a emis pînă la 29 ngET/m3. Valorile de emisie
ale PCDD/PCDF din aceste instalaţii sunt în general foarte inegale, ca
urmare a caracteristicilor foarte diverse ale materiilor prime utilizate
în instalaţii şi funcţie de procedeele foarte diferite.
30. Măsurile de mai jos permit în mod general reducerea emisiilor de
PCDD/PCDF:
(a) Trierea prealabilă a fierului vechi;
(b) Tratarea prealabilă a resturilor, de exemplu înlăturarea
învelişului de material plastic sau de PVC şi pre-tratarea deşeurilor
din cabluri doar la rece sau prin metode mecanice;
(c) Răcirea gazelor reziduale calde (cu posibilitatea de a utiliza
căldura) pentru a se reduce timpul de staţionare în zona termică critică
din circuitul efluentilor gazoşi;
(d) Combustia cu oxigen sau în mediu bogat în oxigen sau injectare
de oxigen în cuptorul de ardere (de unde rezultă o combustie completă şi
o reducere a volumului de gaze reziduale);
(e) Adsorbţia într-un reactor cu pat fix sau cu jet fluidizat pe
cărbune activ sau pulberi de cocs activ;
(f) Oxidarea catalitica.
Producerea oţelului
31. Emisiile de PCDD/PCDF, provenite de la oţelăriile cu
convertizoare şi cubilouri cu aer cald, de la cuptoarele electrice şi de
la cuptoarele cu arc pentru topire sunt inferioare valorii de 0,1 ng
ET/m3. Cuptoarele cu aer rece şi cuptoarele rotative (pentru topirea
fontei) au un coeficient de emisie mai ridicat.
32. Se poate obţine o concentraţie de 0,1 ng ET/m3 în emisiile
cuptoarelor cu arc utilizate pentru producerea de oţel secundar, dacă se
aplică următoarele măsuri:
(a) Captarea separată a emisiilor care provin de la operaţiile de
încărcare sau descărcare;
(b) Utilizarea unui filtru textil sau unui decantor electrostatic în
asociere cu injectare de cocs.
33. Materiile prime pentru cuptoarele cu arc conţin adesea uleiuri,
emulsii sau grăsimi. Se pot reduce emisiile de PCDD/PCDF prin aplicarea
măsurilor primare care constau în trierea, înlăturarea uleiurilor şi
decaparea fierului vechi, deoarece acesta ar putea conţine materiale
plastice, cauciuc, vopsele, pigmenţi sau aditivi din vulcanizare.
Topitorii în industria aluminiului secundar
34. Emisiile de PCDD/PCDF care provin din topitoriile din industria
pentru aluminiu secundar (din a II-a fuziune) sunt cuprinse între 0,1 şi
14 ng ET/m3, valorile depind de tipul de agregat de fuziune, de
materialele utilizate şi de tehnicile de epurare a gazelor reziduale
folosite.
35. În acest sector, instalaţiile din filtre textile cu un strat sau
cu straturi multiple cu adaos de calcar/cărbune activ/cocs activ în
amonte de filtru obţin o concentraţie de 0,1 ng ET/m3 în emisii, avînd
un coeficient de eficacitate de 99%.
36. De asemenea, se pot lua în considerare şi următoarele măsuri:
(a) Reducerea la minimum a fluxurilor de gaze reziduale, extragerea
şi epurarea separată a celor ce sunt contaminate cu diferite substanţe;
(b) Evitarea depunerii de particule în circuitul gazelor reziduale;
(c) Traversarea rapidă a intervalului temperaturilor critice;
(d) Îmbunătăţirea trierii prealabile a bucăţilor de aluminiu
obţinute din tăieri, utilizîndu-se tehnici de separare prin suspensie
densă, sortarea facîndu-se prin depunere în circuit turbionar;
(e) Ameliorarea curăţirii prealabile a bucăţilor de aluminiu prin
decapajul aşchiilor de metal, apoi prin uscare.
37. Opţiunile (d) şi (e) sunt foarte importante, căci este puţin
probabil ca prin tehnicile moderne de fuziune fără fondant (unde se
evită utilizarea fondanţilor cu halogenuri) s-ar putea trata fierul
vechi de calitate mediocră care să poate fi utilizat în cuptoarele
rotative.
38. În acest sens, trebuie semnalat că în cadrul Convenţiei pentru
protecţia mediului marin al Atlanticului de NE se poartă discuţii pentru
revizuirea unei recomandări făcută anterior referitoare la eliminarea în
mod progresiv a utilizării hexacloretanului în industria aluminiului.
39. Materialul de topire poate fi tratat conform tehnicilor cele mai
recente - amestecuri azot/clor în proporţie care variază de la 9:1 la
8:2, sistem de injecţie de gaz pentru a asigura o dispersie fină, pre-
şi post-injecţie de azot şi degresarea sub vid. Utilizarea amestecurilor
azot/clor a dus la o concentraţie de PCDD/PCDF în emisii de aproximativ
0,03 ng ET/m3 (faţă de valorile mai mari de 1 ngET/m3 în cazul tratării
în mod exclusiv cu clor). Clorul este necesar eliminării magneziului şi
altor elemente nedorite.
C. Arderea combustibililor fosili în cazanele din centralele
electrice şi de încălzire şi în cazanele industriale
40. Prin arderea combustibililor fosili în cazanele din centralele
electrice şi de încălzire şi în cazanele industriale (de o putere
termică > 50 MW), orice măsură de creştere a eficienţei energetice şi de
economisire de energie antrenează o diminuare a emisiilor oricărui
poluant, ca urmare a reducerii cantităţii de combustibil utilizat.
Rezultă, în paralel, o reducere a emisiilor de PCDD/PCDF. Este
neeconomic să se elimine clorul din cărbune sau din petrol, dar tendinţa
de a se construi centrale care funcţionează cu gaze va contribui la
reducerea emisiilor de PCDD/PCDF care provin din acest sector.
41. Trebuie menţionat că emisiile de PCDD/PCDF riscă să se mărească
în mod sensibil, dacă se adaugă combustibilului deşeuri ce se ard (nămol
de epurare, reziduuri de ulei, deşeuri de cauciuc, etc). Arderea acestor
deşeuri pentru producerea de energie trebuie făcută numai în
instalaţiile prevăzute cu dispozitive de epurare a gazelor reziduale
care antrenează o reducere importantă a emisiilor de PCDD/PCDF (vezi
secţiunea A de mai sus).
42. Folosirea tehnicilor care urmăresc reducerea emisiilor de oxizi
de azot şi de dioxid de sulf şi de particule care provin de la gazele de
evacuare poate contribui la eliminarea emisiilor de PCDD/PCDF. Prin
aceste tehnici, randamentul de eliminare a PCDD/PCDF variază de la o
instalaţie la alta. Se fac cercetări pentru perfecţionarea tehnicilor de
eliminare a PCDD şi PCDF, dar, atîta timp cît aceste tehnici nu sunt
disponibile la scară industrială, nu se poate stabili cea mai bună
tehnică pentru eliminarea PCDD/PCDF.
D. Încălzirea rezidenţială
43. Contribuţia sistemelor de combustie din locuinţe la emisiile
totale de PCDD/PCDF este mai puţin importantă dacă se utilizează în mod
corect combustibilii aprobaţi. În plus, în funcţie de tipul şi
cantitatea combustibilului utilizat, de densitatea geografică a acestor
sisteme şi utilizarea lor, se observă variaţii importante referitoare la
valorile de emisie la scară, regională.
44. Căminele deschise din locuinţe au un coeficient de combustie mai
slab al hidrocarburilor conţinute în combustibili şi al gazelor
reziduale decît marile instalaţii de combustie, mai ales dacă se
utilizează combustibili solizi ca lemnul sau cărbunele, cu concentraţii
de PCDD/PCDF emise cuprinse între 0,1 şi 0,7 ng ET/m3.
45. Arderea materialelor de ambalaj cît şi cea a combustibililor
solizi provoacă o creştere a emisiilor de PCDD/PCDF. Uneori, în
locuinţele private se ard gunoaie şi materiale de ambalaj, deşi această
practică este interzisă în cîteva ţări. Datorită creşterii taxelor
pentru eliminarea gunoaielor, nu este surprinzător făptul că gunoaiele
menajere sunt arse în instalaţiile ce încălzire casnică. Combustia
lemnului, căreia i se adaugă materialele de ambalaj poate mări emisiile
de PCDD/PCDF de la 0,06 ng ET/m3 (numai lemn) la 8 ng ET/m3 (cifre
raportate la 11% O2 în volum). Aceste rezultate au fost confirmate de
anchetele făcute în mai multe ţări în care s-a ajuns la 114 ng ET/m
(pentru 13% oxigen în volum în acest caz) în gazele reziduale provenite
de la instalaţiile de combustie din locuinţele care ard deşeuri.
46. Emisiile care provin de la sistemele de combustie din locuinţe
se pot reduce prin folosirea combustibililor de bună calitate,
excluzîndu-se reziduurile, materialele plastice cu halogeni sau alte
materiale. În această privinţă, pot fi eficiente programele de informare
pentru cumpărătorii sau utilizatorii sistemelor de combustie casnică.
E. Instalaţii de încălzire cu lemn (putere < 50 MW)
47. Conform măsurătorilor efectuate la instalaţiile de încălzire cu
lemne, gazele reziduale pot conţine peste 0,1 ng ET/m3 de PCDD/PCDF, mai
ales, cînd condiţiile nu permit o combustie completă sau cînd
substanţele arse au conţinut de compuşi cu clor superior celui
aparţinînd lemnului netratat. Concentraţia totală de carbon în gazele
reziduale este un indicator a slabei calităţi a combustiei. S-a stabilit
o corelaţie între emisiile de CO şi calitatea combustiei în emisiile de
PCDD/PCDF.
Tabelul 3 prezintă cîteva valori ale concentraţiei şi factorilor de
emisie pentru instalaţiile de încălzire cu lemne.
Tabelul 3 Concentraţii şi factorii de emisie pentru
instalaţiile de încălzire cu lemne
-----------------------------------------------------------------------
Combustibil |Concentraţia|Factor de emisie|Factor de emisie
| (ngET/m3) | (ngET/kg) | (ng/CJ)
-----------------------------------------------------------------------
Lemn natural (fag) 0,02-0,10 0,23-1,3 12-70
Rumeguş de lemn na-
tural din păduri 0,07-0,21 0,79-2,6 43-140
Panouri aglomerate 0,02-0,08 0,29-0,9 16-50
Deşeuri de la lemnul
de construcţie 2,7-14,4 26-173 1400-9400
Gunoaie menajere 114 3230
Cărbune din lemn 0,03
-----------------------------------------------------------------------
48. Combustia deşeurilor din lemnul de construcţie (lemn din
demolări) pe grătare încinse emite cantităţi ridicate de PCDD/PCDF în
raport cu instalaţiile care ard lemn natural. O măsură primară, pentru
reducerea emisiilor constă deci în evitarea utilizării deşeurilor din
lemn tratat în sobele cu lemne. Această combustie trebuie făcută în
instalaţiile dotate cu dispozitive specifice de epurare a gazelor de
combustie.
V. TEHNICI DE CONTROL PENTRU REDUCEREA EMISIILOR HAP
A. Producerea cocsului
49. În timpul cocsificării, HAP sunt eliberate în mediul ambiant,
mai ales:
(a) În momentul încărcării cuptorului prin gurile de încărcare:
(b) Prin pierderile provenind de la uşa cuptorului, prin conductele
de încărcare sau prin capacele gurilor de încărcare;
(c) În timpul extragerii din cuptor şi răcirii cocsului.
50. Concentraţia de benzo(a)piren variază în mod considerabil de la
o sursă la alta în cocserie. Cele mai mari concentraţii se înregistrează
în partea superioară a cuptorului şi în vecinătatea imediată a uşilor.
51. Emisiile de HAP provenite de la producerea cocsului pot fi
reduse prin îmbunătăţirile tehnice care se aplică oţelăriilor aflate în
prezent în exploatare. Aceasta ar putea implica închiderea şi înlocuirea
cocseriilor vechi şi reducerea generală a producţiei de cocs, de exemplu
recurgînd la injectarea de cărbune de înaltă calitate pentru producerea
oţelului.
52. O strategie de reducere a emisiilor de HAP la nivelul
cocseriiior trebuie să înglobeze următoarele măsuri tehnice:
(a) Încărcarea cuptoarelor de cocs:
- Reducerea emisiilor de particule cu ocazia transferului cărbunelui
de la locul de depozitare către dispozitivul de încărcat cuptorul;
- În cazul preîncălzirii cărbunelui, transferul acestuia în sistem
închis;
- Extracţia, apoi tratarea gazelor de umplere, trecîndu-le fie
printr-un cuptor adiacent, fie printr-o conductă către un incinerator,
apoi într- un dispozitiv de desprăfuire. În unele cazuri, gazele de
umplere extrase vor putea fi arse pe un dispozitiv de încărcare, acest
procedeu lasă de dorit, din punct de vedere al protecţiei mediului şi al
securităţii. Ar trebui să se producă o scădere convenabilă a presiunii
prin injectare de vapori sau apă în conductele de ridicare;
(b) Emisiile prin capacele gurilor de încărcare din timpul operaţiei
de coacere trebuie evitate prin:
- Buna etanşeizare a capacelor;
- Lipirea capacelor cu argilă (sau cu alt material echivalent din
punct de vedere al eficacităţii) după fiecare operaţie de încărcare;
- Curăţarea capacelor şi conductelor înaintea închiderii gurii
cuptorului;
- Bolta cuptorului trebuie să fie curăţată de orice reziduu de
cărbune.
(c) Capacele conductelor de ridicare trebuie să aibă robineţi pentru
a se evita emisiile de gaze şi de gudron; se va proceda în aşa fel încît
aceste dispozitive să funcţioneze corect; în acest sens se va efectua
curăţarea periodică;
(d) Dispozitivele de deschidere şi de închidere ale uşilor
cuptorului vor avea sisteme de curăţare pentru suprafeţele de etanşare
pe uşi şi pe rame;
(e) Uşile cuptorului:
- Trebuie să aibă sisteme de etanşare foarte eficace (de exemplu,
diafragme cu resort;
- Sistemele de etanşare ale uşilor şi ramelor trebuie curăţate în
totalitate după fiecare manipulare;
- Uşile să fie astfel proiectate încît să permită instalarea
sistemelor de extragere a particulelor conectate la un dispozitiv de
desprăfuire de-a lungul unei conducte (barilet) pe timpul operaţiilor de
scoatere din cuptor;
(f) Dispozitivul pentru transferul cocsului trebuie dotat cu un
capac încorporat, cu un înveliş fix şi cu un dispozitiv de epurare a
gazelor (de preferinţă filtru textil);
(g) Se vor folosi procedee de răcire a cocsului ce produc o
cantitate mică de emisii (răcirea uscată, de exemplu, este preferabilă
răcirii pe cale umedă, deoarece se utilizează un sistem de circulaţie
închis pentru a se evita producerea apei reziduale). Se va încerca
reducerea formării pulberilor, în caz de răcire pe cale uscată.
53. Există un procedeu de cocsificare numit "cocsificare fără
recuperare", care emite mai puţine HAP decît procedeele uzuale cu
recuperare de subproduşi. Cauza acestui fapt este că, cuptoarele
funcţionează cu presiuni inferioare presiunii atmosferice, ceea ce
împiedică eliberarea pierderilor în atmosferă prin uşile cuptoarelor
pentru cocs. În cursul cocsificării, gazele brute din cuptorul pentru
cocs sunt eliminate prin tiraj natural, ceea ce menţine presiune
negativă în cuptoare. Aceste cuptoare nu sunt concepute pentru
recuperarea subproduşilor chimici ai gazelor brute emise de cuptoarele
pentru cocs. În schimb, gazele reziduale din cocsificare (aici intră şi
HAP) sunt arse complet la o temperatură înaltă şi cu un timp de
staţionare prelungit. Se utilizează căldura pierdută provenită din
această combustie pentru a furniza energia necesară cocsificării,
surplusul de căldură putînd fi utilizat pentru a se produce vapori. Pe
plan economic, acest tip de cocsificare necesită utilizarea unei
instalaţii de co-generare pentru producerea electricităţii plecînd de la
surplusul de vapori. În prezent, există numai o singură cocserie fără
recuperare în USA şi o alta în Australia. Sistemul cuprinde cuptoare
orizontale pentru cocs fără recuperarea gazelor din vatră şi o cameră de
combustie ce leagă cele două cuptoare. În aceste două cuptoare se fac,
alternativ, operaţiile de încărcare şi cocsificare. Camera de combustie
este mereu aprovizionată cu gaze de cocs de către unul din cele două
cuptoare. Combustia gazelor de cocs în cameră furnizează căldura
necesară. Camera de combustie este astfel concepută încît să asigure un
timp suficient de lung de staţionare (1 s aprox.) şi o temperatură (900
grade C min) destul de ridicată.
54. Se foloseşte un program eficace de supraveghere a pierderilor
provenind de la sistemele de etanşare ale uşilor cuptorului, conductelor
de ridicare şi capacelor gurilor de coacere, în acest scop se depistează
fisurile, se consemnează acest fapt şi se repară imediat, fiind
prevăzută şi o întreţinere periodică. În acest mod se ajunge la
reducerea evidentă a emisiilor difuze.
55. Modernizarea cuptoarelor de cocsificare în funcţiune printr-un
sistem de condensare a fumului provenind de la orice sursă, cu
recuperarea căldurii, permite o reducere de la 86% la peste 90% a
emisiilor HAP în atmosferă (independent ce tratarea apelor reziduale).
Cheltuielile de investiţie pot fi amortizate în cinci ani, dacă se ţine
cont de energia recuperată, de apa caldă produsă, de gazele recuperate
pentru sinteză şi de economia de apă de răcire.
56. Prin mărirea volumului cuptorului de cocsificare se micşorează
numărul total de cuptoare, manevrele de deschidere a uşilor şi numărul
garniturilor şi, în consecinţă, emisiile de HAP în acelaşi timp, creste
productivitatea ca urmare a scăderii costurilor de exploatare şi a
cheltuielilor pentru personal.
57. Procedeele de răcire a cocsului pe cale uscată necesită
cheltuieli de investiţii mai ridicate decît procedeele pe cale umedă.
Costul suplimentar poate fi compensat printr-o recuperare a căldurii
obţinute prin preîncălzirea cocsului, într-un dispozitiv combinat de
răcire uscată a cocsului şi de preîncălzire a cărbunelui, eficacitatea
energetică creşte de la 38% la 65%. Preîncălzirea măreşte
productivitatea cu 30%, procent ce poate ajunge la 40%, în cazul unei
cocsificări mai omogene.
58. Orice cuvă şi instalaţie de stocare şi de tratare a gudronului
din huilă şi a produselor similare trebuie să aibă un sistem eficace de
recuperare şi/sau de eliminare a vaporilor. Costurile de exploatare a
sistemelor de eliminare pot fi reduse prin post-combustie fără aport
termic exterior în situaţia în care concentraţia compuşilor de carbon
din deşeuri este destul de ridicată.
59. Tabelul 4 prezintă măsurile posibile de reducere a emisiilor de
HAP în cocserii.
Tabelul 4: Măsuri posibile pentru reducerea
emisiilor de HAP în cocserii
-----------------------------------------------------------------------
Măsuri | Nivelul |Costuri estimati-|Inconveniente/Obser-
|emisiilor| ve | vaţii
| (%) a/ | |
-----------------------------------------------------------------------
Modernizarea insta- (%) Total Ridicate Emisiile în apele re-
laţiilor vechi pen- <10 (nu ziduale provenite de
tru condensarea ga- sînt cu- la răcirea pe cale
zelor de combustie prinse umedă nu sunt ridi-
emise de toate sur- apele cate.
sele, prin următoa- rezidu- Această metodă nu
rele măsuri: le trebuie aplicată de-
- Evacuarea şi pos- 5 Se calculează pen- cît dacă apele sunt
tcombustia gazelor tru 5 ani amorti- reciclate în circuit
de umplere cu pri- zarea cheltuieli- închis.
lejul introducerii lor de investi-
în cuptor,sau tran- ţie, ţinîndu-se
sferului acestor cont de recupera-
gaze în cuptorul rea energiei,apei
din apropiere; calde, gazului
- Prevenirea pe < 5 pentru sinteză şi
cît posibil a emi- de economia de
siilor prin capa- apă de răcire.
cele gurilor de
încărcare, de exem-
plu construindu-se
capace speciale şi
instalînduse dispo-
zitive cu etanşeita-
te eficace. Etanşei-
tate perfectă a uşi-
lor cuptorului. Cu-
răţarea capacelor şi
a ramelor înaintea
închiderii gurii cup-
torului;
- Captarea şi des- < 5
prăfuirea gazelor
reziduale ce provin
din operaţiile de
scoatere din cuptor;
- Răcirea cocsului
pe cale umedă,exclu-
zînd orice produce-
re de ape reziduale.
Procedee de răcire a Nici o Cheltuieli de
cocsului emisii re- emisie de investiţii mai
duse (de exemplu, apă ridicate decît
pe cale uscată). în cazul răci-
rii pe cale
umedă (o pre-
încalzire a
cocsului şi ex-
ploatarea căl-
durii rezidua-
le vor duce la
scăderea costu-
rilor).
Folosirea cuptoare- Conside- Cheltuieli de Se cere adesea moder-
lor cu volum mare rabil investiţii ce nizarea totală a in-
pentru a se reduce depăşesc cu 10% stalaţiei sau cons-
numărul deschideri- pe cele ale in- trucţia unei noi coc-
lor şi suprafaţa stalaţiilor serii.
zonelor de etanşei- clasice.
tate.
-----------------------------------------------------------------------
a/ Emisii remanente comparativ cu modul neredus.
B. Producerea de anozi
60. Emisiile de HAP ce provin din producerea anozilor sunt tratate
prin tehnici analoge celor care au fost prevăzute pentru producerea de
cocs.
61. Pentru reducerea emisiilor de pulberi contaminate cu HAP se
recurge la măsurile secundare de mai jos:
(a) Precipitarea electrostatică a gudroanelor;
(b) Combinarea unui filtru cu gudron electrostatic clasic cu un
filtru electric umed (tehnică mai eficace);
(c) Postcombustia termică a gazelor reziduale;
(d) Epurarea pe cale uscată cu var/cocs de petrol sau alumină (A2O3).
62. Preţurile de exploatare în post-combustie pot fi reduse în cazul
în care concentraţia compuşilor carbonaţi în gazele reziduale este
destul de ridicată pentru autocombustie.
În tabelul 5 sunt prezentate măsurile posibile de reducere a
emisiilor HAP legate de producerea anozilor.
Tabelul 5: Măsuri posibile pentru reducerea emisiilor
de HAP legate de producerea anozilor
-----------------------------------------------------------------------
Măsuri | Nivel emi- |Costuri| Inconveniente/Observaţii
| siilor (%) |estima-|
| a/ |tive |
-----------------------------------------------------------------------
Modernizarea insta- 3-10 Ridicate
laţiilor prin apli-
carea următoarelor
măsuri, care reduc
emisiile difuze:
- reducerea pierde-
rilor;
- instalarea unor
sisteme de etanşei-
tate flexibile la
gurile de încărca-
re;
- evacuarea gazelor
de umplere urmată
de o tratare a aces-
tor gaze prin diri-
jarea lor fie către
un cuptor adiacent,
fie într-o conductă
de colectare şi
într-un dispozitiv
de desprăfuire;
- răcirea cuptoare-
lor de cocsificare;
- evacuarea şi ex-
tragerea emisiilor
speciale de cocs.
Tehnici verificate 45-50 Folosite în Ţările de Jos
de producere a ano- din 1990. Epurarea cu cal-
zilor în Ţărilor de car/cocs de petrol reduce
Jos: în mod eficace emisia de
- cuptor de tip nou HAP.Nu s-a stabilit efica-
dotat cu instalaţie citatea soluţiei cu alumi-
de spălare-epurare niu.
pe cale uscată
(cocs de petrol/cal-
car sau aluminiu);
- reciclarea rezidu-
urilor în buncărul
cu pastă.
Cele mai bune teh-
nici disponibile:
- precipitarea elec- 2-5 Este necesară curăţirea pe-
trostatică a pulbe- riodică a gudroanelor.
rilor;
- postcombustia ter- 15 Costuri de Exploatarea prin autocom-
mică. exploatare bustie doar în cazurile
mai scă- cînd concentraţia de HAP
zute din gazele reziduale este
ridicată
------------------------------------------------------------------------
a/ Emisii restante în raport cu emisiile obţinute în absenţa
măsurilor de reducere.
C. Industria aluminiului
63. Aluminiul este produs prin electroliza aluminei (Al2O3) în cuve
(celule) montate în serie. După tipul de anod, cuvele sunt clasificate
în cuve cu anozi preîncălziţi şi cuve Solderberg.
64. Cuvele cu anozi preîncălziţi au anozii formaţi din blocuri de
cărbune calcinat în prealabil, care sunt înlocuiţi după o consumare
parţială. Anozii Solderberg sunt încălziţi chiar în cuvă; ei sunt
compuşi dintr-un amestec de cocs de petrol şi smoală de gudron din huilă
care are funcţia de liant.
65. Procedeul Solderberg elimină o mare cantitate de HAP. Măsurile
primare, includ modernizarea instalaţiilor în funcţiune şi optimizarea
procedeelor, aceasta ducînd la reducerea emisiilor cu 70% la 90%. S-ar
putea astfel ajunge la un coeficient de emisie de 0,015 kg de
benzo(a)pirenă/tona de aluminiu, înlocuirea anozilor Solderberg prin
anozi preîncălziţi, care presupun o înlocuire a instalaţiei actuale, ar
elimina aproape total emisiile de HAP. Totuşi, cheltuielile de
investiţie legate de această operaţiune sunt foarte ridicate.
66. Tabelul 6 prezintă măsurile care pot fi luate pentru reducerea
emisiilor de HAP ce provin de la producerea de aluminiu.
Tabelul 6: Măsuri de reducere a emisiilor de HAP
ce provin de la producerea de aluminiu
conform procedeului Solderberg
------------------------------------------------------------------------
Măsuri |Nivel de |Costuri estimati-|Inconveniente/Obser-
| emisie | ve | vaţii
| (%) a/ | |
------------------------------------------------------------------------
Înlocuirea electro- 3-30 Costul pentru ele- Electrozii Solderberg
zilor Solderberg ctrozi: circa 800 costă mai puţin decît
prin: milioane dolari electrozii preîncăl-
- electrozi preîncăl- SUA ziţi deoarece utili-
ziţi (care permit zarea lor nu necesită
evitarea utilizării o instalaţie de coa-
liantului pe bază de cere a anodului.
smoală de gudron); Cercetarea face pro-
- anozi inerţi. grese dar perspecti-
vele nu sunt promi-
ţătoare.
Buna funcţionare şi
monitorizarea emisii-
lor sunt elementele
principale de comba-
tere a emisiilor. O
funcţionare defectu-
oasă poate fi la ori-
ginea unor mari can-
tităţi de emisii di-
fuze.
Sisteme de preîncăl- 1-5
zire închise, cu
alimentare punctuală
în aluminiu şi reg-
lare eficace a pro-
cesului; capacele
care închid în înt-
regime bazinul per-
mit o colectare efi-
cientă a poluanţilor
atmosferici.
Cuva Solderberg are >10 Modernizarea teh- Emisii difuze cu oca-
bolţuri verticale cu nologiei Solder- zia alimentării,rupe-
dispozitive de co- berg prin izola- rii crustei şi ridi-
lectare a gazelor rea şi modifica- cărilor bolţurilor
reziduale rea punctului de metalice.
alimentare: de la
10000 la 50000
dolari USA/cuptor
Tehnologie Sumitomo Scăzute pînă la
(brichete anozi pen- medii
tru procedeul VSS)
- Epurarea gazelor:
- filtre cu gudron 2-5 Scăzute Frecvente scîntei şi
electrostatice; arcuri electrice.
- combinarea filtre- >1 Medii Curăţarea gazelor pe
lor cu gudron elec- cale umedă produce
trostatice conven- ape reziduale.
ţionale cu dispozi-
tive electrice de
curăţare a gazelor
pe cale umedă;
- postcombustie ter-
mică
Se utilizează smoală Ridicat Scăzute-medii
cu punct de fuziune
ridicat (instalaţii
HSS+VSS).
Epurare pe cale us- Medii-ridicate
cată în instalaţii
HSS+VSS în funcţiu-
ne
------------------------------------------------------------------------
a/ Emisii restante în raport eu emisiile obţinute în absenţa
măsurilor de reducere.
D. Combustia în căminele casnice
67. Sobele şi căminele deschise eiimină HAP, mai ales cînd se
utilizează lemn sau cărbune. Gospodăriile ar putea constitui o sursă
importantă ce emisii HAP ca urmare a combustibililor solizi ce se ard în
sobe şi a instalaţiilor mici de încălzire. Sobele care ard cărbuni
produc mai puţini HAP decît cele care folosesc lemnul, deoarece
cărbunele este de calitate bună şi arde Ia temperaturi mai ridicate.
Aceasta este soluţia cea mai răspîndită în unele ţări.
68. Trebuie semnalat, între altele, că optimizîndu-se
caracteristicile de funcţionare a dispozitivelor de combustie (de
exemplu, viteza de combustie), este posibil să se reducă considerabil
emisiile HAP. Această optimizare include modul de concepţie al camerei
de combustie şi aportul de aer. Există mai multe tehnici care
ameliorează condiţiile de combustie şi de reducere a emisiilor, care dau
rezultate destul de diferite. Cu un cazan modern pe bază de lemne avînd
o cuvă cu apă de recuperare, ce reprezintă cea mai bună tehnică
disponibilă, emisiile sunt reduse la peste 90%, în raport cu cazanele
vechi care nu au o astfel de cuvă. Un cazan modem are trei zone
diferite: un cămin pentru gazeificarea lemnului, o cameră de combustie a
gazelor căptuşită cu materiale ceramice sau de alt tip, care dă
temperaturi apropiate de 1000 grade C şi o zonă de convecţie. Aceasta
din urmă, unde apa absoarbe căldura gazelor, ar trebui să fie suficient
de lungă şi eficace pentru ca temperatura gazelor să scadă de la 1000
grade C la 250 grade C cel puţin. Există şi alte tehnici care permit
reechiparea cazanelor vechi, în special instalaţia de cuve de răcire, de
recuperare, cu căptuşire ceramică sau cu arzătoare de pelete (aglomerate
de cărbune).
69. Prin optimizarea vitezei de combustie se scad emisiile de
monoxid de carbon, de hidrocarburi totale şi de hidrocarburi aromatice
policiclice. Pe de altă parte, limitele fixate (prin reglementări
aprobate pentru fiecare tip) pentru emisiile de monoxid de carbon şi de
hidrocarburi totale influenţează, de asemenea, emisiile de HAP. Dacă
emisiile de CO şi hidrocarburi totale sunt slabe, atunci sunt slabe şi
cele de HAP. Deoarece măsurarea HAP este mai costisitoare decît cea
pentru monoxidul de carbon, este mult mai economic să se fixeze limitele
emisiilor acestor gaze, cît şi ale hidrocarburilor totale. Un proiect de
norme pentru cazanele cu cărbune sau cu lemne cu o putere maximă de 300
KW este studiat de Comitetul European de Standardizare (CEN) (Tabelul 7).
Tabelul 7: Proiect de norme CEN din 1997
-----------------------------------------------------------------------
Categorie| Efect | Monoxid de carbon |Hidrocarburi to-| Particule
| (kW) | | tale |
| |-------------------|----------------|--------------
| | 3 | 2 | 1 | 3 | 2 | 1 | 3 | 2 | 1
-----------------------------------------------------------------------
Manuală <50 5000 8000 25000 150 300 2000 150/ 180/ 200/
125 150 180
>50-150 2500 5000 12500 100 200 1500 150/ 180/ 200/
125 150 180
>150-300 1200 2000 12500 100 200 1500 150/ 180/ 200/
125 150 180
Automa- <50 3000 5000 15000 100 200 1750 150/ 180/ 200/
tică 125 150 180
>50-150 2500 4500 12500 80 150 1250 150/ 180/ 200/
125 150 180
>150-300 1200 2000 12500 80 150 1250 150/ 180/ 200/
125 150 180
------------------------------------------------------------------------
Notă: Niveluri ale emisiilor în ng/m3 pentru 10% de 02.
70. Se pot reduce emisiile sobelor de încălzire casnică ce
funcţionează cu lemne prin următoarele măsuri:
(a) În cazul sistemelor aflate deja în funcţiune, prin programe de
informare şi sensibilizare a publicului referitoare la utilizarea în mod
corect a sobei, la nefolosirea lemnului tratat, la pregătirea şi uscarea
lemnului în aşa fel încît să se reducă conţinutul de apă;
(b) În cazul sistemelor noi, prin aplicarea normelor referitoare la
produse cum ar fi proiectul de norme CEN (şi normele produselor
echivalente în vigoare în Canada şi Statele Unite).
71. Există măsuri de ordin general pentru reducerea emisiilor HAP,
între care dezvoltarea instalaţiilor centrale care deservesc
gospodăriile şi măsuri pentru economisirea energiei, de exemplu: o mai
bună izolare termică.
72. Tabelul 8 prezintă informaţiile legate de măsurile posibile.
Tabelul 8: Măsuri posibile de reducere a emisiilor HAP
provenind de la arderea din căminele din locuinţe
-----------------------------------------------------------------------
Măsuri | Nivel de |Costuri| Inconveniente/Observaţii
| emisie (%) |estima-|
| a/ |tive |
-----------------------------------------------------------------------
Utilizarea cărbune- Ridicată
lui uscat şi a lem-
nului uscat (lemn
stocat cel puţin 18-
24 luni)
Utilizarea cărbune- Ridicată
lui uscat
Sisteme de încălzit 55 Medii Trebuie începute negocieri
care funcţionează cu cu fabricanţii pentru in-
combustibil solid, troducerea unui sistem de
construite în aşa aprobare pentru acestea.
fel încît să se fa-
vorizeze o ardere
completă prin:
- o optimizare a zo-
nei de gazeficare;
- combustie în in-
cinte cu căptuşeală
ceramică;
- o zonă de convec-
ţie eficace
Instalarea unei cuve
cu apă de recuperare
Instrucţiuni tehnice 30-40 Slabe Trebuie utilizate campanii
pentru o bună utili- active de educare a consu-
zare a sistemului matorului, asociate cu de-
Programe de informa- monstraţii practice şi cu
re pentru public pri- reglementări referitoare la
vind utilizarea sobe- tipurile de sobe.
lor cu lemne
-----------------------------------------------------------------------
a/ Emisii restante în raport cu emisiile obţinute în absenţa
măsurilor de reducere.
E. Instalaţii de conservare a lemnului
73. Lemnul conservat cu produşi pe bază de gudron de huilă ce conţin
HAP poate constitui o sursă importantă de HAP în atmosferă. Emisiile se
pot produce fie în timpul impregnării, fie în timpul stocării,
manipulării şi utilizării lemnului impregnat în aer liber.
74. Produsele pe bază de gudron de huilă ce conţin HAP cei mai
utilizaţi sunt carbonilul şi creozotul. Este vorba de două cazuri de
distilare pe bază de gudron din huilă ce conţin HAP şi care sunt
utilizate pentru a proteja lemnul de lucru contra degradărilor biologice.
75. Este posibilă reducerea emisiilor de HAP care provin de la
instalaţiile de conservare şi stocare a lemnului, prin utilizarea mai
multor metode care pot să fie folosite separat, sau combinate, de
exemplu:
(a) Condiţii bune de stocare pentru prevenirea poluării solului şi
apelor de suprafaţă prin antrenarea HAP sau a apei de ploaie contaminată
(amenajarea unor locuri de stocare ce nu permit permeabilitatea apei de
ploaie, locuri acoperite, reutilizarea apelor contaminate în procesul de
impregnare, norme ce calitate a producţiei;
(b) Măsuri care vizează reducerea emisiilor atmosferice care provin
din instalaţiile de impregnare (se scade, de exemplu, temperatura
lemnului cald de la 90 grade C la 30 garde C înaintea transportării
către locurile de stocare; totuşi, ar trebui propusă ca fiind o tehnică
bună, disponibilă, o altă metodă cu vapori şi sub vid pentru impregnarea
lemnului cu creozot).
(c) Studiu asupra încărcării optime cu produse pentru conservarea
lemnului, care conferă o protecţie satisfăcătoare materialului tratat in
situ şi poate fi considerat drept cea mai bună tehnică disponibilă în
măsura în care studiul diminuează necesităţile de înlocuire, reducînd
chiar emisiile instalaţiilor de conservare a lemnului.
(d) utilizarea produselor de conservare a lemnului care conţin mai
puţin HAP care sunt poluanţi organici persistenţi:
Recurgîndu-se, eventual, la creozotul modificat care este o
fracţiune de distilare al cărei punct de fierbere se situează între 270
şi 355 garde C şi care reduce atît emisiile de HAP mai volatile, cît şi
cele de HAP mai grele şi mai toxice;
- Descurajarea folosirii carbonilului, ceea ce ar permite reducerea
emisiilor de HAP.
(e) Evaluarea, apoi utilizarea, după caz, a soluţiilor de înlocuire,
similare celor care sunt indicate în tab.9 şi care reduc la minimum
dependenţa faţă de produşii pe bază de HAP.
76. Arderea lemnului impregnat duce la creşterea emisiilor de HAP şi
a altor substanţe nocive. Daca totuşi se produce arderea, atunci aceasta
trebuie făcută în instalaţii care dispun de tehnici antipoluante
adecvate.
Tabelul 9: Soluţii posibile pentru înlocuirea
metodelor de conservare a lemnului care utilizează
produşi ce conţin HAP.
-----------------------------------------------------------------------
Măsuri | Inconveniente
-----------------------------------------------------------------------
Utilizarea materialelor de cons- Alte probleme ecologice ce tre-
trucţie de înlocuire: buie studiate:
- Lemn dur produs în condiţii eco- - Disponibilitatea lemnului pro-
logice viabile (ranfort pentru ma- dus în condiţii satisfăcătoare;
luri, închideri, bariere);
- Materiale plastice (în horticul- - Emisii datorate producerii şi
tură); eliminării de materii plastice
- Beton (traversele de cale fera- asemenea PVC-ului
tă);
- Înlocuirea construcţiilor artifi-
ciale prin structuri naturale (ran-
fort pentru maluri, închideri,etc);
- Utilizarea lemnului netratat.
Sunt în stadiu şi alte tehnici de
conservare a lemnului care nu a
fost impregnat cu produşi pe bază
de HAP.
-----------------------------------------------------------------------
Anexa VI
TERMENELE DE APLICARE A VALORILOR LIMITĂ ŞI A
CELOR MAI BUNE TEHNICI DISPONIBILE PENTRU
SURSE FIXE NOI ŞI SURSE FIXE EXISTENTE
Termenele de aplicare a valorilor limită şi a celor mai bune tehnici
disponibile sunt următoarele:
(a) Pentru surse fixe noi: doi ani după data intrării în vigoare a
prezentului Protocol;
(b) Pentru sursele existente: opt ani după data intrării în vigoare
a prezentului Protocol. La cerere, acest termen va putea fi prelungit
pentru surse fixe speciale existente conform termenului de amortizare
prevăzut în această privinţă de legislaţia naţională.
ANEXA VII
MĂSURI RECOMANDATE PENTRU REDUCEREA EMISIILOR
POLUANŢILOR ORGANICI PERSISTENŢI CARE PROVIN DIN SURSE MOBILE
1. Definiţiile pertinente sunt incluse în anexa III a prezentului
Protocol.
I. NIVELURILE EMISIILOR APLICABILE VEHICULELOR
NOI ŞI COMBUSTIBILILOR
A. Niveluri de emisie aplicabile vehiculelor noi
2. Maşini speciale cu motor Diesel
-----------------------------------------------------------------------
Ani | Greutatea de referinţă| Valori limită
| |----------------------------------
| |Masa hidrocarbu-|Masa particulelor
| | rilor şi NOx |
-----------------------------------------------------------------------
1.1.2000 În totalitate 0,56 g/km 0,05 g/km
1.1.2005 În totalitate 0,3 g/km 0,025 g/km
-----------------------------------------------------------------------
3. Maşini grele
-----------------------------------------------------------------------
An/Ciclu test | Valori limită
|--------------------------------------------------
| Masa hidrocarburilor | Masa particulelor
-----------------------------------------------------------------------
1.1.2000/ciclu CES 0,66g/kWh 0,1g/kWh
1.1.2000/ciclu CET 0,85g/kWh 0,16 g/kWh
-----------------------------------------------------------------------
3. Maşini de teren
Faza 1 (referinţa: Regulamentul nr. 96 din CEE)*
-----------------------------------------------------------------------
Putere netă (P) (kw) | Masa hidrocarburilor | Masa particulelor
-----------------------------------------------------------------------
P>130 1,3g/kWh 0,54g/kWh
75<P<130 1,3g/kWh 0,70 g/kWh
37<=P<75 1,3g/kWh 0,85 g/kWh
-----------------------------------------------------------------------
*Hotărîrile referitoare la omologarea motoarelor cu aprindere prin
compresie destinate tractoarelor agricole şi forestiere privind emisiile
de poluanţi ce provin de la motor." Regulamentul a intrat în vigoare la
15 decembrie 1995, iar amendamentul la 5 martie 1997.
-----------------------------------------------------------------------
Putere netă (P) (kw) | Masa hidrocarburilor | Masa particulelor
-----------------------------------------------------------------------
O<P<18
18<=P<37 1,5 g/kWh 0,8 g/kWh
37<=P<75 1,3 g/kWh 0,4 g/kWh
75<=P<130 1,0 g/kWh 0,3 g/kWh
130<=P<560 1,0 g/kWh 0,2 g/kWh
-----------------------------------------------------------------------
B. Parametrii carburantului
5. Carburant Diesel
-----------------------------------------------------------------------
Parametru | Unitate | Limite | Metoda de
| |-----------------------------| încercare
| |Valoare mini-|Valori maxime | (testare)
| |mă (2000- |(2000/2005)* |
| |2005) | |
-----------------------------------------------------------------------
Indice 51/N.S. - ISO 5165
Densitate la kg/m3 - 845/N.S. ISO 3675
15 grade C
Evaporare grade C - 360/N.S. ISO 3405
(95 grade C)
HAP masa % - 11/N.S. pr IP 391
Sulf ppm - 350/50** ISO 14956
-----------------------------------------------------------------------
N.S. - nespecificat
* - la 1 ianuarie a anului specificat
* - valoare indicativă
II. RESTRICŢII DE UTILIZARE A FIXATORILOR ŞI ADITIVILOR
CU HALOGENI DIN CARBURANŢI ŞI LUBRIFIANŢI
6. În unele ţări, se utilizează dibromo - 1,2 metan în combinaţie cu
dicloro - 1,2 metan ca fixator în benzina cu plumb. În plus, în timpul
procesului de combustie din motor se formează PCDD/PCDF. Instalarea
convertizoarelor catalitice trifuncţionale pe vehicule necesită
utilzarea carburantului fără plumb. Adăugarea de fixativi sau de alţi
compuşi halogenaţi trebuie evitată pe cît posibil.
7. Tabelul 1 prezintă măsurile posibile de reducere a emisiilor de
PCDD/PCDF în gazele de eşapament ale vehiculelor rutiere.
Tabelul 1: Măsuri posibile de reducere a emisiilor de PCDD/PCDF
din gazele de eşapament ale vehiculelor rutiere
-----------------------------------------------------------------------
Măsuri | Inconveniente/Observaţii
-----------------------------------------------------------------------
Se exclude utilizarea în combus- Fixatorii cu halogen vor dispare
tibil a compuşilor halogenaţi ca: prin reducerea progresivă a pieţei
- Dicloro 1,2 metan benzinei cu plumb, motoarele cu
- Dicloro 1,2 metan şi compuşii benzina vor fi dotate cu conver-
cu brom corespund fixatorilor tizor catalitic trifuncţional.
din carburanţii cu plumb pentru
motoarele cu benzină (compuşii
cu brom pot forma dioxină sau fu-
ran bromat)
Să se elimine aditivii cu halo-
gen din carburanţi şi lubrifianţi
-----------------------------------------------------------------------
III. MĂSURI DE REDUCERE A EMISIILOR
POP CARE PROVIN DIN SURSE MOBILE
A. Emisiile POP ale automobilelor
8. Emisiile POP se produc prin HAP fixate pe particulele emise de
motoarele alimentate cu carburant diesel. Vehiculele cu benzină emit HAP
dar într-o mai mică măsură.
9. Lubrifianţii şi carburanţii pot conţine compuşi halogenaţi sub
formă de aditivi sau din procesul de producţie. Aceşti compuşi pot fi
transformaţi în PCDD/PCDF prin ardere, apoi eliminaţi cu gazele de
eşapament.
B. Controlul şi întreţinerea
10. În cazul surselor mobile cu motor Diesel, combaterea emisiilor
de HAP este făcută prin programe de control periodic ale emisiilor de
particule sau prin măsurarea opacităţii acceleraţiei în punctul mort,
sau prin metode echivalente.
11. În cazul surselor mobile cu motor pe benzină, combaterea
emisiilor de HAP (pe lîngă eliminarea altor compuşi în gazele de
eşapament) se realizează prin programe de control periodic al sistemului
de alimentare şi de funcţionare a convertizorului catalitic.
C. Tehnici de control ale emisiilor HAP provenite de la vehicule cu
motor Diesel sau motor pe benzină
1. Generalităţi
12. Este important ca vehiculele sa fie astfel concepute, încît să
răspundă normelor de emisie pe întreaga perioadă de funcţionare. Aceasta
se poate obţine prin următoarele mijloace: controlul asupra
conformităţii producţiei, durabilitatea echipamentului în timpul
funcţionării autovehiculului, garanţia dispozitivelor antiemisie şi
retragerea din circulaţie a vehiculelor cu defecţiuni. Eficacitatea
dispozitivelor antiemisie a vehiculelor în circulaţie poate fi asigurată
printr-un program eficace de revizie şi întreţinere.
2. Măsuri tehnice de combatere a emisiilor
13. Sunt importante măsurile de combatere a emisiilor HAP prezentate
mai jos:
(a) Precizarea calităţii carburantului şi a modificărilor aduse
motorului pentru a se preîntîmpina emisiile (măsuri primare);
(b) Montarea unor dispozitive de epurare a gazelor ce eşapament, de
exemplu catalizatori cu oxidare simplă sau filtre pentru particule
(măsuri secundare).
(a) Motoare Diesel
14. Modificarea compoziţiei carburantului diesel are un avantaj
dublu: conţinutul scăzut de sulf reduce emisiile de particule şi măreşte
eficacitatea catalizatorilor cu oxidare simplă, iar reducerea compuşilor
di şi tri-aromatici antrenează o reducere a formării şi a emisiilor de
HAP.
15. În vederea reducerii emisiilor, o măsură primară constă în
modificarea motorului pentru a se obţine o combustie completă. În
prezent se aplică numeroase soluţii. În general, compoziţia gazelor de
eşapament se schimbă în funcţie de modul în care este concepută camera
de combustie şi presiunea de injectare. Pentru cea mai mare parte a
motoarelor Diesel, reglarea se face prin mijloace mecanice, motoarele
noi sunt adesesa echipate cu sisteme de reglare electronică
informatizate care combat mai bine emisiile. O altă soluţie este
utilizarea combinată a turbocompresiei şi a răcirii imediate a gazelor
de eşapament; aceasta reduce emisiile de NOX, economiseşte carburant şi
creşte puterea motorului. Deasemenea, pentru cilindrii mari şi mici,
reglarea colectorului de admisie este o altă soluţie posibilă.
16. Măsurile ce se aplică lubrifiantului reduc emisiile de materii
specifice (MS), în măsura în care 10 - 50% din acestea provin din uleiul
de motor. Se poate reduce consumul de ulei printr-o intervenţie la
nivelul nomelor de fabricare a motoarelor şi o ameliorare a îmbinărilor.
17. Măsurile secundare de combatere a emisiilor constau în montarea
de dispozitive de epurare a gazelor de eşapament. Folosirea unui
catalizator cu oxidare simplă, asociat cu un filtru de particule, s-a
dovedit utilă contra emisiilor de HAP ale motorului Diesel, iar
captatorul de particule cu oxidare se afla în probe. Plasat în circuitul
de eşapament, acest dispozitiv reţine particulele; reglarea prin ardere
a materialelor specifice colectate este posibilă într-o oarecare măsură,
printr-un sistem de încălzire electrică. Pentru o regenerare eficace a
captatoarelor pasive care funcţionează totuşi normal, trebuie să se
utilizeze un arzător, sau să se recurgă la aditivi.
b) Motoare pe benzină
18. Reducerea emisiilor de HAP de la motoarele cu benzină se face
printr-un convertizor catalitic trifuncţional care reduce emisiile de
hidrocarburi în mod general.
19. O ameliorare a caracteristicilor de demaraj reduce emisiile
substanţelor organice în general, şi de HAP, în special (exemplu de
măsuri: catalizatori de demaraj, reîncălzirea catalizatorilor şi
îmbunătăţirea evaporării şi pulverizării carburantului).
20. Tabelul 2 prezintă măsurile posibile de reducere a emisiilor de
HAP din gazele de eşapament ale automobilelor.
Tabelul 2: Măsuri posibile de reducere a emisiilor de HAP
din gazele de eşapament ale automobilelor
-----------------------------------------------------------------------
Măsuri | Nivel de | Incoveniente\Observaţii
|emisie (%)|
-----------------------------------------------------------------------
Motoare cu benzină: Necesită benzină fără plumb
- convertizor catalitic 10-20
tridimensional.
- catalizator de dema- 5-15 Comercializat în anumite ţări
raj la rece.
Modificarea carburantu- Existenţa unei capacităţi de
lui benzină: rafinare
- reducerea compuşilor
aromatici,
- reducerea conţinutu-
lui de sulf Motorul
Diesel:
- catalizator cu oxi- 20-70
dare simplă,
- captator cu oxidare/
filtru de particule.
Modificarea carburan- Existenţa unei capacităţi de
tului Diesel: rafinare
- diminuarea conţinu-
tului de sulf pentru
reducerea emisiilor
de particule.
Îmbunătăţirea proiec- Aceste tehnici există
tării motoarelor Die-
sel:
- sisteme de reglare
electronică reglarea
gradului de injectare
şi injectare de mare
presiune,
- turbocompresia şi
răcirea imediată,
- reciclarea gazelor
de eşapament.
-----------------------------------------------------------------------
Anexa VIII
Categoriile surselor majore fixe
I. Introducere
Instalaţiile sau părţile din instalaţiile utilizate pentru
activităţi de cercetare-dezvoltare şi pentru testarea noilor produse nu
se afla în prezenta listă. O descriere a acestor categorii este dată în
anexa V.
II. Lista categoriilor
------------------------------------------------------------------------
Categorie| Descrierea categoriei
------------------------------------------------------------------------
1 Incinerare, inclusiv co-incinerarea deşeurilor urbane, pericu-
loase sau medicale, sau a nămolului de epurare
2 Instalaţii de sinterizare
3 Producerea cuprului primar şi secundar
4 Producerea oţelului
5 Topitorii utilizate în industria aluminiului secundar
6 Arderea combustibililor fosili în cazanele din centrele elec-
trice şi de încălzire şi în cazanele industriale cu o putere
termică superioară celei de 50 MWth
7 Arderea în căminele din locuinţe
8 Instalaţii de încălzire cu lemne cu o putere termică sub 50
MWth
9 Producerea cocsului
10 Producerea anozilor
11 Producerea aluminiului după procedeul Soederberg
12 Instalaţii de conservrea lemnului, cu excepţia Părţilor în
care această sursă nu contribuie în mod substanţial la creş-
terea volumului total de emisii HAP (aşa cum au fost definite
în anexa III)
------------------------------------------------------------------------
DECIZIA 1998/2 A ORGANISMULUI EXECUTIV PRIVIND INFORMAŢIILE
CE VOR FI COMUNICATE ŞI PROCEDURA CARE TREBUIE URMATĂ PENTRU
INCLUDEREA UNOR SUBSTANŢE ÎN ANEXELE I, II SAU III ALE
PROTOCOLULUI REFERITOR LA POLUANTE ORGANICI PERSISTENŢI
Organismul Executiv,
Decis să acţioneze într-un interval optim pentru a elabora
criteriile şi procedurile care permit adăugarea de substanţe la
Protocolul în pregătire referitor la poluanţii organici persistenţi,
Adoptă, ţinînd cont de paragraful 6, articolul 14 al Protocolului,
dispoziţiile de mai jos privind informaţiile ce vor fi comunicate şi
procedura ce va fi urmată pentru includerea unor substanţe în anexele I,
II sau III ale Protocolului referitor la poluanţii organici persistenţi.
INFORMAŢIILE CE VOR FI COMUNICATE ŞI PROCEDURA CARE TREBUIE
URMATĂ PENTRU INCLUDEREA UNOR SUBSTANŢE ÎN ANEXELE I, II SAU
III ALE PROTOCOLULUI REFERITOR LA POLUANŢII ORGANICI PERSISTENŢI
1. Orice Parte care supune o propunere ce vizează modificarea
anexelor I, II sau III conform paragrafului 6 al articolului 14 comunică
Organismului Executiv un profil de risc privind substanţa vizată şi
informaţii asupra caracteristicilor de mai jos, urmînd indicaţiile şi
valorile numerice indicative, care reprezintă:
(a) Riscul de transport atmosferic transfrontier la lungă distanţă:
elemente care dovedesc că substanţa are o presiune de vapori mai mică de
1000 Pa şi o perioadă de înjumătăţire atmosferică mai mare de 2 zile,
sau date de monitorizare care atestă prezenţa substanţei în regiuni
îndepărtate;
(b) Toxicitatea: risc de efecte nocive asupra sănătăţii şi/sau
asupra mediului înconjurător;
(c) Persistenţa: elemente care dovedesc că perioada de înjumătăţire
a substanţei în apă depăşeşte 2 luni, şi că perioada de înjumătăţire în
sol este mai mare de 6 luni sau că perioada de înjumătăţire în sedimente
este mai mare de 6 luni, sau, ca alternativă, că substanţa este
suficient de persistentă pentru a intra în sfera de aplicare a
Protocolului.
(d) Bioacumulare:
(i) Elemente care dovedesc că factorul de bioconcentraţie sau
factorul de bioacumulare al substanţelor este mai mare de 5000 sau că
log Koe este mai mare de 5;
(ii) Ca alternativă, dacă potenţialul bioacumulativ este sub
valoarea indicată la aliniatul (i) de mai sus, alţi factori, cum ar fi
toxicitatea puternică a substanţei, fac ca aceasta să intre în sfera de
aplicare a Protocolului.
Propunerea este însoţită de un raport succint şi de date disponibile
privind următoarele puncte:
(i) Producerea/utilizările/emisiile, nivelurile măsurate în mediu în
zonele îndepărtate de surse, procesele şi coeficientul de degradare
biotică şi abiotică, produşii de degradare şi biodisponibilitate;
(ii) Factorii socio-economici, privind soluţiile de înlocuire şi/sau
tehnici disponibile pentru reducerea emisiilor substanţei care face
obiectul propunerii, în special:
- Utilizările, altele decît cele actuale şi eficacitatea lor,
- Orice efect nociv cunoscut asupra mediului sau asupra sănătăţii
asociat cu soluţiile propuse;
- Schimbările de procedee, tehnologii antipoluare, metode de
exploatare şi alte tehnici de prevenire a poluării la care se recurge în
scopul reducerii emisiilor substanţei, cît şi aplicabilitatea şi
eficacitatea lor;
- Costurile şi avantajele non-monetare cît şi costurile şi
avantajele cuantificabile legate de utilizarea acestor soluţii de
înlocuire şi/sau tehnice.
2. Din momentul primirii unei informaţii stabilite conform
paragrafului 1 de mai sus şi dacă profilul de risc este considerat
acceptabil, Părţile iau, în cadrul unei reuniuni a Organismului Executiv
şi prin consens, dispoziţiile necesare pentru ca propunerea să facă
obiectul uneia sau mai multor examinări tehnice, dacă, ţinînd cont de
conţinutul comunicării şi de orice altă informaţie pertinentă supusă
Organismului Executiv, Părţile consideră că se impune o examinare
aprofundată a substanţei. Această examinare se face în scris şi
urmăreşte, în specia], să evalueze:
(a) Datele de supraveghere sau informaţiile ştiinţifice echivalente
care indică un transport atmosferic transfrontier la lungă distanţă;
(b) Dacă sunt date suficiente care să demonstreze că substanţa poate
să aibă efecte nocive puternice asupra sănătăţii şi/sau mediului
înconjurător datorită transportului atmosferic şi transfrontier la lungă
distanţă;
(c) Lista surselor de emisii ale acestei substanţe în atmosferă,
inclusiv utilizarea produşilor, estimările volumului total al emisiilor
provenite de la aceste surse şi metodele folosite;
(d) Dacă există măsuri proprii care să reducă riscul efectelor
nocive asupra sănătăţii şi/sau mediului în mod consecutiv cu transportul
atmosferic transfrontier la lungă distanţă a substanţelor şi dacă
măsurile sunt aplicabile din punct de vedere tehnic şi care sunt
efectele lor conexe şi costul.
3. Expresia "profil de risc" menţionată în paragraful 1 şi 2 de mai
sus desemnează un studiu exhaustiv al informaţiilor ştiinţifice
referitoare la determinarea riscurilor cu caracter general pentru
sănătate şi mediul înconjurător legate de utilizări şi de eliminările
unei substanţe. Acest studiu nu trebuie să trateze într-un mod explicit
riscurile legate de poluarea atmosferică transfrontieră la lungă
distanţă, dar trebuie să ofere date corespunzătoare pentru evaluarea
acestor riscuri.
4. Pe baza comunicării vizate în paragraful 1 de mai sus şi pe baza
examinării sau examinărilor tehnice care au fost făcute conform
paragrafului 2 de mai sus, Părţile încheie, la reuniunea Organismului
Executiv, evaluarea propunerii ţinînd cont de obiectivul Protocolului
definit în articolul 2.
Traducerea neoficială
Protocolul privind metale grele
la Convenţia din 1979 asupra Poluării Atmosferice
Transfrontiere pe Distanţe Lungi
Părţile,
Hotărîte sa implementeze Convenţia asupra Poluării Atmosferice
Transfrontiere pe Distanţe Lungi,
Îngrijorate de faptul ca emisiile anumitor metale grele sunt
transportate dincolo de graniţele naţionale, ca ele ar putea deteriora
ecosistemele cu importanţa economică şi ambientală şi ar putea avea
efecte dăunătoare asupra sănătăţii umane,
Luînd în considerare faptul ca procesele industriale şi de ardere
sunt sursele antropogenice dominante de emisie a metalelor grele în
atmosfera,
Recunoscînd faptul ca metalele grele sunt componente naturale ale
crustei terestre şi ca multe metale grele în anumite forme şi
concentraţii corespunzătoare sunt necesare vieţii,
Luînd în considerare datele tehnice şi ştiinţifice existente despre
emisii, procesele geochimice, procesele atmosferice şi efectele asupra
sănătăţii umane şi mediului ale metalelor grele cat şi tehnicile
antipoluare şi costurilor lor,
Conştiente de faptul ca exista tehnici şi practici de management
pentru a reduce poluarea atmosferică produsă de emisiile metalelor
grele,
Recunoscînd faptul că ţările din regiunea Comisiei Economice a ONU
pentru Europa (UN/ECE) au situaţii economice diferite şi că în anumite
ţări economiile sunt în tranziţie,
Hotărîte sa ia măsuri pentru a anticipa, preveni sau minimaliza
emisiile anumitor metale grele şi a compuşilor lor, luînd în considerare
abordarea preventivă aşa cum este stabilit în principiul 15 al
Declaraţiei Rio pentru Mediu şi Dezvoltare,
Observînd ca Statele au în concordanta cu Charta ONU şi principiile
dreptului internaţional, dreptul suveran de a exploata propriile resurse
conform propriilor politici de mediu şi dezvoltare, cît şi
responsabilitatea de a garanta că activităţile din jurisdicţia sau sub
controlul lor nu provoacă daune mediului altor State sau al altor
regiuni dincolo de limitele jurisdicţiei naţionale,
Atente ca măsurile de control al emisiilor de metale grele sa
contribuie şi la protecţia mediului şi sănătăţii umane în zonele din
afară regiunii CEE a ONU, inclusiv apele din zona arctică şi cele
internaţionale,
Observînd ca diminuarea emisiilor de metale grele specifice ar
putea produce beneficii pentru diminuarea emisiilor altor poluanţi,
Conştiente ca ar putea fi nevoie de alte acţiuni mai eficiente
pentru a controla şi reduce emisiile anumitor metale grele şi ca, de
exemplu, studiile alcătuite pentru efecte ar putea servi drept bază
pentru alte acţiuni,
Observînd contribuţia importantă a sectoarelor private şi
neguvernamentale de a cunoaşte efectele în legătură cu metalele grele,
soluţiile alternative şi tehnicile antipoluare disponibile, cît şi rolul
lor în a acorda ajutor în reducerea emisiilor de metale grele,
Ţinînd cont de activităţile în legătură cu controlul metalelor
grele la nivel naţional şi în instanţele internaţionale,
Au convenit următoarele:
Articolul 1
Definiţii
În scopul prezentului Protocol.
1. "Convenţie" înseamnă Convenţia asupra Poluării Atmosferice
Transfrontiere pe Distanţe Lungi, adoptată la Geneva pe 13 noiembrie
1979;
2. "EMEP" înseamnă Programul de Cooperare pentru Monitorizarea şi
Evaluarea Transportului la Lungă Distanţă a Poluanţilor Atmosferici în
Europa;
3. "Organ Executiv" înseamnă Organul Executiv pentru Convenţie
constituit prin aplicarea Art. 10, paragraf 1 al Convenţie;
4. "Comisie" înseamnă Comisia Economică ONU pentru Europa;
5. "Părţile" înseamnă, dacă nu se specifică altceva în context,
Părţile la prezentul Protocol;
"Sfera geografică a EMEP" înseamnă zona definită în articolul 1,
paragraf 4 a Protocolului la Convenţia din 1979 asupra Poluării
Atmosferice Transfrontiere pe Distanţe Lungi, cu privire Ia finanţarea
pe termen lung a Programului de Cooperare pentru Monitorizarea şi
Evaluarea Transportului la Lungă Distanţă a Poluanţilor Atmosferici în
Europa (EMEP), adoptată la Geneva pe 28 septembrie 1984;
7. "Metale grele" înseamnă acele metale, sau în unele cazuri,
metaloizi care sunt stabili şi au o densitate mai mare de 4,5 g/cm3 şi
compuşii lor;
8. "Emisie" înseamnă o eliberare în atmosferă a unei substanţe
dintr-o sursă punctiformă sau difuză;
9. "Sursa staţionară" înseamnă orice clădire, structură, facilitate,
instalaţie sau echipament fix care emite sau poate emite direct sau
indirect în atmosferă un metal greu inclus în anexa 1;
10. "Sursa staţionară nouă" înseamnă orice sursă staţionară a cărei
construcţie sau modificare substanţială a început după expirarea
perioadei de 2 ani de la data intrării în vigoare a:
(I) prezentului Protocol; sau
(II) a unui amendament la anexa I sau II, acolo unde sursa
staţionară devine obiectul prevederilor prezentului Protocol doar în
virtutea acelui amendament.
Autorităţilor naţionale competente le revine sarcina de a hotărî
daca o modificare este substanţiala sau nu luînd în considerare factori
ca beneficiile aduse de modificare mediului.
1. "Categorie de surse staţionare majore", înseamnă orice categorie
de surse staţionare care este inclusă în anexa II şi care contribuie cel
puţin cu un procent la emisiile totale de metale grele enumerate în
anexa I care provin din sursele staţionare ale unei Părţi, pentru anul
de referinţă stabilit conform anexei I.
Articolul 2
Obiective
Obiectivul prezentului Protocol este sa controleze emisiile
metalelor grele produse de activităţile antropogenice care sunt
transportate în atmosfera dincolo de frontieră la lungă distanţă şi care
pot avea efecte negative semnificative asupra sănătăţii umane sau a
mediului, în conformitate cu prevederile articolelor următoare.
Articolul 3
Obligaţii fundamentale
1. Fiecare Parte va reduce emisiile sale anuale totale în atmosfera
pentru fiecare din metalele grele enumerate în anexa I în raport cu
nivelul emisiei din anul de referinţă stabilit conform acelei anexe,
luînd măsuri efective, adecvate situaţiei sale particulare.
2. Nu mai tîrziu de termenele specificate în anexa IV, fiecare Parte
va aplica:
a) Cele mai bune tehnici disponibile, ţinînd cont de anexa III, la
fiecare sursă staţionară noua din cadrul unei categorii de surse
staţionare majore pentru care anexa III identifica cele mai bune tehnici
disponibile;
b) Valorile limite specificate în anexa V pentru fiecare sursă
staţionară noua din cadrul unei categorii de surse staţionare majore. Ca
soluţie alternativă, fiecare Parte poate aplica strategii diferite de
reducere a emisiilor, care pot duce în general la niveluri echivalente
ale emisiilor;
c) Cele mai bune tehnici disponibile, ţinînd cont de anexa III,
pentru fiecare sursă staţionară existentă în cadrul unei categorii de
surse staţionare majore pentru care anexa III identifica cele mai bune
tehnici disponibile. Fiecare Parte poate aplica drept alternativa
strategii diferite de reducere a emisiilor, care pot duce în general la
niveluri echivalente ale emisiilor;
d) Valorile limite specificate în anexa V pentru fiecare sursă
staţionară existentă în cadrul unei categorii de surse staţionare majore
atîta timp cît acest lucru este fezabil din punct de vedere tehnic şi
economic. Fiecare Parte poate aplica drept alternativa strategii
diferite de reducere a emisiilor, care pot duce în general la niveluri
echivalente ale emisiilor.
3. Fiecare Parte va aplica masuri de control al produselor în
concordanţă cu condiţiile şi termenele specificate în anexa VI.
4. Fiecare Parte va studia posibilitatea aplicării unor măsuri
suplimentare de management al produselor, ţinînd seama de anexa VII.
5. Fiecare Parte va dezvolta şi păstra inventare de emisii pentru
metalele grele enumerate în anexa I; Părţile situate în sfera geografică
a EMEP vor utiliza ca bază metodologiile specificate de Organul Executiv
al EMEP, iar Părţile situate în afara sferei geografice a EMEP vor
utiliza ca ghid metodologiile elaborate în planul de lucru al Organului
Executiv.
6. Acolo unde, după aplicarea paragrafelor 2 şi 3 de mai sus, o
Parte nu poate îndeplini cerinţele paragrafului 1 de mai sus pentru un
metal greu inclus în anexa I, ea va fi scutită de obligaţiile din
paragraful 1 de mai sus pentru acel metal greu.
7. Orice Parte a cărei suprafaţă totală este mai mare de 6.000.000
kmp va fi scutită de obligaţiile din paragraful 2(b), (c) şi (d) de mai
sus, dacă ea poate demonstra ca, nu mai tîrziu de opt ani după data
intrării în vigoare a prezentului Protocol, va fi redus emisiile sale
anuale totale pentru fiecare din metalele grele enumerate în anexa I din
categoriile de surse specificate în anexa II, cu cel puţin 50% în raport
cu nivelul emisiilor ce provin din acele categorii, faţă de anul de
referinţa stabilit conform anexei I. Orice Parte care intenţionează să
acţioneze în conformitate cu acest paragraf va specifica acest lucru, la
semnarea prezentului Protocol sau la aderare la acest instrument.
Articolul 4
Schimbul de informaţii şi tehnologie
1. Părţile în conformitate cu propriile legi, reglementări şi
practici vor crea condiţii favorabile schimbului de tehnologii şi
tehnici pentru a reduce emisiile de metale grele, incluzînd, dar fără a
se limita la schimburile care încurajează dezvoltarea măsurilor de
management al produselor şi aplicarea celor mai bune tehnici disponibile
în special prin promovarea:
a) Schimbului comercial de tehnologie disponibilă;
b) Contactelor directe şi a cooperării pe plan industrial, inclusiv
societăţi mixte;
c) Schimbului de informaţii şi experienţa; si
d) Asistenţei tehnice.
1. În promovarea activităţilor specificate în paragraful 1 de mai
sus, Părţile vor crea condiţii favorabile prin facilitarea contactelor
şi a cooperării între organizaţii şi persoane competente din sectorul
public şi privat care sunt capabile să asigure tehnologice, servicii ce
proiectare şi inginerie, echipament sau mijloace financiare.
Articolul 5
Strategii, politici, programe şi măsuri
1. Fiecare Parte va dezvolta fără întîrziere nejustificată strategii
politici şi programe de îndeplinire a obligaţiilor sale conform
prezentului Protocol.
2. Suplimentar, o Parte poate:
a) aplica instrumente economice pentru a încuraja adoptarea unor
abordări eficiente din punct de vedere al costurilor în vederea
reducerii emisiilor de metale grele;
b) încheia unele acorduri şi convenţii benevole între Stat şi
industrie;
c) încuraja utilizarea mai eficientă a resurselor şi materiilor
prime;
d) încuraja utilizarea surselor energetice mai puţin poluante;
e) lua masuri pentru dezvoltarea şi introducerea sistemelor de
transport mai puţin poluante;
f) lua măsuri pentru stoparea anumitor procese de emisie a metalelor
grele acolo unde exista posibilitatea de înlocuire a acestor procese la
scara industrială;
g) lua măsuri pentru a dezvolta şi utiliza procese mai curate pentru
a preveni şi a controla poluarea.
3. Părţile pot lua măsuri mai severe decît cele cerute de prezentul
Protocol.
Articolul 6
Cercetare, dezvoltare şi monitorizare
Părţile, acordînd atenţie în primul rînd metalelor grele enumerate
în anexa I, vor încuraja cercetarea, dezvoltarea, monitorizarea şi
cooperarea în legătură cu (dar nu exclusiv):
3) Emisiile, transportul la lunga distanţă, nivelurile depunerilor
şi modelarea lor, nivelurile existente în mediul biotic şi abiotic,
elaborarea procedurilor pentru armonizarea metodologiilor relevante;
b) Căile de răspîndire a poluanţilor şi inventarele lor in
ecosistemele reprezentative;
e) Efectele poluanţilor asupra sănătăţii umane şi a mediului,
inclusiv cuantificarea acelor efecte;
d) Cele mai bune tehnici şi practici disponibile şi tehnici de
control al emisiilor utilizate în prezent de Părţi sau care sunt in curs
de dezvoltare;
e) Colectarea, reciclarea şi, daca este necesar, eliminarea
produselor sau deşeurilor care conţin un metal greu sau mai multe;
f) Metodologiile care permit luarea in considerare a factorilor
socio-economici în evaluarea strategiilor alternative de control;
g) O abordare pe baza efectelor care includ informaţii utile,
inclusiv informaţii obţinute conform subparagrafelor (a) - (f) de mai
sus, despre nivelurile măsurate sau modelate ale poluanţilor în mediu,
despre căile lor de răspîndire şi efectele lor asupra sănătăţii umane şi
a mediului, în scopul formulării strategiilor viitoare de control care
vor ţine cont şi de factorii economice şi tehnologici;
h) Soluţii alternative de utilizare a metalelor grele în produsele
enumerate în anexele VI şi VII;
i) Colectarea informaţiilor despre nivelurile metalelor grele în
anumite produse, despre riscul producerii unor emisii de metale grele în
timpul procesului de fabricaţie, a procesării, a distribuţiei în comerţ,
a utilizării şi eliminării acestor produse, şi despre tehnicile de
reducere a emisiilor.
Articolul 7
PREZENTAREA INFORMAŢIEI
1. Supusa propriei legi privind confidenţialitatea informaţiei:
a) Fiecare Parte va raporta prin Secretarul Executiv al Comisiei la
Organul Executiv şi la intervale regulate stabilite de Părţile reunite
în cadrul Organului Executiv informaţii despre măsurile luate pentru
implementarea prezentului Protocol;
b) Fiecare Parte din sfera geografica a EMEP va raporta prin
Secretarul Executiv al Comisiei la EMEP şi la intervale regulate
stabilite de Organul de Conducere al EMEP şi aprobate de Părţi la o
adunare a Organului Executiv, informaţii despre nivelurile emisiilor de
metale grele enumerate în anexa I, utilizînd drept bază metodologiile şi
rezoluţia spaţială şi temporală menţionate de Organul Executiv al EMEP.
Părţile situate în afara sferei geografice a EMEP vor furniza informaţii
similare daca sunt solicitate în acest sens. Suplimentar, daca este
cazul, flecare Parte va colecta şi va raporta informaţiile relevante
despre emisiile altor metale grele, luînd în considerare metodologiile
şi rezoluţia temporală şi spaţială a Organului de Conducere al EMEP şi
al Organului Executiv.
2. Informaţiile ce urmează a fi furnizate în conformitate cu
paragraful 1 (a) de mai sus vor fi in conformitate cu o hotărîre privind
forma şi conţinutul ce vor fi adoptate de Părţi la o adunare a Organului
Executiv. Termenii acestei hotărîri vor fi reanalizaţi după caz pentru a
identifica orice element ajutător privind forma şi conţinutul
informaţiilor ce vor fi incluse în rapoarte.
3. Înainte de fiecare adunare anuală a Organului Executiv, EMEP va
furniza informaţii despre transportul la lunga distantă şi depozitarea
metalelor grele.
Articolul 8
Calcule
Utilizînd modele şi măsurători adecvate şi înaintea fiecărei sesiuni
anuale a Organului Executiv, EMEP va furniza Organului Executiv
calculele fluxurilor şi depunerilor transfrontieră ale metalelor grele
din sfera geografică a EMEP. În zonele din afara sferei geografice a
EMEP, se vor utiliza modele adecvate situaţiei particulare a Părţilor la
Convenţie.
Articolul 9
Respectarea obligaţiilor
Respectarea de către fiecare Parte a obligaţiilor ce îi revin prin
prezentul Protocol va fi analizată în mod regulat. Comitetul de
Implementare stabilit prin decizia 2/1997 a Organului Executiv la cea
de- a 15 sesiune va efectua aceste analize şi va raporta la adunarea
Părţilor în cadrul Organului Executiv în conformitate cu termenii anexei
la aceasta decizie, inclusiv orice amendament la acesta.
Articolul 10
Examinări efectuate de Părţi la sesiunile Organului Executiv
1. La sesiunile Organului Executiv, conform art. 10, paragraful 2
(a) al Convenţiei, Părţile vor examina informaţiile furnizate de Părţi,
EMEP şi alte organisme subsidare cît şi rapoartele Comitetului de
Implementare menţionat în Articolul 9 al prezentului Protocol.
2. La sesiunile Organului Executiv, Părţile vor examina progresul
înregistrat în realizarea obiectivelor stabilite în prezentul Protocol.
3. La sesiunile Organului Executiv, Părţile vor examina în ce măsură
obligaţiile stabilite în prezentul Protocol sunt suficiente şi eficiente.
a) Aceste examinări vor lua în considerare cele mai bune
informaţii ştiinţifice disponibile despre efectele depunerilor metalelor
grele, de evaluările dezvoltărilor tehnologice şi de evoluţia
condiţiilor economice;
b) În perspectiva cercetării, dezvoltării, monitorizării şi
cooperării conform prezentului Protocol aceste examinări vor:
(i) Evalua progresul în realizarea obiectivului prezentului Protocol;
(ii) Evalua dacă reducerile suplimentare de emisie peste nivelurile
cerute de prezentul Protocol pot reduce şi alte efecte asupra sănătăţii
umane sau mediului; si
(iii) Lua în considerare dimensiunea la care exista o baza
satisfăcătoare pentru aplicarea abordării cu ajutorul efectelor;
c) Procedurile, metodele şi calendarul pentru aceste examinări vor
fi specificate de Părţi la o sesiune a Organului Executiv.
4. Pe baza concluziilor examinărilor menţionate în paragraful 3 de
mai sus şi cît mai curînd posibil după terminarea examinării, Părţile
vor dezvolta un plan de lucru în etape pentru a reduce în atmosferă
emisiile metalelor grele listate în anexa I.
Articolul 11
Soluţionarea diferendelor
1. În cazul unui diferend între două sau mai multe Părţi privind
interpretarea sau aplicarea prezentului Protocol, Părţile în cauză vor
căuta sa soluţioneze diferendul prin negociere sau orice alt mijloc
paşnic aflat la dispoziţia lor. Părţile aflate în disputa vor informa
Organul Executiv despre disputa lor.
2. Atunci cînd ratifica, accepta, aproba sau adera la prezentul
Protocol sau în orice alt moment după aceea, o Parte care nu este o
organizaţie de integrare economică regională poate declara într-un
instrument scris prezentat Depozitarului, ca, pentru toate diferendele
privind interpretarea sau aplicarea Protocolului, ea recunoaşte ca
obligatoriu ipso facto şi fără un acord special unul din cele două
mijloace de soluţionare a diferendelor menţionate mai jos, în raport cu
orice Parte care accepta aceeaşi obligaţie:
a) Prezentarea diferendului la Curtea Internaţională de Justiţie;
b) Arbitrarea în conformitate cu procedurile care trebuie adoptate
de Părţi la o sesiune a Organului Executiv, cat mai curînd posibil,
într- o anexa privind arbitrarea.
O parte care este o organizaţie de integrare economică regională
poate face o declaraţie în acelaşi sens în ceea ce priveşte arbitrarea
în conformitate cu prevederile menţionate în subparagraful (b) de mai
sus.
3. O declaraţie făcută conform paragrafului 2 de mai sus va rămîne
în vigoare pînă cînd ea expira conform propriilor termeni sau pînă la
expirarea perioadei de 3 luni după ce s-a depus la Depozitar o
înştiinţare scrisă de revocare a acestei declaraţii.
4. O nouă declaraţie, o înştiinţare de revocare a unei declaraţii
sau de expirare a unei declaraţii nu afectează cu nimic procedurile
angajate în fata Curţii Internaţionale ce Justiţie sau a tribunalului de
judecată, numai în căzul în care Părţile convin altceva.
5. Cu excepţia cazului în care Părţile în dispută au acceptat
aceleaşi mijloace de soluţionare a diferendului conform paragrafului 2,
dacă după expirarea unei perioade de 12 luni de ia înştiinţarea unei
Părţi de către o altă Parte privind existenta unui diferend între ele,
Părţile în cauza nu au fost în stare sa soluţioneze diferendul lor prin
mijloacele menţionate în paragraful 1 de mai sus, diferendul va fi supus
unei concilieri la cererea uneia dintre părţile în dispută.
6. În scopul paragrafului 5 se va crea o comisie de conciliere.
Comisia va fi alcătuită din membri numiţi în număr egal de fiecare Parte
în cauză sau, acolo unde Părţile în conciliere împărtăşesc acelaşi
interes, de grupul care are acelaşi interes şi de un preşedinte ales în
comun de membrii aleşi. Comisia va emite o recomandare pe care Părţile o
vor examina de buna credinţa.
Articolul 12
Anexele
Anexele la prezentul Protocol vor forma o parte din Protocol.
Anexele III şi VII au valoare de recomandare.
Articolul 13
Amendamente la Protocol
1. Orice Parte poate propune amendamente la prezentul Protocol.
2. Amendamentele propuse vor fi prezentate în scris Secretarului
Executiv al Comisiei, care le va comunica tuturor Părţilor. Părţile
reunite în cadrul Organului Executiv vor dezbate amendamentele prepuse
la următoarea lor sesiune, numai dacă Secretarul Executiv a transmis
Părţilor propunerile cu cel puţin 90 zile înainte.
3. Amendamentele la prezentul Protocol şi la anexele I, II, IV, V şi
VI vor fi adoptate prin consens de Părţi prezente la o sesiune a
Organului Executiv şi vor intra în vigoare pentru Părţile care le-au
acceptat în a 9 a zi după data la care două treimi din Părţi au
depozitat la Depozitar instrumentele lor de acceptare a acestora.
Amendamentele vor intra in vigoare pentru oricare alta Parte în a 9 a zi
după data la care acea Parte a depozitat instrumentul său de acceptare a
amendamentelor.
4. Amendamentele la anexele III şi VII vor fi adoptate prin consens
de Părţile prezente la o sesiune a Organului Executiv. La expirarea
celor 90 de zile de la data transmiterii sale către toate Părţile de
Secretarul Executiv al Comisiei, orice amendament la una din anexe va
intra în vigoare pentru acele Părţi care nu au prezentat Depozitarului o
notificare în conformitate cu prevederile paragrafului 5 de mai jos,
numai în cazul în care cel puţin 16 Părţi nu au prezentat o astfel de
notificare.
5. Orice Parte care nu este în stare sa aprobe un amendament la
anexa III sau VII va înştiinţa Depozitarul în scris în 90 zile de la
data comunicării adoptării sale. Depozitarul va înştiinţa fără
întîrziere toate Părţile despre orice notificare primită. O Parte poate
în orice moment înlocui o acceptare cu notificarea sa anterioară şi, la
depozitarea unui instrument de acceptare la Depozitar, amendamentul la
acea anexa intra în vigoare pentru acea Parte.
6. În cazul unei propuneri de a amenda anexa I, VI sau VII prin
adăugarea unui metal greu, a unei masuri de control pentru produse, a
unui produs sau a unui grup de produse la prezentul Protocol:
a) Autorul propunerii va furniza Organului Executiv informaţii
specificate în decizia 1/1998 a Organului Executiv, inclusiv
amendamentele la acestea;
b) Părţile vor evalua propunerea în concordanţă cu procedurile
stabilite în decizia 1/1998 a Organului Executiv, inclusiv amendamentele
la acestea;
7. Orice decizie de amendare a deciziei 1/1998 a Organului Executiv
va fi adoptată prin consens de Părţile reunite în cadrul Organului
Executiv şi va intra in vigoare la 60 zile după data adoptării sale.
Articolul 14
Semnare
1. Prezentul Protocol va fi deschis pentru a fi semnat la Aarhus
(Danemarca) din 24-25 iunie 1998 şi apoi la sediui ONU din New York pînă
la 21 decembrie 1998, de către Statele Membre ale Comisiei şi Statele cu
statut consultativ pe lîngă Comisie conform paragrafului 8 din rezoluţia
36 (IV) a Consiliului Economic şi Social din 28 martie 1947 şi de către
organizaţiile de integrare economică regională, formate de Statele
Membre suverane ale Comisiei, care au competenţă pentru a negocia, a
trage concluzii şi a aplica acordurile internaţionale pentru chestiunile
reglementate de prezentul Protocol, cu condiţia ca Statele şi
organizaţiile în cauză sa fie Părţi la Convenţie.
2. În chestiunile ce ţin de competenţa lor, organizaţiile de
integrare economică regională pot exercita în numele lor drepturi şi pot
îndeplini responsabilităţi pe care prezentul Protocol le atribuie
Statelor. În aceste cazuri, Statele Membre ale acestor organizaţii nu
sunt abilitate sa exercite aceste drepturi în mod individual.
Articolul 15
Ratificare, acceptare, aprobare şi aderare
1. Prezentul Protocol va fi supus ratificării, acceptării sau
aprobării semnatarilor.
2. Prezentul Protocol va fi deschis pentru aderarea Statelor şi
organizaţiilor care îndeplinesc cerinţele articolului 14, paragraful l,
începînd cu 21 decembrie 1998.
Articolul 16
Depozitare
Instrumentele de ratificare, acceptare, aprobare sau accedere vor fi
depozitate la Secretarul General al ONU, care va exercita funcţiile de
Depozitar.
Articolul 17
Intrarea în vigoare
1. Prezentul Protocol va intra în vigoare în a 90 a zi după data la
care cel de-al 16 lea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau
accedere a fost depozitat la Depozitar.
2. Pentru fiecare Stat şi organizaţie menţionate în articolul 14,
paragraful care ratifică, acceptă sau aprobă prezentul Protocol sau
accede la acesta după depozitarea celui de-al 16 lea instrument de
ratificare, acceptare, aprobare sau accedere. Protocolul va intra în
vigoare în a 90 a zi după data de depozitare de către acea Parte a
instrumentului de ratificare, acceptare, aprobare sau accedere.
Articolul 18
Denunţare
În orice moment după expirarea perioadei de 5 ani de la data la care
prezentul Protocol a intrat in vigoare pentru una dintre Părţi, acea
Parte poate denunţa Protocolul printr-o notificare scrisă şi adresată
Depozitarului. Orice denunţare intra în vigoare în a 90 a zi după data
la care Depozitarul a primit notificarea sau la orice dată ulterioară
care este specificată în denunţare.
Articolul 19
Texte autentice
Originalul prezentului Protocol ale cărui versiuni în limbile
engleză, franceză şi rusă sunt autentice, va fi depozitat la Secretarul
General al ONU.
Drept care, subsemnaţii fiind autorizaţi pentru aceasta, au semnat
prezentul Protocol.
Întocmit la Aarhus (Danemarca) douăzeci şi patru iunie, o mie nouă
sute nouăzeci şi opt.
Anexa I
Metalele grele vizate în paragraful 1 al articolului 3
şi anul de referinţă pentru respectarea obligaţiei
------------------------------------------------------------------------
Metal greu | An de referinţă
------------------------------------------------------------------------
Cadmiu (Cd) 1990, sau oricare alt an între 1985 şi 1995 (inclusiv)
specificat de către o Parte în urma ratificării, accep-
tării, aprobării sau aderării
Plumb (Pb) 1990, sau oricare alt an între 1985 şi 1995 (inclusiv)
specificat de către o Parte în urma ratificării, accep-
tării, aprobării sau aderării
Mercur (Hg) 1990, sau oricare alt an între 1985 şi 1995 (inclusiv)
specificat de către o Parte în urma ratificării, accep-
tării, aprobării sau aderării
------------------------------------------------------------------------
Anexa II
Categorii de surse fixe
I. Introducere
1. Prezenta anexa nu vizează instalaţiile sau părţile de instalaţii
utilizate pentru cercetare-dezvoltare sau probarea produselor sau
procedeelor noi,
2. Valorile limită indicate alăturat se repartizează în general la
capacităţile de producţie sau la producţia efectivă. Atunci cînd cel
care exploatează se angajează la mai multe activităţi făcînd parte din
aceiaşi subrubrică din aceiaşi instalaţie sau din acelaşi loc,
capacităţile care corespund acestor activităţi sunt adiţionate.
I. Lista categoriilor
-----------------------------------------------------------------------
Cate- | Descrierea categoriei
goria |
-----------------------------------------------------------------------
1. Instalaţii de ardere care cer un aport termic normal net mai ma-
re de 50 MW
2. Instalaţii de prăjire sau de aglomerare a minereurilor (inclusiv
minereuri sulfurate) sau a minereurilor concentrate avînd o ca-
pacitate mai mare de 150 tone/zi pentru minereul de fier sau mi-
nereul concentrat şi 30 tone/zi de aglomerat în cazul prăjirii
cuprului, plumbului sau zincului sau pentru orice tratare de mi-
nereuri de aur şi de mercur.
3. Topitorii şi oţelarii (prima şi a doua topire, în special în
cuptoare cu arc) inclusiv în curgere continuă a unei capacităţi
mai mari de 2,5 tone/oră.
4. Topitorii de metale feroase avînd o capacitate de producţie
mai mare de 20 tone/zi.
5. Instalaţii de producere a cuprului, plumbului şi zincului ple-
cînd de la minereuri, minereuri concentrate sau de la materii
prime de recuperare prin procedee metalurgice, de o capacitate
mai mare de 30 tone/zi de metal în cazul instalaţiilor de produ-
cere primară şi de 15 tone/zi în cazul instalaţiilor de produ-
cere secundară sau a oricărei instalaţie de producere primară
al mercurului.
6. Instalaţii de topire (afinare, turnare la topitorie) în special
pentru aliajele de cupru, plumb şi zinc, inclusiv produsele de
recuperare, de o capacitate mai mare de 4 tone/zi pentru plumb
sau de 20 tone/zi pentru cupru şi zinc.
7. Instalaţii de producere a clincherului de ciment în cuptoare
rotative avînd o capacitate de producţie mai mare de 500 tone/zi
sau în alte cuptoare cu o capacitate de producţie mai mare de 50
tone/zi.
8. Fabrici de sticlă cu plumb, inclusiv de fibra de sticlă cu o
capacitate de topire rnai mare de 20 tone/zi
9. Instalaţii de producere a clorului şi a sodei caustice prin
electroliza folosind procedeul cu catod de mercur.
10. Instalaţii de incinerare a deşeurilor periculoase sau a deşeu-
rilor medicale cu o capacitate mai mare de 1 tonă/oră sau insta-
laţii de coincinerare a deşeurilor periculoase sau medicale spe-
cificate conform legislaţiei naţionale.
11. Instalaţii de incinerare a deşeurilor orăşeneşti cu o capacita-
te mai mare de 3 tone/ora sau instalaţii de Co-incinerare a
deşeurilor orăşeneşti specificate conform legislaţiei naţionale.
------------------------------------------------------------------------
Anexa III
Cele mai bune tehnici disponibile pentru diminuarea
emisiilor de metale grele şi a compuşilor lor provenind
din categoriile de surse enumerate în anexa II
I. Introducere
1. Prezenta anexa vizează sa difuzeze Părţilor o serie de informaţii
pentru a determina cele mai bune tehnici disponibile aplicabile surselor
fixe pentru a le putea permite sa se achite de obligaţiile ce decurg din
Protocol.
2. Prin "cele mai bune tehnici disponibile" (MTD) se înţelege
stadiul de dezvoltare cei mai eficace şi cel mai avansat al
activităţilor şi modurilor lor de exploatare, demonstrînd aptitudinea
practică a tehnicilor speciale ce trebuie constituite, în principiu,
baza valorilor limită de emisie ce vizează evitarea şi dacă aceasta se
dovedeşte imposibil de realizat, reducerea în mod general a emisiilor şi
impactul lor asupra mediului în ansamblul sau:
- Prin "tehnici" se înţelege tot atît de bine tehnologia utilizată
cat şi modul în care instalaţia este concepută, construită, întreţinută,
exploatată şi scoasă din funcţiune;
- Prin tehnici "disponibile" se înţeleg tehnicile perfecţionate la o
scara care permite aplicarea lor în sectorul industrial pertinent, în
condiţii viabile din punct de vedere economic şi tehnic, ţinîndu-se cont
de costuri şi de avantaje, fie ca aceste tehnici sunt sau nu utilizate
sau produse pe teritoriul Părţii interesate, în aşa fel încît cel ce
exploatează sa poate avea acces in condiţii rezonabile.
- Prin "cele mai bune" tehnici, se înţeleg tehnicile cele mai
eficace pentru a atinge un nivel general ridicat de protecţie a mediului
în ansamblul său.
Pentru determinarea celor mai bune tehnici disponibile se impune
acordarea unei atenţii speciale, în general sau în cazuri speciale,
factorilor enumeraţi alăturat, ţinînd cont de costurile şi avantajele
probabile a măsurii considerate şi a principiilor de precauţie şi de
prevenţie:
- Utilizarea unor tehnologii puţin poluante;
- Utilizarea de substanţe puţin periculoase;
- Recuperarea şi reciclarea unei mai mari părţi a substanţelor
produse şi utilizate în timpul operaţiilor cît şi a deşeurilor;
- Procedeele, mijloacele sau metodele de exploatare comparabile care
au fost experimentate cu succes la scara industrială;
- Progresul tehnologic şi evoluţia cunoştinţelor ştiinţifice;
- Natura, efectele şi volumul emisiilor în cauză;
- Datele de punere în "funcţiune a instalaţiilor noi sau existente;
- Termenele necesare pentru plasarea celor mai bune tehnici
disponibile;
- Consumul de materii prime (inclusiv apa) şi natura materiilor
prime utilizate în procedeu cît şi eficacitatea sa energetică;
- Necesitatea de a preveni sau reduce la minimum impactul global al
emisiilor asupra mediului şi riscurile de poluare ale mediului;
- Necesitatea de prevenire a accidentelor şi de reducere la minimum
a consecinţelor lor asupra mediului.
Noţiunea de cea mai bună tehnică disponibilă nu vizează prescrierea
unei tehnici sau a unei tehnologii speciale ci respectarea
caracteristicilor tehnice ale instalaţiei în cauză, a situaţiei sub
geografice şi a stării mediului la nivel local.
3. Informaţiile privind eficacitatea şi costul măsurilor de luptă
împotriva emisiilor se bazează pe documentaţia oficială a Organului
executiv şi a organelor sale subsidiare, în special pe documentele
primite şi examinate de Echipa specială pentru metale grele şi de Grupul
de lucru preparator special pentru metale grele. S-a ţinut cont, în plus
de alte informaţii internaţionale privind cele mai bune tehnici
disponibile de lupta împotriva emisiilor (de ex. - notele tehnice ale
Comunităţii europene privind MTD, recomandările PARCOM privind cele mai
bune tehnici disponibile şi informaţiile comunicate direct de către
experţi).
4. Experienţa obţinută de la instalaţiile şi produsele noi care fac
apel la tehnici puţin poluante, cît şi de punerea la nivel a
instalaţiilor existente, creşte fără încetare, în aşa fel încît prezenta
anexă va trebui să fie modificată şi actualizată.
5. Se va găsi alăturat descrierea unui anumit număr de măsuri al
căror cost şi eficienţă sunt foarte variabile. Alegerea măsurilor
aplicabile în fiecare caz depinde de mai mulţi factori, limitativi cum
ar fi: situaţia economică, infrastructura tehnologică, dispozitivele
antiemisii deja în funcţiune, securitatea, consumul de energie şi făptul
că sursa este nouă sau există deja.
6. S-a ţinut cont în prezenta anexa, de emisiile de cadmiu, plumb şi
mercur şi de compuşii lor care se prezintă sub forma solidă (prin legare
cu particule) şi/sau gazoase. Formele chimice ale acestor compuşi nu
sunt în general luate aici în consideraţie. Totuşi, eficacitatea
dispozitivelor antiemisii urmărind proprietăţile fizice ale metalului
greu a fost luată în considerare, în special în cazul mercurului.
7. Valorile de emisie exprimate în mg/mc, se raportează la
condiţiile normale (volum 273, 15 k, 101,3 kPa, gaze uscate) necorectate
ale concentraţiei de oxigen, în afara de indicaţia contrară, şi sunt
calculate în funcţie de tehnicile proiectate de CEN (Comitetul European
de Standardizare) şi în anumite cazuri, în funcţie de tehnicile
naţionale de prelevare şi supraveghere.
II. Opţiuni generale de luat în considerare pentru
reducerea emisiilor de metale grele şi a compuşilor lor
8. Există mai multe moduri de combatere sau de prevenire a
emisiilor de metale grele. Printre măsurile de reducere a emisiilor de
aplicare, tehnologiile adiţionale şi modificarea procedeelor (inclusiv a
controlului operaţiilor şi de întreţinere) ocupa un loc important. Se
poate trece la masurile de mai jos, a căror aplicare poate fi modulată
în funcţie de condiţiile tehnice sau de situaţia economică generală:
a) Aplicarea tehnologiilor de producţie puţin poluate, în special
la instalaţiile noi;
b) Epurarea efluenţilor gazoşi (măsuri de reducere secundare) cu
ajutorul în special a filtrelor, instalaţiilor de epurare - spălare sau
a celor de absorbţie;
c) Modificarea sau prepararea materiilor prime, a combustibililor
şi/sau a altor produse de plecare (utilizarea de materii prime cu slaba
concentraţie de metale grele);
d) Adoptarea de metode de gospodărire optimale - buna organizare
internă, programe de întreţinere preventivă etc. - sau de măsuri
primare, printre care şi îndepărtarea unităţilor care produc pulberi;
e) Aplicarea de tehnici de gospodărire ecologică corespunzătoare
pentru utilizarea şi eliminarea anumitor produşi care conţin cadmiu,
plumb şi/sau mercur.
9. Este necesar să se controleze punerea în funcţiune a
procedurilor antiemisii pentru a veghea ca măsurile şi metodele
corespunzătoare să fie corect aplicate şi sa permită o reducere efectivă
a emisiilor. Acest control va consta în:
a) Întocmirea unui inventar de măsuri de reducere definite mai sus
care au fost deja aplicate;
b) Compararea reducerilor efective de Cd, Pb şi Hg cu obiectivele
fixate în Protocol;
c) Determinarea caracteristicilor emisiilor cuantificate de Cd, Pb
şi Hg care provin din surse pertinente prin tehnici corespunzătoare;
d) Să se procedeze în aşa fel încît organismele de reglementare să
efectueze un audit periodic al măsurilor de reducere aplicate în scopul
supravegherii bunei funcţionări în timp.
10. Masurile de reducere a emisiilor ar trebui sa fie într-un bun
raport cost-eficacitate. Raportul cost-efcacitate ar trebui sa fie
determinat în funcţie de suma totală anuală a costurilor unitare de
reducere (cheltuielile de dotare şi costuri de exploatare incluse).
Costurile de reducere a emisiilor ar trebui sa fie de asemenea luate în
considerare în contextul procedeului considerat în ansamblul sau.
III. Tehnici antiemisii
11. Principalele categorii de tehnici antiemisii de Cd, Pb şi Hg
disponibile sunt următoarele: măsuri primare cum ar fi înlocuirea
materiilor prime sau a combustibililor, tehnologii de producţie puţin
poluante şi măsuri secundare cum ar fi reducerea de emisii nepersistente
şi epurarea efluenţilor gazoşi. Tehnicile proprii diferitelor sectoare
sunt indicate în capitolul IV.
12. Datele privind eficacitatea, care sunt obţinute din experienţa
practică sunt considerate că pun în evidenţa capacitatea instalaţiilor
actualmente în funcţiune. Eficacitatea globală a reducerii gazelor de
combustie şi a emisiilor nepersistente depinde, într-o mare măsura, de
performanţă separatoarelor de gaz şi a desprăfuitoarelor (hote
aspirante). S-au obţinut randamente de captare şi de colecta mai mari de
99% şi experienţa a demonstrat ca, în anumite cazuri, măsurile de
combatere puteau reduce cu cel puţin 90% emisiile globale.
13. În cazul emisiilor de cadmiu, plumb şi mercur fixaţi pe
particule, metalele pot fi captate cu ajutorul desprăfuitoarelor.
Tabelul 1 indica concentraţiile caracteristice de pulberi după epurarea
gazelor cu ajutorul anumitor tehnici. Majoritatea acestor măsuri au fost
în general aplicate în diferite sectoare. Tabelul 2 da informaţii
privind eficacitatea minimală teoretică a anumitor tehnici de captare a
mercurului gazos. Aplicarea acestor măsuri depinde de fiecare procedeu
special utilitatea lor este optimală atunci cînd concentraţiile de
mercur din gazele de combustie sunt ridicate.
Tabelul 1.
Performanţa dispozitivelor de desprăfuire exprimată în
concentraţii medii orare de desprăfuire
-----------------------------------------------------------------------
|Concentraţii medii de pulberi după
| epurare (mg/mc)
-----------------------------------------------------------------------
Filtre textile < 10
Filtre textile (cu membrana) < 1
Desprăfuitoare electrice pe cale
uscata < 50
Desprăfuitoare electrice pe cale
umeda < 50
Epuratoare - spălătoare foarte
performante < 50
-----------------------------------------------------------------------
NOTĂ: La presiune medie sau redusă, epuratoarele-spălătoare şi
instalaţiile de desprăfuire au în general o putere de desprăfuire
inferioară.
Tabel 2. Performante minimale teoretice ale
separatoarelor de mercur exprimate în
concentraţii medii orare de mercur
-----------------------------------------------------------------------
|Concentraţii medii de pulberi după
| epurare (mg/mc)
-----------------------------------------------------------------------
Filtre cu seleniu < 0,01
Epuratoare - spălătoare cu seleniu < 0,2
Filtre cu cărbune activ < 0,01
Injectare cu carbon - desprăfuitor < 0,05
Procedeu Odda Norzive cu clorura de
sodiu < 0,1
Procedeu cu sulfura de plumb < 0,05
Procedeu Bolken (tiosulfat) < 0,1
-----------------------------------------------------------------------
14. Ar trebui sa se vegheze ca aplicarea acestor măsuri de luptă
împotriva emisiilor să nu creeze alte probleme de mediu. Un procedeu cu
un volum scăzut de emisie în atmosferă nu trebuie utilizat dacă
accentuează impactul total asupra mediului ai evacuării de metale grele,
în special al unei poluări crescute a apei datorate afluenţilor lichizi.
Se va lua de asemenea în considerare destinaţia finală a pulberilor
captate datorată procedeului de epurare îmbunătăţit al gazului.
Manipularea acestor reziduuri poate avea un efect negativ asupra
mediului care va reduce beneficiul unei diminuări a evacuării în
atmosfera a pulberilor şi gazelor industriale.
15. Măsurile de reducere a emisiilor pot fi axate tot atît de bine
pe tehnici de producţie cît şi pe epurarea efluenţilor gazoşi. Aceste
doua aplicaţii nu sunt independente una de alta, alegerea unui procedeu
dat putînd exclude anumite metode de epurare a gazelor.
16. Alegerea unei tehnici date va depinde de o serie de parametri,
ca de exemplu: concentraţia poluanţilor şi/sau formele chimice sub care
aceştia sunt prezenţi în gazul brut, debitul volumic al gazului,
temperatura gazului sau a altor factori, astfel încît domeniile de
aplicare se pot suprapune şi în astfel de cazuri, condiţiile specifice
vor dicta alegerea tehnicii celei mai adecvate.
17. Alăturat se prezintă o descriere a masurilor proprii de reducere
a emisiilor de gaze de la coşurile de triaj în diferite sectoare.
Emisiile nepersistente trebuie luate in considerare. Mijloacele
utilizate pentru reducerea emisiilor de pulberi ocazionale prin evacuare
manipularea şi stocarea materiilor prime sau a subproduselor, care cert
nu releva transportul pe distanţă lungă, pot avea nu mai puţin
consecinţe asupra mediului înconjurător local. Acestea pot fi reduse
transferînd activităţile interesate în clădiri închise, eventual dotate
cu sisteme de ventilaţie şi desprăfuire, circuite de aspersie sau alte
dispozitive adecvate. În caz de stocare în aer liber, suprafaţa
materiilor trebuie protejată de efectul de atenuare prin vînt. Se va
supraveghea ca locurile de stocare şi căile de acces să rămînă în mod
constant curate.
18. Cifrele privind investigaţiile şi costurile care au fost
prezentate în tabele au fost luate din diferite surse şi corespund unor
cazuri speciale. Acestea sunt date în dolari E.U din 1990 (l dolar E.U -
1990 = 0,8 ECU-1990) şi depind de factori ca de exemplu capacitatea
instalaţiilor, puterea de epurare şi concentraţia de gaze brute, tipul
de tehnologie şi alegerea instalaţiilor noi în contrast cu modernizarea
instalaţiilor existente.
IV. Sectoare
19. Prezentul capitol da, sub forma unui tabel pe sector,
principalele surse de emisie, măsurile antiemisii bazate pe cele mai
bune tehnici disponibile, coeficientul de reducere pe care acestea îi
autorizează şi costurile corespunzătoare, atunci cînd sunt cunoscute. În
afară de o indicaţie contrară, coeficienţii de reducere daţi în tabele
se raportează la emisiile directe ale gazelor de cos.
Arderea combustibililor fosili în cazanele centralelor electrice şi
de încălzire şi în cazanele industriale (anexa II, categoria I)
20. Combustia cărbunelui în cazanele centralelor, în cazanele de
încălzire şi în cazanele de metale grele industriale este una din
principalele surse de emisii antropice de mercur. Concentraţia în
cărbune este mult superioară celei de petrol sau de gaz natural.
21. Îmbunătăţirea randamentului de conversie şi măsurile de economie
de energie se vor traduce printr-o diminuare a emisiilor de metale grele
din cauză că va trebui mai puţin combustibil. Combustia de gaz natural
sau de combustibili de înlocuire avînd o slabă concentraţie de metale
grele în locul cărbunelui se va traduce de asemenea printr-o reducere
sensibilă a emisiilor de metale grele cum ar fi mercurul. Tehnologia
centralelor electrice cu gazificare integrată în ciclu combinat (GICC)
este un nou procedeu care generează emisii reduse.
22. Metalele grele, cu excepţia mercurului, sunt emise sub ferma
solida în asociere cu particule de cenuşă zburătoare. Cantitatea de
cenuşă zburătoare produsă depinde de diferitele tehnici de combustie ale
cărbunelui: 20 la 40% din masa cenuşii zburătoare atunci cînd arderea se
realizează în cazane cu grătar; această proporţie este de 15% în
cazanele cu pat fluidizat şi de 70-100% în cazanele cu cenuşă
pulverulentă (arderea cărbunelui pulverizat). S-a constatat ca,
concentraţia de metale grele este mai mare în fracţiunea de cenuşa
zburătoare formată din particule fine.
23. Pregătirea cărbunelui, de exemplu "spălarea", tratarea
biologică", reduce concentraţia de metale grele imputabila prezentei de
materie anorganica din cărbune. În acelaşi timp, gradul de eliminare al
metalelor grele prin această tehnologie este extrem de variabil.
24. O desprăfuire de mai mult de 99,5% poate fi obţinută cu ajutorul
desprăfuitoarelor electrice (DPE) sau a filtrelor din ţesătura (FT),
reducînd concentraţia de pulberi la aproximativ 20 mg/mc în multe
cazuri. Emisiile de metale grele, cu excepţia mercurului, pot fi reduse
cu mai puţin de 90 la 99%, cifra cea mai scăzută corespunzînd
elementelor celor mai volatile. Reducerea concentraţiei de mercur a
gazelor este favorizata de către temperaturile de filtrare puţin
ridicate.
25. Utilizarea de tehnici vizînd reducerea emisiilor de oxizi de
azot, de dioxid de sulf şi de particule provenind din gazele de
combustie poate de asemenea sa permită eliminarea metalelor grele. O
tratare corespunzătoare a apelor uzate ar trebui sa permită evitarea
oricărui impact dintre medii.
26. În tehnicile menţionate mai sus, coeficientul de eliminare al
mercurului variază considerabil de la o instalaţie la alta, după cum se
vede în tabelul 3. O serie de cercetări sunt în curs pentru a
perfecţiona tehnicile de eliminare a mercurului, dar aşteptînd ca ele sa
fie disponibile la scara industrială nu exista o tehnică mai bună
disponibilă special concepută pentru eliminarea mercurului.
Tabel 3 Măsuri antiemisii, coeficient de reducere
şi costuri pentru sectorul combustiei de combustibili fosili
------------------------------------------------------------------------
Sursa | Măsuri antiemisii |Coeficient de| Costul operaţiei
emisiilor | |reducere (în |
| |procente) |
------------------------------------------------------------------------
Combustia Trecerea de la combus- Cd, Pb: 100; Depinde în mod strîns
combusti- tibil lichid la gaz Hg: 70-80 de fiecare caz speci-
bilului al
lichid
Combustia Trecerea cărbunelui la Pulberi: 70- Depinde în mod strîns
cărbune- combustibili cu redu- 100 de fiecare caz parti-
lui ceri mai slabe de emi- cular
sii de metale grele
DPE (rece) Cd, Pb:>90; Investiţie specifică:
Hg: 10-40 5-10 dolari
E.U/mc de gaz rezidu-
al pe ora (>200000
mc/oră)
Desulfurarea gazelor Cd, Pb:>90;
de combustie (DDC) pe Hg:10-90 b/
cale umedă a)
Filtre din ţesătura Cd:>95; Investiţie specifică:
(FT) Pb:>99; 8-15 dolari
Hg:10-60 E.U/mc de gaz rezidu-
al pe ora (>200000
mc/oră)
------------------------------------------------------------------------
a) Volumul de eliminare al mercurului creşte în funcţie de proporţia
de mercur ionic. Dispozitivele de epurare prin reducere catalitică
selectivă, atunci cînd cantitatea de pulberi este mare;
b) Este vorba în mod esenţial de reducerea de S02 Reducerea
emisiilor de metale grele este un avantaj suplimentar (investiţie
specifică: 60-250 dolari E.U/k.Wol).
Siderurgia primară (anexa II - categoria 2)
27. Prezenta secţiune tratează emisiile care provin din instalaţiile
de aglomerare, atelierele de alice, furnalele înalte şi oţelăriile care
folosesc convertizoare bazice cu oxigen (CBO). Emisiile de Cd, Pb şi Hg
se produc în asociere cu particule. Concentraţia de metale în pulberile
evacuate depinde de compoziţia materiilor prime şi de tipul de metale de
aliaj utilizate în siderurgie. Măsurile de reducere a emisiilor cele mai
importante sunt prezentate în tabelul 4. Filtrele din ţesături trebuie
folosite pe cît posibil. În lipsă, se pot folosi desprăfuitoarele
electrice şi/sau epuratoarele -spălătoare foarte performante.
28. Utilizarea celor mai bune tehnici disponibile în siderurgia
primară permite readucerea totalului emisiilor de pulberi direct legate
la un procedeu sunt următoarele valori:
Instalaţii de aglomerare 40-120 g/Mg
Ateliere de fabricat alice 40 g/Mg
Furnale înalte 35-50 g/Mg
Convertizoare cu oxigen 35-70 g/Mg
29. Epurarea gazelor cu ajutorul filtrelor din ţesătură readuce
cantitatea de pulberi la mai puţin de 20 mg/mc, fata de 50 mg/mc pentru
desprăfuitoarele electrice sau epuratoarele-spălătoare (în medie orară).
În acelaşi timp, numeroase utilizări ale filtrelor din ţesătură în
siderurgia primară permit obţinerea unor valori mult inferioare.
Tabel 4 Surse de emisii, măsuri antiemisii, randamentul
de desprăfuire şi costurile pentru sectorul siderurgiei primare
------------------------------------------------------------------------
Sursa | Măsuri antiemisii |Randament de | Costul total al
emisiilor | |desprăfuire | operaţiei
| |în procente) | (în dolari E.U)
------------------------------------------------------------------------
Instalaţii Aglomerare cu randament Aprox. 50
de aglome- slab de emisie
rare
Epuratoare - spălătoare >90
şi DPE
Filtre din ţesătura >99
Ateliere DPE + reactor cu var + >99
de fabri- filtre din ţesătură
cat alice
Epuratoare - spălătoare >95
Furnale FT/DPE >99 DPE: 0,24 - 1 Mg
înalte fonta
Epurarea Epuratoare - spălătoare >99
gazelor de pe cale umedă
la furna-
lele înalte
DPE pe cale umedă >99
Converti- Desprăfuire primară: >99 DPE pe cale uscată:
zor cu separator pe cale ume- 2,25/Mg oţel
oxigen dă/DPE/FT
Desprăfuire secundară: >97 FT: 0,26/Mg oţel
DPE pe cale uscată/FT
Emisii Curele transportatoare 80 - 99
acciden- închise, învecinare,
tale umidificarea materiilor
prime şi curăţirea
drumurilor
------------------------------------------------------------------------
30. Reducerea şi fuziunea directă sunt în curs de dezvoltare şi ar
putea reduce în viitor utilizarea instalaţiilor de aglomerare şi a
furnalelor înalte. Aplicarea acestor tehnologii depinde de proprietăţile
minereului şi cere ca produsul care rezultă sa fie elaborat într-un
cuptor cu arc echipat cu dispozitive de comandă adecvate.
Siderurgia secundară (anexa II, categoria 3)
31. Este foarte important sa se capteze toate emisiile pe cît de
eficace posibil. Aceasta se realizează instalînd nise sau hote amovibile
sau asigurînd evacuarea completă a clădirii. Emisiile captate trebuie să
fie epurate. Pentru ansamblul procedeelor generatoare de pulberi
utilizate în siderurgia secundară, desprăfuirea cu ajutorul filtrelor
din ţesătura, care permite readucerea concentraţiei de pulberi la sub 20
mg/mc va fi considerată ca cea mai buna tehnică disponibilă. Atunci cînd
cea mai bună tehnica disponibilă este de asemenea utilizata pentru
reducerea la minimum a emisiilor accidentale, cantităţile specifice de
pulberi emise (inclusiv emisiile trecătoare direct legate de procedeu)
vor fi cuprinse într-un interval de 0,1 la 0,35 kg/Mg oţel. În numeroase
cazuri, utilizarea filtrelor din ţesătură permite readucerea
conţinutului de gaze epurate în pulberi la mai puţin de 10 mg/mc.
Cantităţile specifice de pulberi emise sunt astfel în mod normal mai
mici de 0,1 kg/Mg.
32. Se folosesc două tipuri de cuptoare pentru topirea fierului
vechi: cuptoarele harten - care vor fi progresiv eliminate şi cuptoarele
cu arc (FA).
33. Concentraţia de metale grele luate în considerare din pulberile
evacuate depinde de compoziţia fierului vechi şi de tipul metalelor
grele de aliaj care intra în fabricarea oţelului. După măsurătorile
efectuate în cuptoarele cu arc, emisiile de metale grele se prezintă sub
formă de vapori cu valoarea de 95% pentru mercur şi 25% pentru cadmiu.
Masurile antiemisie cele mai importante sunt prezentate în tabelul 5.
Tabel 5. Surse de emisii, măsuri antiemisii, randament
de desprăfuire şi costuri pentru sectorul siderurgiei secundare
------------------------------------------------------------------------
Sursa | Măsuri antiemisii |Randament de | Costul total al
emisiilor | |desprăfuire | operaţiei
| |în procente) | (în dolari E.U)
------------------------------------------------------------------------
FA DPE >99 -
FT >99,5 FT:24/Mg oţel
------------------------------------------------------------------------
Topitorii (anexa II, categoria 4)
34. Este foarte important să se capteze toate emisiile pe cît de
eficace posibil. Se poate realiza aceasta instalînd nise sau hote
amovibile sau asigurînd evacuarea completă a clădirii. Emisiile captate
trebuie sa fie epurate. Cubilourile, cuptoarele cu arc şi cuptoarele cu
inducţie sunt exploatate în topitorii. Emisiile directe de metale grele
sub forma particulelor şi a gazelor sunt în mod special asociate cu
topirea, dar şi într-o măsură redusă cu turnarea. Emisiile nepersistente
sunt generate de manipularea, topirea, turnarea şi debavurarea
materiilor prime. Măsurile de reducere a celor mai importante emisii
sunt prezentate în tabelul 6, cu ridicarea randamentelor de reducere
posibile şi a costurilor, atunci cînd acestea sunt cunoscute. Aceste
măsuri pot permite readucerea concentraţiilor de pulberi la 20 mg/mc sau
mai puţin.
Tabel 6 Surse ale emisiilor, măsuri antiemisii,
randament de desprăfuire şi costuri
pentru sectorul de topitorie
------------------------------------------------------------------------
Sursa | Măsuri antiemisii |Randament de | Costul total al
emisiilor | |desprăfuire | operaţiei
| |în procente) | (în dolari E.U)
------------------------------------------------------------------------
FA DPE >99 FT:24/Mg oţel
FT >99,5
Cuptoare de FT + absorbţie pe ca- >99
inducţie le uscată + FT
Cubilou cu >98
aer rece
FT + desprăfuire pre- >97 8-12/Mg fonta
alabilă
FT + chimsorpţie >99 45/Mg fonta
Cubilou cu FT + desprăfuire pre- >99 23/Mg fonta
aer cald alabilă
Dezintegrator/spălător >97
Venturi
------------------------------------------------------------------------
35. Industria topitoriei cuprinde o vastă gamă de instalaţii de
producţie. Pentru micile instalaţii asistente, măsurile indicate nu
corespund întotdeauna celor mai bune tehnici disponibile, dacă acestea
nu sunt viabile pe plan economic.
Industria metalelor neferoase de prima şi a doua categorie de topire
(anexa II, categoriile 5 şi 6)
36. Prezenta secţiune tratează emisiile de Cd, Pb şi Hg şi reducerea
acestor emisii în producţia primară şi secundară a metalelor neferoase
cum ar fi plumbul, cuprul, zincul, staniul şi nichelul. Datorită
diversităţii materiilor prime utilizate şi a procedeelor aplicate,
practic toate tipurile de metale grele şi de compuşi de metale grele pot
fi evacuate de acest sector. Ţinînd cont de metalele grele analizate în
prezenta anexa, producţia de cupru, plumb şi de zinc prezintă un interes
special.
37. Minereurile şi concentratele de minereuri sunt în primul rînd
tratate prin concasare şi cîteodată prin ciuruire. Tehnicile de
îmbogăţire a minereului nu sunt foarte răspîndite, chiar dacă procedeul
flotaţiei a fost folosit în unele instalaţii care tratează minereuri cu
conţinut slab. Minereul concasat şi apoi încălzit fie în retorte, daca
este vorba de mici operaţii, fie în cuptoare, în cazul operaţiilor mari
este adus la temperaturi la care se operează sublimarea sulfurii de
mercur. Vaporii de mercur care rezulta sunt condensaţi într- un sistem
de răcire şi adunaţi sub formă de mercur metalic. Funinginea care se
formează în condensatoare şi în bazinele de decantare ar trebui sa fie
scoasă, tratată cu var şi repusă în retortă sau în cuptor.
38. Se pot întîlni mai multe tehnici pentru o recuperare optimală a
mercurului,
- Se pot lua masuri care să vizeze reducerea formării pulberilor în
timpul operaţiilor de extracţie şi de stocare, în special reducînd la
minimum importanţa stocurilor;
- Se poate foioşi o încălzire indirectă a cuptorului;
- Sa se menţină minereul pe cît posibil uscat;
- Temperatura gazului la intrarea în condensator să fie la un nivel
mai mare de 10 la 20 grade C numai la punctul de condensare;
- Sa se menţină temperatura de ieşire pe cît de joasă posibil;
- Se trec gazele de reacţie într-un dispozitiv de epurare după
condensare şi/sau într-un filtru cu seleniu.
Încălzirea indirectă, tratarea separată a categoriilor de minereu cu
granulă fină şi controlul conţinutului de apă al minereului pot permite
limitarea formării pulberilor. Pulberile ar trebui eliminate din gazele
de reacţie calde înainte de intrarea lor în dispozitivul de condensare
al mercurului cu ajutorul instalaţiilor de desprăfuire şi/sau a
desprăfuitoarelor electrice.
39. Pentru a produce aur prin topire, se pot folosi strategii
analoge cu cele care sunt folosite pentru mercur. Aurul se produce de
asemenea cu ajutorul unor tehnici, altele decît topirea, iar acestea
sunt de preferat pentru instalaţiile noi.
40. Metalele neferoase sunt în principal produse plecînd de la
minereurile sulfurate. Pentru motive tehnice şi de calitate a produsului
efluenţii gazoşi trebuie sa treacă printr-o desprăfuire ridicată (<3
mg/mc) şi trebuie sa fie de asemenea debarasaţi de mercurul lor înainte
de a fi dirijaţi spre o instalaţie de fabricare a SO2 prin procedeul de
contact, ceea ce va avea de asemenea ca efect reducerea la minimum a
emisiilor de metale grele.
41. Ar trebui, atunci cînd este cazul, sa se folosească filtre
textile care să permită ca concentraţia de pulberi sa ajungă sub 10
mg/mc. Pulberile care provin din ansamblul de operaţii de producţie prin
pirometalurgie ar trebui sa fie reciclate pe loc sau în altă parte şi
trebuie luate o serie de măsuri pentru a proteja sănătatea lucratorilor.
42. Primele experienţe privind producţia de plumb primară arată că
exista tehnici noi şi interesante de reducere prin topire directă fără
aglomerare de concentrate. Aceste procedee sunt caracteristice unei noi
generaţii de tehnici autogene de topire directă a plumbului care
poluează mai puţin şi consumă mai puţină energie.
43. Plumbul din a doua topire provine mai ales din bateriile uzate
ale maşinilor şi camioanelor, care sunt demontate înainte de a fi
îndreptate direct spre cuptor. Cea mai bună tehnică disponibilă trebuie
să comporte o operaţie de topire într-un cuptor rotativ jos sau într-un
cuptor vertical. Arzătoarele oxicombustibile permit reducerea cu 60% a
volumului de deşeuri gazoase şi a producţiei de pulberi de furnal.
Epurarea gazelor de combustie cu ajutorul filtrelor textile permite
atingerea nivelurilor de concentraţie de pulberi de 5 mg/mc.
44. Producţia de zinc primar este asigurată prin electroliza
(prăjire - lixiviere) se poate înlocui prăjirea prin lixivierea sub
presiune care poate fi considerata ca cea mai bună tehnică disponibilă
pentru instalaţiile noi, în funcţie de proprietăţile concentratului.
Emisiile care provin de la producţia de zinc prin pirometalurgie în
cuptoare prin procedeul "Imperial Smelting" (furnale înalte cu zinc) pot
fi reduse datorită utilizării gaturilor de furnal cu dublu clopot şi a
epuratoarelor-spălătoare foarte performante sau a sistemelor eficace de
evacuare şi de epurare a gazelor care provin din zgura şi turnarea
plumbului şi epurării intense (< 10 mg/mc) a efluenţilor gazoşi bogaţi
în monooxid de carbon emanaţi de către furnal.
45. Pentru recuperarea zincului din reziduurile oxidate, acestea
sunt tratate într-un cuptor "Imperial Smelting". Reziduurile foarte
sărace şi pulberile de furnal (din siderurgie) sunt în prealabil tratate
în cuptoare rotative (cuptoare Waelz) unde se produce un oxid cu o
puternică concentraţie de zinc. Materialele metalice sunt reciclate prin
topire fie în cuptoare cu inducţie fie în cuptoare cu căldura directă
sau indirectă obţinută de la gazul natural sau de la combustibili
lichizi, sau chiar în retorte verticale "New Jersey", unde diferite
materiale de recuperare pe bază de oxizi sau de metale pot fi reciclate.
Se poate obţine de asemenea zinc plecînd de la zgura din cuptoarele cu
plumb printr-un procedeu de reducere a zgurei.
46. În general, procedeele trebuie sa comporte un dispozitiv eficace
de recuperare a pulberilor în acelaşi timp pentru gazele primare şi
pentru emisiile accidentale. Măsurile de reducere a emisiilor importante
sunt prezentate în tabelul 7a (şi 7b). Utilizarea filtrelor textile a
permis, în anumite cazuri, să se aducă concentraţia de pulberi la mai
puţin de 5 mg/mc.
Tabel 7 a) Surse de emisii, măsuri antiemisii,
randament de desprăfuire şi costuri pentru
sectorul industriei primare a metalelor neferoase
------------------------------------------------------------------------
Sursa | Măsuri antiemisii |Randament de | Costul total al
emisiilor | |desprăfuire | operaţiei
| | (%) | (în dolari E.U)
------------------------------------------------------------------------
Emisii ac- Hote aspirante, reţine- >99
cidentale re etc., epurarea ef-
luenţilor gazoşi prin
FT
Prăjire/ Aglomerare în cuptoare 7-10 Mg H2SO4
aglomerare cu flacăra verticală:
DPE+epurătoare-spălă-
toare (înaintea tre-
cerii într-o instala-
ţie cu acid sulfuric
cu dublu contact) +FT
pentru gaze reziduare
Topire Cuptor vertical:închi-
clasică dere superioară/evacu-
(reducere are eficace în găuri
în furnal de turnare + FT, cana-
înalt) le de turnare închise,
guri de alimentare cu
clopot dublu
"Imperial Spălare foarte perfor- >95
Smelting" mantă
Spălătoare Venturi
Guri de alimentare cu 4 Mg metal
clopot dublu produs
Lixiviere Aplicarea procedeului >99 Depinde de loc
prin pre- depinde de proprietă-
siune ţile de lixiviere ale
concentratelor
Procedee Topire fulger, de exe-
directe de mplu procedeele Kivet,
reducere Outkumpu şi Mitsubishi
prin topi-
re
Topire cu baie, de exe- Ausmelt: Pb QSL:costuri
mplu convertizorul ro- 77, Cd 97, de exploatare
tativ cu insuflare de QSL: Pb 92, 60/Mg Pb
sus, procedeele Ausmelt, Cd 93
Isasmelt, QSL şi Noran-
da
-----------------------------------------------------------------------
Tabel 7 b) Surse de emisii, măsuri antiemisii,
randament de desprăfuire şi costuri pentru
sectorul industriei metalelor neferoase
de la topirea secundară
------------------------------------------------------------------------
Sursa | Măsuri antiemisii |Randament de | Costul total al
emisiilor | |desprăfuire | operaţiei
| | (%) | (în dolari E.U)
------------------------------------------------------------------------
Producţia Cuptor rotativ puţin 99,9 45 Mg Pb
de plumb înalt: hote de aspira-
ţie pentru găurile de
turnare+FT; condensa-
tor cu tub, arzător
oxicombustibil
Producţia "Imperial Smelting" >95 14 Mg Zn
de zinc
------------------------------------------------------------------------
Industria cimentului (anexa II, categoria 7)
47. Cuptoarele cu ciment pot folosi uleiurile uzate sau pneurile
folosite drept combustibili (secundari). Cînd este vorba de combustia
reziduurilor, prescripţiile privind emisiile procedeelor de incinerare a
deşeurilor se pot aplica şi în cazul deşeurilor periculoase, în funcţie
de cantitatea tratata în instalaţie, prescripţiile privind emisiile
procedeelor de incinerare ale deşeurilor periculoase ar putea fi
aplicate. Dar în prezenta secţiune nu va fi vorba decît despre
cuptoarele cu combustibili fosili.
48. Se emit particule la toate fazele producţiei de ciment, de la
manipularea materialelor, pînă la prepararea cimentului, trecînd prin
tratarea materiilor prime (în concasoare şi desictoare) şi producţia
clincherului. Metalele grele sunt asociate cu materiile prime, cu
combustibilii fosili şi cu deşeurile care servesc drept combustibili în
cuptorul cu ciment.
49. Producţia slincherului se realizează cu ajutorul următoarelor
tipuri de cuptoare: cuptor rotativ înalt pe cale uscată, cuptor rotativ
înalt pe cale uscata, cuptor rotativ cu dispozitiv de preîncălzire cu
ciclon, cuptor rotativ cu dispozitiv de preîncălzire cu grătar şi cuptor
vertical. Cuptoarele rotative cu dispozitiv de preîncălzire cu ciclon
consuma mai puţină energie şi oferă în plus posibilităţi de reducere a
emisiilor.
50. Pentru recuperarea căldurii, se trec gazele reziduale din
cuptoarele rotative prin sistemul de preîncălzire şi uscătoarele
concasoare (atunci cînd un material este instalat) înainte de a le
desprăfui. Pulberile astfel adunate sunt retrimise în circuitul de
alimentare.
51. Mai puţin de 0,5% din plumb şi cadmiu care intra în cuptor este
evacuat o dată cu gazele de combustie. Concentraţia puternică de
substanţe alcaline şi epurarea care are loc în cuptor favorizează
retenţia metalelor în clincher sau în praful cuptorului.
52. Este posibil să se reducă emisiile de metale grele din atmosfera
de exemplu, prelevînd fluxul de eşapament şi stocînd pulberile adunate
în loc să fie trimise în circuitul de alimentaţie. Totuşi, se impune, în
fiecare caz, să se pună în balanţa avantajele pe care le prezintă
această soluţie şi consecinţele unei evacuări de metale grele în stocul
de deşeuri. Derivarea metalului cald calcinat, care este în parte
evacuat în faţa intrării in cuptor şi este îndreptat către instalaţia de
preparare a cimentului, constituie o altă soluţie. Astfel se pot
amalgama pulberile în clincher. Este indicat de asemenea să se vegheze
la funcţionarea regulata a cuptorului pentru a evita opririle de urgenţă
ale desprăfuitoarelor electrice, putînd ca din aceasta să rezulte
concentraţii excesive de CO. Aceste opriri de urgenţă riscă într-adevăr
sa antreneze puncte puternice de emisie de metale grele.
53. Măsurile de reducere a emisiilor importante sunt prezentate în
tabelul 8. Pentru reducerea emisiilor directe de pulberi la nivelul
concasoarelor şi uscătoarelor se folosesc mai ales filtrele textile, în
timp ce gazele reziduare ale dispozitivului de răcire a clinkerului şi
ale cuptorului sunt tratate cu ajutorul desprăfuitoarelor electrice. Cu
ajutorul DPE, pulberile pot fi aduse la concentraţii sub 50 mg/mc. Cu FT
concentraţia de pulberi a gazului epurat poate scădea la 10 mg/mc.
Tabelul 8.
Surse de emisii, măsuri antiemisii, randament de
reducere şi costuri pentru sectorul industriei cimentului
------------------------------------------------------------------------
Sursa |Măsuri antie-|Randament de |Costul operaţiei
emisiilor | misii | reducere |
| | (%) |
------------------------------------------------------------------------
Emisii directe ale conca- FT Cd,Pb:>95
soarelor şi uscătoarelor
Emisii directe ale cup- DPE Cd, Pb:>95
toarelor rotative şi ale
dispozitivului de răcire
a clinkerului
Emisii directe ale cup- Absorbţie pe Hg:>95
toarelor rotative cărbune activ
------------------------------------------------------------------------
Industria sticlei (anexa II, categoria 8)
54. În industria sticlei, emisiile de plumb sunt departe de a fi
neglijabile, datorită diferitelor feluri de sticlă care conţin plumb (de
exemplu cristalul sau tuburile catodice). În cazul sticlei cave sodo-
calcice, emisiile de plumb depind de calitatea sticlei reciclate
folosite. Concentraţia de plumb a pulberilor care provin din topirea
cristalului se situează, în general între 20 şi 60%.
55. Emisiile de pulberi se produc în principal în urma malaxării
amestecului vitrifiabil, în cuptoare, în urma scurgerilor difuze la
deschiderea cuptorului şi în momentul finisării şi suflării produselor.
Ele depind în mare măsură de tipul de combustibil ars, de tipul
cuptorului şi de tipul de sticlă produs. Arzătoarele oxicombustibile pot
reduce cu 60% volumul deşeurilor gazoase şi emisia de pulberi de furnal.
Emisiile de plumb care provin din încălzirea electrică sunt inferioare
celor din încălzirea cu combustibil lichid sau cu gaz.
56. Amestecul este topit în cuve cu alimentare continuă, în
cuptoare cu oale sau în creuzete. Prin cuptoarele cu alimentare
discontinuă, emisiile de pulberi fluctuează enorm în timpul ciclului de
fuziune. Cuvele cu cristal emit pulberi (< 5 kg/Mg sticla) mai mult
decît alte tipuri de cuve (< l kg/Mg de sticlă obţinută prin topirea
carbonatului de sodiu sau de potasiu).
57. Printre măsurile care permit reducerea emisiilor directe de
pulberi metalice, se poate cita granulaţia amestecului vitrifiabil,
înlocuirea sistemelor de încălzire cu combustibil lichid sau cu gaz prin
sisteme electrice, încorporarea unei cantităţi mai mari de sticlă
recirculată în amestec şi folosirea unei mai bune game de materii prime
(repartiţie granulometrica) şi de sticia reciclata (evitînd fracţiunile
care conţin plumb). Gazele de eşapament pot fi epurate în filtre
textile, ceea ce aduce emisiile la mai puţin de 10 mg/mc. Cu ajutorul
desprăfuitoarelor electrice, se pot reduce la 30 mg/mc. Coeficientul de
reducere al emisiilor corespunzătoare este dat în tabelul 9.
58. Procedeele de fabricaţie a cristalului fără compuşi de plumb
sunt în curs de dezvoltare.
Tabel 9 Surse de emisii, măsuri antiemisii, randament de
desprăfuire şi costuri pentru sectorul industriei sticlei
------------------------------------------------------------------------
Sursa |Măsuri antie-|Randament de |Costul total al
emisiilor | misii | desprăfuire | operaţiei
| | (%) |
------------------------------------------------------------------------
Emisii directe FT >98
DPE >90
------------------------------------------------------------------------
Industria clorului şi soda caustică (anexa II, categoria 9)
59. În industria clorului şi a sodei caustice, Cl2, hidroxizii
alcalini şi hidrogenul se obţin prin electroliza unei soluţii saline.
Instalaţiile existente folosesc în mod curent procedeul cu catod de
mercur şi procedeul cu diafragma, care cer amîndouă recurgerea la o
serie de practici în scopul evitării problemelor ecologice. Procedeul cu
membrana nu antrenează nici o emisie de mercur. În plus, el consumă mai
puţină energie electrolitică şi mai multă căldură pentru concentraţia de
hidroxizi alcalini (bilanţul energetic global dînd un uşor avantaj, de
ordinul a 10 la 15% fata de tehnologia cu membrana); se folosesc cuve
mai compacte, în decizia 90/3 din 14 iunie 1990, Comisia de la Paris
pentru prevenirea poluării masive de origine telurică (PARCOM) a
recomandat eliminarea progresivă, pe cît posibil, a instalaţiilor cu
catod de mercur pentru fabricarea clorului şi a sodei, în aşa fel încît
ele să dispară total 2010.
60. După informaţiile disponibile, investiţia specifică necesară
pentru înlocuirea procedeului cu catod de mercur prin procedeul cu
membrana ar fi de ordinul a 700 la 1000 dolari E.U/Mg de capacitate de
Cl2. În ciuda unei posibile creşteri a cheltuielilor de apă,
electricitate, etc. şi a costului epurării soluţiei saline, în special,
costurile de exploatare vor scădea în majoritatea cazurilor, datorită
economiilor făcute în principal printr-un consum mai redus de energie
şi datorită diminuării costului tratării apelor uzate şi a eliminării
deşeurilor.
61. Sursele de emisii de mercur în mediul înconjurător provenind din
procedeul cu catod de mercur sunt: ventilarea sălii cuvelor, efluenţii
gazoşi, produşii fabricaţi, în special hidrogenul şi apele uzate.
Printre evacuările din atmosferă, mercurul emis sub formă difuză, din
cuvele din ansamblul localului ocupa un loc important. Măsurile de
prevenire şi de supraveghere sunt esenţiale şi ar trebui sa li se acorde
un rang de prioritate legat de importanţa relativă a fiecărei surse în
cadrul unei instalaţii speciale. În toate cazurile, o serie de măsuri de
supraveghere speciale sunt necesare atunci cînd mercurul este recuperat
din nămolurile care rezultă din operaţiile de fabricare.
62. Se pot folosi următoarele măsuri pentru reducerea mercurului
care provine din instalaţiile existente:
- Masurile de control ale procedeului şi măsurile tehnice destinate
optimizării operaţiei în cuve, întreţinere şi metode de lucru mai
eficace;
- Instalaţie de dispozitive de acoperire şi de etanşeitate şi
reuscare externă controlată prin secţiune;
- Curăţirea sălilor cuvelor şi măsuri care să faciliteze menţinerea
lor într-o stare de curăţenie; şi
- Epurarea unei cantităţi limitate de flux gazos (anumite fluxuri de
aer contaminate şi gaz hidrogen).
63. Aceste măsuri permit să se ajungă la o concentraţie a emisiilor
de mercur la valori sub 2,0 g/Mg de capacitate de producţie de Cl2,
exprimat în medie anuală. Anumite instalaţii ajung la niveluri de emisii
mult sub 1,0 g/Mg de capacitate de producţie de Cl2. În urma deciziei
90/3 a PARCOM, instalaţiile existente care folosesc procedeul cu carod
de mercur pentru producţia de clor şi de sodă au trebuit - înainte de 31
decembrie 1996 - sa aducă la un nivel de 2 g ce Hg/Mg de Cl2 emisiile
lor de substanţe vizate de Convenţie pentru prevenirea poluării marine
de origine telurică. Deoarece emisiile depind înîr-o mare măsură de
introducerea bunelor practici de exploatare, calculul mijloacelor ar
trebui sa fie fondat pe perioada de întreţinere de un an sau mai puţin.
Incinerarea deşeurilor orăşeneşti, a deşeurilor medicale şi a
deşeurilor periculoase (anexa II, categoriile 10 şi 11)
64. Incinerarea deşeurilor orăşeneşti, a deşeurilor medicale şi a
deşeurilor periculoase produce emisii de cadmiu, plumb şi mercur.
Mercurul, o bună parte a cadmiului şi o proporţie redusă de plumb se
volatilizează. O serie de măsuri speciale ar trebui luate, atît înainte
cît şi după incinerare, pentru reducerea acestor emisii.
65. Se consideră că în materie de desprăfuire, cea mai bună tehnică
disponibila este filtrul textil, asociat cu metodele de reducere a
substanţelor volatile pe cale uscată sau umedă. Se pot folosi de
asemenea desprăfuitoare electrice, utilizate cu dispozitive pe cale
umedă, pentru reducerea la minimum a emisiilor de pulberi, dar acest
material oferă mai puţine posibilităţi decît filtrele textile, în
special în cazul unei acoperiri prealabile în vederea absorbţiei
poluanţilor volatili.
66. Atunci cînd "cea mai bună tehnică disponibilă" este utilizată
pentru epurarea gazelor de combustie, concentraţia pulberilor este adusă
la valori cuprinse între 10 şi 20 mg/mc; dar se obţin în practică o
serie de concentraţii inferioare şi în anumite cazuri s-au semnalat
concentraţii sub 1 mg/mc. Concentraţia de mercur poate fi coborîtă la
valori cuprinse între 0,05 şi 0,10 mg/mc (normalizare la 11% de O2).
67. Măsurile secundare de reducerea celor mai importante emisii sunt
prezentate în tabelul 10. Este greu să se furnizeze date de o validate
generală deoarece costurile relative în dolari E.U/tona depind de o gamă
foarte răspîndită de variabile proprii fiecărui loc, cum ar fi structura
deşeurilor.
68. Se găsesc metale grele în toate fracţiunile deşeurilor
orăşeneşti (de exemplu, produse, hîrtie, materii organice). Reducînd
volumul acestor deşeuri care sunt incinerate, este deci posibil să se
reducă emisiile de metale grele. Se ajunge la aceasta prin aplicarea
diverselor strategii ce gospodărire a deşeurilor, în special programele
de reciclare şi transformarea materiilor organice în compost. Anumite
tari ale CEE/QNU autorizează de asemenea evacuarea deşeurilor
orăşeneşti. În evacuările corect administrate, emisiile de cadmiu şi de
plumb sunt eliminate şi emisiile de mercur pot fi inferioare celor
care rezultă din incinerare. O serie de cercetări privind emisiile de
mercur care provin din evacuări sunt în curs în mai multe ţări ale
CEE.
Tabel 10 Surse de emisii, măsuri antiemisii, coeficient de
eficacitate şi costuri pentru sectorul incinerării
deşeurilor orăşeneşti, a deşeurilor
medicale şi a deşeurilor periculoase
------------------------------------------------------------------------
Sursa | Măsuri antiemisii |Coeficient de| Cost total al
emisiilor | | reducere | operaţiei
| | (%) | (în dolari E.U)
------------------------------------------------------------------------
Gaze de fur- Epuratoare - spălătoa- Pb, Cd:>98
nal re foarte performante Hg:cca 50
DPE (trei cîmpuri) Pb,Cd: 80-90 10-20/Mg deşeu
DPE pe cale umedă Pb,Cd: 95-99
(în cîmp)
Filtre textile Pb,Cd: 95-99 15-30/Mg deşeu
Injecţie cu carbon+FT Hg:>85 Costuri de exploa-
tare: cca 2-3/Mg
deşeu
Filtrare pe pat de Hg:>99 Costuri de exploa-
cărbune tare:cca 50/Mg de
deşeu
------------------------------------------------------------------------
Anexa IV
Termene de aplicare a valorilor limită şi a celor mai bune
tehnici disponibile pentru noile surse fixe existente
Termenele de aplicare ale valorilor limită şi cele mai bune tehnici
diponibile sînt următoarele:
a) Pentru sursele fixe noi: doi ani după data intrării în vigoare a
prezentului Protocol;
b) Pentru sursele fixe existente: opt ani după data intrării în
vigoare a prezentului Protocol. La nevoie, acest termen ar putea fi
prelungit pentru surse fixe speciale existente conform termenului de
amortizare prevăzut în această privinţă de către legislaţia naţională.
Anexa V
Valori limită pentru emisiile ce provin din marile surse fixe
I. Introducere
1. Două tipuri de valoare limită sunt importante în diminuarea
emisiilor de metale grele:
- Valorile aplicabile metalelor grele sau grupurilor de metale grele
speciale;
- Valorile aplicabile emisiilor de particule în general.
2. În principiu, valorile limită sentru materiile speciale nu vor
putea înlocui valorile limită specifice pentru cadmiu, plumb şi mercur,
deoarece cantitatea de metale asociate emisiilor de particule variază de
la un procedeu la altul. Totuşi, respectarea acestor limite contribuie
sensibil la reducerea emisiilor de metale grele în general. În plus,
supravegherea emisiilor de particule este în general mai puţin
costisitoare decît supravegherea unor anumite substanţe şi în general
supravegherea continuă a diferitelor metale grele nu este în mod
material posibilă. În consecinţă, valorile limită pentru particule
prezintă un mare interes practic şi sunt de asemenea enunţate în
prezenta anexă cel mai adesea pentru a completa sau înlocui valorile
limită specifice aplicabile cadmiului, plumbului sau mercurului.
3. Valorile limite exprimate în mg/mc se raportează la condiţiile
normale (volum de 273,15 k, 101,3 kPa, gaze uscate) şi sunt calculate
sub forma de valoare medie a măsurătorilor efectuate timp de mai multe
ore de exploatare, fie 24 de ore de regula generală. Perioadele de
demarare şi de oprire trebuie sa fie excluse. Perioada care serveşte
calculului mediilor poate, la nevoie, să fie prelungită pentru ca
supravegherea să dea rezultate suficient de precise. În privinţa
concentraţiei de oxigen a evacuărilor de gaze, se aplica valorile date
pentru anumite surse mari fixe. Orice diluţie, în vederea diminuării
concentraţiilor poluanţilor din gazele evacuate este interzisă. Valorile
limite pentru metalele grele se aplică la trei stări ale metalului şi a
compuşilor săi - solidă, gazoasa şi de vapori - exprimate în masa
metalului. Atunci cînd se dau valori limită pentru emisiile totale,
exprimate în g/unitatea de producţie sau de capacitate, ele corespund
sumei emisiilor de gaze de combustie şi a emisiilor ocazionale calculată
în valoare anuală.
4. Dacă o depăşire a valorilor limită date nu poate fi exclusă,
trebuie să se supravegheze emisiile sau un parametru de performanţă care
indică dacă un dispozitiv antipoluare este corect utilizat şi
întreţinut. Supravegherea emisiilor sau a indicatorilor de performanţă
ar trebui sa aibă un caracter continuu dacă debitul masic al
particulelor emise sste mai mare de 10 kg/oră. În caz de supraveghere a
emisiilor, concentraţiile de poluanţi atmosferici în efluenţii
canalizaţi trebuie măsurate în mod reprezentativ. Dacă materiile
speciale sunt supravegheate în mod discontinuu, concentraţiile ar trebui
sa fie măsurate la intervale regulate, cu sau fără trei valori
independente per verificare. Metodele de prelevare şi de analiză a
eşantioanelor tuturor poluanţilor, cît şi metodele de măsura de
referinţa care servesc la etalonarea sistemelor de măsură automatizate,
ar trebui sa fie conform normelor fixate de către Comitetul European ce
Reglementare (CEN) sau prin Organizaţia Internaţională de Standardizare
(ISC). Aşteptînd perfecţionarea standardelor CEN sau ISO, se vor putea
aplica standardele naţionale. Standardele naţionale pot fi de asemenea
aplicate, dacă dau aceleaşi rezultate ca standardele CEN sau ISO.
5. În caz de supraveghere continuă, valorile limită sunt respectate
dacă nici una din valorile de concentraţie medie a emisiilor calculate
pe 24 ore nu depăşeşte valoarea limită sau dacă valoarea medie calculată
pentru 24 ore a parametrului supravegheat nu depăşeşte valoarea corelată
a acestui parametru obţinută cu ocazia unui test de funcţionare în
cursul căruia dispozitivul antipoluare era corect utilizat şi
întreţinut. În caz de supraveghere discontinuă a emisiilor, valorile
limite sunt respectate dacă media valorilor per verificare nu depăşeşte
valoarea limită. Fiecare din valorile limită exprimate prin totalul
emisiilor per unitate de producţie sau totalul emisiilor anuale este
respectată dacă valoarea supravegheată nu este depăşită, după cum s- a
indicat mai sus.
II. Valori limite speciale pentru anumite surse mari fixe
Arderea combustibililor fosili (anexa II, categoria 1)
6. Valorile limită corespund unei concentraţii de 6% de O2 în gazele
de combustie pentru combustibilii solizi şi de 3% de O2 pentru
combustibilii lichizi.
7. Valoarea limită pentru emisiile de particule ce provin din
combustibilii solizi şi lichizi: 50 mg/mc.
Ateliere de aglomerare (anexa II, categoria 2)
8. Valoarea limită pentru emisiile de particule: 50 mg/mc.
Ateliere de peletizare (anexa II, categoria 2)
9. Valoarea limită pentru emisiile speciale:
a) Concasare, uscare: 25 mg/mc; şi
b) Peletizare: 25 mg/mc; sau
10. Valoarea limită pentru totalul emisiilor de particule: 40 g/Mg
de pelete produse.
Furnale înalte (anexa II, categoria 3)
11. Valoarea limită pentru emisiile de particule: 50 mg/mc
Cuptoare cu arc (anexa II, categoria 3)
12. Valoarea limită pentru emisiile de particule: 20 mg/mc
Producerea de cupru şi zinc, inclusiv în cuptoarele "Imperial
Smelting" (anexa II, categoria 5 şi 6)
13. Valoarea limită pentru emisiile de particule: 20 mg/mc
Producerea de plumb (anexa II, categoria 5 şi 6)
14. Valoarea limită, pentru emisiile de particule: 10 mg/mc
Industria de ciment (anexa II, categoria 7)
15. Valoarea limită pentru emisiile de particule: 50 mg/mc
Industria sticlei (anexa II, categoria 8)
16. Valorile limite corespund unor concentraţii de O2 în gazele de
combustie a căror valoare variază după tipul furnalului: cuptoare cu
cuva: 8% cuptoare cu creuzet şi cuptoare cu oală: 13%.
17. Valoarea limită pentru emisiile de plumb: 5 mg/mc.
Industria clorului şi a sodei caustice (anexa II, categoria 9)
18. Valorile limite se raportează la cantitatea de mercur evacuată
în atmosferă printr-o instalaţie, oricare ar fi sursa de emisie,
exprimata în valoare medie anuală.
19. Valorile limite pentru instalaţiile existente ale clorului şi
sodei caustice vor fi evaluate de Părţile reunite în cadrul Organului
executiv doi ani cel tîrziu după data intrării în vigoare a prezentului
Protocol.
20. Valorile limite pentru instalaţiile noi care produc clor şi soda
caustică: 0,01 g Hg/Mg Cl2 capacitate de producţie.
Incinerara deşeurilor orăşeneşti, medicale şi periculoase (anexa II,
categoria 10 şi 11)
21. Valorile limite corespund unei concentraţii de 11% O2 în gazele
de combustie.
22. Valorile limite pentru emisiile de particule:
a) 10 mg/mc pentru incinerarea deşeurilor periculoase şi a
deşeurilor medicale;
b) 25 mg/mc pentru incinerarea deşeurilor orăşeneşti;
23. Valorile limite pentru emisiile de mercur:
a) 0,05 mg/mc pentru incinerarea deşeurilor periculoase;
b) 0,08 mg/mc pentru incinerarea deşeurilor orăşeneşti;
c) Valorile limite pentru emisiile de mercur care provin din
incinerarea deşeurilor medicale vor fi evaluate de către Părţile reunite
în cadrul Organului executiv doi ani cel tîrziu după data intrării în
vigoare a prezentului Protocol.
Anexa VI
Măsuri de reglementare a produselor
1. În afară de dispoziţiile contrare prezentei anexe, şase luni cel
mai tîrziu ducă data intrării în vigoare a prezentului Protocol,
concentraţia de plumb a benzinei comercializate destinate vehiculelor
rutiere nu va trebui sa depăşească 0.013 g/1. Părţile care
comercializează benzina cu plumb conţinînd sub 0,013 g/l din acest metal
vor trebui sa menţină această concentraţie sau sa o reducă.
2. Fiecare Parte va încerca sa procedeze în aşa fel încît trecerea
la carburanţii a căror concentraţie de plumb este cea specificată la
paragraful 1 de mai sus se va traduce printr-o reducere globală a
efectelor nocive asupra sănătăţii şi a mediului înconjurător.
3. Cînd un stat va constata ca limitarea concentraţiei de plumb a
benzinei comercializate conform paragrafului 1 de mai sus va antrena
pentru ei o serie de probleme grave socio-economice sau tehnice sau nu
va avea efecte benefice globale asupra mediului sau sănătăţii, ţinînd
cont, în special, de situaţia sa climaterică, ei va putea prelungi
termenul fixat în acest paragraf îi il va aduce la 10 ani cel mult; în
timpul acestei perioade el va putea comercializa benzină cu plumb a
cărei concentraţie nu va depăşi 0,15 g/l. În astfel de situaţii, statul
va trebui să specifice, într-o declaraţie care va fi depusă în acelaşi
timp cu instrumentul său de ratificare, de acceptare, aprobare sau
aderare, că are intenţia să prelungească termenul şi să explice în scris
Organului executiv motivele acestei prelungiri.
4. Părţile sunt autorizate să comercializeze mici cantităţi de
benzină cu plumb, a căror concentraţie de plumb să nu depăşească 0,15
g/1 înţelegînd ca aceste cantităţi, destinate vehiculelor rutiere vechi,
nu trebuie să reprezinte mai mult de 0,5% din totalul vînzărilor lor.
5. Fiecare Parte, cinci ani cel tîrziu după intrarea în vigoare a
prezentului Protocol sau 10 ani cel tîrziu pentru ţările în tranziţie pe
plan economic care au anunţat intenţia lor de a opta pentru un termen de
10 ani într-o declaraţie depusă în acelaşi timp cu instrumentul de
ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, trebuie sa parvină
la concentraţii care să nu depăşească:
a) 0,05% din greutatea mercurului în baterii şi acumulatoare
alcaline cu mangan destinate unei folosiri prelungite în condiţii
extreme (de exemplu temperatura sub 0 grade C, riscul de soc); şi
b) 0,025% din greutatea mercurului în toate celelalte baterii şi
acumulatoare cu mangan. Limitete de mai sus pot fi depăşite pentru o
aplicare tehnologică nouă sau în cazul utilizării unei baterii sau a
unui acumulator într-un produs nou, dacă o serie de măsuri de garanţie
rezonabile sunt luate încît bateria sau acumulatorul perfecţionate sau
produsul obţinut şi dotat cu o baterie sau un acumulator greu de scos să
fie eliminat raţional din punct de vedere ecologic. Bateriile butoane
alcaline cu mangan şi alte baterii buton sunt de asemenea scutite ce
această obligaţie.
Anexa VII
Măsuri de gestionare a produselor
1. Prezenta anexă vitează difuzarea de informaţii Părţilor în
privinţa măsurilor de gestionare a produselor.
2. Părţile pot lua în considerare măsurile adecvate de gestionare a
produselor cum ar fi cele care sunt enumerate alăturat, atunci cînd se
justifica ca risc potenţial al efectelor nocive asupra sănătăţii sau
mediului înconjurător decurgînd din emisiile unuia sau mai multor metale
grele enumerate în anexa I, ţinîndu-se seama de toate riscurile şi
avantajele aferente unor astfel de măsuri, pentru a veghea ca orice
modificare adusă produselor să se traducă printr-o reducere globală a
efectelor nocive asupra sănătăţii şi mediului înconjurător.
a) Înlocuirea produselor care conţin unul sau mai multe metale grele
enumerate în anexa I - introduse intenţionat, dacă produsele de
înlocuire adecvate există;
b) Reducerea la minimum a concentraţiei sau înlocuiră, în produse, a
unuia sau mai multor metale grele enumerate în anexa I, introduse
intenţionat;
c) Furnizarea de informaţii asupra produselor, inclusiv etichetarea
lor, pentru a face ca utilizatorii să fie informaţi de prezenţă în
aceste produse a unuia sau mai multor metale grele enumerate în anexa I,
introduse intenţionat, şi de necesitatea de a utiliza aceste produse şi
de a manipula deşeurile cu precauţie;
d) Folosirea stimulentelor economice sau a acordurilor voluntare
pentru reducerea concentraţiei de metale grele din produse, enumerate în
anexa sau eliminarea lor şi
e) Elaborarea şi aplicarea programelor care vitează colectarea,
reciclarea sau eliminarea produselor care conţin unul din metalele grele
enumerate în anexa I, aceasta realizîndu-se în mod ecologic raţional.
3. Fiecare produs sau grup de produse vizat alăturat conţine unul
sau mai multe din metalele grele, enumerate în anexa I şi a ocazionat
adoptarea de cel puţin o Parte a Convenţiei a măsurilor reglementare sau
benevole ţinînd seama de faptul că acest produs contribuie la emisia
unuia sau mai multor metale grele enumerate în anexa I. Totuşi, nu
dispunem încă de informaţii suficiente care să permită confirmarea că
aceste produse constituie o sursă importantă pentru toate Părţile, ceea
ce justifică includerea lor în anexa VI. Fiecare Parte este încurajată
în examinarea informaţiilor disponibile şi dacă această examinare o
convinge de necesitatea luării măsurilor de precauţie, va aplica
măsurile de gestionare a produselor - cum ar fi ceie vizate în
paragraful 2 de mai sus faţă de unul sau mai multe produse enumerate
alăturat:
a) Dispozitive electrice conţinînd mercur, adică dispozitive care
conţin unui sau mai multe întrerupătoare/declanşatoare pentru transferul
curentului electric cum ar fi releele, termostatele, contactorii de
nivel, manocontactele şi aiţi întrerupători (măsurile luate cuprind
interzicerea majorităţii dispozitivelor electrice care conţin mercur;
programe benevole care vizează înlocuirea anumitor întrerupători care
conţin mercur cu întrerupători electronici sau speciali; programe
benevole de reciclare pentru întrerupători; programe benevole de
reciclare pentru termostate);
b) Dispozitive de măsurare conţinînd mercur - cum ar fi termometrele
manometrele, barometrele, indicatoarele de presiune, manocontacte şi
transmiţători de presiune (măsurile luate cuprind interdicţia
termometrelor care conţin mercur şi interzicerea instrumentelor de
măsură); ;
c) Lămpi fluorescente care conţin mercur (măsurile luate cuprind
diminuarea concentraţiei de mercur în lămpi datorită programelor atît
benevole cat şi reglementare şi a programelor benevole de reciclare);
d) Amalgame dentare care conţin mercur (măsurile luate cuprind
măsuri benevole şi interzicerea cu derogări a utilizării amalgamelor
dentare care conţin mercur cît şi a programelor benevole pentru
încurajarea recuperării amalgamelor dentare prin serviciile dentare
înaintea evacuării lor spre instalaţiile de tratarea apei);
e) Pesticide conţinînd mercur, inclusiv cele pentru tratarea
învelişului seminţelor (măsurile luate cuprind interzicerea tuturor
pesticidelor care conţin mercur, inclusiv produsele de tratare a
seminţelor şi interzicerea utilizării mercurului ca dezinfectant);
f) Picturi care conţin mercur (măsurile luate cuprind interzicerea
tuturor acestor picturi, interzicerea acestor picturi pentru o utilizare
interioară sau pe jucăriile destinate copiilor şi interzicerea
utilizării mercurului în picturile anticoroziune); şi
g) Baterii şi acumulatorii care conţin mercur altele decît cele
vizate în anexa VI (măsurile luate cuprind diminuarea concentraţiei de
mercur datorită programelor atît benevole cît şi reglementare,
perceperea de taxe şi redevenţe de mediu şi a programelor voluntare de
reciclare).
Decizia 1998/1 a Organului Executiv privind criteriile
ce trebuie respectate şi procedurile ce trebuie urmate
pentru adăugarea de metale grele şi de produse la
Protocolul privind metalele grele
Organul Executiv,
Hotărît sa acţioneze într-un interval optim pentru elaborarea
criteriilor şi procedeelor care permit adăugarea metalelor grele şi a
produselor la Protocolul privind metalele grele în pregătire,
Adoptă, ţinînd seama de paragrafele 5 şi 7 ale articolului 13 ale
acestui Protocol, criteriile şi procedurile de mai jos pentru a adăuga
metalele grele şi produsele respective la anexeie I, VI sau VII:
Criterii ce trebuie respectate şi proceduri de urmat
pentru a adăuga metalele grele şi produsele respective
la anexele I, IV sau VII ale Protocolului
privind metalele grele
1. Orice Parte care supune o propunere vizînd modificarea:
a) Anexei I pentru adăugarea unui metal greu;
b) Anexei VI pentru adăugarea unei măsuri de reglementare a unui
produs; sau
c) Anexei VII pentru a adăuga un produs sau un grup de produse la
Protocol, conform paragrafului 6 al articolului 13, comunică informaţii
Organului Executiv conform paragrafelor 2, 3 sau 4 de mai jos, după cum
este cazul.
2. Propunerile care vizează modificarea anexei I pentru a adăuga un
metal greu conţin:
a) Un profil de risc cît şi informaţiile de mai jos:
(i) Date privind nivelurile măsurate în mediul înconjurător şi
repartizarea pe sursă în zonele îndepărtate de sursele antropice, sau
date privind modelarea transportului atmosferic transfrontier pe lungă
distanţă pentru tipul de metal care are efecte nocive dovedite, aceste
date vor evidenţia riscul unui transport atmosferic transfrontier pe
distanţă lungă;
(ii) Date privind separarea prin mediu, biodisconibilitatea,
procesul de transformare, bioamplificarea şi acumularea, evidenţiind cea
ce devine metalul în mediul înconjurător în locuri îndepărtate de
sursele antropice:
(iii) Date privind toxicitatea care arată că metalul este
susceptibil de a provoca efecte nocive asupra sănătăţii sau mediul
înconjurător;
b) Informaţii, în măsura în care sînt disponibile, privind:
(i) Producerea/utilizarea emisiilor;
(ii) Măsuri antipoluare propuse de exemplu material tehnic,
modificarea procedurilor, soluţii de înlocuire, etc.);
(iii) Eficacitatea, aplicabilitatea, riscurile şi costurile şi
avantajele în cifre şi nemonetare ale măsurilor antipoluare şi soluţiile
de înlocuire propuse;
(iv) Manipularea şi eliminarea metalului greu ca urmare a măsurilor
antipoluare.
3. Propunerile care vizează modificarea anexei VI pentru a adăuga o
măsură de reglementare a unui produs cuprind în special următoarele
elemente:
a) O descriere:
(i) A produsului sau a grupului de produse care trebuie să facă
obiectul măsurii de reglementare, inclusiv, daca este cazul, codul
corespunzător tarifului vamal armonizat;
(ii) A măsurii de reglementare a produsului propus;
b) Informaţii, în măsura în care sunt disponibile, privind:
(i) Fabricarea, utilizarea şi eliminarea produsului sau grupului de
produse care trebuie sa facă obiectul măsurii de reglementare;
(ii) Contribuţia produsului sau a grupului de produse la volumul
total de emisii al unui metal greu înscris în anexa I pe teritoriul
Părţii la Convenţie şi în regiunea CEE/ONU în ansamblul sau înaintea
palicarii oricărei masuri de gestionare vizînd reducerea acestei
contribuţii, cît şi metodologia utilizată;
(iii) Eficacitatea, aplicabilitatea, riscurile şi costurile şi
avantajele cifrabile şi nemonetare a adoptării măsurii propuse.
4. Propunerile vizînd modificarea anexei VII pentru a adăuga un
produs sau un grup de produse cuprind în special:
a) O descriere:
(i) A măsurilor luate de către o Parte oarecare la Convenţie pentru
reducerea emisiilor produsului sau grupului de produse în atmosferă;
(ii) A produsului sau a grupului de produse la care se aplică
măsurile luate, inclusiv, dacă este căzul, codul corespunzător tarifului
vamal armonizat;
b) Informaţii, în măsura în care sînt disponibile, privind:
(i) Contribuţia produsului sau a grupului de produse la volumul
total al emisiilor unui metal greu înscris în anexa I pe teritoriul
Părţii la Convenţie şi în regiunea CEE/ONU în ansamblul sau înaintea
adoptării oricărei măsuri de gestionare a produsului care vizează
reducerea acestei contribuţii, cît şi metodologia utilizată;
(ii) Motivele profunde ale măsurilor luate în special riscul
perceput şi costul sau avantajele acestor măsuri şi reducerea emisiilor
realizate.
5. De la primirea unei propuneri stabilite conform paragrafelor 2, 3
şi 4 de mai sus şi dacă profilul de risc este judecat acceptabil,
Părţiie iau, la o reuniune a Organului Executiv şi prin consens,
dispoziţiile dorite pentru ca această propunere să facă obiectul unuia
sau mai multor examinări tehnice dacă, ţinînd cont de conţinut şi orice
altă informaţie pertinentă supusă Organului Executiv, ele consideră că
se impune un examen mai aprofundat al metalului greu, al produsului, al
grupului de produse sau a măsurii de reglementare a unui produs. Orice
examinare tehnica a acestui tip se face în scris şi vizează:
a) Pentru adăugarea unui metal greu la anexa I:
(i) Evaluarea rezultatelor activităţilor de supraveghere sau a
dovezilor ştiinţifice echivalente care evidenţiază un transport
atmosferic transfrontier pe distanţă lungă provenind din sursele
antropice;
(ii) Evaluarea riscului ca emisiile în atmosferă ale metalului greu
sa atingă o formă biodisponibilă a metalului susceptibilă de a atinge
niveluri periculoase de acumulare şi de bioamplificare;
(iii) Evaluarea existenţei unui număr suficient de date care să
arate ca, cantităţile de metal greu prezente în atmosferă datorită
transportului atmosferic transfrontier pe lungă distanţă a acestui metal
risca sa aibă efecte nocive importante asupra sănătăţii sau mediului
înconjurător;
(iv) Evaluarea informaţiilor privind sursele de emisie ale metalului
greu în atmosferă, inclusiv utilizarea de produse, estimările volumului
total al emisiilor provenind - din aceste surse şi metodologiiie
utilizate;
(V) Evaluarea existenţei măsurilor de reducere a riscului efectelor
nocive asupra sănătăţii şi/sau mediului înconjurător consecutive cu
transportul atmosferic transfrontier pe lungă distanţă a metalului greu
şi dacă ele sunt tehnic aplicabile şi evaluarea efectelor lor conexe şi
a costului lor;
b) Pentru a include o măsură de reglementare a unui produs în anexa
VI:
(i) Se estimează dacă unui sau mai multe din metalele grele
specificate în anexa I se află induse de bună voie în produsul sau
grupul de produse;
(ii) Se evaluează dacă emisiile în atmosfera care se produc în faza
de fabricaţie, transformare, distribuţie în comerţ, de utilizare şi de
eliminare a produsului sau a grupului de produse, riscă sa ajungă la o
formă biodisponibiiă şi ţinînd cont de măsurile de antipoluare plasate
la fiecare sunet al acestui proces, să se contribuie la volumul total al
emisiilor atmosferice transfrontiere în regiunea CEE/ONU a unuia din
metalele grele specificate în anexa I care au efecte nocive asupra
sănătăţii şi mediului înconjurător; şi
(iii) Se evaluează în ce proporţie măsura propusă permite reducerea
emisiilor şi se determină costul sau, avantajele şi dacă este cazul,
eficacitatea şi riscurile pe carele prezintă sau măsura în care exista
soluţii de înlocuire adaptate;
c) Pentru a include un produs sau un grup de produse în anexa VII:
(i) Se evaluează dacă unul sau mai multe metale grele specificate în
anexa I se află incluse benevol în produsul sau grupul de produse;
(ii) Se evaluează dispoziţiile luate pentru orice Parte a Convenţiei
şi măsura în care, după o serie de estimări, acestea contribuie la
reducerea emisiilor metalului greu în atmosferă;
(iii) Se evaluează dispoziţiile luate, reducerea emisiilor pe care
acestea le antrenează, cît şi costul lor şi avantajele pe care le
prezintă; şi
(iv) Se evaluează dacă emisiile în atmosfera ale produsului sau
grupului de produse riscă să ajungă la o formă biodisponibilă a
produsului sau a grupului de produse, în fazele fabricării sale,
transformării, distribuirii sale în comerţ, utilizării şi eliminării
sale şi ţinînd cont de măsurile antipoluare plasate la fiecare punct al
acestui proces, contribuie la volumul total al emisiilor în atmosferă,
pe teritoriul Părţii la Convenţie, a unuia din metalele grele
specificate în anexa I care au efecte nocive asupra mediului
înconjurător sau a sănătăţii.
6. Expresia "profil ce risc" menţionată în paragrafele 2 şi 5 de mai
sus desemnează un studiu exhaustiv al informaţiilor ştiinţifice privind
determinarea riscurilor generale pentru sănătate şi mediu legate de
utilizările şi de evacuările unei substanţe. Acest studiu nu trebuie sa
trateze în mod explicit riscurile legate de poluarea atmosferică
transfrontieră pe lungă distanţă, dar trecute să furnizeze date adecvate
pentru evaluarea acestor riscuri.
7. Pe baza elementelor specificate în paragrafele 2. 3 şi 4 de mai
sus, Părţile, la o reuniune a Organului Executiv, încheie evaluarea
propunerii ţinînd cont de obiectivul Protocolului aşa cum a fost enunţat
în articolul 2.
Lasă-ne feedback-ul tău! 😊
Ne dorim să îți oferim cea mai bună experiență pe site-ul nostru și apreciem orice sugestie care ne poate ajuta să îl îmbunătățim.
Trimite-ne feedback-ul tău pe email-ul nostru moldlex@stisc.gov.md, facând click pe butonul de mai jos.
Opinia ta contează și ne ajută să devenim mai buni! 🚀